Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8758/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8758/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 14778/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 146/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător C. C. B.
Grefier L. B.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de pârâtul E. G. împotriva sentinței civile nr.8758/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu reclamanta E. L., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-pârât E. G. și avocat G. O. pentru intimata-reclamantă E. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat G. O., pentru intimata-reclamantă E. L., depune un set de înscrisuri.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelantul-pârât E. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat solicită admiterea apelului.
Avocat O. G., pentru intimata-reclamanta E. L., solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. _, pe rolul Judecătoriei C., reclamanta E. L. a chemat în judecată pe pârâtul E. G., solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună suplinirea consimțământului pârâtului pentru obținerea documentelor necesare, respectiv pașapoartele individuale pentru minorii E. Adriano, născut la data de 8 mai 2004 și E. I. M., născută la data de 10 iulie 2008 precum și deplasarea în străinătate a acestora, până la finalizarea procedurii de divorț și stabilirea definitivă a domiciliului copiilor.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1089/16.05.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2012, la cererea Ministerului Justiției pentru reclamantă, s-a dispus înapoierea celor doi minori la mama lor, E. L., în Italia, la reședința lor obișnuită, aducându-se la îndeplinire prevederile Convenției de la Haga referitoare la răpirea internațională de copii.
La cererea Ministerului Justiției a fost format dosarul de executare nr. 1262/D/2013 la B. M. C. I., iar în urma somației trimise de către executor, pârâtul s-a prezentat la data de 19.04.2013, orele 11,00, la Biroul Executorului Judecătoresc, unde cei doi copii au fost preluați de către mamă.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 1.09.2011, s-a solicitat instanței să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate la data de 24.09.2004, încredințarea spre creștere și educare, a minorilor către pârât, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor precum și reluarea numelui purtat de reclamantă anterior căsătoriei, acela de S..
Reclamanta a mai învederat că a formulat prezenta cerere în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1089/16.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, procesul verbal nr. 1262/D/2013 nefiind suficient pentru a putea face pașapoarte copiilor și a-i înapoia în Italia la domiciliul lor obișnuit.
În baza dispozițiilor art. 996 N.C.proc.civ. reclamanta a apreciat că există aparența de drept ce rezultă din considerentele titlului executoriu, dar și din Procesul-Verbal întocmit de executorul judecătoresc, din care reiese că ambii copii au dorit să rămână cu mama reclamantă.
S-a mai învederat faptul că urgența pentru promovarea cererii constă în faptul că reclamanta este angajată în muncă în Italia și i s-a pus în vedere de către angajator să revină la serviciu până cel târziu în data de 9 mai 2013; urgența se justifică și prin aceea că reluarea școlii, respectiv a grădiniței unde erau înscriși copiii, se va face după data de 1.05.2013, iar procurarea pașapoartelor trebuie făcută anterior acestei date.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 N. C.proc.civ. și urm, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 248/2005 privind Regimul Liberei Circulații de Cetățenilor români în străinătate, art. 18 alin. 2 și art. 38 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
La dosar, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: xerocopii de pe actele de stare civilă ale acesteia și celor doi minori, de pe procesul-verbal de executare nr. 1262/D/19.04.2013 emis de B. M. C. I., adresa nr._/23.11.2011 emisă de Ministerul de Justiție – Departamentul de Justiție pentru Minori – Autoritatea Centrală Convențională – R., Italia, certificat de componență familială nr. 223/30.05.1989 emis de Primăria din Correggio – Biroul de Relații cu Publicul, adeverința nr. 1020/IS/10.10.2011 emisă de Instituția de Servicii Educativ-Școlare, Culturale și Sportive din localitatea CORREGGIO - provincia REGGIO E.( doveditoare a faptului că minora este înscrisă în anul școlar 2010-2011 la grădinița " GHIDONI LE MARGHERITE " din Correggio), adeverința nr. 125/24.09.2011 emisă de Institutele Școlare San Tomaso Correggio ( doveditoare a faptului că minorul a frecventat Școala Primară San Tomaso d"Aquino din luna septembrie 2010 ), contract de închiriere a unui imobil pentru uz exclusiv de locuința civilă, încheiat în Correggio la data de 23 ianuarie 2006, xerocopie de pe acțiunea de divorț și de pe cererea reconvențională ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C., încheiere pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2012 în dosarul nr._/3/2012 de către Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, Sentința Civilă nr. 1089/16 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de către Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, Decizia Civilă nr. 1799/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2012( nr. în format vechi: 2241/2012), dispoziția de achitare a taxei de timbru, timbre judiciare, împuternicire avocațială.
În ședința publică de la 28 mai 2013, instanța a luat un interogatoriu din oficiu reclamantei, care a învederat faptul că este de acord ca cei doi minori să finalizeze cursurile școlii Ethos, respectiv a grădiniței Ethos din C., urmând ca începând cu anul școlar 2013-2014, reclamanta să îi înscrie pe minori în Italia, Correggio, provincia Regio E., la școlile unde au fost înscriși anterior răpirii lor.
La data de 28 mai 2013 s-a depus de către reclamantă un certificat doveditor al faptului că pe rolul Tribunalului D. – Secția Minori și Familie de află dosarul_/215/2011 *, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților.
La acest termen pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei calității procesuale pasive a lui precum și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri, avându-se în vedere motivele expuse oral la acest termen, părților acordându-li-se de către instanță cuvântul cu privire la aceste excepții.
Prin sentința civilă nr. 8758/4 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis cererea având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanta E. L., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat O. G., cu sediul în C., .. 35, județul D., împotriva pârâtului E. G., cu domiciliul în C., cartier Craiovița Nouă, .. 91A2, ., județul D..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului precum și excepția lipsei de interes în promovarea prezentei cereri, excepții invocate de către pârât.
Autorizează reclamanta să îndeplinească toate formalitățile necesare deplasării în străinătate a minorilor E. Adriano, născut la data de 8 mai 2004 și E. I. M., născută la data de 10 iulie 2008, prezenta hotărâre suplinind consimțământul pârâtului pentru deplasarea în străinătate a celor doi minori.
Măsura are caracter provizoriu și anume până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului având ca obiect desfacerea căsătoriei și stabilirea locuinței minorilor, formulată pe dreptul comun în cadrul dosarului nr._/215/2011 * aflat în apel pe rolul Tribunalului D. – Secția Minori și Familie.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat faptul că părțile s-au căsătorit la data de 24 septembrie 2004, din relațiile lor s-au născut minorii E. Adriano, născut la data de 8 mai 2004 și E. I. M., născută la data de 10 iulie 2008, iar în prezent soții au depus acțiune și cerere reconvențională având ca obiect desfacerea căsătoriei și stabilirea locuinței minorilor, formulată pe dreptul comun în cadrul dosarului nr._/215/2011 * aflat în apel pe rolul Tribunalului D. – Secția Minori și Familie.
Prin Sentința Civilă nr. 1089/16 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de către Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1799/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2012( nr. în format vechi: 2241/2012), s-a admis cererea formulată de Ministerul Justiției, în calitate de autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției de la Haga din anul 1980, pentru petenta E. L., în contradictoriu cu pârâtul E. G. și Autoritatea Tutelară din C. Primăriei C., s-a dispus înapoierea copiilor E. Adriano, născut la data de 8 mai 2004 și E. I. M., născută la data de 10 iulie 2008, la reședința lor obișnuită din Italia și s-a fixat termen pentru executarea obligației de înapoiere a copiilor o săptămână de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea unei amenzi civile în cuantum de 2.500 lei în favoarea Statului Român.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de către pârât la acest termen, instanța a respins-o pentru următoarele motive:
Una din condițiile prevăzute de lege pentru a avea calitatea de parte în proces este calitatea procesuală. Aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, respectiv persoana față de care se poate realiza interesul reclamantului (calitate procesuală pasivă).
În speță, titularul dreptului de a solicita acordul pârâtului pentru întocmirea pașapoartelor individuale ale fiecăruia dintre cei doi minori, este chiar reprezentantul lor legal – mama reclamantă, căreia tatăl pârât a fost obligat să îi înapoieze copiii. De altfel, prin hotărârile judecătorești enumerate anterior, Ministerul Justiției a acționat în calitate de autoritate centrală pentru mama reclamantă, aceasta fiind cea care urmează a obține documentațiile necesare întoarcerii copiilor la reședința lor obișnuită din Italia.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de acesta, instanța constată că titularul obligației în raportul juridic dedus judecății este numai tatăl pârât, de acordul căruia depinzând întocmirea formalităților necesare trecerii frontierei României către Italia.
Dispozițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 248/2005 privind Regimul Liberei Circulații a Cetățenilor Români în Străinătate prevăd în mod explicit că " ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii".
În ceea ce privește excepția lipsei de interes invocată de pârât, instanța a respins și această excepție, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul prevederilor art. 32 din codul de procedură civilă se arată că pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții, care sunt în același timp și condiții de exercițiu ale acțiunii civile, ale oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie( deci formularea unei pretenții) precum și existența unui interes.
Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia – cerere în justiție sau apărare de fond ori procedurală, el trebuind să îndeplinească următoarele cerințe, conform dispozițiilor art. 33 din Codul de Procedură Civilă: să fie determinat, legitim, personal, să fie născut și actual.
În teza a doua a acestui articol se mai menționează " Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara ".
Așadar, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie, iar pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care acesta l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.
Interesul trebuie apreciat la momentul formulării cererii sau al invocării apărării, faptul că ulterior acesta nu mai subzistă fiind de natură să atragă eventual rămânerea fără obiect a cererii sau a apărării.
Interesul trebuie să fie determinat, această condiție vizând stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerința interesului însuși; de asemenea, interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de conviețuire socială.
Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, direct sau indirect, iar nu pe altcineva și totodată, interesul trebuie să fie născut și actual.
Această ultimă cerință vizează faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, independent de forma sa concretă de manifestare, în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune( la forma concretă de manifestare a acțiunii), fiind ca atare prejudiciată.
În situația prezentă, instanța a constatat că reclamanta are un interes legitim de a întocmi pașapoarte minorilor, în urma suplinirii acordului pârâtului, având în vedere legalitatea cererii sale, conform sentinței civile sus menționate.
Interesul reclamantei este și născut și actual, în sensul că dacă nu ar fi recurs la promovarea acestei cereri de ordonanță președințială, s-ar fi expus la un prejudiciu cauzat de faptul că trebuie să se întoarcă la locul său de muncă în Italia, să înscrie minorii la școlile din localitatea de domiciliu și să îi treacă granița cât mai repede, pentru a pune astfel în executare hotărârile judecătorești sus menționate.
În ceea ce privește prezenta cerere de ordonanță președințială, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".
Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.
Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
În cuprinsul dispozițiilor art. 919 din Codul de Procedură Civilă se prevede că: " Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei ".
Ordonanța președințială poate fi astfel folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă, o atare soluție, se impune doar atunci când există urgență și dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială prevăzute în art. 996 din Codul de Procedură Civilă; așadar, necesitatea stopării unor comportamente samavolnice permite luarea unor măsuri provizorii pe care procedurii ordonanței președințiale.
Potrivit art. 263 alin. 1 c.civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”; în cuprinsul prevederilor art. 505 alin. 2 din codul civil se prevede că „ Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”, iar conform art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului.
În cauza de față, urgența măsurii solicitate de reclamantă rezidă din necesitatea protejării interesului superior al minorilor, care au fost răpiți în mod abuziv de tatăl lor, domiciliul legal al minorilor fiind pe teritoriul statului italian, orașul Carraggia, unde părinții lor au locuit până la despărțirea în fapt, dispunându-se înapoierea lor la mamă, în reședința lor obișnuită din Italia, conform Sentinței Civile nr. 1089/16 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de către Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1799/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2012( nr. în format vechi: 2241/2012).
Prin procesul-verbal nr. 1262/D/19.04.2013 întocmit de către Biroul Executorului Judecătoresc M. C. I., s-a constatat preluarea de către creditoarea E. L. a celor doi minori rezultați din căsătoria părților, debitorul pârât supunându-se astfel somației executorului judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, " deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească ", iar în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 248/2005 privind Regimul Liberei Circulații a Cetățenilor Români în Străinătate, " ieșirea din România a minorilor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) și (3), se permite numai după soluționarea neînțelegerilor de către instanța de judecată, în condițiile legii".
Având în vedere situația de fapt reținută din probele sumar administrate în cauză precum și dispozițiile legale enunțate, instanța a constatat că atitudinea de refuz a pârâtului pentru deplasarea minorilor în străinătate alături de mamă este una abuzivă, minorilor fiindu-le stabilit, în mod provizoriu, domiciliul la mamă și anume până la soluționarea irevocabilă a cererii de divorț și de stabilire a domiciliului minorilor, formulată pe dreptul comun, în speță, neexistând nicio bănuială legitimă privitor la producerea unor efecte negative asupra minorilor, ca efect al deplasării lor în Italia unde de altfel au și locuit, până la despărțirea părinților lor și unde frecventau cursurile unei școli, respectiv grădinițe, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, beneficiind, de asemenea, de servicii medicale și de climatul necesar unei dezvoltări armonioase.
De altfel, reclamanta a reușit să facă dovada cu copia contractului de muncă depus la dosar că ocupă un loc de muncă în această țară, urmând a se reîntoarce la lucru la jumătatea acestei luni, dispunând astfel de posibilități materiale pentru a putea susține procesul de creștere și educare al minorilor.
Prin admiterea acestei cereri instanța constată că se finalizează în acest fel punerea în executare a Sentinței Civile nr. 1089/16 mai 2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de către Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1799/22.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/3/2012( nr. în format vechi: 2241/2012), hotărâri prin care s-a dispus înapoierea celor doi copii la reședința lor obișnuită din Italia, unde locuiesc alături de mama lor.
În raport de considerentele arătate, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul textelor de lege anterior enumerate, va dispune respingerea excepțiilor invocate de pârât, pentru motivele expuse pe larg anterior; totodată, instanța va admite cererea de ordonanță președințială și se va dispune autorizarea reclamantei să îndeplinească toate formalitățile necesare deplasării în străinătate a minorilor E. Adriano, născut la data de 8 mai 2004 și E. I. M., născută la data de 10 iulie 2008, prezenta hotărâre suplinind consimțământul pârâtului pentru deplasarea în străinătate a celor doi minori.
Conform prevederilor art. 996 alin. 2 c.proc.civ., măsura dispusă are caracter provizoriu și anume până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului având ca obiect desfacerea căsătoriei și stabilirea locuinței minorilor, formulată pe dreptul comun în cadrul dosarului nr._/215/2011 * aflat în apel pe rolul Tribunalului D. – Secția Minori și Familie.
Instanța a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către reclamantă.
Potrivit art. 996 alin. 3 c.proc.civ., executarea măsurii se va face fără somație sau fără trecerea unui termen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul E. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cele trei excepții invocate de apelant, că în mod greșit s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale.
La primul termen fixat pentru soluționarea apelului apelantul a învederat că minorii se află deja înscriși la școală în Italia, respectiv la grădiniță, situație în care apelul a rămas fără obiect și că nu mai stăruie în judecarea acestuia.
Față de aceasta și ținând cont și de manifestarea de voință a apelantului tribunalul va respinge apelul.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul pârât E. G., domiciliat în C., cartier Craiovița Nouă, .. 91A2, ., județul D., împotriva sentinței civile nr.8758/4 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă E. L. domiciliată în C., ..35, jud.D., având ca obiect ordonanță președențială.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013.
Președinte, M. G. | Judecător, C. C. B. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.C.C.B.
Tehnored.2 ex.
MB
Jud.fond R.B.
| ← Supraveghere specializată. Sentința nr. 305/2013. Tribunalul DOLJ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
