Accesiune. Decizia nr. 528/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 25792/215/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 528/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică care au avut loc în ședința publică de la 4 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea acțiunii formulată de reclamanții S. D., S. F., în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect accesiune, reținut pentru evocarea fondului, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 8044 din 3 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, de Tribunalul D. prin decizia civilă nr. 154 din 28 ianuarie 2015 .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 4 martie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se la 11 martie 2015, respectiv pentru termenul din 18 martie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la data de 22.07.2013, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, reclamanții S. D. și S. F. au chemat în judecată pe pârâta M. C. prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, asupra casei de locuit, în suprafață de 97 mp, compusă din două camere, hol, baie și bucătărie, iar la etaj, trei camere și baie, și a casei de locuit, în suprafață de 75 mp, compusă din demisol, parter și mansardă, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, având la parter, o cameră, baie și bucătărie, iar la mansardă, trei camere, baie și hol, edificate pe terenul în suprafață de 628 mp, situat în C., . (fost nr. 18), jud. D..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 628 mp, situat în C., . (fost nr. 18), jud. D., în baza sentinței civile nr._/2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/C/2006, a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5546/07.11.2008 de BNP Cernobai C. E., a certificatelor de moștenitor nr. 1572/1982 emis de notariatul de Stat Județean D. și nr. 64/2004 emis de BNP D. F.; au arătat că terenul este întabulat în Cartea Funciară nr._ C., având număr cadastral_. Au arătat că, inițial, pe teren a fost construită o casă bătrânească cu suprafața de 83 mp și o anexă, din cauza gradului avansat de degradare au fost nevoiți să dărâme această construcție, iar în locul acesteia, pe teren, au construit prin contribuție egală două case de locuit, una în suprafață de 97 mp, compusă din două camere, hol, baie și bucătărie, iar la etaj, trei camere și baie și cealaltă, în suprafață de 75 mp, compusă din demisol, parter și mansardă, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, având la parter, o cameră, baie și bucătărie, iar la mansardă, trei camere, baie și hol,acestea fiind finalizate în anul 2012, la roșu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 577-579 Cod civil.
În dovedire au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu doi martori și a probei cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea construcții civile.
Au depus la dosar xerocopii de pe cărțile de identitate, certificate de nomenclatură stradală, certificat de căsătorie, sentința civilă nr._/2007 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/C/2006, a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5546/07.11.2008 de BNP Cernobai C. E., a certificatelor de moștenitor nr. 1572/1982 emis de Notariatul de Stat Județean D. și nr. 64/2004 emis de BNP D. F..
Au evaluat construcțiile în litigiu la suma de 100 000 lei și au depus la dosar extras CF nr._ C..
La data de 22.10.2013 reclamanții au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere admisă de instanță, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 12.11.2013.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la acțiune.
În ședința publică din data de 28.01.2014, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea construcții civile, având ca obiective: identificarea tuturor construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, situat în C., . (fost nr. 18), jud. D. cu precizarea datei la care a fost construită fiecare construcție, întocmirea releveului și descrierea componenței fiecărei construcții, evaluarea construcțiilor la valoarea de circulație, desemnând expert tehnic pe d-na Locusteanu E..
În ședința publică din data de 15.04.2014 instanța a procedat la audierea martorilor C. M. și S. S. T., ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
La data de 07.05.2014, s-a depus la dosar, de către expert Locusteanu E., raportul de expertiză tehnică judiciară, specialitatea construcții civile, părțile neformulând obiecțiuni la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.8044/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea, formulată de reclamanții S. D. și S. F. în contradictoriu cu pârâta M. C. prin Primar, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr._/05.07.2007 pronunțată de Judecătoria C. in dosarul nr._/C/2006, reclamanții S. D. și N. E. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. C., . (fost nr. 18), județul D. compus din teren intravilan în suprafață de 628 mp și construcție casă cu 3 camere, bucătărie și hol.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5546/07.11.2008 de BNP Cernobai E. C., reclamantul S. D. a dobândit de la numita N. E. cota de 3/16 asupra imobilului situat în mun. C., . (fost nr. 18), județul D. compus din teren intravilan în suprafață de 628 mp și construcție casă cu 3 camere, bucătărie și hol.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea construcții civile, întocmit în cauză de expert Locusteanu E., rezultă că, pe terenul intravilan în suprafață de 622 mp. din măsurători, deținut de către reclamanții S. D. și S. F., au fost edificate două construcții: C1 – locuință P+1E cu suprafața utilă parter de 93,90 mp și suprafața utilă pe etaj de 98,55 mp și C2 – locuință D+P+M, cu suprafața utilă demisol de 72,26 mp, suprafață utilă parter de 63,65 mp și suprafață mansardă de 64,50 mp.
Din probatoriul administrat, precum și din susținerile reclamanților, se reține că noile construcții, identificate prin raportul de expertiză, au fost edificate de reclamanții S. D. și S. F., în regie proprie, în cursul anilor 2009-2012, fără autorizație de construire.
Potrivit dispozițiilor art. 577 NCCiv. (legea aplicabilă în cauză conform art. 6, alin. 5 din Noul cod civil și art. 5 și 58 din legea de punere în aplicare nr. 71/2011), (1) construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. (2) Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilululi din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Dispozițiile art. 579 alin. 1 NCCiv. instituie în favoarea proprietarului imobilului o prezumtie relativă de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acel teren, până la proba contrară.
În cauză, pe baza probatoriului administrat, instanța reține că la data edificării noilor construcții (anii 2009), proprietari ai terenului intravilan în suprafață de 622 mp. rezultată din acte, situat în mun. C., . (fost nr. 18), județul D., erau reclamanții S. D. și S. F., astfel că, de principiu, prezumția instituită de textul de lege anterior invocat, operează în favoarea acestora.
Cu toate acestea, sub aspectul admisibilității căii juridice pentru care au optat reclamanții, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 35 NCPC, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Referitor la posibilitatea instanței de a constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției nou edificate, se reține că art. 35 NCPC, permite acest lucru numai în măsura în care partea nu poate cere realizarea dreptului său pe orice altă cale prevăzută de lege.
În acest sens, instanța reține că, deși lucrările edificate de reclamanți au fost realizate fără autorizație de construire și cu neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de legea nr. 50/1991R, părțile solicită instanței să dea eficiență dispozițiilor art. 577 și următ. NCCiv. și să constate dreptul acestora de proprietate.
Însă, potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991R, (3) în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
Instanța reține că reclamantul S. D. împreună cu numita N. E. au demarat formalitățile pentru ridicarea unor construcții obținând in acest sens certificatul de urbanism nr. 3183/22.09.2008 emis de Primăria Municipiului C., cu o valabilitate de 12 luni.
Totuși contracțiile pentru care se solicită in prezenta cauză constatarea dobândirii dreptului de proprietate nu au fost edificate in baza certificatului de urbanism mai sus menționat. Acesta era eliberat pentru ridicarea unei contracții ti D+P+M. Mai mult, la solicitarea instanței reclamanții au precizat in scris (fila 86) faptul că pentru imobilele respective nu există documentație tehnică și nici autorizație de construire.
Prin urmare, reclamanții, care fără a solicita vreun aviz legal, din proprie inițiativă au edificat lucrări noi, respectiv două locuințe, au la îndemână calea realizării dreptului prin . procedurii prevăzute de legea specială, cale pe care însă au înțeles să nu o urmeze. De altfel, reclamanții nu au realizat nici un demers pentru reglementarea situației juridice a construcției, cu excepția promovării prezentei cereri în justiție.
Referitor la argumentele aduse de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța reține că este de netăgăduit că întreaga legislație națională, începând cu legea fundamentală (Constituția României), Codul Civil și alte legi speciale în materie, acordă o protecție juridică sporită proprietății private, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă această protecție privește strict dreptul de proprietate dobândit în condițiile legii, și nu cu eludarea acesteia.
Astfel, potrivit art. 555 alin. 1 NCCiv., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Art. 556 alin. 1 și 2 NCCiv. statuează că dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.
Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Potrivit art. 557 alin. 1 NCCiv., dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.
Nu în ultimul rând, alin. 3 al art. 563 NCCiv. arată că, dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
De asemenea, legea specială în materia autorizării executării lucrărilor de construcție, nr. 50/1991R, prevede în cuprinsul art. 1 că (1)Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi.(2)Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi, și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
În cuprinsul art. 2, același act normativ prevede că (1)Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.(2)Autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
În speță, reclamanții nu se pot prevala de buna-credință pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate în condițiile art. 577 și următ. NCCiv., câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar reclamanții cunoșteau interdicția legală privind construirea fără autorizațiile și avizele legale necesare.
Mai mult chiar, reclamanții aveau la îndemână și procedura intrării în legalitate la care instanța a făcut referire anterior, pe care de asemenea, nu au parcurs-o.
Potrivit principiului de drept procesual instituit de dispozițiile art. 12 alin. 1 NCPC, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
În acest sens, instanța reține că reclamanții nu au deschisă calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate reglementată de art. 35 NCPC, câtă vreme au eludat cu știință dispozițiile legii speciale nr. 50/1991R și ale Ordinului nr. 893/2009 privind adoptarea normelor metodologice de punere în aplicare.
Tot în acest context, trebuie subliniat că reclamanții nu au făcut dovda că s-ar fi adresat în cursul edificării construcției sau după terminarea acesteia cu vreo cerere pentru obținerea autorizației sau a avizelor necesare iar autoritățile administrației publice locale le-ar fi refuzat eliberarea documentelor în mod nejustificat.
Dimpotrivă, analizând conduita procesuală adoptată de reclamanți, precum și argumentele aduse în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța constată că aceștia au ignorat în mod conștient dispozițiile legii nr. 50/1991R, optând pentru învestirea instanței de judecată cu soluționarea prezentei cereri.
Însă, față de considerentele anterior expuse, care fundamentează convingerea instanței, se constată că demersul reclamanților în justiție nu poate fi primit deoarece au fost nesocotite condițiile impuse de lege pentru dobândirea proprietății iar instanța nu poate valida o astfel de conduită în condițiile în care dreptul astfel dobândit nu se bucură de recunoașterea și protecția legii.
O interpretare contrară ar lipsi de conținut și de finalitate dispozițiile legii nr. 50/1991R, în situația în care, fără nicio justificare obiectivă, ci doar prin simpla manifestare unilaterală de voință, părților le-ar fi permisă și recunoscută opțiunea între respectarea procedurii autorizării prevăzute de legea nr. 50/1991R sau, în caz contrar, adresarea ulterior a unei cereri în justiție. Nu în ultimul rând, o astfel de interpretare permisivă a legislației în materie ar duce la încălcarea abuzivă a procedurii speciale prevăzute de legiuitorul național, în condițiile în care părților li s-ar recunoaște de plano o alternativă apreciată ca fiind mai puțin împovărătoare și mult mai avantajoasă ca și costuri financiare și ar neîndreptăți persoanele care cu bună-credință se supun dispozițiilor acesteia.
De altfel, dispozițiile art. 577 și următ. NCCiv., reprezintă doar dreptul comun în materia accesiunii imobiliare artificiale, însă ori de câte ori legea specială (nr. 50/1991R) impune condiții derogatorii acestea trebuie respectate, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
În concluzie, reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 NCPC și nici incidente situațiile reglementate de art. 577 și următ. NCCiv, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea promovată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. D. și S. F., care au arătat, că probele administrate au dovedit situația de fapt invocată, fiind incidente dispozițiile art.577 din noul C.civil, că au fost constructori de bună-credință, că sunt proprietarii terenului pe care au edificat construcția și că nu s-au putut preocupa de continuarea procedurii administrative pentru autorizarea lucrărilor de construcție din cauza decesului fiului lor, în vârstă de 23 de ani, deces ce a avut loc la data de 23.11.2008.
Prin decizia civilă nr.154/28.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de apelanții-reclamanți S. D. și S. F., împotriva sentinței civile nr. 8044 din 03.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. prin Primar.
A fost anulată sentința civilă apelată și reține cauza pentru evocarea fondului.
A fost fixat termen la 4.03.2015.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a fost investită cu o cerere în constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra unor imobile construcție cu destinația de locuință.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 577-579 din noul Cod civil.
Instanța de fond a apreciat că cererea este inadmisibilă, având în vedere caracterul subsidiar al cererii în constatare instituit de dispozițiile art. 35 C.pr.civ, reclamantul având la dispoziție un alt mijloc pentru realizarea dreptului, respectiv . procedurii instituite de Legea 50/1991 republicată și de Normele Metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin Ordinul 839/2009.
Procedând în acest mod, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 35 C.pr.civ.
Astfel, cererile în constatare reglementate de norma legală anterior menționată sunt acelea prin care reclamantul solicită instanței să se constate existența unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa.
Art. 35 teza a II-a C.proc.civ. prevede că cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Sintagma „orice altă cale prevăzută de lege” trebuie interpretată ca vizând cererile prin care partea și-ar putea realiza dreptul în justiție, iar nu în alt mod, eventual în fața unui organ administrativ.
A da o altă interpretare normei menționate presupune încălcarea dreptului părții de acces la instanță reglementat de art. 5 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente și întrucât împrejurările de fapt și cele de drept ale pricinii au rămas nestabilite, se impunea, în temeiul art.480 alin.3 C.proc.civ., anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii terenului intravilan în suprafață de 628 situat în C., ., jud.D., dobândit în baza sentinței civle nr._/5.07.2007 a Judecătoriei C. și prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.5546/7.11.2008.
Din proba testimonială administrată și din expertiza efectuată rezultă că în anul 2009 reclamanții au demolat casa bătrânească existentă pe acest teren și au edificat cele două construcții menționate în cererea de chemare în judecată și identificate în raportul de expertiză.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art.492 din vechiul Cod civil, reclamanții fiind proprietarii celor două construcții încorporate în sol.
În baza art.35 C.proc.civ., cererea va fi admisă, urmând a se constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra celor două construcții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamanți S. D. CNP_ și S. F., CNP_, ambii cu domiciliul în C., ., jud. D. în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. PRIN PRIMAR, C._, cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D..
Constată dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției C 1, cu parter și etaj, cu suprafața construită de 120,50 mp și asupra construcției C 2, cu demisol, parter și mansardă, cu suprafața construită de 95,90 mp, amplasată pe terenul situat in C., ., jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2015.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | |
Grefier, E. B. |
Red.S.L.M.
Tehn.S.V./5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 925/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 2268/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
