Anulare act. Sentința nr. 162/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 26755/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 162/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. Ș.
Grefier F. C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții A. C. și A. V. și pe pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanții A. C. și A. V., avocat N. E., lipsă fiind pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este nelegal îndeplinită cu reclamanta A. C., întrucât citația a fost restituită cu mențiunea "adresă incompletă, fără . se poate distribui";
- cauza se află la primul termen după declinare;
- pârâtă a depus note de ședință.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că la dosarul Tribunalului București există delegație de substituire pentru avocat N. E., astfel lipsa de procedură cu reclamanta A. C. a fost acoperită prin prezența apărătorului.
La interpelarea instanței asupra domiciliului actual al reclamantei A. C., avocat N. E. învederează că adresa este cea menționată în acțiunea introductivă și la care reclamanta a fost citată și pentru acest termen de judecată, respectiv: C., ., jud. D..
Față de dispozițiile art. 131 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, instanța invocă din oficiu, prin raportare la dispozițiile art. 35 alin. 1 și art. 3, 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 și interpretarea noțiunii de entitate investită de lege, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. în soluționarea cauzei și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat N. E., pentru reclamanții A. C. și A. V., solicită admiterea excepției invocate, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 deciziile emise cu respectarea art. 33 și 34 din aceeași lege pot fi contestate de persoanele îndreptățite la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității emitente, iar sediul entității emitente, în speță C. Națională, este la București, de aceea apreciază că instanța competentă este secția civilă a Tribunalului București. Precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție pe data de 20.03.2015 prin decizia nr. 846 a soluționat un conflict negativ apreciind că Secția civilă a Tribunalului București este competentă în soluționarea prezentei cauze.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 04.08.2014 pe rolul Tribunalului București - Secția a IlI-a Civilă, reclamanții C. și A. V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de compensare cu nr.1187/08.05.2014 emisă de CNCI și obligarea pârâtului la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr.406/N/2001 situat în C., ., jud. D..
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35alin.12 și 3 și art. 41 din Legea 165/2014.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică.
La termenul din data de 25.11.2014 Tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale.
Față de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod pr. civ. din 2010 incidente în cauză raportat la data formulării cererii introductive, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori cercetarea în cauzei, Tribunalul București a analizat mai întâi excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu la termenul de judecată din da 25.11.2014, apreciind că soluționarea acesteia este prioritară în raport cu analiza altor aspecte.
Prin sentința civilă nr.1565/25.11.2014, pronunțată de Tribunalul București- Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
A fost declinată judecarea prezentei cauze ce privește pe reclamanții Aferem C. și A. V. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Tribunalului D.- Seecția Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au formulat contestație împotriva Deciziei de compensare nr. 1187/08.05.2014 emisă de Con Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Potrivit actelor dosarului, reclamanții au formulat cerere de restituire a imobilului situat în C., .. 81, jud. D. prin notifice nr. 406/N/2001 înregistrată la Primăria Municipiului C..
Această instituție, prin Dispoziția nr. 2867/23.01.2006 a propus acordarea măsurilor reparatorii în condițiile Titlului VII din Lg. 247/2005.
Ulterior emiterii acestei dispoziții, dosarul a fost înaintat SCC, iar prin Sentința civilă nr. 619/25.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. fost obligată CCSD să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
La data de 08.05.2014, CNCI emis Decizia de compensare cu nr.1187/2014 ce face obiectul prezentei contestații.
Tribunalul reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr.165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 ș 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art. 34 alin. 1 din același act normative prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezente; legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. A.. 2 stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. 3.
Tribunalul a constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de „entitate", în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii. Această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul reține competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul D.. S-a considerat că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.
Sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie, în opinia Tribunalului, un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 5 și 6 din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a pct. 4 din Legea nr. 165/2013, și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale. Această instituție nu este în măsură a aprecia asupra suprafeței terenului, a configurării imobilelor, a stării acestora la momentul preluării, respectiv a coeficientului de confort, aspecte care sunt invocate prin contestația formulată.
A interpreta altfel ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001 și a Legii 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a masurilor reparatorii și la încălcarea principiului celerității judecării acestor cauze avut în vedere de legiuitor atât atunci când a procedat la modificarea codului de procedură civilă cât mai ales la adoptarea Legea nr. 165/2013.
Pentru aceste motive Tribunalul a admis excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 3 Cod pr. civ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D.-Secția I Civilă sub nr._ .
La primul termen de judecată, instanța, verificând din oficiu competența, în conformitate cu dispozițiile art.131 NCPC, a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., excepție pe care urmează să o admită pentru considerentele ce succed:
Instanța a fost învestită cu contestație împotriva Deciziei de Compensare nr.1187/08.05.2014 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în derularea procedurii de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr.10/2001.
Potrivit art.33 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, "entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1) "
Potrivit art.34 din Legea nr.165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.
Rezultă din economia dispozițiilor legale mai sus menționate că acestea instituie termenul în care entitățile învestite de lege au obligația să soluționeze dosarele de despăgubire.
În cazul în care se formulează contestație împotriva deciziilor emise în conformitate cu prevederile art.33 și 34, instanța competentă se determină potrivit dispozițiilor art.35 alin.1 din aceeași lege, coroborat cu art.3 din Legea nr.165/2013.
Astfel, art.35 alin.1 prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art.33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
"Entitatea învestită de lege "este definită, prin enumerare la art.3 pct.4 din aceeași lege, fiind menționate mai multe structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:
a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;
b)entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;
f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;
g) C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi".
În speță, reclamanții-contestatori au obținut sentința civilă nr.619/25.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ prin care pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită Decizie privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul situat în C., ., județul D..
Așadar, față de stadiul procedurii – faza de emitere a titlurilor de despăgubire stabilită prin hotărâre definitivă și irevocabilă, rezultă în mod evident că entitatea învestită de lege este cea menționată la litera "g" din enumerarea structurilor cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, respectiv – C. Națională pentru Compensarea Imobilelor înființate potrivit Legii nr.165/2013.
Tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este Tribunalul București.
De altfel, chiar în partea finală a Deciziei de Compensare contestată în cauză se arată că decizia poate fi atacată în condițiile art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013 la secția civilă a Tribunalului București, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În concluzie, Tribunalul D. constată că nu este competent din punct de teritorial în cauză, competența revenindu-i Tribunalului București, care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D..
Potrivit art.133 alin.1 pct.2 NCPC există conflict de competență când 2 sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Raportând aceste considerente de ordin teoretic la datele speței, Tribunalul D. urmează să constate existența conflictului negativ de competență, astfel încât, pe cale de consecință, potrivit art.134 NCPC, va suspenda judecata prezentei cauze până la soluționarea conflictului de competență și în conformitate cu dispozițiile art.135 alin.1 NCPC, Tribunalul va înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorial a Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A. C., CNP_ cu domiciliul în C., ., județul D. și A. V., CNP_1cu domiciliul în C., ..43, județul D., și pe pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR,cu sediul în Buicurești, Calea Floreasca, nr.202, sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Constată intervenit conflict negativ de competență între Tribunalul D. și Tribunalul București.
Suspendă din oficiu judecata cauzei.
Dispune înaintarea dosarului la Î.C.C.J-Secția Civilă pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2015.
Președinte, I. G. Ș. | ||
Grefier, F. C. C. |
Red. jud. I.G.Ș
31.03.2015
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 138/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 225/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
