Anulare act. Sentința nr. 619/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 51/230/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 887/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta C. A. în contradictoriu cu reclamanții R. M. J., R. G.. M., R. D., împotriva sentinței civile nr. 619 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă asistată de reprezentat convențional, av. P. E., intimații reclamanți R. D. asistat de av. B. A. și R. M.J., R. G.. M. prin reprezentant convențional, av. B. A.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa relațiilor solicitate de la Primăria . depus înscrisuri de către intimata reclamantă R. J. cu exemplar pentru comunicare după care, se comunică acestea apărătorului apelantei pârâte.
Av. A. B. pentru intimații reclamanți depune răspunsul de la Primăria . fost comunicat și apărătorului apelantei pârâte.
Sub prestare de jurământ, în temeiul art. 319 C.p.civ., se audiază martorii B. E. și D. I. ale căror depoziții au fost consemnată și atașate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe apel.
Av. P. E. pentru apelanta pârâtă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Av. A. B. pentru intimații reclamanți solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 15.01.2014, sub numărul_, reclamanții: R. G.. M., R. D. și R. M. J. au chemat în judecată pe pârâta C. A., în calitate de unică moștenitoare a defunctului V. I. M., pentru ca instanța, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanță" încheiat după anul 1997 între reclamanți, în calitate de vânzători și defunctul V. I. M., în calitate de cumpărător.
În motivarea, în fapt, a cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că, după anul 1997 au încheiat cu defunctul V. I. M. un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", prin care reclamanții, în calitate de vânzători, au vândut defunctului V. I. M., în calitate de cumpărător, suprafața de 3,70 ha. teren arabil situat în două puncte: o parte în punctul "C." și o altă parte situată lângă pomii Zootehniei, în schimbul sumei de 950 lei vechi, urmând ca, ulterior, să se prezinte toate părțile pentru a încheia actul în formă autentică la un notar public.
Au arătat reclamanții că, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" încheiat după anul 1997, cumpărătorul și-a luat angajamentul să cumpere terenul în suprafață de 3,70 ha. și să procedeze la întocmirea contractului de vânzare – cumpărare prin notariat.
Au mai arătat reclamanții că, numitul V. I. M., care a avut calitatea de cumpărător, a decedat înainte de a se încheia contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică, cu toate că reclamanții l-au rugat pe acesta să se prezinte la notar, însă a refuzat din motive pecuniare, această situație repetându-se și după decesul cumpărătorului, când unica moștenitoare a acestuia, pe nume C. A., a refuzat să se prezinte la notar.
Au învederat reclamanții că, au chemat-o pe moștenitoarea C. A. la mediator la data de 20.09.2013 în vederea întocmirii actului de vânzare – cumpărare, însă aceasta nu s-a prezentat, iar la data de 06.09.2013, reclamantul R. D. s-a prezentat la biroul notarului public C. – V. F. pentru perfectarea în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare, însă pârâta nu s-a prezentat, ci s-a prezentat soțul acesteia care a refuzat să dea o declarație și să încheie actul juridic, sub pretextul acelorași motive pecuniare.
S-a mai învederat de către reclamanți faptul că, din momentul încheierii chitanței și până în prezent, terenul a fost muncit de către defunctul V. I. M. și, după decesul acestuia, de fiica sa C. A., primind chiar subvenții de la A.P.I.A., în timp ce reclamantul R. D. a fost cel care, în toată această perioadă, a plătit impozitele aferente terenului.
Față de toate motivele invocate anterior, reclamanții au arătat că nu mai sunt de acord cu vânzarea acestui teren care pentru pârâtă reprezintă o sursă de venit, în timp ce reclamantului R. D. îi produce un prejudiciu constând în cuantumul impozitului aferent bunului imobil, impozit pe care acesta îl achită an de an.
Reclamanții au precizat că, terenul litigios este situat în ., este înscris în Titlul de Proprietate nr. 298 –_/21.01.1997 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor D. pe numele cetățeanului R. N. M., titlu de proprietate rectificat prin sentința civilă nr. 555 pronunțată la data de 11 septembrie 2013 de Judecătoria Filiași în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 25.10.2013 prin neapelare și are următoarele vecinătăți: suprafața de teren de 3500 m.p. este situată în Tarlaua 79, . vecinătăți: la Nord – D.E. 83, la Est – N. I., la Sud – R. M. și la Vest – Puțulan P.; suprafața de teren de 1,5 ha. este situată în Tarlaua 79, . vecinătăți: la Nord – D.E. 83, la Est – B. N., la Sud – R. M. și la Vest – V. V.; suprafața de teren de 1 ha. este situată în Tarlaua 55, . vecinătăți: la Nord – R. M., la Est – D. S., la Sud – D.E. 110 și la Vest – N. D.; suprafața de teren de 1500 m.p. este situată în Tarlaua 79, . vecinătăți: la Nord – R. M., la Est – N. I., la Sud – P.S. 64 și la Vest – Puțulan P.; suprafața de teren de 5000 m.p. este situată în Tarlaua 79, . vecinătăți: la Nord – R. M., la Est – B. N., la Sud – P.S. 64 și la Vest – V. V. și suprafața de teren de 2200 m.p. este situată în Tarlaua 55, . următoarele vecinătăți: la Nord – G. D., la Est – D. S., la Sud – R. M. și la Vest – N. D..
Au mai precizat reclamanții că, terenul litigios nu a fost înscris în cartea funciară, conform dispozițiilor: art. 22 și art. 888, ambele din Codul civil republicat, înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" neîndeplinind formalitatea de publicitate și nefiind opozabil terților.
În concluzie, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și pronunțarea unei hotărâri prin care să se anuleze înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" încheiat după anul 1997, iar părțile să fie repuse în situația anterioară încheierii acestuia.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1279 din Codul civil
Pârâta C. A. nu a depus la dosar întâmpinare.
La data de 06.06.2014, prin C. Registratură al instanței, reclamantul R. D. a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a arătat că, solicită rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare materializat în înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" aflat la fila numărul 16 din dosar, pentru neexecutarea obligațiilor de către promitentul – cumpărător V. I. M., autorul pârâtei din prezenta cauză C. A..
Prin sentința civilă nr. 619/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Filiași a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții R. G.. M., R. D. și R. M. J., în contradictoriu cu pârâta C. A., s-a dispus rezoluțiunea convenției materializată în înscrisul sub semnătură privată intitulat "Chitanță", încheiată între reclamanții: R. G.. M.; R. D. și R. M. J.,, în calitate de promitenți – vânzători și autorul pârâtei C. A., pe nume V. I. M., în calitate de promitent – cumpărător, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției materializată în înscrisul sub semnătură privată intitulat "Chitanță", încheiată între reclamanții: R. G.. M.; R. D. și R. M. J.,, în calitate de promitenți – vânzători și autorul pârâtei C. A., pe nume V. I. M., în calitate de promitent – cumpărător, a fost obligată pârâta la plata către reclamantul R. G.. M. a sumei de 583 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" aflat în original la dosar, reclamanții: R. G. M., R. Jiana și R. D. și-au asumat față de autorul pârâtei C. A., pe nume V. I. M., decedat la data de 17 mai 1996, obligația de a-i vinde, în schimbul prețului de 950.000 lei, achitat în întregime la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare, suprafața totală de teren de 3,70 ha., situată în extravilanul comunei S., ., în două puncte: o parte în punctul "C." și o altă parte situată lângă pomii Zootehniei.
A mai reținut că prețul bunului imobil sus menționat, cu privire la care părțile înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanță" au convenit vânzarea – cumpărarea, a fost achitat, în întregime, de către autorul pârâtei C. A., pe nume V. I. M., la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare și că posesia terenului a fost predată promitentului – cumpărător V. I. M. din momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată intitulat "chitanță", astfel cum rezultă din depoziția martorului D. I..
Instanța a mai constatat că, în înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță", nu este trecută data încheierii acestui act, dar, având în vedere că, promitentul – cumpărător V. I. M. a decedat la data de 17 mai 1996, acest fapt a îndreptățit instanța a reține, pe baza unei prezumții simple, că promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare materializată în înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" a fost întocmită înainte de această dată.
S-a mai reținut de către prima instanță că pârâta C. A. este fiica defunctului V. I. M. și unica moștenitoare a acestuia, aspect care rezultă din anexa 24 – sesizare privind deschiderea procedurii succesorale de pe urma autorului V. I. M. numărul 447 din data de 04.06.2014 eliberată de Primăria comunei S.
Pentru actul juridic, cum este și antecontractul de vânzare – cumpărare materializat în înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" prima instanță a reținut că legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privința condițiilor de validitate și, pe cale de consecință, a nulității, ci și pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după . unei noi legi), pentru executarea obligațiilor asumate de părți, pentru încetarea actului juridic.
S-a apreciat că actul juridic încheiat (negotium juris) materializat, ad probationem, în înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" este nul ca și contract de vânzare – cumpărare dat fiind faptul că nu a fost respectată forma autentică cerută de lege pentru contractele de vânzare – cumpărare având ca obiect terenuri, dar în urma aplicării principiului conversiunii actului juridic, acesta este valabil ca și antecontract de vânzare – cumpărare, act juridic sinalagmatic care dă naștere la obligații reciproce ale părților și anume la obligația de a face - de a încheia pe viitor actul de vânzare – cumpărare în forma autentică.
Astfel în patrimoniul părților nu s-a născut decât dreptul de a solicita cocontractantului să se prezinte la notariat pentru a încheia contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică, iar potrivit prevederilor art. 969 din Codul civil, convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante.
Rezoluțiunea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului intrucat în cazul în care una dintre părți nu-și îndeplinește obligațiile, creditorul obligației neexecutate are dreptul de a alege între a cere executarea obligației și desființarea contractului, cu daune – interese.
În speță, promitenții – vânzători, respectiv reclamanții: R. G.. M., R. D. și R. M. Jiana, au optat pentru rezoluțiunea antecontractului, iar prima instanță, din probele administrate în cauză, a reținut că reclamanții au executat propriile obligații și au invitat pârâta la notar și la mediator pentru a se încheia contactul în formă autentică, dar pârâta nu s-a prezentat la notar sau la mediator și nici ulterior nu a manifestat niciun interes pentru a-și îndeplini această obligație asumată de autorul său, defunctul V. I. M., prin antecontract.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că pârâta C. A. a manifestat dezinteres față de situația juridică a terenului în litigiu și, din anul 1996 până în prezent nu a depus diligențe pentru a-și înscrie în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sau în cartea funciară, în scopul asigurării opozabilității față de terți, promisiunea stabilită prin convenție de a încheia un contract, în viitor, de înstrăinare cu privire la bunul imobil litigios (antecontractul).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului, apelanta pârâta a arătat că reclamanții au învestit instanța cu o cerere în anulare întemeiată în drept pe disp. art. 1279 c.civ, iar la primul termen de judecată instanța a dispus decăderea apelantei din dreptul de a propune probe și a ridica excepții și a pus în vedere reclamanților sub sancțiunea suspendării cauzei să-si precizeze acțiunea cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv de a se preciza daca se solicita rezolutiunea.
Apreciază apelanta că această situație ține de modificarea cererii de chemare in judecată și că instanța trebuia să facă aplicarea disp. art. 204 c.proc.civ. și să-i comunice cererea modificată pentru a putea face întâmpinare și că ,neprocedând in acest fel, instanța a încălcat dreptul la apărare reglementat de disp. art. 13 c.proc.civ. Pe de alta parte, consideră ca instanța in temeiul rolului activ putea să interpeleze reclamanții cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata având in vedere motivarea oarecum contradictorie a cererii in raport de obiectul sau și nu sa-i constrângă pe aceștia (sau sa le sugereze), sub sancțiunea suspendării procesului, sa-si precizeze cererea întrucât obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apărările pârtilor, iar instanța nu trebuie sa depășească limitele investirii (art. 22 alin. 6 c.proc.civ) . Altfel, impunând reclamanților sa-si precizeze obiectul cererii sub sancțiunea suspendării, a fost rupt echilibrul procesual, de acum inainte procesul decurgând in defavoarea apelantei.
Instanța a reținut că reclamanții au executat propriile obligații și că au invitat la notar sau la mediator apelanta pentru a încheia contractul în formă autentică, că apelanta nu s-a prezentat la notar sau la mediator și nici ulterior nu am manifestat nici un interes pentru a-și îndeplini aceasta obligație asumată de autorul său.
Apelata arata că, reclamanții intimați dorind desființarea convenției pentru a putea sa vândă ulterior aceeași suprafață de teren la un preț convenabil și cunoscând faptul imposibilității prezentei sale la notar sau la mediator, au încercat să creeze aparența că ar fi în culpă, că prin conduita pasivă, delăsătoare, le crează prejudiciu, că aceștia sunt de bună-credință, deși apelanta are un copil în vârsta de 6 ani cu o boală îngrozitoare - meduloplastom de fosă craniană posterioară operat (ablatie subtotala), chimiotratată, determinări secundare cererebeloase stângi, radiotratate. Hidrocefalie interna secundara operata, tetrapareza cu care a fost internata in spital și din acest motiv i-a fost imposibil să se prezinte la notar la data de 06.09.2014 sau la mediator la data de 20.09.2013.
Apelanta arata ca a fost de bună-credință și l-a trimis pe soțul său la notar la data de 06.09.2013 pentru a le explica reclamanților motivul pentru care nu pot încheia la această dată actul autentic și că reclamanții cunoșteau situația disperata in care s-a aflat și că, în fața instanței, la doua termene când a putut să se prezinte, respectiv la datele din 28 mai 2014 si 18 iunie 2014, a adus la cunoștință doamnei judecător că dorește să încheie actul autentic, însă reclamanții nu au mai vrut sa meargă la notar, cu scopul de a rezoluționa antecontractul, și cu toate acestea se menționează in considerentele hotărârii ca nu a manifestat nici ulterior interes pentru a-mi îndeplini aceasta obligație .
Apelanta apreciază că inexistenta unei notari în cartea funciară nu ar implica un dezinteres față de situația juridică a terenului, situație care era cunoscută în localitate, iar neefectuarea notarii în cartea funciară a antecontractului nu constituie o obligație care poate atrage rezoluțiunea, ci doar o posibilitate pe care o are la îndemâna oricare dintre părțile contractante (legea 7/1996), iar reclamanții aveau această posibilitate, cu atât mai mult cu cat anterior anului 1996, pe acest teren s-a primit o suma importanta de bani. Așadar, motivarea instanței pe acest aspect al lipsei notării în cartea funciară sau în registrul de transcripțiuni si inscripțiuni, este străină de natura cauzei.
Intimații R. G. M., R. M.J. și R. D., au formulat întâmpinare, arătând că apelanta invocă art. 22 alin 6 Ncpc, arătând ca instanța nu trebuie să depășească limitele învestirii, dar ei apreciază că instanța s-a conformat și exigentelor impuse de legiuitor prin art. 230 Ncpc și că instanța a pus reclamanților să-și precizeze acțiunea în sensul dacă solicită sau nu rezoluțiunea, situație pe care apelanta o apreciază că ține de modificarea cererii de chemare în judecată, instanța trebuind să facă aplicarea art. 204 Ncpc și să comunice cererea modificată apelantei pentru a face întâmpinare.
Având în vedere că nu și-au modificat cererea, instanța le-a pus în vedere să depună o cerere precizatoare în scris cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.
Intimați iau mai susținut că instanța a dat relevanță probei testimoniale pe care a coroborat-o cu proba cu înscrisuri, în conformitate cu art. 264 Ncpc, iar motivarea instanței din considerente este judicioasă.
În apel s-a readministrat proba testimoniala administrata in prima instanță, s-a administrat proba cu interogatoriul intimaților și a fost administrata proba cu înscrisuri .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, inclusiv a probelor administrate sau readministrate in apel, Tribunalul constată că apelul este fondat, din considerentele ce succed:
Astfel, apelanta a criticat sentința apelata cu privire la modul cum prima instanță a înțeles să-și exercite rolul activ, apreciind că nu a făcut aplicarea art 204 C. și că a încălcat disp art 22 alin 6 C..
Tribunalul constată că această susținere este parțial întemeiată deoarece, așa cum rezultă din lucrările dosarului de fond inițial reclamații au învestit instanța cu o acțiune in anulare întemeiata pe disp art 1279 C civil (vinderea prin dare de arvuna), cerere care a fost regularizata de prima instanță nu in etapa scrisa ci chiar la primul termen de judecata(deci in etapa cercetării judecătorești) când le-a fost pus in vedere reclamanților sa depună cerere precizatoare și un set de înscrisuri.
Este adevărat ca prima instanță nu a procedat procedural deoarece aceasta trebuia ca, fie in procedura de regularizare sa le pună in vedere reclamanților sa precizeze obiectul cererii, fie, daca a înțeles sa le pună in vedere reclamanților să depună cerere precizatoare la primul termen de judecata, aceasta cerere ar fi trebuit comunicată și părții adverse(prezentă în sala de judecată la data depunerii cererii precizatoare și a înscrisurilor solicitate de instanță) pentru a se respecta principiul contradictorialității deoarece cererea precizatoare nu era o cerere in sensul celei avute in vedere in art 204 alin 2 C..
Acest neajuns insa a fost reglementat in apel când s-a dat relevanță caracterului devolutiv al acestuia și s-a încuviințat cererea apelantei pârâte privind readministrarea unor probe și administrarea unor probe noi.
Apelanta a mai susținut că prima instanță a reținut in mod eronat ca reclamanții si-au executat propriile obligații, iar pârâta nu s-a prezentata la notar și a manifestat dezinteres in îndeplinirea obligației asumate de autorul său.
În ceea ce privește dezinteresul, Tribunalul reține că apelanta a justificat lipsa la mediator în data de 20 09 2013 și lipsa la notar in data de 06 09 2013 prin faptul ca era internată în spital cu un copil bolnav depunând acte medicale in acest sens.
În ceea ce privește executarea obligațiilor asumate de părți prin înscrisul sub semnătură privată, Tribunalul reține că înscrisul sub semnătura privată încheiat intre părți reprezintă o promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare prin care ambele părți se obliga sa încheie in viitor un contract de vânzare cumpărare.
Prima instanță a reținut că pârâta nu și-a executat obligația asumata prin contract deoarece, pe de o parte nu s-a prezentat in anul 2013 la notar și la mediator, iar, pe de alta parte, aceasta nu a înscris in registrul de transcripțiuni sau in cartea funciara promisiunea .
Așa cum Tribunalul a reținut, în ceea ce privește lipsa pârâtei, aceasta a fost justificată de faptul ca era internată in spital, pârâta trimițând pe soțul ei la notar să comunice acest lucru, așa cum rezultă chiar din cererea formulata de reclamanți, iar in ceea ce privește nenotarea promisiunii, Tribunalul reține ca pârâta se află în imposibilitatea de a face acest lucru întrucât, așa cum rezulta din însăși textele menționate de prima instanță din legea 7/1996, pârâta ar fi putut sa noteze antecontractul, dar nu in registrul de transcripțiuni ci numai în Cartea Funciara, daca terenul ar fi fost intabulat in CF.
Or, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în apel de către reclamanții intimați, acestia au întocmit documentația cadastrala și au intabulat terenul ce a făcut obiectul promisiuni in CF abia in anul 2015, in timpul procesului, deci nu existat o carte funciara in care pârâta sa intabuleze promisiunea și nu pârâta era cea care putea cere înființarea CF deoarece nu ea este proprietara terenului. De altfel, in acest context, inclusiv chemarea pârâtei la notar sau mediator (unde a fost prezent doar un reclamant din cei trei) în condițiile in care pentru teren nu se întocmise documentația cadastrala nu apare decât ca un act pur formal pentru că, în lipsa documentație cadastrale, actul in formă autentică nu s-ar fi putut încheia.
Refuzul pârâtei de a se prezenta la notar nu a rezultat nici din declarațiile martorilor audiați de prima instanță și reaudiați in apel deoarece martorul B. E. a declarat cu ocazia reaudierii ca nu locuiește in localitate și nu știe daca pârâta a refuzat sa meargă la notar, iar martorul D. I., datorita vârstei si stării de sănătate nu a putut fi reaudiat.
În concluzie, susținerea apelantei ca starea de fapt reținute de instanță cu privire la neexecutarea culpabila a obligației de către pârâta nu este cea reala este întemeiată.
În fine, apelanta a arătat si că mențiunea din dispozitiv privind repunerea părților in situația anterioara este greșita si lacunara întrucât, pe de o parte aceasta cerere, care este o cerere noua, a fost formulata doar cu ocazia concluziilor pe fond, iar pe de altă parte, instanța nu a stabilit exact cum se repun părțile in situația anterioară.
Tribunalul constată că aceasta susținere este reala deoarece, nici in cererea inițiala nici in cererea precizatoare, reclamanții nu au solicitat si repunerea in situația anterioara, această cerere fiind formulata de reclamanți doar cu ocazia concluziilor pe fond, in lipsa părții adverse, fără ca instanța să facă aplicarea disp art 204 C., iar prima instanță nu a detaliat in nici un fel cum se repun părțile in situația anterioara rezumându-se doar a dispune acest lucru, fără nici o motivare.
Față de cele reținute, Tribunalul apreciază ca prima instanță s-a pronunțat pe o cerere cu care nu a fost legal învestita, cu încălcarea principiului contradictorialității și fără ca in motivarea admiterii acestei cereri accesorii sa respecte disp art 425 alin1 lit b)C. .
Prin urmare, față de cele reținute, apreciind fondat apelul, Tribunalul, in temeiul art 480 alin 2 C. il va admite si, față de starea de fapt reținuta in urma probelor administrate, respectiv ca nu există culpa pârâtei in neexecutarea obligației asumate de autorul ei prin antecontract, va schimba in tot sentința civila apelata in sensul că va respinge acțiunea precizata formulata de reclamanți.
Deoarece apelul va fi admis, intimații, ca parte care a căzut in pretenții, in temeiul art 453 C., vor fi obligați, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata efectuate de apelanta pârâtă, cheltuieli in cuantum de 291,5 lei reprezentând taxa de timbru pentru cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă C. A., CNP_, domiciliată în comuna S., ., în contradictoriu cu reclamanții R. M. J.,_, domiciliată în municipiul C., ., județul D., R. G.. M., CNP_, domiciliat în municipiul C., ., județul D., R. D., CNP_, domiciliat în municipiul C., .. 8, ., ., împotriva sentinței civile nr. 619 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge acțiunea.
Obligă intimații către apelantă la plata sumei de 291,5 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.V.F.
Tehn.S.V. și VF
6 ex./ 08 06 2015
Jud.fond-E.D.S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 916/2015. Tribunalul DOLJ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 882/2015.... → |
|---|
