Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 20/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 5604/63/2015
Dosar nr._/215/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 453/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtul M. D., împotriva sentinței civile nr._ din 20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, având ca obiect constatare nulitate act juridic
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant și intimatul pârât rep. de av. G. I.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că;
- este primul termen de judecată în apel;
- apelul este declarat și motivat în termen;
- apelul s-a timbrat;
- au fost comunicate motivele de apel;
- s-a depus întâmpinare care s-a comunicat;
- s-a depus răspuns la întâmpinare;
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 alin. 1 C.p.civ., verifică dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina și constată că este competentă cu soluționarea apelului, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 C.p.civ
Instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Apelantul reclamant estimează durata cercetării procesului la o lună.
Av. G. I. pentru intimatul pârât estimează durata cercetării procesului la o lună.
Instanța, în temeiul art. 238 alin. 1 C.p.civ. estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună și acordă cuvântul pe probatorii.
Apelantul reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Av. G. I. pentru intimatul pârât nu se opune la proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța constata ca proba cu înscrisurile depuse de apelantul reclamant la dosarul de fond a fost deja administrata și având în vedere că prin cererea de apel nu s-au solicitat probatorii, în temeiul art. 238 alin. 2 C.p.civ. reconsideră durata prevăzută de art. 238 alin. 1 C.p.civ. și estimează soluționarea cauzei la termenul de azi; nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, în subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare și depune concluzii scrise.
Av. G. I. pentru intimatul pârât solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 18.12.2013 reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a declarației mincinoase date în anul 2001 în fața organelor de cercetare .
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în baza acestei declarații s-a efectuat o expertiză grafologică în anul 2002 și că, în această declarație, pârâtul a scris că a luat trei înscrisuri, respectiv două procese verbale și o notă de constatare, pentru comparație cu testamentul olograf de la Inspectoratul pentru Calitatea Semințelor C., pe care le-a predat la Secția 1 Poliție C., pentru efectuarea expertizei.
A menționat că a întreprins demersuri către această instituție și de fiecare dată i s-a comunicat, prin patru adrese semnate de conducerea societății, că aceste înscrisuri nu se află în posesia acestora, iar pârâtul nu a luat, nici în anul 2001, nici în anul 2003, nici un înscris de la această instituție.
A precizat că nu există nici un proces verbal, nici un document din care să reiese de unde pârâtul a ridicat acele înscrisuri.
Reclamantul a arătat că declarația mincinoasă a pârâtului a produs consecințe grave, fiindu-i anulat testamentul.
A menționat că a formulat plângere și la instanța penală, dar acesta a hotărât că faptele pârâtului s-au prescris, iar în acest caz se poate adresa instanței civile, conform art. 308 N.C.pr.civ.
În drept a invocat art. 308 N.C.pr.civ.
La data de 15.05.2014, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de anulare a declarației sale, precum și a proceselor verbale și a notei de constatare, a mai fost examinată, de către instanțele penale, dar și de instanțele civile.
A precizat că declarația la care se referă reclamantul a dat-o ca parte în cauze penale, nu ca martor, iar o astfel de declarație nu poate constitui temei al răspunderii penale, iar celelalte acte invocate de reclamant nu sunt false, sunt acte oficiale, care poartă semnătura defunctei P. V., și se află într-un dosar ce a aparținut fostului Laborator pentru controlul calității semințelor din cadrul Direcției Agricole D.. Acel dosar include semnăturile altor salariați ai laboratorului, ale altor ingineri de la unitățile controlate, și ștampilele fostelor CAP-uri.
În cauza penală și în dosarul civil au fost verificate susținerile reclamantului, iar martorele P. E. și S. E. au confirmat că actele sunt oficiale, sunt semnate de acestea și de P. V., precum și de alți specialiști agricoli.
La termenul de judecată din data de 13.10.2014, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii susținând că nu se poate solicita anularea declarației unui persoane care are calitatea de parte în dosar, întrucât partea are dreptul să declare ce dorește, iar în cazul în care minte, nu este sancționată.
Instanța, în temeiul art. 248 alin 4 C.pr.civ., a unit cu fondul excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, prin apărător.
Prin sentința civilă nr._/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul M. D. și a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâtul M. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul P. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând să se constate nulitatea absolută a declarației mincinoase date în anul 2001, în fața organelor de cercetare penală.
Nulitatea, indiferent dacă este absolută sau relativă, sancționează actele juridice încheiate cu încălcarea sau neobservarea normelor legale. Actul juridic este o manifestare de voință a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, săvârșite în scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice civile care, pentru a fi valabil trebuie să conțină elementele esențiale prevăzute de art. 948 din Codul civil, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Un act juridic încheiat cu încălcare vreuneia din aceste cerințe se sancționează cu nulitatea.
Declarațiile părților date în fața organelor de urmărire penală nu pot constitui temei al răspunderii penale ori civile, starea de fapt fiind reținută de instanțe în baza probelor administrate.
Prin urmare, declarațiile părților date în procesul penal, nu îndeplinesc condițiile de valabilitate ale unui act juridic civil pentru a fi sancționate cu nulitatea.
În această ordine de idei, nefiind acte juridice, declarațiile părților în procesul penal nu pot fi analizate ca fals de către instanța civilă în condițiile în care s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, în speță nefiind incidente dispoz. art 184 Cod pr. civ., respectiv art. 308 NCPC.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. I., arătând că declarațiile date de martorul, pârâtul M. D. în cauză, sunt false.
Reclamantul precizează că prima instanță a înțeles greșit că pârâtul nu a avut calitatea de parte în dosar și nu a cercetat declarațiile de martor date în 2001 și 2005 care sunt false potrivit art. 308 NCPC.
Intimatul M. D. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului, arătând că declarațiile date nu sunt falsuri, falsul fiind examinat de instanțele penale și civile.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Deliberând asupra apelului, instanța constată că este nefondat din considerentele ce succed:
Apelantul nu a adus critici de nelegalitate sau netemeinicie sentinței atacate ci, in esența, a reiterat susținerile din acțiune in sensul că declarațiile date de martorul, pârâtul M. D. în cauză, sunt false.
Tribunalul apreciază ca instanța civila nu se poate pronunța cu privire la declarațiile date de un martor in faza de urmărire penala, deci acțiunea reclamantului apelant este inadmisibila întrucât procedura reglementata de disp art 304-308 C., respectiv procedura falsului pe care apelantul reclamant și-a întemeiat cererea, poate fi folosita numai in cazul înscrisurilor autentice sau înscrisurilor sub semnătura privata care au fost defăimate ca false atunci când acțiunea penala nu mai poate fi pusa in mișcare au nu mai poate continua, falsul putând fii cercetat, pe cale incidentală, de către instanța civila.
Prin urmare, procedura falsului privește doar înscrisuri și se poate realiza doar pe cale incidentala, aceste condiții nefiind îndeplinite in cauză întrucât declarația de martori nu este un înscris in sensul art 265 C. (nu este nici act juridic cum eronat a arătat instanța de fond), iar acțiunea a fost formulata in mod direct.
În concluzie, in temeiul art 480 alin 1 C., instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul P. I., CNP_, domiciliat în C., .. 10, jud. D., în contradictoriu cu pârâtul M. D., domiciliat în com. Furculești, . împotriva sentinței civile nr._ din 20 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, ca nefondat.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red V F. / 4 expl/ jud fond L C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 26-03-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
