Pretenţii. Hotărâre din 26-03-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 24806/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 568/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantii-pârâti B. I., B. P. împotriva Sentinței civile nr. 8573/2014 pronunțată la data de 12.06.2014 de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația De P. Nr 19 Craiovita Noua, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta apelantul-pârât B. I., consilier juridic C. C. pentru intimata-reclamantă, lipsa fiind apelanta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu s-a achitat onorariul de expert.
Apelantul-pârât, personal, învederează instanței că nu a achitat onorariul de expert, nu este necesară soluționării cauzei expertiza contabilă, nu a solicitat proba cu expertiza contabilă.
Instanța decade apelanții-pârâți din proba cu expertiza contabilă.
Apelantul-pârât, personal, învederează instanței că a solicitat procesele verbale, buletinele de verificare metrologică, a solicitat intimatei-reclamante să depună procesul verbal al Adunării Generale din 2010.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât, personal, arată că a plătit apa consumată, solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Consilier juridic C. C., pentru intimata-reclamantă, solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat, arată că la instanța de fond s-a efectuat o expertiză ce a fost acceptată de ambele părți, la dosar s-a depus un angajament de plată ce constituie o recunoaștere tacită, pierderile de apă le suportă toți locatarii iar conform HCL 363/2013 în cazul în care cantitatea de apă calculată conform indicațiilor repartitoarelor de apă este mai mică decât cantitatea de apă facturată, diferența se va repartiza, pentru apartamentele branșate direct proporțional cu numărul de locatari.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.07.2013 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 19 CRAIOVITA NOUA a chemat in judecată pe pârâtul B. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3609,98 lei reprezentând totalul cotelor de contribuție la cheltuielile lunare de întreținere către asociație, pentru perioada martie 2011 – ianuarie 2013.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că in baza statutului propriu, a încheiat cu titularul de contract, in numele proprietarilor asociați, contracte de furnizare a principalelor utilități si prestări servicii, in baza cărora furnizorii respectivi emit facturi lunare pentru contravaloarea serviților prestate.
Ca urmare a neachitării la termen a acestor facturi, exista pericolul sistării furnizării principalelor utilități, fapt care ar primejdui asigurarea condițiilor igienico-sanitare si de locuit pentru toți proprietarii, inclusiv cei buni platnici.
Reclamanta a mai precizat că, deși proprietarii rău platnici au beneficiat de înțelegerea acesteia, acceptând pentru aceștia si plăți parțiale, nu au înțeles sa-si onoreze aceste obligații.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 50 alin. 1, 2, 3 din Legea 230/2007, art. 1073 si urm. Cod Civil, art. 109, 112 si urm. Cod Procedura Civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus extras cont, liste de plată aferente perioadei arătate prin cerere, facturi fiscale emise de furnizorii de utilități, modul de calcul al penalităților de întârziere impuse de furnizorii de utilități, proces verbal încheiat in data de 23.03.2010 cu ocazia Adunării Generale a Asociației de P., delegație de reprezentare juridică.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 17.10.2013, s-a dispus efectuarea unei adrese către Primăria C. – Direcția de Impozite si Taxe pentru a se comunica titularul dreptului de proprietate cu privire la . .. 116, . D., precum si să se înainteze o copie a titlului de proprietate, relațiile solicitate au fost înaintate la data de 11.11.2013.
Prin încheierea din 16.01.2014, instanța, a repus cauza pe rol și a stabilit termen de judecată la data de 13.02.2014, cu citarea părților inclusiv a pârâtei B. P., menționata in cuprinsul cererii de chemare in judecată introductive, iar reclamanta cu menținea de a preciza detaliat modul de calcul al penalităților solicitate si repartizate pârâților, precum si cu mențiunea de a depune încă un exemplar al cererii si al înscrisurilor doveditoare pentru comunicare, sub sancțiunea suspendării cauzei prev. de art. 242 NCPC.
Pârâta B. P., legal citată, nu a formulat întâmpinare.
La data de 13.02.2014, reclamanta prin c.j N. S. a depus la dosarul cauzei precizare cu privire la modalitatea de calcul a penalităților de întârziere percepute de furnizori.
La data de 10.03.2014, pârâții au depus la dosarul cauzei note scrise si înscrisuri anexă (proces verbal de demontare–remontare din 06.09.2011, adresa nr. 752/03.11.2010 emisa de partea reclamantă, adresa nr._/25.04.2012 emisa de Primăria C. – Direcția Economico – Financiara – Serviciul Coordonare Asociației de P., adresa nr. 1517/05.03.2014 emisa de Asociația de P. nr. 19 Craiovita Noua), prin care au solicitat instanței să pună in vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei documente indicate în cuprinsul notelor.
La termenul de judecată din data de 13.03.2014, instanța, din oficiu, a încuviințat proba cu expertiza specialitatea contabilitate, cu obiectivele stabilite la acel termen, numind cf. art.331 NCPC, prin tragere la sorți din listele generate de programul ecris pe expert B. I., pentru a întocmi raportul de expertiza specialitatea contabilitate.
La data de 13.05.2014, expertul B. I. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza specialitatea contabilitate, precum si o cerere de suplimentare a onorariului cu suma de 740 lei, cerere ce a fost respinsa de instanța la acest termen.
Părțile nu au formulat obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză contabilă.
Instanța a administrat in cauza proba cu înscrisuri si proba cu expertiza specialitatea contabilitate.
Prin sentința civilă nr. 8573/12 Iunie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea precizată, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. nr. 19 CRAIOVITA NOUA, în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. P..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3627,91 lei debit total din care suma de 3162,59 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada martie 2011 – ianuarie 2013, iar suma de 465,32 lei reprezintă penalități de întârziere aferente.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv situația de plată a pârâților, rezultă că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de plată a cotei de contribuție care le-a revenit în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari în perioada martie 2011 – ianuarie 2013, acumulând restanțe la plata acestor cheltuieli în cuantum de 3162,59 lei. La suma restantă, reclamanta a calculat penalități de întârziere in cuantum de 465,32 lei.
Potrivit art. 249 NCPC, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Așadar sarcina probei revine reclamantei Asociația de P. nr. 19 Craiovița Nouă, aceasta fiind cea care a declanșat prezentul litigiu.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 modif. privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a actiona in justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contributie la cheltuielile asociatiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar conform art. 3 lit. i si art. 47 din acelasi act normativ, cheltuieli ale asociatiei de proprietari sunt cheltuielile sau obligatiile financiare ale asociatiei care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum si cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii si care nu sunt facturate individual catre proprietățile individuale.
De asemenea, potrivit art. 48 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, cheltuielile efectuate de asociațiile de proprietari pentru plata unor servicii de utilitati publice sau de alta natura, legate de proprietățile individuale din condominiu si care nu se factureaza individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează dupa același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu contractul încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Art. 49 alin. 2 din aceeași lege, stabilește că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Potrivit art. 25 alin. 1 din HG nr. 1588 din 19.12.2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată in Monitorul Oficial nr. 43 din 18.01.2008, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, in termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă in lista de plată respectivă.
Din analiza textului de lege instanța reține că dovada cuantumului cheltuielilor de întreținere se poate face numai cu listele de plată, care trebuie să cuprindă și data afișării.
În speță, reclamanta a depus la dosar copiile listelor de plată a cheltuielilor de întreținere pentru lunile martie 2011 – ianuarie 2013, filele 6-28.
In drept, potrivit art. 192 NCPC, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prin sesizarea instanței competente cu o cerere de chemare in judecată. Așadar, pentru exercitarea acțiunii civile este necesar ca o persoana sa pretindă un drept subiectiv civil recunoscut si ocrotit de lege, actual si pe care sa îl exercite in limitele sale externe, cu bună-credință.
In ceea ce privește condițiile de exercitare a acțiunii civile, instanța a constatat ca in speță dreptul pretins de reclamanta este recunoscut si ocrotit de dispozițiile Legii 230/2007 si a fost exercitat in limitele sale externe, cu buna-credința.
In ceea ce privește condiția ca dreptul să fie actual, instanța a reținut, din observarea listelor de plată a cheltuielilor de întreținere aferente perioadei martie 2011 – ianuarie 2013, că acest debit este actual în condițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Cu privire la cuantumul penalităților și al cheltuielilor de întreținere, din analiza coroborată a concluziilor expertizei contabile cu listele de plată aflate la dosar, instanța reține că cererea reclamantei, privind obligarea pârâților B. I. și B. P. la plata sumei totale de 3627,91 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, este întemeiată.
Astfel, instanța a reținut că, sancțiunea prevăzută în mod imperativ de lege pentru neîndeplinirea de către proprietari a obligației prevăzute de art. 46 din Legea 230/2007, potrivit art. 49 din același act normativ, constă în posibilitatea asociației de a stabili penalizări de întârziere pentru suma neachitată, fie în sistem propriu, fie în raport de procentul aplicat de furnizorii de servicii.
Astfel, conform art. 25 din HG nr.1588/2007 privind normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, (1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat. (2) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietății comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă.(3) Dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la: a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor; b) persoana împuternicită să achite facturile, dacă a întârziat plata facturilor la termen.
S-a constatat că pârâții au întârziat mai mult de 30 de zile de la expirarea termenului limită stabilit de reclamantă pentru plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei martie 2011 – ianuarie 2013, și de asemenea, procentul de penalitate stabilit de asociație, corespunde prevederilor art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2007, anterior redate.
În concluzie, pentru perioada martie 2011 – ianuarie 2013, instanța a constatat că pârâții figurează cu restanțe către asociația reclamantă în cuantum total de 3627,91 lei din care suma de 3162,59 lei reprezintă cheltuieli de întreținere iar suma de 465,32 lei reprezintă penalități de întârziere aferente.
Având în vedere motivele de fapt si de drept sus menționate, reținând și că pentru perioada care face obiectul cererii de chemare în judecată, pârâții nu au achitat nicio sumă de bani cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile de întreținere, instanța a admis cererea precizată și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei totale de 3627,91 lei, din care suma de 3162,59 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada martie 2011 – ianuarie 2013, iar suma de 465,32 lei reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, a obligat pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. I. și B. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare au arătat că la data de 02.06.2014 au depus întâmpinare prin care au solicita acordarea unui nou termen de judecată, constatând că expertul nu depusese raportul de expertiză, întrucât cel depus se referea la numiții P. I..Nu au fost încunoștințați că această expertiză a fost modificată în ceea ce privește pârâții și nici nu au fost citați, procesul judecându-se în lipsa lor.
Au mai arătat că expertul când a întocmit raportul de expertiză a făcut o . erori și a consemnat în mod eronat că la apelul în scris s-au prezentat toate părțile deși au fost prezenți numai pârâții, solicitând audierea expertului.
Apelanții arată că expertul nu și-a îndeplinit sarcinile stabilite în ședința din 10.04.2014 privind data la care trebuia să depună raportul de expertiză, ignorând prevederile art. 336 C.pr.civ și nu au fost înștiințați despre faptul că expertul contabil, neîndeplinindu-și obligațiile a fost sancționat cu amendă conform art.187 NCPC.
Apelanții menționează că sunt de acord să plătească consumul real indicat de către apometrele din apartament și nu "pierderile" de apă rece și apă caldă, despre care președintele asociație a afirmat că sunt pierderi, atâta timp cât în conformitate cu legea 230 /2007 membrii comitetului executiv al asociației aveau obligația să sesizeze locatarii despre aceste pierderi de apă de la blocul nr.116, .> S-a mai învederat că au solicitat prin întâmpinare procesele verbale ale asociației de citire a apometrelor încheiate între reprezentanții Companiei de A. Oltenia și reprezentanții asociației, pentru a verifica dacă între citirea acestuia și citirile proprietarilor de la blocul 116 . diferențe întrucât aceste citiri se realizează concomitent.
Apelanții solicită ca instanța de apel să țină cont de toate documentele depuse la dosar și toate solicitările pe care prima instanță le-a ignorat.
La data de 28.10.2014 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat arătând că instanța a încuviințat din oficiu proba cu expertiză contabilă, raportul fiind depus la data de 15.05.2014.A mai învederat că deși s-a strecurat o eroare materială în cuprinsul acestuia, expertul a îndreptat această eroare, fără ca vreuna dintre părți să formuleze obiecțiuni la acest raport.
În ceea ce privește repartizarea consumurilor individuale de apă, pe care apelanții le contestă s-au invocat prevederile HCL 363/2013 art.25 alin.9 care specifică că în cazul în care cantitățile de apă calculate conform indicațiilor repartitoarelor de apă însumate este mai mică decât cantitatea de apă facturată, diferența se va repartiza pentru apartamentele debranșate, direct proporțional cu numărul de locatari care locuiesc în condominiu cu excepția proprietarilor care au anunțat în scris asociația că acel apartament nu este locuit.
În ceea ce privește citarea părților atunci când se realizează îndreptări de erori materiale, în conformitate cu dispozițiile art.422 NCPC citarea acestora este lăsată la aprecierea instanței, dacă este necesar ca acestea să dea lămuriri.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.207 și 208 NCPC.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: copie de pe procesele verbale încheiate de Compania de A. Oltenia și listele de plată cheltuieli de întreținere pe perioada pendinte.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: angajament de plata nr.1408/11.06.2013, copie de pe procesele verbale încheiate cu Compania de A. Oltenia și copii de pe listele de plată, situația indexurilor apă caldă și rece pe perioada pendinte și copie de pe situație consumurilor apă rece înregistrate de repartitoare.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, actelor și lucrărilor dosarului și în temeiul art.476-477 NCPC reține următoarele:
O primă critică vizează încălcarea dreptului la apărare ca urmare a faptului că nu au fost citați ulterior îndreptării erorii materiale strecurate în expertiza depusă inițial, pentru a putea lua cunoștință de concluziile acesteia și a-și formula apărările, față de care se rețin următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului se reține că la termenul din data de 13.03.2014 instanța din oficiu a pus în discuția părților necesitatea efectuării unui raport de expertiză specialitatea contabilitate cu obiectivele expuse la același termen, expertiză pe care a și încuviințat-o.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 13.05.2014 din analiza căruia în partea introductivă, paragraful II se constată că au fost menționați ca părți: Asociația de proprietari nr.19 Craiovița Nouă și P. I., însă lecturând mențiunile cuprinse în paragraful III și următoarele se observă că expertul a făcut referire la pârâții B. I. și P., fără a mai exista vreo mențiune la persoana numitului P. I..
Se mai reține că la aceeași dată pârâții au depus cerere de amânare a cauzei pentru observarea raportului, cerere încuviințată la termenul din data de 15.05.2014, instanța apreciind că se impune admiterea acestei cereri ca urmare a faptului că raportul de expertiză nu a fost depus în termenul legal.
La data de 02.06.2014 pârâții au depus întâmpinare prin care au învederat că raportul de expertiză vizează o altă persoană pârâtă care nu are calitatea de parte în dosar, eroare materială care a fost sesizată și de expert ce a îndreptat-o la data de 04.06.2014.
La termenul din data de 12.06.2014, instanța de fond a respins cererea de amânare formulată de pârâți reținând că aceștia au beneficiat de comunicarea raportul de expertiză, iar eroarea materială a fost îndreptată de expert, procedând la judecarea cauzei, soluția de respingere a cererii de amânare a cauzei fiind criticată de pârâți prin cererea de apel.
Față de aceasta se apreciază că prima instanța a procedat corect având în vedere că pârâții aveau termen în cunoștință, iar legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art.10 din NCPC obligația pentru părți de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia, prin noul cod de procedură punându-se accent pe celeritatea procedurilor judiciare, a căror respectare incumbă atât organelor judiciare cât și celorlalți participanți la proces.
Or, așa cum am expus deja pârâții au beneficiat de un termen de judecată, ca urmare a nedepunerii raportului de expertiză în termenul legal, sancțiunea nedepunerii acestuia în termenul reglementat de art.336 alin.1 NCPC fiind eventual aceea a nulității sentinței, dacă părțile nu au beneficiat de un termen pentru a se observa raportul, situație premisă care nu se regăsește în prezenta cauza.
Faptul că aceștia au apreciat că expertiza nu îi vizează din cauza unei erori materiale strecurate în preambul raportului, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a sentinței, prin prisma încălcării dreptului la apărare, având în vedere că au avut posibilitatea de a observa lucrările dosarului și de a verifica până la termenul de judecată dacă a fost îndreptată sau nu eroarea materială, putând constata cu ușurință că cele menționate de expert în cuprinsul acestuia viza situația pârâților și nu a persoanei menționate în preambul, atâta timp cât în cuprinsul concluziilor s-a făcut referire la pârâții din prezenta cauză.
Pârâții apelanți aveau posibilitatea de a prezenta în instanță la termenul la care cauza s-a judecat, neexistând în sarcina instanței obligația citării în situația în care au avut termen în cunoștință, în considerarea dispozițiilor art.229 NCPC sau de a depune cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, motivul invocat în susținerea cererii de amânare fiind apreciat în mod corect ca nefiind întemeiat.
Într-o atare situație se apreciază că această primă critică nu este întemeiată și în consecință o va respinge.
În ceea ce privește susținerea apelanților privind mențiunea neadevărată din cuprinsul raportului în sensul că la efectuarea expertizei au fost prezente părțile, atâta timp cât nu s-au prezentat decât pârâții, se rețin următoarele:
Din paragraful VII al raportului de expertiză (fila 85 din dosar fond) se constată că la data convocării s-au prezentat pârâta și reprezentanții reclamantei.
Mențiunile obligatorii care trebuie inserate în raportul de expertiză sunt reglementate prin dispozițiile art.21 din OG 2/2002 și cuprind următoarele: a) partea introductivă, în care se menționează organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus depunerea acesteia, numele și prenumele expertului sau ale experților, specialitatea acestuia/acestora, data întocmirii și finalizării raportului de expertiză, obiectul acesteia și întrebările la care expertul sau experții urmează să răspundă, bibliografia pe baza căreia expertiza a fost efectuată și dacă părțile care au participat la aceasta au dat explicații în cursul lucrărilor la care au fost convocate;descrierea operațiunilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații pe baza celor constatate de expert sau de specialist;concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei.
Din cele mai sus expuse se constată că între mențiunile obligatorii se înscrie și cea cu privire la părțile prezente.
Această mențiune cuprinsă în raportul de expertiză face dovada până la declararea falsului, pentru combaterea acesteia fiind necesară înscrierea în fals, având în vedere că experții lucrează în calitate de delegați ai instanței, iar raportul de expertiză are natura juridică a unui înscris autentic, drept de care pârâții apelanți nu au înțeles să se prevaleze.
În consecință se apreciază că mențiunea expertului privind părțile prezente la data convocării, corespund realității și va fi respinsă de instanța de apel și această critică ca nefondată.
O altă susținere a apelanților a vizat neaplicarea sancțiunii amenzii judiciare reglementate prin dispozițiile art.187 alin 1 pct.2 NCPC, pentru nedepunerea raportului în termenul de 10 zile, obligație stabilită prin dispozițiile art.330 alin 1 NCPC se au în vedere următoarele:
Nerespectarea termenului de depunere a raportului de expertiză poate să atragă aplicarea unei sancțiuni față de expert în condițiile art.187 alin.1 pct.2 lit. d NCPC, însă din interpretarea gramaticală a textului aplicarea amenzii judiciare este o facultate lăsată la aprecierea instanței care apreciază în concret în funcție de circumstanțele cauzei, prefigurând consecințele pe care le-ar putea produce amenda asupra conduitei subiectelor de drept, dacă este cazul sau nu să dispună o atare măsură.
În speță nefiind aplicată amenda judiciară se prezumă că instanța de fond a apreciat că nedepunerea raportului de expertiză în termenul de 10 zile, nu a condus la tergiversarea soluționării cauzei, pârâților apelanți fiindu-le respectat dreptul la apărare prin admiterea cererii de amânare fiindu-le asigurată posibilitatea de a lua cunoștință de cuprinsul raportului în termen rezonabil, precum și de a formula obiecțiuni față de concluziile expertului, drept de care pârâții apelanți nu au înțeles să uzeze.
Cu privire la netemeinicia sentinței se rețin următoarele:
Nemulțumirea pârâților apelanți vizează reținerea în sarcina acestora a pierderilor de apă caldă și rece, înregistrate în condominiul în care dețin în proprietate apartamentul nr.9, față de care se constată următoarele:
Cheltuieli asociației de proprietari se împart în cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc în apartament, cheltuieli pe consumuri individuale și cheltuieli pe cota parte indiviză, în funcție de proprietatea indiviză a proprietății.
Art.39 (1) din HG 1588/2007 cheltuielile pe consumuri individuale reprezintă cheltuielile asociației pentru: apă rece și canalizare; apă caldă menajeră; energia termică, combustibilul și apa rece pentru prepararea apei calde; gaze naturale; încălzirea apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință. Din alineatul (2) reiese că aceste cheltuielile se repartizează în funcție de indexul contoarelor individuale sau în funcție de alte criterii în baza cărora se pot individualiza consumurile.
Prin dispozițiile art. 40(1) din același act normativ s-a statuat că dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în actele normative în vigoare cu privire la asigurarea gradului de montare a repartitoarelor de costuri pentru apă sau încălzire, atunci repartizarea acestor utilități se stabilește prin decizie a comitetului executiv al asociației de proprietari, printr-un regulament propriu care trebuie să cuprindă prevederi cu privire la modul de citire, de calcul și de repartizare a contravalorii consumurilor respective.
Din analiza dispozițiilor art.41 (1) HG 1588/2007 se constată că astfel de cheltuieli pe consumuri individuale se repartizează în funcție de indexul repartitoarelor de costuri, conform normei tehnice și metodologiei elaborate de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, în sensul că se citește si se consemnează consumul in m.c înregistrat de contoarele din apartamentele contorizate (diferența dintre indexul vechi si cel nou).
Contrar celor susținute de apelanții pârâți obligația de a suporta "pierderile de apă rece si caldă" de toți proprietarii a fost stabilită de Adunarea Generală a Asociației de P. la data de 23.03.2010, aspecte consemnate în procesul verbal din aceea dată (fila 69 din dosar fond) și din care reiese că membrii asociației prezenți la ședința adunării generale au fost de acord ca aceste pierderi să se repartizeze în funcție de numărul de persoane din fiecare apartament și nu conform HCL 363/2013 așa cum a menționat reclamanta intimată, care nu este incidentă decât în privința modului de calcul al acestor diferențe înregistrate după publicarea hotărârii (dată de la care își produce efecte) și nu perioadei pendinte anterioară acestei date.
Consumul apei la . care pârâții dețin apartamentul nr.9 este înregistrat de un apometru separat pentru apă rece și caldă, iar valoarea consumurilor pe . procesele verbale înaintate la dosar în calea de atac a apelului, la solicitarea apelanților pârâții, consumul în plus fiind calculat prin efectuarea diferenței între totalul metrilor cubi declarați de locatari și citirea efectuată de Compania de A., iar diferența constată se repartizează corespunzător în funcție de numărul de locatari, modalitate stabilită prin Hotărârea Adunării Generale a asociației mai sus menționate (aspect constatat și de expert prin raportul de expertiză efectuat la prima instanță).
Din listele de plată mai reiese că au fost facturate astfel de diferențe apă rece si caldă pentru fiecare proprietate, repartizându-se fiecărui proprietar ca pierdere un număr redus de m.c de apă rece și caldă, astfel că repartizarea acestor pierderi s-a realizat în mod echitabil nefiind suportată în exclusivitate de pârâții apelanți.
În consecință tribunalul constată că în sarcina pârâtului apelant subzistă obligația de a suporta și diferențele înregistrate la consumurile de apă rece și caldă alături de ceilalți proprietari, obligație stabilită prin Hotărârea Adunării Generale.
Din categoria cheltuielilor comune care sunt în sarcina tuturor proprietarilor se înscriu și salariile sau remunerații pentru administrator, contabil, casier, instalator, electrician, portar, cheltuieli pentru curățenie etc.; indemnizații acordate membrilor asociației de proprietari ori persoanelor alese: președintele, membrii comitetului executiv și ai comisiei de cenzori; prime; credite bancare; contracte sau polițe de asigurări; alte servicii administrative către proprietatea comună., cheltuieli care conform art.48 din legea 230/2007 se repartizează proporțional cu cota-parte indiviză de proprietate din proprietatea comună a fiecărui proprietar, calculată în funcție de suprafețele utile ale tuturor apartamentelor și ale spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, care reiese din contractul de proprietate, expertul neidentificând vreo neregularitate în privința modului de calcul al acestora.
De altfel conform art.46 din legea 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din alin.2 al dispozițiilor art.49 din actul normativ mai sus menționat se mai reține că termenul de plată al cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Legiuitorul a reglementat prin art.12 lit A, d) din Hotărârea nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007, dreptul proprietarilor membri ai asociației de a contesta la președintele asociației de proprietari modul de calcul al cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, in termen de 10 zile de la afișarea listei de plata. Ori așa cum se poate reține din actele dosarului pârâții apelanți nu au înțeles să uzeze de acest drept necontestând modul de calcul al cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, aspect pentru care se apreciază că și-au însușit corectitudinea acestora pe perioada pendinte astfel cum au fost evidențiate prin listele de plată.
Cum în apel pârâții nu au mai înțeles să achite onorariul de expert pentru efectuarea unui nou raport de expertiză, care să aibă în vedere și noile susțineri ale acestora, instanța de apel va acorda eficiență concluziilor raportului de expertiză întocmit la judecarea cauzei în fond, dar și înscrisurilor depuse la dosar și având în vedere și considerentele mai sus expuse apreciază că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale în materie mai sus enunțate, astfel că în temeiul art.480 alin.1 NCPC urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelanții-pârâți B. I. și B. P., ambii cu domiciliul în mun. C., .. 116, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 8573/2014 pronunțată la data de 12.06.2014 de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația De P. Nr 19 Craiovita Nouă, nr.Ord.reg../1993 cu sediul în mun. C., bld. Oltenia, nr. 19, .. P, județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.V.C.L.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 20/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8663/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
