Contestaţie la executare. Sentința nr. 8663/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8663/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 34854/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 419/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător A. B.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de contestatoarea . împotriva sentinței civile nr. 8663/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ȘECLAMAN A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic S. S. pt. apelantă, cu delegație la dosar și avocat D. V. pt. intimată, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar apelanta a depus note de ședință la care a anexat în copie, decizia nr. 9704/11.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/63/2011* și sentința nr. 7598/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/63/2011*.
Avocat D. V. pt. intimată solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în decizia de reîncadrare, pe care o depune la dosar, un ex. comunicându-i reprezentantului apelantei, care nu se opune probei solicitate.
Instanța primește înscrisul la dosar, după care nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic S. S. pt. apelantă solicită admiterea apelului, cu consecința admiterii contestației la executare, cu îndreptarea actelor de executare, respectiv somația prin care se stabilesc drepturi salariale de 1665 lei și a încheierii prin care se calculează cheltuielile de executare la 10% din suma de 1665, cu cheltuieli de judecată efectuate la fond.
Avocat D. V. pt. intimată solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată în măsura în care sunt susținute de chitanța depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
La data de 24.10.2013 contestatoarea . în contradictoriu cu intimata ȘECLAMAN A., a formulat contestație la executare solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare întocmite la data de 14.10.2013 de B. Talpa-N. și Terpovici in cadrul dosarului de executare nr. 232/E/2013, respectiv somație, încheierea nr. 232/E/2013 privind cheltuielile de executare, raportul de expertiza contabila împreună cu anexele 2 si 3, întocmit in dosar de expert contabil V. D., încetarea executării silite declanșate in dosarul de executare nr.232/E/2013, prin care contestatoarea, in calitate de debitoare, este prejudiciată ,suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare, in temeiul art. 718 alin. 1 din Codul de procedura civilă.
În motivarea acțiunii,contestatoarea a arătat că in urma soluționării Dosarului nr._ de către Tribunalul D.- secția conflicte de munca si asigurari sociale, avand ca obiect anularea deciziei de concediere nr. 13/03.03.2010, in contradictoriu cu salariata Seclaman, a fost obligată prin sentința civilă nr. 2405/13.05.2010 la reintegrarea intimatei pe postul detinut anterior si la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data concedierii pana la reincadrare.
Arată că în urma pronunțării acestei hotarari, Seclaman A. trebuia sa se prezinte la locul de munca pentru reluarea activitatii. La data de 28.02.2011, prin decizia nr. 6/28.02.2010, aceasta a fost concediata din nou pentru absentarea nemotivata de la serviciu pentru perioada 13.05._11.Aceasta decizie de concediere, precum si drepturile salariale aferente acestei perioade au format obiectul Dosarului nr._/63/2011*, soluționat definitiv la data de 09.11.2012 de către Tribunalul D., cu respingerea acțiunii si mentinandu-se decizia de concediere. In paralel cursului judecații acestui dosar, la data de 27.06.2011 intre Seclaman A. si . s-a incheiat un proces verbal prin care părțile au convenit incetarea contractului de munca reactivat prin Sentinta nr. 2405/13.05.2010 incepand cu data de 27.06.2011, plata drepturilor salariale actualizate pentru perioada 03.03._10, iar pentru perioada ulterioara datei de 13.05.2010 pana la încetare, drepturile salariale sa fie achitate in funcție de soluția ce se va pronunța irevocabil în
dosarul nr._/63/2011, avand in vedere ca aceste drepturi salariale fac obiectul judecații in respectiva cauza.
Susține contestatoarea că în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinta nr. 2405/13.05.2010, creditoarea Seclaman A. a solicitat B. TALPA-N. SI TERPOVICI inceperea executării silite, formandu- se dosarul de executare silita nr. 232/E/2013 iar pentru a se calcula cuantumul drepturilor salariale cuvenite, in dosarul de executare a fost desemnat un expert contabil, in persoana domnului V. D..
Acesta a avut ca obiectiv stabilit de către executorul judecătoresc calcularea drepturilor salariale conform titlului executoriu.
Arată că in urma calculelor expertului au rezultat drepturi salariale nete in cuantum de 8.965 lei, conform anexa 2 la raport, iar in urma reactualizarii acestei sume cu coeficientul de inflație a rezultat o suma de plata totala in valoare de 10.029 lei, conform anexei 3 la raport.
Solicită anularea in totalitate a raportului de expertiza susținând că expertul nu s-a conformat obiectivului stabilit de executorul judecătoresc, in sensul ca trebuia sa efectueze calculul drepturilor salariale conform titlului executoriu Sentinta nr. 2404/13.05.2010. Potrivit acestui titlu, instanta obligase intimata la plata drepturilor salariale incepand cu data concedierii, adica 03.03.2010 inscrisa in decizia de concediere anulata, si pana la reincadrare. Reincadrarea a fost dispusa de instanta chiar prin dispozitivul hotararii, devenind operanta la data pronunțării hotararii executorii, adica 13.05.2010 iar perioada pentru care trebuia sa se efectueze calculul drepturilor salariale era 03.03._10.
Susține că în ciuda titlului executoriu, expertul a stabilit ca perioada de calcul 03.03._11. Pentru a ajunge la aceasta concluzie s-a folosit de un proces verbal intocmit de parti la data de 27.06.2011, care i-a fost pus la dispoziție de către creditoare si in care se prevedea că la data incheierii acelui proces verbal inceteaza prin acord contractul de munca. Desi avea obligația de a respecta titlul executoriu, adica sa calculeze „ pana la reintegrare”, expertul a efectuat calculul drepturilor salariale exclusiv in baza procesului verbal pus la dispoziție de către creditoare, stabilind sumele de plata prin raționamente proprii si nicidecum prin raportare la dispozitivul hotararii judecătorești.
Susține că expertul si-a depășit limitele cu care a fost investit, dand o interpretare personala si eronata si insusindu-si in totalitate punctul de vedere al creditoarei.
Arată că din interpretarea greșita data de expert fata de tiltul executoriu, au rezultat drepturi salariale calculate pentru o perioada in plus de 13 luni, ceea ce duce la o creștere exagerata a sumelor care vor fi urmărite ulterior in mod greșit prin executare silita, fapt ce rezulta din verificarea anexei 2 la raport.
Mai arată contestatoarea că expertul a interpretat greșit perioada pentru care a calculat reactualizarea drepturilor salariale_cu coeficientul de inflație, nu numai depășind titlul executoriu, dar actualizand pana la nivelul lunii august a anului 2013 iar rezultatul este o suma foarte mare. Susține că întrucât si pentru reactualizarea drepturilor bănești instanta stabilise aceeași limita temporala, respectiv „ pana la reintegrare”, expertul avea aceeași obligație de a se conforma titlului executoriu, nicidecum sa efectueze calcule din initiativa proprie cu titlu sanctionator. Actualizarea reprezintă o sancțiune aplicata de instanta, iar expertul are obligația de a se conforma dispozitivului instantei .
Solicită si anularea actelor de executare intocmite de executorul judecătoresc, respectiv Somația, in care apare inscrisa suma de 12.044,18 lei reprezentând debit ( 10.029 lei) plus cheltuieli de executare( 2.015,18 lei), susținând că preia debitul calculat greșit de expert, precum si încheierea din data de 14.10.2013 privind calculul cheltuielilor de executare, avand in vedere ca onorariul executorului este calculat prin aplicarea unui procent de 10 % la suma contestata de 10.029 lei.
Solicită și anularea actelor de executare intocmite de B. TALPA -N. si TERPOVICI la data de 14.10.2013, in cadrul Dosarului de executare nr. 232/E/2013 încetarea executării silite declanșate in Dosarul de executare nr. 232/E/2013, prin care contestatoarea in calitate de debitoare, este prejudiciata.
Solicită de asemenea și suspendarea executării silite pana la soluționarea contestatiei la executare, in temeiul art. 718 alin. 1 din Codul de procedura civila
In drept, și-a intemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 711 alin. 1 si art. 718 alin. 1 din Codul de procedura civila.
La data de 10.03.2014 contestatoarea a arătat că renunță la cererea de suspendare a executării silite întrucât a achitat integral suma de_,18 lei,cererea de suspendare rămânând fără obiect.
În apărare,intimata Ș. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării,intimata a arătat că societatea contestatoare pornește de la o premisă greșită respectiv că reîncadrarea ar fi operat chiar prin hotărârea judecătorească prin care a fost anulată decizia de concediere și, ca urmare, drepturile bănești ar trebui calculate numai până la data pronunțării hotărârii.
Contestatoarea confundă dispoziția de reîncadrare din sentința instanței cu executarea acestei dispoziții, anume reîncadrarea efectivă. pe care nu o poate efectua decât unitatea.
Dispoziția de reîncadrare cuprinsă în dispozitivul hotărârii judecătorești reprezintă o obligație de a face care, ulterior pronunțării, va trebui pusă în executare de unitatea pârâtă. Cu cât momentul executării va fi amânat de unitate, cu atât cuantumul despăgubirilor salariale dispuse prin titlul executoriu va fi mai mare.
Susține că în cauză nu s-a mai pus problema reîncadrării, deoarece, la data de 26.06.2011, s-a încheiat între angajată și unitate, o convenție, numită proces-verbal, prin care s-a hotărât să nu se mai efectueze reîncadrarea, ci încetarea raporturilor de muncă.
Astfel, neexistând un moment al reîncadrării efective, deoarece părțile au convenit încetarea contractului de muncă, în mod corect expertul tehnic a calculat cuantumul despăgubirilor până la data procesului-verbal încheiat de părți.
Arată că în aceste condiții, este neîntemeiată afirmația contestatoarei precum că expertul contabil nu ar fi respectat titlul executoriu, în titlul executoriu dispunându-se acordarea de despăgubiri salariale până la reîncadrare iar dacă părțile au convenit încetarea raporturilor de muncă și momentul până la care se calculează despăgubirile va fi momentul încetării raporturilor de muncă.
Susține că prin același proces-verbal, s-a convenit ca plata despăgubirilor să se facă, o parte, anume pe perioada de la concediere și până la pronunțarea sentinței de anulare a deciziei de concediere (03.03._10)și restul, anume despăgubirile datorate după data de 13.05.2010, să fie plătite după rămânerea irevocabilă a hotărârilor pronunțate într-o altă cauză ce făcea obiectul dos._/63/2011.
Arată că prin hotărârea pronunțată în dos. nr._/63/2011, s-a respins cererea de despăgubiri a sa însă, nu pentru că nu ar fi avut dreptul la acestea, ci cu motivarea că nu este necesară o nouă obligare a unității la plata despăgubirilor salariale deoarece există deja o hotărâre anterioară prin care s-a dispus aceasta, anume hotărârea care constituie chiar titlul executoriu din prezenta cauză, soluție și motivare menținute de instanța de recurs.
Astfel, hotărârea judecătorească pronunțată în dos. nr._/63/2011, nu numai că nu împiedică executarea, dar o și confirmă.
Susține că neîntemeiată este și critica privitoare la modul de calcul actualizării debitului, întrucât actualizarea are ca reper final momentul prezent, actual, de aceea această operațiune matematică se numește „actualizare”.
La data de 24.03.2014 contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că au existat două litigii între părți respectiv cel ce a format obiectul dosarului nr._, solutionat prin Sentinta nr. 2405/13.05.2010, prin care Tribunalul D. a anulat decizia de concediere nr. 13/03.03.2010 si a dispus reintegrarea salariatei pe postul detinut anterior si plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea incepand cu data concedierii(03.03.2010), pana la reincadrare(l 3.05.2010)( sentinta care a fost pusa in executare de intimata si împotriva căreia se indreapta prezenta contestatie) și cel ce a format obiectul dosarului nr._/63/2011*, solutionat definitiv prin Sentinta Tribunalului D. nr. 7598/2012, prin respingerea acțiunii contestatoarei Seclaman A. si irevocabil prin Decizia nr. 9704/2013 a Curții de Apel C., prin care instantele au mentinut in totalitate Decizia de concediere nr. 6/28.02.2011, prin care salariata Seclaman A. fusese concediata pentru absente nemotivate incepand cu data de 13.05.2010.
Arată că părțile au avut cu mult timp înainte de prezenta contestatie la executare divergente cu privire la momentul de la care ar fi trebuit sa opereze reintegrarea salariatei si implicit plata drepturilor salariale stabilite irevocabil prin sentinta nr. 2405/13.05.2010 - respectiv la data de 13.05.2010 când s-a pronuntat hotararea sau la o data ulterioara, cand angajatorul ar fi trebuit sa efectueze formalitati de “ reintegrare efectiva”.
Mai arată că în urma acestor dispute s-a ajuns la situatia concreta in care salariata Seclaman A. sa nu se prezinte la serviciu dupa data de 13.05.2010, iar angajatorul sa o concedieze prin decizia nr. 6/28.02.2011 -pentru absenta nemotivata de la serviciu in forma continua de la data de 13.05.2010. Legalitatea acestei decizii de concediere, precum si rațiunile absentelor de la locul de munca au fost analizate irevocabil in cadrul dosarului nr._/63/2011* pronuntandu-se in acest sens Sentinta Tribunalului D. nr. 7598/2012, si Decizia nr. 9704/2013 a Curții de Apel C. .
Susține că părțile au încheiat la data de 27.06.2011 o convenție materializata ., ce a avut ca obiect in principal încetarea contractului de munca prin acord si drepturile salariale asupra carora părțile aveau neintelegeri, respectiv pentru perioada 03.03._10, sa se faca plata, urmând ca pentru perioada ulterioara datei de 13.05.2010, drepturile salariale facand obiectul judecații in dosarul_/63/2011, sa fie achitate in funcție de soluțiile ce se vor pronunța irevocabil.
Referitor la incetarea raporturilor de munca ,arată că desi intimata Seclaman A. susține ca au încetat prin acord cu angajatorul abia la data de 27.06.2011, conform procesului verbal din data de 27.06.201 l,avand in vedere ca prin Sentinta Tribunalului D. nr. 7598/2012, si Decizia nr. 9704/2013 a Curții de Apel C. a fost mentinuta in totalitate Decizia de concediere disciplinara nr. 6/28.02.2011, rezulta ca de la data de 28.02.2011 Seclaman A. nu mai era salariata ., orice convenție ulterioara a pârtilor cu privire la incetarea contractului de munca fiind lipsita de obiect, asa cum este si cazul acelui proces verbal.
In privința drepturilor salariale care s-ar fi cuvenit salariatei dupa data de 13.05.2010, asa cum părțile au precizat in cuprinsul procesului verbal din data de 27.06.2011, acestea au format obiectul judecării in dosarul nr._/63/2011*. In cadrul acestui dosar, instantele au apreciat unanim ca salariata Seclaman A. avea obligația legala de a fi prezenta la serviciu de la data de 13.05.2010, ( data pronunțării sentintei nr. 2405/13.05.2010).
Astfel, intimata trebuia sa fie prezenta la locul de munca in data de 13.05.2010, întrucât prin soluția din sentința nr. 2405/13.05.2010 aceasta fusese repusa in drepturi, de la data de 13.05.2010 fiind reintegrată “de drept” ca salariata a societății, ca si cum raporturile de munca nu fuseseră întrerupte niciodată.
Absentarea nemotivata in mod continuu de la data de 13.05.2010 a fost constatata cu putere de lucru judecat de instanțele de judecată, care in același timp au respins cererea de despăgubiri a salariatei si a îndreptățit angajatorul sa nu îi plătească drepturi salariale in plus, întrucât salariata nu s-a prezentat in mod voit la locul de munca in vederea reîncadrării.
Astfel, problema drepturilor salariale de după data de 13.05.2010 a fost soluționată irevocabil in dosarul nr._/63/2011*, o instanța de judecata si nu angajatorul stabilind ca intimata Seclaman A. nu are dreptul sa mai primească alte drepturi salariale decât cele stabilite prin Sentința nr. 2405/13.05.2010, respectiv de la data de 03.03.2010 si pana la data de 13.05.2010.
Contestatoarea, în dovedirea contestației și intimata, în combaterea susținerilor acesteia, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei cu expertiză urmând a expertul să stabilească în mod corect drepturile salariale,potrivit titlului executoriu și potrivit celorlalte hotărâri judecătorești.
Instanța a apreciat ca fiind utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri, astfel că a încuviințat-o, fiind depuse la dosar: dovada achitării taxei de timbru și în copii: înștiințare, somație, încheierea nr. 232/E/2013, sentința nr. 2405/13 mai 2010, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, tabele, tabel cu reactualizare salarii, sentința nr. 7598/9 noiembrie 2012, proces verbal din 27 iunie 2011, cerere de lămurire dispozitiv din dosarul_, încheiere din 12 decembrie 2013.
Apreciind că nu este utilă soluționării cauzei, instanța a respins cererea formulată de contestatoare privind efectuarea unei expertize în cauză.
La solicitarea instanței a fost atașată copia, conformă cu originalul, a dosarului de executare nr. 232/E/2013 al B.E.J. T.-N. și Terpvici.
Prin sentința civilă nr.8663/_ pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Șeclaman A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 2405/13 mai 2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._ s-a admis contestația formulată de contestatoarea Ș. A. în contradictoriu cu intimata . ,s-a anulat decizia nr. 13/03.03.2010 emisă de intimată ,s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,majorate și reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data concedierii până la reintegrare.
Această sentință constituie titlu executoriu.
Întrucât debitoarea nu s-a conformat dispozițiilor titlului executoriu ,creditoarea a formulat cerere de executare silită ,formându-se dosarul de executare nr. 232/E/2013 al B. T.-N. și Terpovici.
Judecătoria C., prin încheierea nr. 4633/10 aprilie 2013 a încuviințat executarea silită a titlului executoriu și a autorizat creditorul să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu.
În cadrul executării silite, s-a întocmit un raport de expertiză, raport legal întocmit conform dispozițiilor titlului executoriu.
Referitor la procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoz. art. 669 alin. 3 c.p.c și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006 astfel cum a fost modificat.
Față de cele menționate, instanța a respins contestația la executare formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel ., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A arătat apelanta că prin contestația formulată a contestat reportul de expertiză contabilă extrajudiciară prin care au fost calculate drepturile salariale în faza de executare silită și a solicitat instanței de judecată încuviințarea efectuării unei noi expertize contabile, însă instanța a respins cererea de întocmire a unei alte expertize și a respins și contestația la executare.
Arată apelanta că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 425 alin. 1 lit. b NCPC în sensul că instanța de fond nu a menționat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea și nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare, precum înscrisurile depuse sau raportul de expertiză extrajudiciară, situație care face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Instanța investită cu soluționarea contestației la executare trebuia să constate că expertul contabil desemnat de executorul judecătoresc a efectuat un calcul greșit, care nu ține cont de întinderea dispozitivului hotărârii judecătorești și de prevederile legale și chiar și în ipoteza neadministrării probei cu expertiza judiciară, instanța însăși putea stabili suma corectă datorată de debitor, aplicând corect dispozitivul titlului executor și corectând în mod corespunzător erorile expertizei contabile.
Mai arată apelanta că părțile au avut păreri divergente cu privire la perioada de calcul a drepturilor salariale; astfel, ea a recunoscut faptul că datorează drepturi salariale de la data concedierii, 03.03.2010 și până la data pronunțării hotărîrii, 13.05.2010, însă intimata a susținut că i se datorează drepturi salariale de la data concedierii, 03.03.2010 și până la data încheierii procesului verbal din 27.06.2011.
În acest sens, arată apelanta, perioada corectă de calcul este 03.03._10, întrucât efectele sentinței nr. 2405/13.05.2010 erau repunerea în drepturi a salariatei, iar dispozițiile art. 247 din Codul Muncii prevăd că hotărârile pronunțate în fond în litigiile de muncă sunt definitive și executorii, astfel că intimata trebuia să se prezinte la locul de muncă la data de 13.05.2010. După data pronunțării acestei hotărâră, intimata nu s-a prezentat la locul de muncă, fapt ce a determinat angajatorul să o concedieze din nou, pentru absențe nemotivate, începând cu data de 13.05.2010.
Împotriva acestei noi decizii de concediere intimata a formulat contestație, iar Tribunalul D., prin sentința nr. 7598/2012 și Curtea de Apel C., prin decizia nr. 9704/2013 au statuat definitiv și irevocabil că salariata a fost concediată legal, pentru absențe nemotivate începând cu data de 13.05.2010, astfel că angajatorul nu îi datorează drepturi salariale ulterior aceste date.
Procesul verbal nr. 204 /27.06.2011 la care s-a raportat expertul V. D. a fost interpretat altfel decât au consemnat părțile, adică drepturile salariale pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2010 să fie achitate în funcție de soluția ce se va pronunța irevocabil în dosarul nr._/63/2011*, având în vedere că aceste drepturi salariale fac obiectul judecății în respectiva cauză.
Apelanta a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză sau corectarea acestuia de către instanță, iar în subsidiar anularea hotărârii și judecarea fondului procesului.
Intimata P. (fostă Ș.) A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că apelanta pleacă de la o premisă greșită și confundă dispoziția de reîncadrare din sentință, cu reîncadrarea efectivă, pe care nu o putea efectua decât unitatea.
Dispoziția de reîncadrare cuprinsă în dispozitivul hotărârii judecătorești reprezintă o obligație de a face care, ulterior pronunțării trebuie pusă în executare de unitatea pârâtă. Cu cât momentul executării va fi amânat, cu atât cuantumul despăgubirilor salariale va fi mai mare.
În cazul de față nu s-a mai pus problema reîncadrării, întrucât la data de 26.06.2011 s-a încheiat între angajată și unitate o convenție numită proces verbal, prin care s-a hotărât să numai efectueze reîncadrarea, ci încetarea raporturlor de muncă. În consecință, neexistând un moment al reîncadrării efective deoarece părțile au convenit încetarea raporturilor de muncă, în mod corect expertul tehnic a calculat cuantumul despăgubirilor până la data procesului verbal încheiat între părți.
În aceste condiții, arată intimata, este neîntemeiată afirmația contestatoarei potrivit căreia expertul nu a respectat titlul executoriu, iar în ceea ce privește procesul verbal, prin acesta s-a convenit ca o parte a despăgubirilor să se plătească pentru perioada de la concediere până la pronunțarea sentinței de anulare a concedierii (03.03._10), iar restul, respectiv despăgubirirle datorate după data de 13.05.2010 să fie plătite după rămânearea irevocabilă a hotărârilor pronunțate în cauza ce făcea obiectul dosarului nr._/63/2011*. Cum prin hotărârea pronunțată în acel dosar s-a respins cererea de despăgubiri a intimatei Ș. A., dar nu pentru că nu ar fi dreptul la acestea, ci cu motivarea că nu este necesară o nouă obligare a unității la plata despăgubirilor salariale deoarece există deja o hotărâre prin care s-a dispus aceasta, și anume hotărârea care constituie titlul executoriu din prezenta cauză.
Ca atare, susține intimata, hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._/63/2011* nu numai că nu împiedică executarea, dar o și confirmă, iar în ceea ce privește actualizarea debitului, aceasta are ca reper final momentul prezent, actual, și nu momentul reintegrării, ca și calcularea despăgubirilor,așa cum susține apelanta.
Intimata a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare, reluînd argumentele din motivarea apelului și arătând, în esență că intimata a fost reintegrată de drept la data de 13.05.2010 prin hotărâre judecătorească, iar raporturile de muncă au încetat prin Decizia nr. 6/28.02.2011, astfel că nu datorează despăgubiri decât pentru perioada 03.03._10, ulterior salariata pierzându-și drepturile salariale ca urmare a absențelor nemotivate.
Prin încheierea de ședință din data de 17.02.2015 instanța de apel a încuviințat proba cu înscrisuri, constând în hotărârea pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2011* și a respins proba cu expertiză contabilă solicitată de apelantă ca nefiind utilă cauzei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că apelul este întemeiat.
Intimata Ș. A. a fost salariata apelantei contestatoare . până la data de 03.03.2010 când, prin decizia nr. 13/03.03.2010 apelanta a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei.
În urma contestării deciziei de încetare a contractului de muncă, prin Sentința civilă nr. 2405/13.05.2010 a Tribunalului D., definitivă și revocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus anularea deciziei nr. 13/03.03.2010 emisă de apelanta din prezenta cauză, reintegrarea intimatei pe postul deținut anterior și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, începând cu data concedierii și până la reintegrare.
După pronunțarea sentinței nr. 2405/13.05.2010 a Tribunalului D., intimata nu s-a mai prezentat la angajator pentru reluarea raporturilor de muncă, iar ulterior, prin decizia nr. 6/28.02.2011 apelanta a dispus concedierea intimatei pentru abateri disciplinare, constând în lipsa nejustificată de la serviciu începând cu data de 13.05.2010.
În ceea ce privește reluarea raporturilor de muncă în temeiul Sentinței nr. 2405/13.05.2010 a Tribunalului D., Curtea de Apel C. a arătat în motivarea deciziei nr. 9704/11.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/63/2011* că ambele părți aveau obligația să se informeze cu privire la reluarea acestor raporturi și să facă demersuri concrete în acest sens, iar prin decizia de casare nr. 3684/15.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/63/2011 s-a menționat expres că legea nu prescrie anumite formalități de îndeplinit pentru reîncadrarea propriu-zis, după cum nici angajatul nu poate să justifice o anumită conduită ca replică la împrejurarea că angajatorul ar fi exercitat calea de atac prevăzută de lege,a recursului, împotriva sentinței de reîncadrare.
Rezultă astfel că data reîncadrării este data pronunțării sentinței nr. 2405/13.05.2010 a Tribunalului D. -13.05.2010 - dată la care intimata avea obligația de a se prezenta la sediul angajatorului pentru reluarea raporturilor de muncă și ca atare, despăgubirile datorate de apelantă în temeiul acestei sentințe, ce constituie titlu executoriu, trebuie calculate pentru perioada 03.03._10, și nu până la data 27.06.2011, așa cum a procedat expertul V. D. prin expertiza întocmită în cadrul procedurii executării silite.
De asemenea, se constată că în raport de suma calculată de expertul V. D., de 10.029 lei reprezentând despăgubiri datorate de apelantă intimatei pentru perioada 03.03._11, reactualizate, a fost stabilit și onorariul executorului judecătoresc, însă, așa cum s-a arătat mai sus, suma stabilită de expert este eronată, ca urmare a aprecierii greșite din partea expertului a perioadei pentru care se datorează despăgubiri.
Procesul verbal din data de 27.06.2011 încheiat între apelantă și intimată nu are nicio relevanță în ceea ce privește momentul reîncadrării intimatei, având în vedere statuările Curții de Apel C. în decizia nr. 9704/11.12.2013 cu privire la acest aspect, iar pe de altă parte, el nu a fost valorificat în cadrul litigiului soluționat prin acea decizie, Curtea reținînd că Ș. A., prin apărătorul său nu a solicitat constatarea încetării prin acord a contractului de muncă începând cu data semnării acelui proces verbal, astfel că în prezentul litigiu acel înscris nu poate servi ca dovadă a încetării raporturilor de muncă.
Față de aceste considerente se constată că apelul este întemeiat, urmând ca în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. să fie admis.
Va fi schimbată hotărârea instanței de fond, în sensul că va fi admisă contestația la executare, vor fi anulate actele de executare și raportul de expertiză și se va dispune refacerea acestora în raport de valoarea creanței ce rezultă dintr-un nou raport de expertiză, prin care se va stabili debitul datorat de apelantă pe perioada 03.03._10.
Totodată, întrucât intimata a fost cea care a căzut în pretenții, față de dispozițiile art. 453 alin. C.pr.civ. va fi respinsă cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatoarea ., cu sediul în C., . CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 8663/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ȘECLAMAN A., cu domiciliul procesual ales în comuna F., ..
Schimbă sentința apelată.
Admite contestația la executare.
Anulează actele de executare și raportul de expertiză.
Dispune refacerea acest în raport de valoarea creanței ce rezultă dintr-un nou raport de expertiză având în vedere debitul datorat pe perioada 3.03._10.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, A. B. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-M.M.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 26-03-2015, Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Sentința nr. 24/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
