Obligaţie de a face. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 209/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 209/2015
Dosar nr._ -obligație de a face-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 209/2015
Ședința publică din data de 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Grefier: E. D. C.
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantele S. E., B. V., B. E. L. și B. G., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamantele, prin avocat N. E., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- a fost comunicată cererea de chemare în judecată;
- s-a depus întâmpinare;
- a fost comunicat întâmpinarea.
Instanța, verificându-și competența, din oficiu, conform art. 131 alin. 1 N. C.proc.civ., față de dispozițiile art. 130 alin. 2 raportat la art. 129 alin. 3 pct. 3 N.c.p.c., invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. cu consecința declinării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Reclamantele, prin avocat N. E., având cuvântul, solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului D., în cauza de față nefiind aplicabile dispozițiile art. 35 aliniatul 1 din Legea nr. 165/2013 întrucât prin prezenta cauză aceștia solicită obligarea pârâtei la emiterea unei decizii.
Instanța reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D., la data de 20.02.2015, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei să valideze dispoziția nr._/05.09.2006 emisă de Primarul municipiului C. și să emită și să comunice decizia de compensare pentru imobilul notificat sub numărul 301/N/2002, situat în C., ., jud. D..
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, prin dispoziția anterior precizată, s-a propus acordarea despăgubirilor către S. E. și B. N. pentru imobilul notificat sub nr. 301/N/2002, situat în localitatea C., ., jud. D., imposibil de restituit în natură, după ce, în prealabil, s-a analizat conținutul dosarului, sub aspectul "existenței și întinderii dreptului de proprietate și îndreptățirea notificatorilor la acordarea măsurilor reparatorii."
Dispoziția nr._/2006 a fost predată la Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.
Dosarul a fost înregistrat la C. Centrală la data de 20.12.2006 și nu a fost soluționat până în prezent.
De asemenea, nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de peste 8 ani de la emiterea dispoziției nr._/2006 și 2 ani de la data intrării în vigoare a legii nr. 165/2013 este nejustificată.
Nu trebuie neglijat nici faptul că procedura de restituire a fost declanșată de reclamantă în urmă cu 13 ani, prin notificarea nr. 301/N/2002 și nici procedura de despăgubire ce a fost urmată de CCSD (antecesoarea CNCI), conform titlului VII din legea nr. 247/2005, pe o perioadă de peste 6 ani, între data înregistrării dosarului, respectiv 20.12.2006 și până la . legii nr. 165/2013, respectiv 17.05.2013.
În drept au fost invocate disp. art. 17 alin. 1 lit. a și b și art. 21 din legea nr. 165/2013.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru conform disp. art. 29 alin. 1 lit. l din OUG nr. 80/2013 rap. la art. 35 alin. 5 din legea nr. 165/2013.
În susținerea acțiunii, reclamantele au depus la dosar, în fotocopie, dispoziția nr._/05.09.2006 și certificat de moștenitor nr. 168/2005.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 23 Februarie 2015, pronunțată de Tribunalul D.-Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost declinată competența soluționării cauzei având ca reclamante pe S. E., B. V., B. E. L. și B. G., în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Tribunalului D.-Secția I Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 35 din legea nr. 165/2013 "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că nu este competentă în soluționarea cauzei, și, în consecință, făcând aplicarea prevederilor art. 132 C.P.Civ., a declinat competența în favoarea Tribunalului D.-Secția I Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D.-Secția I Civilă sub nr._ .
La data de 17.03.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar, în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată (filele 8-12).
La termenul de judecată de astăzi, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. cu consecința declinării cauzei în favoarea Tribunalului București.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D., excepție invocată, din oficiu, de către instanță și care are prioritate cu privire la soluționare, în raport de fondul cauzei, în temeiul disp. art. 248 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată Secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului D., la data de 20.02.2015, reclamantele S. E., B. V., B. E. L. și B. G. au solicitat obligarea pârâtei C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să valideze dispoziția nr._/05.09.2006 emisă de Primarul municipiului C. și să emită și să comunice decizia de compensare pentru imobilul notificat sub numărul 301/N/2002, situat în C., ., jud. D..
Tribunalul reține că art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevede că "entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1) "
Potrivit art. 34 din Legea nr. 165/2013 "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite".
"Entitatea învestită de lege "este definită, prin enumerare, la art. 3 pct. 4 din aceeași lege, fiind menționate mai multe structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:
"a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
e) C. specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;
f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;
g) C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi".
În speță, numiții S. E. și B. N. au obținut dispoziția nr._ din data de 05.09.2006 prin care s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul notificat sub nr. 301/N/2002, situat în localitatea C., ., jud. D., imposibil de restituit în natură (conform procesului-verbal privind starea de fapt a imobilului solicitat), compus din teren în suprafață de 280 mp, dosarul urmând a fi predat Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul ANRP.
Așadar, față de stadiul procedurii-faza de emitere a titlului de despăgubire stabilit prin dispoziția anterior menționată, rezultă, în mod evident, că entitatea învestită de lege este cea menționată la litera "g" din enumerarea structurilor cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, respectiv-C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit Legii nr. 165/2013, pârâtă care a și fost chemată în judecată, în speța de față, de către reclamante.
Art. 35 alin. 1 din actul normativ menționat anterior statuează că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar, la alin. 2 din aceeași lege, se prevede că "în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Din conținutul articolelor de lege anterior menționate se desprinde concluzia ca legea nr. 165/2013 se refera la doua proceduri distincte: una care vizează cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentelor reglementari și cu privire la care trebuie a se emite decizie de admitere sau de respingere (art. 33) de către entitatea notificata, caz in care competenta teritoriala aparține tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul entității respective (art. 35 alin. 1) si una care are ca ipoteză existenta unei decizii a entității notificate în sensul acordării de despăgubiri persoanei îndreptățite și înregistrarea, în acest sens, a dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 34), caz in care competenta teritoriala aparține tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (art. 35 alin. 1).
In speța de fata este incidenta ipoteza art. 34 din legea nr. 165/2013, deoarece reclamantele, în contradictoriu cu C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat validarea dispoziției nr._/05.09.2006 emisă de Primarul municipiului C. și emiterea și comunicarea deciziei de compensare pentru imobilul notificat sub numărul 301/N/2002, situat în C., ., jud. D., ceea ce înseamnă ca procedura la entitatea notificata a fost finalizată.
Prin urmare, instanța in circumscripția căreia se afla entitatea notificata nu mai are nicio competenta de a se pronunța în etapa în care se află în prezent procedura de acordare a despăgubirilor.
Textele legale citate anterior au caracter imperativ și nu sunt susceptibile de o altă interpretare decât aceea a existenței unor norme de competență teritorială exclusivă, incidente în acele categorii de litigii avute în vedere de legiuitor.
Competența teritorială exclusivă aparține, în mod neechivoc, instanței în a cărei circumscripție se află sediul entității cu atribuții în aplicarea legii, în speță, pârâta avându-și sediul în Municipiul București, aspect pentru care tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este Tribunalul București.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D. și va declina competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamantele S. E., B. V., B. E. L. și B. G., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamantele S. E., B. V., B. E. L. și B. G., toate cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat N. E., în comuna Podari, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în municipiul București, .. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20.04.2015.
Președinte, V. P. | ||
Grefier, E. D. C. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 7 ex./30.04.2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D. SECȚIA I CIVILĂ
., C., D.
DOSAR NR._
Către
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
., sector 3, București
În conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 209 pronunțată la data de 20.04.2015 în acest dosar, de către instanța noastră, potrivit căreia s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanții S. E., B. V., B. E. L., B. N. și B. G. și pe pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, vă înaintăm alăturat dosarul nr. _, cusut și numerotat, conținând ….. file.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. P. E. D. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 214/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2043/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
