Obligaţie de a face. Decizia nr. 2261/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2261/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 2261/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 2261/2015
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 10.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALA CF C., împotriva sentinței civile nr. 9274 din 01.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. M. având ca obiect obligație de a face pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 10.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se pentru termenul din 16.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la data de 08.05.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub dosar nr._, reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ș. M. obligarea acestuia sa elibereze terenul si sa-si ridice împrejmuirea - gard edificata pe terenul închiriat de la Sucursala Regionala C. iar in cazul refuzului acestuia, sa fie autorizată Sucursala Regionala CF C. sa ridice împrejmuirea - gard efectuata pe terenul CFR, pe cheltuiala acestuia; obligarea paratului la plata sumei de 1650.05 lei ce reprezintă contravaloarea chiriei restante pe perioada februarie 2011 - octombrie 2013; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 121 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între unitatea noastră și pârât s-a încheiat contractul de închiriere nr. 901/20.10.2009, pe o perioadă de 5 ani, respectiv 01.11._14.
Obiectul contractului îl reprezintă închirierea terenului CFR situat în stația CF C., in suprafața de 351,93 mp reprezentând curte si gradina, garaj, de lângă locuința cumpărata in baza contractului de vânzare cumpărare nr.787/15.09.2009. Paratul a amenajat in mod abuziv un gard pe acest teren închiriat de la STCF. Regionala CF C.. Aceste edificii-construcții au fost si sunt construite fara a avea un aviz din partea Sucursalei Regionala de Cai Ferate C., fără Certificat de Urbanism precum si Autorizație de Construcție eliberate de către Primăria C..
Conform art. 5.2 alin 5.2.8 din Contractul de închiriere, chiriașului ii sunt „interzise fără aprobarea scrisa a proprietarului transformările de orice natura sau efectuarea de construcții pe terenul închiriat. In cazul nerespectării acestei călăuze, construcțiile vor fi înlăturate de către proprietar, pe cheltuiala chiriașului sau vor fi reținute de către proprietar ,chiriașul nefiind îndreptățit sa ceara despăgubiri".
In data de 14.06.2010 paratul a solicitat micșorarea suprafeței de teren conform contractului de închiriere nr.901/20.10.2009 .Solicitarea paratului este aprobata si in acest sens este incheiat actul adițional nr. 1 la contractul nr.901/20.10.2009. Obiectul actului adițional la contractul de închiriere nr.901/20.10.2009, il constituie modificarea suprafeței de teren CFR curte/gradina de la 345,13 mp. La 245,67 mp. Si scoaterea din fisa de calcul a anexei gospodărești in suprafața de 6.80 mp., conform cererii nr. 1049/14.06.2010 pe care o anexam.
Prin adresa nr._ /2013 paratul a fost înștiințat de faptul ca in termen de 15 zile de la data primirii prezentei, sa-ai retragă gardul si sa achite debitele restante conform fisei de calcul prin care a luat la cunoștință de suma restanta. Prin edificarea de construcții ilegale pe terenul închiriat pârâtul nu și-a executat obligația contractuală de a nu face .
Prin adresa nr._ /2013 a fost aprobat referatul privind rezilierea contractului de teren cu nr. 901/20.10.2009 al d-lui Ș. M., pentru terenul situat in stația CF C. începând cu data de 17.10.2013 in conformitate cu cap.VIII „încetarea și rezilierea contractului „ art.8.2.1 litera a „ încălcarea cu rea-credință, in mod repetat a obligațiilor asumate prin prezentul contract si litera c" chiriașul nu accepta indexarea anuala a chiriei si plata penalităților datorate".
In drept, a invocat dispozițiile art.969, art. 1410-1435 C.civ. și dispozițiile contractului de închiriere.
În dovedire, a depus: Contract de închiriere nr. 901/20.10.2009; Act Adițional nr. 1/16.06.2010; Cererea d-lui Ș. M. privind micșorarea suprafeței de teren nr.1049/ 14.06.2010, act adițional nr.2/01.10.2012; fise de calcul; C.I a pârâtului S. M.; adresa nr._ /2013-referat reziliere; adresa nr._ /2013; mod de calcul nr. 62/4/ 1528/2013; Fisa de calcul pt. stabilirea chiriei lunare la terenul CFR; Invitație in vederea participării la procedura de informare asupra avantajelor medierii nr._ /18.03.2014 cu confirmarea de primire. Certificat de inregistrare eliberat la data de 21.03.2014.
Deși legal citat pârâtul nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat la termenul din data de 29.04.2015 a depus note scrise prin care a arătat că nu este de acord cu acțiunea formulată de către reclamantă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 141 lei taxă judiciară de timbru conform art. 3 și 27 din OUG nr. 80/2013 (filele 9 și 33).
Prin sentința civilă nr.9274/01.07.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA București-Sucursala Regională de Căi Ferate C. în contradictoriu cu pârâtul Ș. M..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a chiriei restante aferente contractului de închiriere nr. 901/20.10.2009 calculate conform contractului de închiriere și actelor adiționale nr. 2 și 3 /2012 pentru perioada februarie 2011 – octombrie 2013.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 141 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă în rest cererea ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere nr. 901/20.10.2009 (filele 13-15), reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA București-Sucursala Regională de Căi Ferate C. a închiriat pârâtului Ș. M. un teren în suprafață de 351,93 mp reprezentând curte și grădină lângă locuința pârâtului pentru o perioadă de 5 ani cuprinsă între 01.11.2009 și 01.11.2014, pentru o chirie de 61,84 lei (cu TVA inclus – fila 13).
Prin actul adițional nr. 2/01.10.2012, chiria lunară a fost stabilită la suma de 50,57 lei (fila 20), act care a fost semnat de către chiriaș.
De asemenea, prin actul adițional nr. 3/03.01.2012, chiria lunară a fost stabilită la suma de 48,74 lei (fila 22), și acest act fiind semnat de către chiriaș
În raport de această stare de fapt, în speță devin incidente prevederile art. 969 C.civ.vechi aplicabil la data încheierii contractului, respectiv la data de 20.10.2009. Potrivit acestor dispoziții legale, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În speță, contractul legal încheiat și care reflectă voința concordantă a părților contractante este contractul de închiriere nr. 901/20.10.2009 în baza căruia, s-a convenit ca perioada de închiriere să fie între 01.11.2009 și 01.11.2014, iar, chiria lunară de 61,84 lei (cu TVA de 19% inclus). Iar, prin actele adiționale menționate, chiria lunară a fost ajustată prin acordul de voință comun al celor două părți.
Și, întrucât, pârâtul nu a achitat în totalitate chiria aferentă așa cum a rezultat din apărările depuse la dosarul cauzei (filele 61-63), obligația corelativă de plată constând în contravaloarea serviciilor de care a beneficiat există în sarcina pârâtului.
În ceea ce privește petitul al doilea al cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâtului la ridicarea gardului efectuat pe terenul închiriat, s-a constatat că este neîntemeiat, reclamanta nefăcând în principal dovada existenței acestuia, conform dispozițiilor art. 249 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, instanța a admis în parte cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a chiriei restante aferente contractului de închiriere nr. 901/20.10.2009 calculate conform contractului de închiriere dar și actelor adiționale nr. 2 și 3 /2012 pentru perioada februarie 2011 – octombrie 2013.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., partea care a pierdut procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuielile de judecată motiv pentru care, instanța va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 141 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Regională CF C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a respins în mod greșit capătul de cerere cu privire la obligarea pârâtului de a-și ridica împrejmuirea, respectiv gardul edificat pe terenul închiriat de la SRCF C., iar în cazul refuzului acestuia, să autorizeze SRCF C. să ridice împrejmuirea.
Conform art.5.2.12 din contract, la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul sau în caz de reziliere a acestuia, chiriașul este obligat să elibereze și să predea în termen de 48 de ore, fără altă formalitate, terenul închiriat în stare bună.
Apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul de a dispune obligarea pârâtului să-și ridice împrejmuirea, respectiv gardul edificat pe terenul închiriat de la SRCF C. și menținerea celorlalte dispoziții ale instanței.
Intimatul Ș. M. a formulat întâmpinare, arătând în esență că a respectat contractul nr._, încheiat cu apelanta, neconstruind nimic în plus.
Intimatul a fost obligat prin acest contract să-și facă locuință dintr-o magazie CFR deteriorată, cheltuind suma de peste 450 milioane vechi.
În cauză, apelanta s-a folosit de falsuri, declarații mincinoase, reușind să inducă în eroare instanța de judecată. Din cele 163 de familii CFR C., numai intimatul și familia acestuia a fost chemat în fața instanței, pentru că nu deține autorizație de construcție eliberată de către Primăria C..
În acest sens solicită efectuarea unei expertize, pentru a dovedi că a construit conform contractului, fiind executat pentru un gard care nu există.
Mai arată intimatul că în realitate terenul aparține vecinului său, S., fost director general al A.R.A., pe care a construit cu aprobarea Primăriei C., două copertine demontabile, restul construcțiilor aflate pe teren, respectiv 2 magazii, o pompă de apă, un vestiar, bazin apă pentru spălătorie fiind ale vecinului S., astfel că el ar fi trebuit chemat în judecată
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței se constată că apelul nu este întemeiat.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului de a-și ridica împrejmuirea, respectiv gardul edificat pe terenul închiriat de la SNCF C., reținând că reclamanta nu a făcut dovada existenței acestuia, conform dispozițiilor art. 249 C.proc.civ.
Într-adevăr, potrivit art. 249 C.pr.civ „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
Așadar, obligația de a proba aparține reclamantului, acesta fiind cel care face o susținere referitoare la existența unui drept sau interes dedus judecății. Obligația de a proba include atât obligația părții de a propune probe, cât și pe cea de a administra probele respective în măsura încuviințării lor, beneficiind, după caz, de concursul instanței.
Ori, în cauza de față, reclamanta nu a făcut nicio probă din care să reiese că pârâtul a edificat o împrejmuire pe terenul ce a făcut obiectul contractului de închiriere, simpla susținere a reclamantei în acest sens, neînsoțită de niciun mijloc de probă nefiind suficientă pentru a stabili în sarcina pârâtului o astfel de obligație, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește apărările formulată de pârât prin întâmpinare referitoare la cuantumul chiriei, suprafața de teren ocupată nu pot fi examinată în actualul cadru procesual, având în vedere că pârâtul nu a formulat apel împotriva sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALA CF C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 9274 din 01.07.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. M., domiciliat în C., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-N.P.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 02-12-2015, Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
