Pretenţii. Sentința nr. 478/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 478/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 2000/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2000/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C. împotriva sentinței civile nr. 478/07.07.2015 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul C. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 24.04.2015 și înregistrată pe rol sub nr._ , reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul C. G. pentru ca, prin sentința ce se va pronunța de către instanță, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1477,65 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de unitatea sus menționată cu acordarea serviciilor medicale.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că în perioada de 22.07._12, pârâtul a fost internată în secția Chirurgie Toracică iar contravaloarea zilelor de spitalizare sunt în cuantum de 1477,65 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 și art. 999, ambele din Codul civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea numărul 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A arătat reclamantul că ,având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "" persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora "" ,iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauza furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni,iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea nr. 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni,accidente rutiere,accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare ,de la persoanele vinovate.
De asemenea reclamantul a menționat că, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate și are obligația de a le restitui către CAS D..
În cauza de față, reclamantul a apreciat că printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art . 313 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat, rezultă că cel obligat la recuperarea prejudiciului este persoana care pentru fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane,însă printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare ,cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte ,fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de urgență în stabilirea persoanei vinovate,iar în cazul în care ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit responsabilitatea reparării efective,în condițiile în care ,în lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat,se poate vorbi de vinovăția celui presupus a di produs această vătămare și având în vedere că pârâtul a fost victima unui accident de circulație ,iar reclamantul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistenta medicală a pârâtului ,este evident că S. C. Judetean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului ,fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză,la baza diminuării patrimoniului stând atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile necesare pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Mai arată reclamantul că acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistenta medicală acordată ,adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane – fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate ,Legea 95/2006 fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu se pot crea excepții în drept.
Față de dispozițiile legale menționate, s-a apreciat că poate concluziona faptul că, pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale,pentru a stabili vinovăția autorului agresiunii,chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acestei acțiuni în instanță,se poate prezuma că pârâtul își recunoaște culpa constând în omisiunea sau neglijența de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada că starea sănătății sale a fost afectată de o altă persoană care ar răspunde față de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006.
S-a mai arătat că angajarea răspunderii delictuale a autorului faptei, presupune întrunirea a patru condiții cumulative – existența faptei ilicite, existenta unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului.
S-a susținut că fapta ilicită, în cazul acesta, constă în neformularea unei plângeri penale împotriva agresorului accidentului pentru a atrage incidenta prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prejudiciul cauzat unității reclamante, s-a menționat că, în speță, constă în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtei cu ocazia internării acestuia în cadrul Spitalului C. Județean de Urgență C.. Acest prejudiciu are un caracter cert și determinat, cuantumul rezultând din decontul de cheltuieli atașat prezentei, el nefiind reparat până în prezent și reprezintă paguba efectiv cauzată instituției noastre care a acordat îngrijirile medicale și în al cărui patrimoniu s-a produs un efect negativ ca urmare a nerecuperării cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat pârâtului.
Raportul de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs ca legătură de la cauză la efect rezultă din materialitatea acestora.
A susținut reclamantul că este îndeplinită și condiția vinovăției făptuitorului ca atitudine psihică a acestuia față de fapta sa și prejudiciul produs, în momentul săvârșirii faptei, în cazul răspunderii civile delictuale răspunderea autorului faptei fiind antrenată chiar în cazul celei mai ușoare forme a culpei,culpa levissima.
Totodată reclamantul a menționat că, debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006,, prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată"" și face parte din categoria ,,altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat "" definit de art. 21 din Codul de Procedură Fiscală cu privire atât la conținutul cât și la cuantumul creanțelor fiscale, iar în același timp, obligațiile fiscale sunt definite de art. 22 C.Pr. Fiscală ca fiind ,,,obligația de a plăti la termenele legale, impozitele ,taxele,contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat:
- obligația de a plăti majorări de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.
S-a mai arătat că termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 5 ani și potrivit alin. 1 termenul începe să curgă de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a luat naștere acest drept conform dispozițiilor art. 131 C.pr. fiscală, întrucât debitul menționat în cererea de chemare în judecată este o creanță bugetară și potrivit Codului Fiscal, creanța bugetară constă în impozite, taxe, contribuții ,amenzi și alte venituri bugetare ,precum și accesoriile acestora.
Reclamantul menționează că debitul solicitat face parte din categoria alte venituri bugetare,întrucât, în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera aceste sume de bani și a le returna Case de Asigurări de Sănătate,iar prezenta acțiune este supusă prevederilor Codului de Procedură Fiscală și nu Decretului 167/1958 și întrucât cheltuielile de spitalizare nu au fost achitate la externarea pacientului din spital, solicită acordarea majorărilor de întârziere prevăzute de lege în temeiul art. 120 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1357 și 1358 C.Civil, 112 C.pr. civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, arătând totodată că, potrivit art. 30 din OUG 80/2013 cu modificările și completările ulterioare, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru,S. C. Județean de Urgență C., fiind instituție publică, iar suma solicitată constituind venit public.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă ,precum și administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar decontul de cheltuieli al pârâtului.
Prin sentința civilă nr.478/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean C., împotriva pârâtului C. G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform susținerilor reclamantului, pârâtul a fost victima unei agresiuni fizice, fiind internată la Secția Chirurgie Toracică în perioada 22.07._12, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor trebuie recuperate.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile C.A.S. D., dobândind calitatea procesuală a acestora, pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoanerăspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”
Conform art. 998-999 alin. 1 și alin. 2 Cod civil, „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, ci și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că, în speță, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie revine persoanei care, prin agresiune, i-a cauzat altei persoane daune sănătății, iar nu persoanei care este victima agresiunii.
Cum pârâtul nu este persoana vinovată de producerea agresiunii, ci chiar victima unei asemenea agresiuni, care, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, nu răspunde delictual pentru prejudiciul produs reclamantei ce i-a acordat îngrijiri medicale, instanța apreciază că aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Mai mult, a aprecia că reprezintă o faptă ilicită neformularea unei plângeri penale împotriva autorului accidentului, ar reprezenta o faptă ilicită, este o interpretare exagerată din partea reclamantului, întrucât sesizarea organelor judiciare în astfel de cazuri este un drept și nu o obligație a persoanei, iar interpretarea reclamantului ar însemna că neexercitarea unui drept reprezintă o faptă ilicită, ceea ce evident este un non sens .
Reclamantul, fiind cel ce pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material. Or, în prezenta acțiune, reclamantul nu a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului, ci chiar a menționat în cuprinsul acțiunii formulate că aceasta este victima agresiunii, iar nu agresorul.
Având în vedere că acțiunea a fost pornită împotriva altei persoane decât cea vinovată de producerea agresiunii, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul apelant S. C. Județean de Urgență C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății ""persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi rate de către furnizorii se servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de ari de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar spitalul, in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta ala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru din condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 353 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare, de persoanele vinovate.
S., in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective de asistenta medicala acordata, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat, acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
În cauza de față, a apreciat faptul ca, printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozițiilor art. 313 alin. 1 actul normativ mai sus menționat, a rezultat ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana; fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, insa printr-o interpretare teleologica duce la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a solicita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale numai in lipsa sa de diligenta in stabilirea persoanei vinovate. In cazul in care a accepta ideea că persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar fi implicit în imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare, având în vedere faptul ca pârâtul/pârâta a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru această existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a întreprins demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, Legea 95/2006 fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula căreia, pe cale de interpretare, nu pot fi create excepții în drept. Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai în vederea rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel că se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale, conform dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, situația în care, din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar acesta, în caz contrar, în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune posibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
Ținând cont de dispozițiile art. 313, din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga în drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea a acestora" iar „spitalul, in calitatea de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de medicala acordata, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt din Fondul național de asigurări de sănătate".
A menționat faptul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate victimelor accidentelor de circulație/agresiunilor trebuie recuperate de furnizorii de servicii, in speța de fata S. C. Județean de Urgenta și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Reclamantul apelant a arătat că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât, acesta are în evidență persoanelor spitalizate.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 -298 Cod Procedura Civila, art. 262, 313 din Legea nr. 95/2006, art. 21 și următoarele Cod Procedura Fiscala, art. 89 si următoarele C.Pr. Fiscala.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru conform disp. art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Părțile nu au solicitat încuviințarea și administrarea de noi probe, conform dispozițiile art.478 alin. 2 N.c.p.c.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.476-480 din noul cod de procedură civilă, tribunalul urmează să constate că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Din cererea de chemare în judecată se constată că pârâtul a fost internat in perioada 22.07.-25.07.2012 la S. C. de Urgență C., cu pneumotorax traumatic, contravaloarea zilelor de spitalizare fiind in cuantum de 1477,65 lei, fiind victima unui agresiuni, neindicarea autorului faptei ilicite și a producerii prejudiciului neconducând la conferirea calității procesuale pasive în acest litigiu victimei faptei ilicite, raportat la dispozițiile legii speciale 96/2006.
Dispozițiile art.313 alin.1 din Legea 95/2006 modificată și completată prin OUG 1/25.01.2010 privind reforma în domeniul sănătății, stabilesc cu claritate persoana împotriva căreia furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta pentru recuperarea daunei suferite, ca urmare a prestării asistenței medicale în favoarea unei persoane victimă a unui accident de circulație, sarcina reparării prejudiciului revenind persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, în speță însă revenind societății de asigurare.
Astfel, legea stabilește cadrul procesual în care se va desfășura un eventual litigiu având ca obiect recuperarea contravalorii prestațiilor, excluzând posibilitatea obligării persoanei victimă a unui accident de circulație sau agresiuni, iar pe de altă parte, ea nu impune în sarcina victimei obligația de a identifica persoana care a produs accidentul/..
Concluzionând, tribunalul constată că pârâtul nu poate fi obligat la plata sumelor de bani solicitate de apelantul reclamant, întrucât necomunicarea numelui persoanei vinovate de producerea prejudiciului asupra sănătății sale, nu poate fi interpretată ca o faptă ilicită pentru a putea fi atrasă răspunderea sa civilă în temeiul art. 998-999 din vechiul cod civil.
Pentru cele ce preced, și constatând pe de o parte că efectul devolutiv al apelului operează doar în limitele investirii prin cererea de apel, iar pe de alta că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu potrivit art. 479 alin.1 din noul cod de procedură civilă, în temeiul art. 480 alin.1 din același act normativ, hotărârea atacată urmează a fi păstrată, iar apelul respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelantul-reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în municipiul C., ., județul D., cont RO 19TREZ2915005XXX000154, deschis la Trezoreria C., cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr. 478/07.07.2015, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. G., CNP_, domiciliat în loc. Filiași, Bulevardul Racoțeanu, nr. 179, jud. D. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, G. D. |
Red. jud.A.C.Tițoiu
Tehnored.F.M./4 ex/16.12.2015
Jud.fond.C.C.G.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 663/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 02-12-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
