Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 465/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 465/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 34844/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 465/2015
Ședința publică de la 10 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător I. C. D.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelantul pârât C. N. și apelanta reclamantă C. A. M. L. împotriva sentinței civile nr. 313/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă C. A. M. L. asistată de avocat F. G., lipsind apelantul pârât C. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța din oficiu, invocă excepția lipsei de interes cu privire la apelul formulat de apelantul pârât C. N..
Avocat F. G. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea excepției lipsei de interes a apelului declarat de apelantul pârât C. N..
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul cu privire la probe.
Avocat F. G. pentru apelanta reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depune la dosarul cauzei în fața instanței de fond, arătând totodată că nu mai insistă în administrarea probei testimoniale.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 3 C. declară cercetarea procesului încheiată și cu acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 392 C. constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelurilor.
Avocat F. G. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului declarat de apelanta reclamantă și schimbarea sentinței apelate, condiția urgenței este prezumată de legiuitor având în vedere interesul superior al copilului, mama nu a mai văzut minorul de aproximativ nouă luni de zile. Cu privire la apelul formulat de apelantul pârât solicită respingerea acestuia ca lipsit de interes. Nu solicită obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /22.09.2014 pe rolul Judecătoriei C., reclamanta C. A. M. L. a chemat în judecată pe pârâtul C. N., solicitând ca pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească provizorie a domiciliului minorei C. Elissa Ș., până la soluționarea dosarului de divorț, la domiciliul reclamantei,iar in subsidiar, stabilirea legăturii cu minora la domiciliul reclamantei, după următorul program: in prima si a treia săptămâna din luna, de vineri orele 14,00 până duminica orele 18,00, o săptămâna in vacanta de iarna, care sa includă ajunul si prima zi de C., ziua de 21 ianuarie ( ziua de naștere a minorei) de la orele 10,00 până la orele 19,00, o săptămâna in perioada sărbătorilor pascale, care să includă prima zi de Paști si o luna in vacanta de vara.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că din relația de căsătorie a reclamantei cu pârâtul a rezultat minora Elissa Ș.,născuta la data de 21.01.2011, iar in prezent părțile sânt despărțite in fapt, pe rolul instanței aflându-se dosarul de divorț al părților.
A mai arata reclamanta că in prezent pârâtul nu se afla in tara iar minora se afla in îngrijirea părinților pârâtului, care refuza să o lase pe reclamanta să vadă minora pe motiv ca aceasta a formulat plângere penala împotriva pârâtului, șantajând-o să o retragă.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 919 C.p.c. si art. 996 C.p.c.
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar, următoarele înscrisuri: copie certificat de naștere minora, certificat medico-legal, bilet de ieșire din spital, copie cerere divorț, dovada achitării taxei de timbru.
La data de 15.01.2015 reclamanta prin apărător si-a precizat cerere, in sensul că solicita numai stabilirea legăturii personale cu minora in modalitatea solicitata prin cererea de chemare in judecata.
Instanța de fond a respins cererea precizată de ordonanță președințială, reținând în esență că în speța, din nici un înscris depus la dosar, nu rezulta urgenta măsurii solicitata de către reclamant, nefiind întrunite astfel condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile, apelantul pârât C. N., criticând sentința apelată și arătând că nu a fost citat la adresa la care domiciliază.
Apelanta C. A. M. L. a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală, cererea sa fiind admisibilă, urgența fiind pe de o parte prezumată având în vedere faptul că posibilitatea pronunțării unei astfel de măsuri este prevăzută expres de legiuitor, iar pe de altă parte, urgența rezultă din faptul că un copil cu o vârstă atât de fragedă este dependent de mama sa. Apelanta a mai arătat că nu a văzut copilul de aproximativ șase luni de zile și nu știe nici măcar la ce grădiniță a fost înscrisă de bunicii paterni.
Intimatul apelant nu a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta reclamantă C. A. M. L. și nu s-a prezentat în fața instanței de apel.
Intimata apelantă C. A. M. L. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul C. N. prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare a arătat că apelul nu îmbracă condițiile de formă prev. de art. 470 c.p.c., apelantul C. N. făcând doar o simplă mențiune cu privire la domiciliul său, cele susținute de acesta fiind neadevărate.
A mai arătat că apelantul a atacat cu apel o hotărâre prin care reclamantei i s-a respins acțiunea și, pe cale de consecință, îi era favorabilă.
Apelurile au fost legal timbrate.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată din oficiu, cu privire la apelul declarat de apelantul pârât C. N., instanța urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Potrivit art. 33 C. interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie determinat, să fie legitim, să fie personal, să fie născut și actual. Interesul este determinat atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în conținutul acțiunii civile poate fi justificată de un avantaj, de un folos practic concret, această cerință confundându-se cu condiția existenței interesului însuși. De asemenea pentru ca interesul să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, în speță este formulată calea de atac, trebuie să rezulte ideea că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.
În cauza de față acțiunea reclamantei a fost respinsă de instanța de fond, astfel încât prin declararea apelului de către apelantul pârât acesta nu putea urmări schimbarea soluției pronunțate, aceasta profitându-i pârâtului, astfel că acesta din urmă nu justifică niciun interes de a acționa și de a obține eventual o altă soluție, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiindu-i favorabilă, astfel că interesul său nu este determinat și nici născut și actual.
Excepția lipsei de interes fiind o excepție de fond absolută și peremptorie, instanța constatând-o întemeiată urmează să o admită și pe cale de consecință va respinge apelul declarat de apelantul pârât ca fiind lipsit de interes.
Analizând apelul declarat de apelanta reclamantă C. A. M. L., prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul reține faptul că acesta este fondat pentru considerentele care urmează a fi relevate:
Potrivit dispozițiilor art. 996 Cod procedura civila, instanța poate ordona măsuri provizorii, în cazuri grabnice în trei situații expres prevăzute și anume: pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara; pentru înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări.
Promovarea ordonanței președințiale implică întrunirea a trei condiții, respectiv: urgenta, vremelnicia măsurii luate și neprejudecarea fondului cauzei.
Examinând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială prin prisma condițiilor restrictive enumerate de textul menționat, instanța este datoare să stabilească dacă, în raport cu circumstanțele cauzei și cu natura dreptului substanțial dedus judecății, măsura a cărei luare se solicita are caracter urgent, iar efectele sale sunt vremelnice.
În speță, în mod greșit a apreciat prima instanță că nu este îndeplinită condiția urgenței, critica apelantei sub acest aspect fiind întemeiată.
Astfel, problema legata de stabilirea legăturilor personale cu minorul necesita o soluționare urgenta prin prisma interesului superior al copilului, instanța fiind obligată să dispună toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricărui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral.
Tribunalul apreciază că reclamanta nu este ținută sa argumenteze în mod special urgența ori dreptul ce s-ar păgubi prin întârziere, întrucât aceste dovezi – necesare in procedura speciala a ordonanței președințiale potrivit rigorilor art. 996 Cod procedura civila, sunt apreciate ca fiind dovedite prin prevedere legala expresa, dispozițiile art. 263 alin. 4 cod civil arătând că ``procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate``.
Cu privire la vremelnicia măsurii ce urmează a fi luată, potrivit copiei cererii de chemare în judecată înregistrată la instanța de fond sub nr._/215/2014 (fila 7 dosar fond), Tribunalul constată că pe rolul Judecătoriei C. este înregistrat dosarul cu nr. menționat având ca obiect divorț, exercitarea autorității părintești și stabilire locuință minor pe calea dreptului comun, astfel că instanța nu se pronunță definitiv asupra drepturilor și obligațiilor părților și nici nu cercetează fondul, ci doar face o examinare sumara asupra aparentei dreptului, pe baza probatoriului restrâns pe care îl îngăduie o astfel de procedură, măsura dispusă având caracter vremelnic, respectiv până la soluționarea dosarului nr._/215/2014.
Așadar, în cauză este îndeplinită și condiția vremelniciei măsurii, reclamanta solicitând să se dispună cu privire la stabilirea legăturii personale cu minorii doar în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului menționat.
În acord cu jurisprudența CEDO și cu disp. Legii nr. 272/2004 Tribunalul reține că „Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești” și care pun in discuție copilul.
Examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorului este întotdeauna de o importanță fundamentală, interesul copilului fiind primordial.
Desigur, Tribunalul nu poate analiza aceste elemente decât in cadrul sumar cu care părțile au înțeles să investească instanța.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că cererea formulată de reclamantă este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Minora C. Elissa Ș., în vârstă de aproximativ 4 ani, a rezultat din relația de căsătorie a părților C. A. Maira L. și C. N., fiind crescută de ambii părinți până la despărțirea în fapt a părților, minora fiind lăsată în grija bunicilor paterni.
Potrivit art. 401 din codul civil părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Același drept este reglementat și de Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Astfel art.17 din actul normativ menționat consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament, iar părintele sau un alt reprezentant legal nu pot împiedica aceste relații personale decât în cazurile în care instanța decide apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală sau morală a copilului.
În conformitate cu art.18 din Legea 272/2004 relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părinții săi, cu o altă persoană care potrivit acestei legii are dreptul la relații personale cu copilul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit.
Dreptul de vizită al părintelui cu privire la copilul său minor cu care nu locuiește este prevăzut și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în alte reglementări internaționale.
În cauză, Tribunalul reține că minora are vârsta de 4 ani, vârsta la care nu este în interesul acesteia îngrădirea relației cu niciunul dintre părinți, iar petrecerea unui anumit interval de timp la sfârșit de săptămână cu mama nu poate avea decât efecte benefice asupra minorei.
În considerarea celor mai sus expuse, Tribunalul consideră că stabilirea unui program de legături personale în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, în zilele de sâmbătă și duminică, în intervalul orar 10.00-14.00, în domiciliul bunicilor paterni sau în locuri publice, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/215/2014, respectă interesului superior al minorei vizând dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală și asigură și o continuitate a legăturii dintre minor si mama sa și consolidarea sentimentelor de afecțiune. La alegerea intervalului orar și a locației s-a avut în vedere de către Tribunal programul minorei în raport de vârsta acesteia și împrejurarea că apelanta nu a produs nicio probă, nici la instanța de fond și nici în apel, cu privire la deținerea de către aceasta a unei locuințe adecvate în municipiul C. unde să o poată găzdui pe minoră la sfârșit de săptămână.
Față de considerentele de mai sus, Tribunalul va admite apelul, va schimba sentința apelată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată pe cale de ordonanță președințială și va încuviința ca reclamanta să aibă legături personale cu minora C. Elissa Ș. provizoriu, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț, în următoarea modalitate: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, în zilele de sâmbătă și duminică, în intervalul orar 10:00-14:00 la domiciliul bunicilor paterni sau în locuri publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge apelul declarat de apelantul pârât C. N. domiciliat în C., Calea Unirii, nr. 65, județul D. împotriva sentinței civile nr. 313/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ având ca obiect ordonanță președințială, ca lipsit de interes.
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă C. A. M. L. domiciliată în C., Brazda lui N., nr. 64, ., ., județul D. împotriva sentinței civile nr. 313/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ având ca obiect ordonanță președințială.
Schimbă sentința civilă apelată.
Admite în parte acțiunea.
Încuviințează reclamantei C. A. M. L. legătura personală cu minora C. Elissa Ș. în următoarea modalitate: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, în zilele de sâmbătă și duminică, în intervalul orar 10:00-14:00 la domiciliul bunicilor paterni sau în locuri publice, până la soluționarea definitivă a procesului de divorț.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 martie 2015.
Președinte, A. M. M. | Judecător, I. C. D. | |
Grefier, A. D. |
Redactat AMM
Tehnoredactat A.D. 11 Martie 2015/ 4 ex.
J fond. V F.
| ← Curatelă. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul DOLJ | Supraveghere specializată. Sentința nr. 216/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
