Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1253/2015. Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1253/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 10248/215/2009*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1253/2015

Ședința publică de la 16 Iulie 2015

Completul de judecata constituit din:

PREȘEDINTE - A. M. M.

Judecător - I. C. D.

Grefier - A. D.

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul pârât Ș. S., împotriva sentinței civile nr. 1006 din data de 30.01.2014, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. M. C., intimații intervenienți D. M. și D. I. D., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07 iulie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14.07.2015 și ulterior pentru acest termen de judecată, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea soluție.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra apelului civil de față, constata urmatoarele:

Prin sentința civilă nr.1006/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea principală precizată a reclamantei-pârâte D. M. C. (fostă Ș.) în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Ș. S. C. și intervenienții D. M. și D. I. D..

A fost admisă în parte cererea reconvențională complinită și precizată a pârâtului-reclamant.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu precizată a intervenienților.

S-a dispus mologarea raportului de expertiză specialitatea auto/04.09.2013 întocmit de expert S. L. în varianta stabilită de instanță astfel:

Lotul 1 în valoare de 3.321 lei (reprezentând cota de 1/2) se atribuie reclamantei-pârâte care o primește sub formă de sultă de la pârâtul-reclamant.

Lotul 2 în valoare de 3.321 lei (reprezentând 1/2) se atribuie pârâtului-reclamant care primește fizic în lot autoturismul marca Nubira (în valoare de 6.643 lei).

6643 lei – 3321 lei = 3321 lei.

Pârâtul-reclamant plătește sultă reclamantei-pârâte 3321 lei.

S-a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea bunuri mobile/10.09.2013 întocmit de expert B. M. în varianta I de lotizare propusă de expert astfel:

Lotul 1 în valoare de 6035,5 lei s-a atribuit reclamantei-pârâte care primește fizic în lot următoarele bunuri mobile: 1 televizor (250 lei); 1 aparat video Panasonic (100 lei); 1 chiuvetă inox (50 lei); 1 aragaz (203 lei); 10 calorifere (1219 lei), 1 boiler (120 lei); 1 bibliotecă de sufragerie (1064 lei); 2 canapele imitație piele (839 lei); 1 mobilă Tineret (659 lei); 1 birou (194 lei); 1 aparat aer condiționat (612 lei); 1 chiuvetă inox (33 lei); 1 orgă electronică (240 lei); 1 aparat foto digital Fuji (25 lei); 50 casete video (325,5 lei); 100 casete audio (210 lei); 1 combină muzicală (72 lei).

250 lei +100 lei + 50 lei + 203 lei + 1219 lei + 120 lei + 1064 lei + 839 lei + 659 lei + 194 lei + 612 lei + 33 lei + 240 lei + 25 lei + 325,5 lei + 210 lei + 72 lei = 6215,5 lei.

6035,5 – 5215,50 lei = 180 lei.

Reclamanta-pârâtă plătește sultă pârâtului-reclamant 180 lei.

Lotul 2 în valoare de 6035,5 lei se atribuie pârâtului-reclamant, care primește fizic în lot următoarele bunuri mobile: 1 televizor (100 lei), 1 cuptor cu microunde (93 lei), 1 aragaz (200 lei), 1 dulap (288 lei), 1 mobilă dormitor (șifonier cu 3 corpuri, pat matrimonial, comodă, oglindă, 2 corpuri laterale, modul cu sertare) în valoare de 1950 lei, 1 birou (100 lei), 1 dublu casetofon Phillips (48 lei), 1 combină muzicală (277 lei); 1 televizor (182 lei), 1 aparat foto (40 lei), 50 casete video (325,5 lei), 100 casete audio (210 lei), 1 dulap de bucătărie (50 lei), 1 cuier hol (196 lei), 1 aparat foto (683 lei), 1 cameră video (350 lei), 1 colțar de bucătărie (228 lei), 1 dulap de bucătărie din lemn masiv (340 lei), 1 masă de bucătărie din lemn masiv (100 lei), 2 scaune de bucătărie (96 lei).

100 lei + 93 lei + 200 lei + 288 lei + 1950 lei + 100 lei + 48 lei + 277 lei + 182 lei + 40 lei + 325,5 lei + 210 lei + 50 lei + 196 lei + 683 lei + 350 lei + 228 lei + 340 lei + 100 lei + 96 lei = 5856,50 lei.

6035,5 – 5856,50 lei = 180 lei.

Pârâtul-reclamant primește sultă de la reclamanta-pârâtă 180 lei.

S-a constatat că din pasivul comunitar de 30.428,85 lei (reprezentând obligația comună contractată de părți prin împrumutul bancar BCR/01.10.2008, - îi revine reclamantei-pârâte 15.214,42 lei (reprezentând 1/2); iar pârâtului-reclamant îi revine 15.214,42 lei (reprezentând 1/2).

S-a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea construcții civile/23.09.2013 întocmit de expert Locusteanu E. în varianta stabilită de instanță și atribuie pârâtului-reclamant suma de 2.201 lei (reprezentând dreptul său de creanță proporțional cotei cuvenite de 1/2 din contravaloarea îmbunătățirilor constând în zugrăvirea casei (997 lei) și vopsirea acoperișului cu minium de plumb (3.405 lei), - care o primește sub formă de sultă de la reclamanta-pârâtă.

997 lei + 3405 lei = 4402 lei: 1 /2= 2.201 lei.

Reclamanta-pârâtă plătește sultă pârâtului-reclamant 2.201 lei.

S-a dispus stabilirea unui termen de șase luni pentru plata sultei de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

S-a constatat calitatea de bun propriu al reclamantei-pârâte privind cota de 13/16 din imobilul situat în C., ., județul D..

S-a constatat calitatea de bunuri proprii ale pârâtului-reclamant privind un număr de 150 cărți de istorie și 380 cărți de religie.

S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligă pârâtul-reclamant la plata diferenței de 2.272,30 lei reclamantei-pârâte (reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar și onorarii experți).

S-a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata în parte către stat a sumei de 533 lei (reprezentând jumătate din taxa de timbru de 1.066 lei)și 1,5 lei (reprezentând jumătate din timbru judiciar de 3 lei) de care a beneficiat ca scutire prin cererea de acordare ajutor public judiciar.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei C., reclamanta D. M. C. (fostă Ș.) a chemat în judecată pârâtul Ș. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în proporție de 70% pentru reclamantă.

În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la 11.07.1989 – căsătorie în timpul căreia părțile au primit de la mama și fratele său cota de 13/16 dintr-un imobil situat în C., ., județul D., compus din teren 117 mp și o casă din cărămidă acoperită cu tablă (compusă din 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie, pivniță, magazie) conform contractului de vânzare-cumpărare nr._/12.07.1991. Prețul de 45.000 lei stipulat în contractul respectiv, în realitate nu a fost plătit deoarece mama și fratele reclamantei au înțeles să o gratifice numai pe aceasta. Mama reclamantei a continuat să locuiască în acest imobil împreună cu reclamanta și cei trei copii rezultați din căsătorie.

De asemenea, s-a mai arătat că în anul 1980 (anterior căsătoriei părților) părinții reclamantei au mai construit în prelungirea imobilului prin contribuție proprie; 2 camere, hol, baie, bucătărie.

Totodată, reclamanta a menționat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri mobile: autoturism Daewoo Nubira; CD- player; combină muzicală Samsung; dublu casetofon cu CD Phillips; aparat foto digital Fuji; aparat video Panasonic; televizor Philips; 160 cărți istorie; 380 cărți religioase; orgă electronică; chitară; 150 casete audio; 80 casete video; 2 ceasuri de perete; 280 CD cu muzică.

Reclamanta a arătat că anterior separării în fapt a părților, –pârâtul a contractat un credit în valoare de 25.000 lei RON la bancă, sumă care a fost folosită în scopuri personale. În timpul căsătoriei reclamanta a subliniat că a realizat venituri mai mari decât pârâtul. De creșterea și educarea copiilor s-a ocupat reclamanta ajutată și de mama sa, iar de treburile gospodărești de asemenea s-a ocupat reclamanta. Mama reclamantei a contribuit chiar și la cheltuielile de întreținere ale casei și utilități, din pensia sa. Din anul 2009 când părțile s-au separat în fapt, - reclamanta a achitat singură utilitățile, precum și altele legate de creșterea și educarea copiilor.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.673 și urm./cod proc.civ. art.36 alin.1/cod fam.

Cererea a fost legal timbrată.

În susținerea cererii, au fost depuse următoarele acte în xerocopie: contracte de vânzare-cumpărare nr._/12.07.1991 și nr.9713/28.09.1971; memoriu tehnic; chitanțe; sent.civ.nr._/22.10.2009 pronunțată de Judecătoria C. (irevocabilă); autorizație de construire nr.916/29.08.1975; procese- verbale de recepție; contract de prestare servicii construcție; contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit /05.10.2009; ordin de încasare numerar; grafic de rambursare credit BCR; dispoziții de încasare; adeverința nr._/21.07.2010.

Reclamanta a depus o precizare scrisă la acțiune în care a solicitat să se constate calitatea de bun propriu pentru cota de 13/16 din imobilul aflat în litigiu, dobândit înainte de căsătorie, în baza certificatului de moștenitor nr.2233/1984 al notariatului de Stat. Imobilul a fost dobândit de părinții reclamantei, respectiv fratele reclamantei, astfel că reclamantei îi revine cota de 13/16. De asemenea, reclamanta a precizat în scris că evaluează bunurile supuse partajării, la suma de 95.000 lei.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâtul-reclamant a formulat cerere reconvențională în care a solicitat să se constate contribuția majoritară a acestuia de 80% la dobândirea bunurilor comune și că în timpul căsătoriei a încheiat un contract de credit la 01.10.2008 în valoare de 30.428,85 lei (RON), – contract care se află în derulare; să se constate că sunt bunuri proprii ale acestuia un număr de 160 cărți de istorie și 380 cărțile de religie; și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că imobilul din litigiu a fost achitat integral de pârâtul-reclamant din bani proprii. Creditul bancar nr._ este achitat în continuare de către pârâtul-reclamant ca și până în prezent.

În drept cererea reconvențională se întemeiază pe dispoz.art.190-200/cod proc.civ.

În susținerea cererii reconvenționale au fost depuse următoarele acte în xerocopie: contract de credit_/01.10.2008; grafic de rambursare credit; extras de card credit; chitanțe; contract de vânzare-cumpărare 6513/10.05.1990; ordine de încasare numerar; sent.civ.nr._/08.07.2010 a Judecătoriei C. (irevocabilă); adeverință salariu.

Pârâtul-reclamant a formulat o cerere de complinire a masei partajabile cu următoarele bunuri mobile: 1 colțar de bucătărie; 1 dulap de bucătărie din lemn masiv; 1 masă de bucătărie din lemn masiv; 2 scaune de bucătărie; 1 cuptor cu microunde; 2 aragaze; 1 frigider; 1 centrală termică; 10 calorifere; 1 dulap și 1 cuier de hol; 1 bibliotecă de sufragerie; 2 canapele imitație de piele; 1 mobilă de dormitor „Tineret”; 3 birouri; 1 mobilă de dormitor compusă din: 1 șifonier înalt cu 3 corpuri, 1 pat matrimonial cu corpuri laterale, 1 comodă, oglindă cu modul și sertare; 3 covoare persane; 1 șifonier cu pat dublu; 2 combine muzicale Samsung și Fiast; 3 televizoare; 2 aparate radio; 1 dulap de bucătărie; 2 chiuvete inox; 1 chitară; 1 pian; 1 orgă electronică; 3 aparate foto; 1 cameră video; 100 casete video; 200 casete audio; 1 dublu casetofon Philips; 1 aparat aer condiționat; 1 boiler.

De asemenea, pârâtul-reclamant a subliniat că a lucrat în Italia și Germania fiind sprijinit material și financiar de părinții săi în achiziționarea unora dintre bunurile mobile enumerate în cererea de complinire. Pârâtul-reclamant și-a vândut apartamentul bun propriu situat în C., cartier Rovine, . de 90.000 lei, – din care a plătit prețul de 45.000 lei al imobilului din litigiu, situat în C., ., județul D. ce a fost cumpărat de la D. I. D. și D. M..

Diferența rămasă de 45.000 lei a fost investită de pârâtul-reclamant în modernizarea și îmbunătățirea imobilului din litigiu, constând în: mărirea numărului camerelor de locuit, transformând magazia în două camere, o cameră a dotat-o cu sobă de teracotă; înlocuit acoperișul magaziei cu tablă; curățat și vopsit întreg acoperișul casei cu minium de plumb; tencuit o parte din imobil; zugrăvit imobilul în totalitate; montat o centrală termică; schimbat în totalitate a instalația electrică din aluminiu în cupru; montat piloni de susținere în pivniță. Magazia în forma inițială avea o parte din pardoseală de placaj și restul de nisip, pardoseală pe care a înlocuit-o ( turnat ciment, izolare și pardosit cu scândură). În continuarea celor două camere, a construit o baie, astfel încât în prezent, casa este compusă din :4 camere, un hol,2 bucătării, 2 băi și o pivniță; gardul vechi de lemn a fost înlocuit cu gard de ciment cu piloni de metal și racle de metal; curtea casei este betonată – aproximativ 55 mp.

Totodată, pârâtul-reclamant a arătat că din creditul bancar contractat la 01.10.2008 a cumpărat: gresie, faianță, ciment, rigips, materiale de izolație termică pentru exteriorul casei; îmbunătățiri efectuate la gard (toate în valoare de 9000 lei); s-a plătit 10.000 lei manopera celor 4 echipe de muncitori; 2000 lei echipei ce a lucrat la modernizarea gardului; a fost achiziționat un autoturism Cielo cu 9000 lei în anul 2009 pe numele mamei reclamantei-pârâte (D. M.). Împrumuturile contractate de pârâtul - reclamant nr._/01.10.2008 și nr._/13.03.2009 au fost folosite pentru nevoile obișnuite ale căsătoriei – reprezentând o obligație comună ,– pentru care s-a solicitat în subsidiar introducerea acestora la masa partajabilă. Creditul de 3200 lei a fost folosit pentru cumpărarea materialelor și manoperei pentru înlocuirea instalației de apă.

Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și la cererea de complinire a acesteia, arătând că pârâtul-reclamant nu a avut o contribuție de 80% cum a solicitat; prețul imobilului din litigiu nu a fost plătit; mama reclamantei-pârâte locuind în continuare în imobil, iar creditul bancar a fost folosit de pârâtul-reclamant pentru nevoi personale fiind deci o datorie proprie a acestuia; îmbunătățirile la imobil au fost efectuate de tatăl reclamantei-pârâte în baza autorizației de construire nr.916/29.08.1979; cu suma obținută de pârâtul-reclamant din vânzarea apartamentului său propriu s-a cumpărat un autoturism Oltcit în 1990-1991 (78.000 lei), iar cu diferența de bani și alte venituri s-a cumpărat un imobil compus din teren și casă în ., de către pârâtul-reclamant și părinții săi. Imobilul din litigiu nu are izolație ci decât a fost revopsit de muncitori. Autoturismul Cielo a fost cumpărat de mama reclamantei-pârâte în timpul procesului de divorț al părților la 05.10.2009 fiind proprietatea acesteia.

Intervenienții D. M. și D. I. D. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, în care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare_/12.07.1991 întrucât nu s-a plătit prețul imobilului din litigiu și nici predarea acestui bun nu s-a realizat în mod efectiv, - intenția fiind aceea de a o gratifica pe reclamanta-pârâtă. În cazul în care nu se va constata nulitatea absolută a contractului respectiv, intervenienții au solicitat în subsidiar să se constate calitatea de bun propriu a cotei de 13/16 pentru reclamanta-pârâtă.

În drept, cererea de intervenție în interes propriu se întemeiază pe dispoz.art.49-56/cod proc.civ. și a fost legal timbrată.

Ulterior, intervenienții au depus o precizare scrisă în care au subliniat că cererea de intervenție este în interes propriu, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr._/12.07.1991.

În susținerea cererii de intervenție au fost depuse următoarele acte în xerocopie: certificat de moștenitor nr. S.2233/20.11.1984; certificate de naștere; certificat de căsătorie; certificat de deces; referat de anchetă socială; proces verbal de recepție; dispoziție de livrare; chitanțe; factură; memoriu tehnic; situație de plată; contract de prestări servicii; contract nr.6/26.08.1972; devize.

În dovedirea cererii principale s-a solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul pârâtului-reclamant, proba cu 2 martori cu obligația depunerii listei privind numele și adresele acestora în termenul legal de 5 zile de la încuviințare și proba cu expertiza tehnică.

Pârâtul-reclamant a solicitat proba cu acte, proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte și proba cu 2 martori cu obligația depunerii listei privind numele și adresele acestora în termenul legal de 5 zile de la încuviințare. Intervenienții au solicitat aceleași probe ca reclamanta-pârâtă.

Probele solicitate, au fost încuviințate de instanță și s-a prorogat proba cu expertiza tehnică până la data ce se va pronunța încheierea de admitere în principiu.

În conformitate cu dispoz.art.221/cod prod.civ. s-au luat interogatorii reciproce pârâtului-reclamant și reclamantei-pârâte prin intermediul instanței; s-au luat interogatorii reciproce intervenienților și pârâtului-reclamant, prin intermediul instanței - răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.

În conformitate cu art.192-200/cod proc.civ., au fost audiați sub prestare de jurământ, martorii: B. F. C., B. C., B. V., M. E., B. N. și P. M.- ale căror depoziții au fost consemnate și atașate la dosar.

În cursul judecății au mai fost depuse la dosar următoarele acte în xerocopie: precontract/05.01.1994; chitanțe -CTLEM; facturi; grafic credit-BCR; ordine de încasare- BCR; carnetul de muncă al pârâtului-reclamant; adresa-DGASPC D. nr.1847/12.11.2007; decizia civilă 941/19.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. (definitivă); contractul de vânzare-cumpărare nr.79/05.01.1994; autorizație de construire nr.44/29.09.1994 eliberată de Primăria B., adresa nr._/20.02.2012 eliberată de Primăria C..

Conform certificatului de moștenitor nr.S.2233/20.11.1984, - autentificat la Notariatul de Stat, - de pe urma defunctului D. I. decedat la 20.04.1984 a rămas o avere succesorală compusă din cota de ½ din terenul de 155 mp; apartament nr.1 din locuința din cărămidă, acoperită cu tablă, cu 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie și pivniță, o magazie și o cămară –imobil situat în C., . ; (și cota de ½ din terenul de 420 mp. și o casă din cărămidă acoperită cu tablă în .). De pe urma autorului D. I. au rămas ca moștenitori: soția supraviețuitoare – intervenienta D. M. care a moștenit cotă indiviză de 2/8; fiul D. I. D. (intervenient) care a moștenit cota de 3/8; și fiica D. M. C. (reclamanta-pârâtă) – care a moștenit cota de 3/8.

Ulterior, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991 prin Notariat de Stat, - reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au cumpărat de la intervenienții D. M. și D. I. D. cota indiviză de 13/16 din imobilul situat în C., ., județul D., – compus în întregime din teren în suprafață de 117 mp și dintr-o casă de cărămidă acoperită cu tablă, 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie și pivniță și dintr-o magazie și o cămară, - pentru care s-a plătit un preț de 45.000 lei.

Ținând seama că prin cererea de intervenție în interes propriu precizată s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991, – trebuie avut în vedere că acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, putând fi introdusă oricând, indiferent de timpul scurs de la data încheierii actului.

Potrivit depozițiilor martorilor B. F. C., B. C., B. V. și M. E., - reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant nu au plătit prețul imobilului din C., ., înscris în contract pe care l-au achiziționat de la intervenienți.

Martorii B. F. C. și M. E. au declarat că scopul vânzării imobilului din C., ., a fost de a o gratifica numai pe reclamanta-pârâtă. Totodată, martorii B. F. C., B. C. și M. E., au subliniat că intervenienta D. M. a continuat să locuiască în imobilul respectiv din C., . până în prezent,- acest aspect fiind recunoscut și de pârâtul-reclamant la interogatoriul care i s-a luat de intervenienți.

Deci, cauza sau scopul actului juridic constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act – însă numai ilicitatea sau imoralitatea cauzei (scopului) poate conduce la constatarea nulității absolute a actului încheiat (art.968 din vechiul cod civil). Dar, în situația din speță, cauza ( scopul) pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991 nu a fost ilicită sau imorală.

Sub aspectul prețului însă s-a reținut din depozițiile martorilor sus amintiți că acesta nu a fost plătit de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, - ceea ce înseamnă că prețul de 45.000 lei prevăzut în respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost fictiv. Această situație, în principiu, deși antrenează nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, nu se poate constata nulitatea deoarece intervenienții în calitate de vânzători au fost animați de intenția de a face o liberalitate (potrivit depozițiilor martorilor B. F. C. și M. E. de a o gratifica doar pe reclamanta-pârâtă), - ceea ce înseamnă că acel contract rămâne valabil ca și donație deghizată (actul fiind autentic).

Prin urmare, instanța a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu precizată privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991.

Susținerile reclamantei-pârâte că în timpul căsătoriei a fost achiziționat un autoturism marca Daewoo Nubira au fost confirmate prin adresa nr._/20.02.2010 eliberată de Primăria C. (Direcția Taxe și Impozite), - din care rezultă că pârâtul-reclamant figurează în evidențele fiscale cu un autoturism marca Nubira, ._, . 2626, capacitate cilindrică 1598, - fiind dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2163/07.04.2004.

Așadar, acest contract fiind încheiat în timpul căsătoriei pârâtului-reclamant cu reclamanta-pârâtă, înseamnă că autoturismul marca Nubira a fost achiziționat în timpul căsătoriei, fiind deci un bun comun (neavând relevanță că a fost trecut pe numele pârâtului-reclamant, de vreme ce era căsătorit la momentul cumpărării autoturismului).

Prin urmare, instanța a reținut la masa partajabilă autoturismul marca Nubira, pârâtul-reclamant recunoscand că autoturismul respectiv a rămas în posesia sa.

Susținerile reclamantei-pârâte că în timpul căsătoriei cu pârâtul-reclamant au achiziționat un aparat foto digital Fuji și un aparat video Panasonic au fost recunoscute de pârâtul reclamant la interogatoriul care i-a fost luat de reclamanta pârâtă, situație în care instanța urmează să rețină aceste bunuri la masa partajabilă.

Susținerile reclamantei-pârâte că în timpul căsătoriei cu pârâtul-reclamant au achiziționat 160 cărți de istorie și 380 cărți de religie pe de o parte și susținerile pârâtului-reclamant din cererea reconvențională pe de altă parte că toate aceste cărți sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant, – instanța a reținut din recunoașterea de la interogatoriul care i-a fost luat reclamantei-pârâte de către pârâtul-reclamant că sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant un număr de 150 de cărți de istorie și 380 de cărți de religie, - care însă au rămas în posesia reclamantei-pârâte întrucât pârâtul-reclamant nu a venit să și le ia. Prin urmare, instanța nu poate reține la masa de partaj cele 150 cărți de istorie și 380 cărți de religie pentru că reclamanta-pârâtă a recunoscut că sunt bunuri proprii ale pârâtului-reclamant. Existența restului celor 10 cărți de istorie nu a fost dovedită prin probele propuse de părți nici ca fiind bunuri comune, nici ca fiind bunuri proprii, - astfel că nu poate fi constatată natura lor juridică de către instanță.

Potrivit susținerilor pârâtului-reclamant din cererea reconvențională că acesta a contractat un credit în valoare de 30.428,85 lei RON la data de 01.10.2008, aflat în derulare, ale cărui rate le-a achitat pârâtul-reclamant, - instanța a reținut din probele de la dosar că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au contractat în timpul căsătoriei un credit bancar- BCR nr._/01.10.2008, în cuantumul sus menționat, rambursabil în 120 rate lunare.

Aceasta înseamnă că dacă împrumutul bancar respectiv a fost contractat de ambele părți în timpul căsătoriei, nu are relevanță pe numele cui au fost achitate ratele lunare, - constituind o datorie comună. Conform art.32 lit.b/cod fam. soții răspund cu bunurile comune pentru obligațiile ce au contractat împreună.

În principiu, patrimoniul comunitar al soților trebuie privit ca o universalitate juridică în sensul că acesta poartă asupra totalității bunurilor și obligațiilor, -totalitatea drepturilor constituind activul și totalitatea obligațiilor constituind pasivul patrimoniului. Drepturile și obligațiile nu sunt privite ut singuli ci împreună ca valori legate între ele.

Prin urmare, obligațiile contractate de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant prin contractul de credit bancar- BCR nr._/01.10.2008 în valoare de 30.428,85 lei formează pasivul patrimoniului și ținând seama că pârâtul-reclamant a solicitat reconvențional la masa de partaj suma contractată prin respectivul credit bancar, - a fost retinuta la masa de partaj suma de 30.428,85 lei ca pasiv comunitar.

În caz de partajare a unui asemenea patrimoniu (compus din activ și pasiv) – determinarea drepturilor și obligațiilor fiecărui subiect își găsește expresia într-o singură cotă raportată la ansamblul bunurilor ci nu la fiecare bun sau la o parte din acestea, – consecință ce decurge în mod necesar din unicitatea patrimoniului.

Potrivit susținerilor pârâtului-reclamant din cererea de complinire a cererii reconvenționale că acesta a mai contractat două împrumuturi bancare în timpul căsătoriei – instanța a reținut că la dosar au fost depuse 2 chitanțe privind două rate achitate pe numele pârâtului-reclamant din care însă nu rezultă suma totală contractată și nici numele părților care au contractat împrumutul respectiv, - situație în care nu pot fi avute în vedere și alte sume la masa de partaj.

Susținerile pârâtului-reclamant că și-a vândut apartamentul proprietate personală situat în C., cartier Rovine, ..1, . - cu suma de 90.000 lei din care a achitat prețul de 45.000 lei pentru imobilul din C., . și că diferența de 45.000 lei s-a folosit pentru efectuarea îmbunătățirilor la imobilul din litigiu, - instanța a reținut din materialul probator de la dosar următoarele:

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.79/04.01.1994 (Notariat de stat) rezultă că într-adevăr pârâtul-reclamant a cumpărat anterior căsătoriei un apartament situat în C., cartier Rovine, ..1, .. Ulterior, printr-un alt contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6513/10.05.1990 (notariat de stat) pârâtul-reclamant anterior căsătoriei a vândut apartamentul proprietate personală situat la adresa menționată, obținând un preț de 90.000 lei.

La interogatoriul luat reclamantei-pârâte de pârâtul-reclamant, aceasta a declarat că din banii obținuți de pârâtul-reclamant din vânzarea propriului apartament s-a cumpărat un autoturism Oltcit ,–fapt confirmat și prin depozițiile martorilor B. C., B. V. și P. M..

Deci susținerile pârâtului-reclamant că din vânzarea propriului apartament s-ar fi plătit cu banii obținuți prețul imobilului din C., . infirmate atât la interogatoriu luat reclamantei-pârâte cât și prin depozițiile martorilor B. C., B. V. și P. M. pe de o parte, iar pe de altă parte prin declarațiile martorilor B. F. C., M. E., B. V. și B. C. care au susținut că nu s-a plătit prețul imobilului din C., .> Susținerile pârâtului-reclamant că suma de 45.000 lei reprezentând parte din prețul total de 90.000 lei obținut din vânzarea propriului său apartament a fost investită în efectuarea unor îmbunătățiri la imobilul situat în C., . rezultat din probele propuse de părți.

Apărările formulate de reclamanta-pârâtă în întâmpinarea la cererea de complinire a cererii reconvenționale a pârâtului-reclamant în sensul că o parte din prețul obținut de pârâtul-reclamant din vânzarea propriului său apartament au fost investiți de acesta și părinții lui în scopul achiziționării unui imobil situat în . au fost confirmate numai prin depoziția martorului B. C., - care însă este o depoziție singulară sub acest aspect.

În realitate imobilul teren - construcții situat în intravilanul comunei B., județul M. a fost cumpărat cu prețul de 20.000 lei de părinții pârâtului-reclamant (Ș. N. și Ș. E.), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.79/05.01.1994. De asemenea, tatăl pârâtului-reclamant a obținut și autorizație de construire pentru o casă pe terenul respectiv, fiind înregistrată sub nr.44/29.09.1994 eliberată de Primăria B. numitului Ș. N..

Referitor la îmbunătățirile solicitate prin cererea de complinire la cererea reconvențională de pârâtul-reclamant ca fiind efectuate la imobilul din C., . reținut din probele de la dosar următoarele:

Conform autorizației pentru executare lucrări nr.916/29.08.1975 eliberată de Primăria C., - autorul D. I. (tatăl reclamantei-pârâte) a fost autorizat să execute lucrări de adăugire (o sală) la construcția existentă din C., .. Potrivit proceselor verbale de recepție (1975-1976) autorul D. I. a procurat materiale de construcții (cărămidă, beton armat, cofraje). S-a mai depus la dosar un memoriu tehnic privind extinderea imobilului din C., . întocmit pe numele autorului D. I. (cu o sală în fața camerei de baie și . ușă în zidul camerei din corpul 1; la corpul 2 fiind dependințe: bucătărie și cămară; după extindere, cămara fiind transformată în cameră de baie). Procesul verbal de recepție nr.8588/29.09.1972 întocmit pe numele autorului D. I. se referă la lucrări de împrejmuire a imobilului din C., ., iar procesul verbal de recepție din 21.09.1972 face mențiune despre scânduri pentru împrejmuire.

Conform acestor înscrisuri de la dosarul cauzei rezultă că îmbunătățirile respective ale imobilului din litigiu au fost efectuate anterior încheierii căsătoriei reclamantei-pârâte cu pârâtul-reclamant, - dar nu de către aceștia.

La interogatoriul luat reclamantei-pârâte de pârâtul-reclamant, - aceasta a recunoscut că în timpul căsătoriei au zugrăvit casa și au vopsit cu minimum de plumb acoperișul casei din C., ..

Cum însă din probele administrate în cauză s-a concluzionat că imobilul din litigiu respectiv cota indiviză de 13/16 din imobilul situat în C., . constituie o donație deghizată (deoarece nu s-a plătit prețul prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentic, iar intenția vânzătorilor intervenienți a fost de a face o liberalitate în sensul că au înțeles să o gratifice numai pe reclamanta-pârâtă), - înseamnă că aceste îmbunătățiri (zugrăvitul casei și vopsitul acoperișului casei) au fost aduse unui bun propriu al unuia dintre foștii soți în timpul căsătoriei.

De aceea, numai sporul de valoare adus imobilului respectiv prin lucrările de îmbunătățiri efectuate de reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant (zugrăvitul casei și vopsitul acoperișului casei cu minium de plumb) - constituie bun comun, - situație care îi conferă pârâtului-reclamant decât un drept de creanță fiind echitabil ca din valoarea realizată prin aport egal la efectuarea îmbunătățirilor respective, să îi revină pârâtului-reclamant o cotă în aceeași măsură.

Pârâtul-reclamant prin probele propuse în cauză nu a făcut dovada subrogației reale cu titlu universal că îmbunătățirile solicitate la imobilul din litigiu s-ar fi făcut cu banii proprii.

Referitor la frigiderul solicitat de pârâtul-reclamant la masa de partaj – reclamanta-pârâtă la interogatoriu a susținut că a fost cumpărat de intervenienta D. M. pe numele intervenientei, – aspect care se coroborează și cu depoziția martorei M. E. care a declarat că acest bun aparține intervenientei D. M., - situație în care instanța nu-l poate reține la masa de împărțeală judiciară.

În ceea ce privește centrala termică solicitată de pârâtul-reclamant la masa de partaj, – reclamanta-pârâtă la interogatoriu a susținut că a fost cumpărată și montată de intervenienta D. M. pe numele intervenientei, - situație în care instanța nu poate reține acest bun la masa partajabilă.

Susținerile pârâtului-reclamant din cererea de complinire la cererea reconvențională că în timpul căsătoriei cu reclamanta-pârâtă a fost achiziționat un pian, - instanța a reținut din interogatoriul luat reclamantei-pârâte, că aceasta a declarat că pianul a fost cumpărat în timpul căsătoriei însă a fost oferit în dar fiicei părților, – fapt care a fost confirmat și prin depozițiile martorilor: B. F. C., B. V. și M. E..

Având în vedere că darul manual poate avea ca obiect bunuri mobile corporale și cum prin probele de la dosar s-a făcut dovada că pianul a fost dăruit de către reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant fiicei lor, - înseamnă că acest bun devenind prin dar manual proprietatea copilului lor, - nu mai poate fi inclus la masa de partaj.

Referitor la autoturismul Cielo despre care face mențiune pârâtul-reclamant în cererea de complinire a cererii reconvenționale, din probele de la dosar a rezultat că intervenienta D. M. a achiziționat un astfel de autoturism conform contractului de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit din 05.10.2009, - aceasta fiind deci proprietara respectivului autoturism pentru care a plătit un preț de 3500 euro.

Depoziția martorului B. C. că un autoturism Cielo ar fi fost cumpărat din prețul obținut în urma vânzării autoturismului Oltcit proprietatea pârâtului-reclamant constituie o depoziție singulară sub acest aspect în legătură cu bunul respectiv, - situație în care autoturismul Cielo nu poate fi reținut la masa de partaj.

În ceea ce privește restul bunurilor comune solicitate de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant la masa de partaj, -nefiind dovedită existența lor prin probele propuse de părți conform art. 1169 / fostul cod civil, – instanța nu le a reținut la masa de partaj.

Potrivit depozițiilor martorilor B. F. C., B. C. și M. E. reclamanta-pârâtă a avut serviciu în timpul căsătoriei, în mod constant.

Din declarațiile martorilor B. F. C. și B. C. a reieșit că și pârâtul-reclamant a avut serviciu în timpul căsătoriei, -dar nu în mod permanent.

Faptul că pârâtul-reclamant a avut serviciu în timpul căsătoriei se coroborează și cu carnetul de muncă (30.09.1985 – 2010), cu adeverința nr.1847/12.11.2007 eliberată de DGASPC D. și cu decizia civilă nr.941/19.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. (definitivă) – decizie prin care pârâtul-reclamant a fost reintegrat în funcția și postul deținut anterior emiterii hotărârii nr.1/07.01.2005. La interogatoriu, reclamanta-pârâtă a recunoscut că pârâtul-reclamant a lucrat și în străinătate (fapt confirmat și de martorul B. N.).

Întrucât numai pârâtul-reclamant a depus înscrisuri la dosar referitor la venituri, nu este posibilă realizarea unei analize comparative privind cuantumul lor, față de cele ale reclamantei-pârâte.

De reținut că martorii M. E. și P. M. au declarat că atât reclamanta-pârâtă cât și pârâtul-reclamant s-au ocupat în timpul căsătoriei de creșterea și educarea copiilor, precum și de treburile gospodărești.

Contribuția poate fi directă, constând în muncă sau mijloace materiale sau financiare ale ambilor soți, sau indirectă, prin munca depusă în gospodărie și creșterea copiilor, - iar în ceea ce privește retribuția realizată prin muncă aceasta constituie un bun comun fiind destinată susținerii sarcinilor căsătoriei.

Conform art 30 alin 1/cod fam:bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți ,- sunt de la data dobândirii lor, -bunuri comune ale soților.

C. parte care se cuvine fiecărui soț se stabilește în raport de contribuția efectivă, reală la dobândirea și la conservarea bunurilor, iar cotele de contribuție ale părților la dobândirea bunurilor comune se analizează până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil.

Prezumția relativă de comunitate instituită de dispozițiile art.30 alin.1/cod fam poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, de oricare parte care pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.

Având în vedere că aprecierea unei contribuții diferențiate cum au solicitat reclamanta pârâtă și pârâtul-reclamant nu s-a întemeiat pe probe convingătoare din care să rezulte neîndoielnic această situație, instanța a apreciat că aportul părților la dobândirea bunurilor comune este egal, decidând ca ele să fie împărțite în cote egale.

Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmășiei, iar la încetarea stării de comunitate, - împărțeala se face prin unicitate de cote, stabilite pentru fiecare codevălmaș, în raport de contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, ci nu prin pluralitate de cote, adică nu prin diferențierea cotelor în raport de anumite categorii de bunuri.

În raport de considerentele expuse pe larg anterior, - instanța prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 23.02.2012 a admis în parte și în principiu cererea principală precizată a reclamantei-pârâte;a admis în parte și în principiu cererea reconvențională complinită și precizată a pârâtului-reclamant; a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu precizată a intervenienților

Potrivit principiului căruia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, prevăzut de art.728/ fostul cod civ., art.36 alin.1/cod fam și art.673 indice 5 alin.1/Cod Proc.Civ., - instanța a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote de câte ½ pentru reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant.

A constatat că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune: un autoturism marca Nubira; 1 aparat foto digital Fuji; 1 aparat video Panasonic; 1 colțar de bucătărie, 1 dulap de bucătărie din lemn masiv; 1 masă de bucătărie din lemn masiv; 2 scaune de bucătărie; 1 cuptor cu microunde; 2 aragaze; 10 calorifere; 1 dulap; 1 cuier de hol; 1 bibliotecă de sufragerie; 2 canapele imitație de piele; 1 mobilă de dormitor „Tineret”; 1 mobilă de dormitor (compusă din: șifonier cu 3 corpuri, pat matrimonial cu 2 corpuri laterale, comodă, oglindă, modul cu sertare); 2 birouri; 2 combine muzicale Samsung și Fiast; 3 televizoare; 2 aparate- radio; 1 dulap de bucătărie; 2 chiuvete inox; orgă electronică; 2 aparate foto; 1 cameră video; 100 casete video; 200 casete audio; 1 dublu casetofon Philips; 1 aparat de aer condiționat; 1 boiler; un pasiv comunitar de 30.428,85 lei (reprezentând obligația comună contractată prin împrumutul bancar BCR/01.10.2008)..

A dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei pârâte și a pârâtul-reclamant în cote de ½ fiecare, a constatat un drept de creanță proporțional cotei cuvenite pârâtului-reclamant din contravaloarea îmbunătățirilor constând în zugrăvirea casei și vopsirea acoperișului cu minium de plumb, efectuate la imobilul situat în C., ., județul D..

A numit experți specialitatea construcții civile, bunuri mobile și auto pentru evaluarea bunurilor la valoarea actuală și de circulație pe piață, arătarea criteriilor avute în vedere la evaluare, propuneri de variante de lotizare și stabilirea unei sulte pentru eventualele inegalități de valoare ale loturilor.

Au fost întocmite și s-au depus la dosar raportul de expertiză specialitatea auto /04.09.2013 întocmit de expert S. L. ,procesul-verbal și dovezi de convocare; raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile /10.09.2013 întocmit de expert B. M., procesul-verbal și dovezi de convocare ; raportul de expertiză specialitatea construcții civile /23.09.2013 întocmit de expert Locusteanu E.; procesul-verbal și dovezi de convocare .

Reclamanta pârâtă a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză specialitatea bunuri mobile și auto. Pârâtul reclamant a formulat obiecțiuni împotriva celor 3 rapoarte de expertiză. După ce au fost puse în discuție obiecțiunile formulate de părți și cererea către bancă solicitată de părți, instanța prin încheierea de ședință din 07.11.2013 a respins obiecțiunile formulate de reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant și cererea privind efectuarea unei adrese către societatea care a preluat creditul bancar pentru următoarele considerente:

Având în vedere că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la 23.02.2012 s-a stabilit un pasiv comunitar de 30.428,85 lei (reprezentând obligația comună contractată prin împrumutul bancar BCR din 01.10.2008 ), care a fost avut în vedere la lotizare de expertul specialitatea bunuri mobile – B. M. în raportul de expertiză, întocmit la 10.09.2013 care a fost depus în termenul legal prevăzut de art.336/cod proc.civ., - față de termenul de judecată acordat pentru 26.09.2013, s-a apreciat că nu importă care mai este situația actuală a creditului bancar în prezent, după pronunțarea încheierii de admitere în principiu din 23.02.2012 – care are caracter interlocutoriu – deoarece instanța a avut în vedere situația de la acel moment al creditului bancar, urmând a fi respinse obiecțiunile formulate de reclamantă. Obiecțiunile pârâtului reclamant la raportul de expertiză specialitatea bunuri mobile în sensul că acestea au fost subevaluate, instanța, a constatat că expertul B. M. a arătat criteriile avute în vedere la evaluarea bunurilor mobile (gradul de uzură, valoarea actualizată pe piața liberă) .

În ceea ce privește obiecțiunile formulate de reclamanta pârâtă la raportul de expertiză specialitatea auto și cele formulate de pârâtul reclamant în cadrul notelor scrise cu privire la acest raport de expertiză, - instanța a constatat din verificarea raportului de expertiză specialitatea auto din 04.09.2013 întocmit de expert S. L. că aceasta a avut în vedere la stabilirea valorii autoturismului,uzura globală a acestuia de 85% coeficientul de corecție al uzurii, coeficientul de uzură recalculat, durata de exploatare de 11 ani și numărul de 167.055 kilometri parcurși, - situație în care instanța a apreciat că expertul a adus argumente științifice la elaborarea lucrării

Instanța a avut în vedere principiul egalității părților pentru operațiunea de compunere a loturilor, în sensul că reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant urmează să primească un lot egal cu cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune ( în speță cota fiind de ½ pentru fiecare ).

Această egalitate între lot și cota fiecărei părți ,trebuie făcută în natură ,iar egalizarea valorică se face printr-o sumă de bani așa cum este stipulat în teza finală a alineatului 2 al. art. 673 indice 5 din fostul cod proc.civ, sub forma sultei.

Totodată, la formarea loturilor,instanța a avut în vedere și criteriile stabilite de art. 673 indice 9 din fostul cod proc.civ („acordul părților ; mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a cere împărțeala au făcut construcții ,îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea ”).

In raport de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea principală precizată este întemeiată în parte fiind admisă în parte, cererea reconvențională complinită și precizată este întemeiată în parte fiind admisă în parte, și că cererea de intervenție în interes propriu precizată este neîntemeiată, fiind respinsă.

In conformitate cu art. 673 ind.9 din fostul cod proc.civ, instanța a dispus omologarea raportului de expertiză specialitatea auto/04.09.2013 întocmit de expert S. L..

Referitor la precizarea scrisă la acțiune a reclamantei pârâte privind a se constata calitatea de bun propriu al acesteia privind cota de 13/16 din imobilul situat în C. . județul D., instanța în baza materialului probator care a fost administrat în cauză a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.S.2233/20.11.1984, - autentificat la Notariatul de Stat, - de pe urma defunctului D. I. decedat la 20.04.1984 a rămas o avere succesorală compusă din cota de ½ din terenul de 155 mp; apartament nr.1 din locuința din cărămidă, acoperită cu tablă, cu 2 camere, sală, hol, bucătărie, baie și pivniță, o magazie și o cămară –imobil situat în C., . ; (și cota de ½ din terenul de 420 mp. și o casă din cărămidă acoperită cu tablă în .). De pe urma autorului D. I. au rămas ca moștenitori: soția supraviețuitoare – intervenienta D. M. care a moștenit cotă indiviză de 2/8; fiul D. I. D. (intervenient) care a moștenit cota de 3/8; și fiica D. M. C. (reclamanta-pârâtă) – care a moștenit cota de 3/8.

Din acest motiv, instanța prin încheierea de admitere în principiu a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu precizată a intervenienților privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.07.1991.

Astfel, pe cale de consecință și în mod implicit, instanța a constatat în raport de considerentele la care am făcut referire anterior, calitatea de bun propriu al reclamantei pârâte privind cota de 13/16 din imobilul situat în C. . județul D.

Întrucât cererea principală precizată a reclamantei pârâte a fost admisă în parte, cererea reconvențională a pârâtului reclamant a fost admisă în parte ,iar cererea de intervenție în interes propriu precizată a fost respinsă –instanța având în vedere că poziția de parte câștigătoare in proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului cererilor și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, și pentru că s-a reținut o cotă de contribuție de ½ pentru reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant, în baza art 276 /fost cod proc civ a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și să oblige pârâtul-reclamant la plata diferenței de 2.272,30 lei reclamantei-pârâte (reprezentând parte din taxa de timbru, timbru judiciar și onorarii experți).

Ținând seama că prin încheierea pronunțată la 09.12.2010 s-a dispus scutirea pârâtului reclamant de la plata taxei de timbru de 1066 lei și a timbrului judiciar de 3 lei și având în vedere că cererea reconvențională complinită și precizată a acestuia a fost admisă în parte –instanța având în vedere prevederile art. 19 din OG 51/2008 modificată și completată, a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata în parte către stat a sumei de 533 lei (reprezentând jumătate din taxa de timbru de 1.066 lei) și 1,5 lei (reprezentând jumătate din timbru judiciar de 3 lei) de care a beneficiat ca scutire prin încheierea pronunțată la 09..12.2010 prin care s-a soluționat cererea de acordare ajutor public judiciar.

Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 23.02.2012 și a sentinței civile nr.1006/30.01.2014, a formulat apel apelantul Ș. S. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivare apelantul a solicitat admiterea apelului, arătând că în cauză au fost încălcate normele de procedură imperative, importante principii de drept :principiul egalității părților în probațiune, principiul disponibilității părților și că s-a dat mai mult decât s-a cerut, nu s-a dat ce s-a cerut.

Astfel pentru a proba cererea reconvențională și a se apăra de pretențiile reclamante, pârâtul a solicitat proba cu doi martori, pentru intervenienții în nume propriu a fost încuviințată proba cu doi martori iar pentru pârât a fost respinsă cererea cu doi martori în apărare față de pretențiile intervenienților;

Un alt aspect al încălcării acestui principiu este acela că instanța a depășit cadrul procesual încuviințat, stabilit inițial, cei doi martori ai intervenienților au fost folosiți de reclamantă, cu încuviințarea instanței și pentru a dovedi pretențiile din acțiune,deși instanța a încuviințat audierea acestora doar pentru cererea de intervenție.

Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și a depășit cadrul procesual cu care a fost investită cu cererile părților; a dat mai mult și nu a dat ce s-a cerut prin cererile scrise:

Prin cererea de chemare în judecată, în alineatul 2 și 3 din considerentele cererii, reclamanta a recunoscut că, părțile sunt în proces divorț, că ambele părți au solicitat desfacerea căsătoriei, dar și că în timpul căsătoriei au dobândit cota de 13/16 din imobilul situat în C., ., județul D.;

În alineatul 5 din pagina a doua a acțiunii reclamanta a solicitat ca instanța să constate că a avut o contribuție de 70% din întreaga masă a bunurilor partajate,

La termenul din 26.06.2009, reclamanta a solicitat să se constate calitatea de bun propriu doar pentru cota de 3/16 din imobil - precizând, în continuare, că această cotă de 3/16 a fost dobândită înainte de căsătorie, în calitate de moștenitoare a tatălui său, în baza certificatului de moștenitor nr.2233/1984 al Notariatului de Stat, județul D.,C.;

Instanța de judecată a reținut în încheierea de admitere în principiu dar și în sentința civilă că reclamanta ar fi solicitat, prin precizarea la acțiune făcută la termenul din 26.06.2009, cota de 13/16.

Instanța de judecată i-a dat reclamantei cota de 100% din imobilul

situat în C., ., deși reclamanta a solicitat expres doar

cota de 70%.

În subsidiar apelantul a solicitat în situația în care instanța de control judiciar va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere, admiterea apelului, desființarea IAP-ului și a sentinței apelate și rejudecând, să se rețină la masa partajabilă imobilul situat în C., ., județul D., ca fiind bun comun obținut în timpul căsătoriei, în cotă de 80% in favoarea apelantului pârât, întrucât a fost cumpărat cu banii obținuți din vânzarea imobilului bun propriu obținut înainte de căsătorie, îmbunătățirile efectuate la acest imobil, gardul ce împrejmuiește imobilul, un frigider, un pian, o centrală termică.

Cu privire la îmbunătățirile aduse la imobilul situat în C., ., județul D., apelantul consideră că prima instanță în mod greșit a reținut că acestea au fost efectuate în perioada 1975-1976 de autorul D. I. întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că procesele-verbale întocmite au fost pentru lucrări de pardoseală, de tencuire, de acoperire cu tablă de zinc iar construcția care a fost efectuată a constat într-o extindere de 5,58 m.p, o sală față de camera de baie.

Apelantul menționează că a modernizat și îmbunătățit întregul imobil (care nu mai are configurația inițială): a mărit numărul camerelor de locuit, transformând magazia în două camere, o cameră a dotat-o cu sobă de teracotă, a înlocuit acoperișul magaziei cu tablă, a curățat și vopsit tot acoperișul casei cu minium de plumb, a tencuit o parte din imobil și l-a zugrăvit în totalitate, a montat centrală termică, schimbat în totalitate instalația electrică din Al în Cu, a montat piloni de susținere în pivniță .

Arată că magazia în forma inițială avea o parte din pardoseală de placaj și restul ie nisip, pardoseală pe care a înlocuit-o, a turnat ciment, a izolat-o și a pardosit-o cu scândură.

Ulterior, în continuare celor două camere a mai construit o baie, astfel încât în prezent casa este compusă din 4 camere, un hol, 2 bucătării, 2 băi și o pivniță, gardul vechi de lemn a fost înlocuit cu gard din ciment cu piloni de metal si racle de metal iar curtea casei nu mai este ca la cumpărarea imobilului ci este betonată aproximativ 55 m.p.

Apelantul pârât precizează că numai el a participat, cu bani proprii obținuți din vânzarea apartamentului bun propriu, la cumpărarea casei, i- a adus îmbunătățiri și a modernizat -o astfel încât i-a crescut substanțial valoarea, soicitând a se avea în vedere aceste aspecte la stabilirea cotelor și formarea loturilor.

Apelantul pârât a mai arătat că la data de 01.10.2008 a obținut un credit în sumă de 30.428,85 lei din care a cumpărat gresie, faianță, ciment, rigips, materiale de izolație termică pentru exteriorul casei, a mai efectuat unele îmbunătățiri la gard acestea toate fiind în sumă de 9000 lei, a plătit manopera celor 4 echipe de muncitori în sumă de 10.000 lei iar echipei care a lucrat la modernizarea gardului i-a achitat 2000 lei, astfel încât, solicită să fie incluse la masa partajabilă

Cu privire la gardul care împrejmuiește imobilul, susține că instanța a reținut doar că prin procesul- verbal de recepție m.8588/29.09.1912 imobilului din C., ., iar procesul verbal de recepție din 21.09.1912 face mențiune despre scânduri pentru împrejmuire.

Instanța de fond a reținut în mod greșit vechiului gard care împrejmuiește imobilul întrucât acesta a fost înlocuit în totalitate și a fost edificat altul nou (cu materiale și design care nu se efectua acum 40 de ani), fapt relatat și de martorii audiați și solicită includerea și a gardului care împrejmuiește imobilul întrucât gardul vechi de lemn a fost înlocuit cu gard din ciment cu piloni de metal și racle de metal.

Cu privire la contractul de împrumut, menționează că a achitat exclusiv la bancă ratele, după separarea în fapt și desfacerea căsătoriei ar fi trebuit să se impute lotul reclamantei cu cota din sumele achitate exclusiv de apelantul pârât și să se majoreze lotul acestuia în mod corespunzător.

Acest lucru este necesar deoarece, astfel cum se observă din sentința civilă apelată, instanța de fond a constatat pasivul comunitar de 30.428,85 lei reprezentând obligația comună contractată de părți prin împrumutul bancar CR/01.10.2008) și a dispus împărțirea acestuia în cote de 1/2 pentru fiecare dintre părți.

Apelantul pârât menționează că a achitat exclusiv ratele bancare și solicită să se majoreze lotul său cu cota din ratele achitate exclusiv de către mine.

În dovedirea celor menționate, solicită proba cu înscrisuri, cu martori, cu expertiza, cercetarea la fața locului.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282-298 C.pr.civ.

Intimata D. M. C. a formulatîntâmpinare prin care solicită respingerea apelului.

Consideră că instanța a procedat în mod corect admițând proba cu doi martori pentru fiecare din părțile procesului de partaj și proba cu doi martori pentru ambii intervenienți având în vedere că în speță era vorba de o cerere de intervenție principală.

De asemenea, intimata arată că instanța de fond nu a greșit în audierea acestor martori.

Observând hotărârea instanței de fond singurii martori a căror declarație este ținută de instanță în soluționarea cererii de partaj sunt martorii propuși de intimată, B. F. și M. E..

Referitor la principiul disponibilității, intimata reclamantă a arătat că în cererea de chemare în judecată independentă de cererea de intervenție, reclamanta a expus starea de drept așa cum rezulta din aparența aplicării textelor de lege din Codul Familiei, situație pe care a răsturnat-o prin dovezile administrate.

Pe tot parcursul dosarului de fond a solicitat să se constate nulitatea contractuui de vânzare-cumpărare, cota te 70% reprezentând contribuția sa privind numai bunurile dobândite efectiv în timpul căsătoriei, bunuri care au fost reținute la masa partajabilă de instanța de fond. A mai arătat că este interpretată greșit de apelant formularea reclamantei din cererea de chemare în judecată potrivit căreia părțile au dobândit de la mama și fratele reclamantei, în realitate aceasta referindu-se la faptul că doar ea, reclamanta a dobândit.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta pârâtă a arătat că prețul imobilului nu a fost achitat niciodată, fiind așadar unul fictiv și că mama reclamantei a locuit în continuare în casă ca și cum îi aparținea, susținând atât cheltuielile casei cât și creșterea copiilor din veniturile proprii.

Mai arată și că cererea de intervenție se bazează pe aceleași susțineri ale fictivității prețului respectiv intenției intervenienților de a o gratifica pe reclamantă.

Referitor la îmbunătățirile solicitate de apelant, intimata arată că susținerile acestuia sunt nefondate și nedobândite. în urma probatoriului administrat. în special în baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța a reținut în mod corect că aceste îmbunătățiri au fost efectuate anterior încheierii căsătoriei de către tatăl său. D. I.. în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 916/29.08.1975 proceselor-verbale de recepție din 1975-1976 precum și procesului-verbal de recepție nr. 8588/29.09.1972 care se referă Ia lucrări de împrejmuire a imobilului și re a fost precedat doar de procesul-verbal de recepție din 21.09.1972 ce face mențiune despre scânduri pentru împrejmuire, indicat în apel. Martorii au declarat în acord cu înscrisurile depuse.

In ce privește contractul de împrumut reclamanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a achitat jumătate din ratele acestuia, cu toate că, a fost contractat pentru nevoile personale ale apelantului, nefăcându-se nicio dovadă în sensul convertirii datoriei proprii într-o datorie comună.

În ce privește așa-zisa contribuție rezultată din vânzarea unui apartament propriu, cumpărarea autoturismului Oltcit din banii obținuți pe această garsonieră a fost confirmată nu numai de martorii intimatei, dar și de martorii apelantului, P. M..

Nu au fost dovedite nici susținerile potrivit cărora a investit jumătate im prețul apartamentului în reparații la casă. Acest lucru nu este confirmat nici măcar de susținerile pârâtului care arată, pe de o parte că valoarea imobilului este de 3000 lei, iar îmbunătățirile aduse ar fi de câteva ori mai mari decât această valoare. în realitate, economiile apelantului, probabil ce i-a rămas după achiziționarea autoturismului Oltcit au fost investite într-un imobil situat în ., așa cum rezultă din înscrisurile depuse în fața instanței de fond. La data cumpărării părinții pârâtului erau pensionari astfel încât nu aveau mijloace materiale să achiziționeze acest imobil.

În faza apelului au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind ascultați martorii B. D. F. și P. M. A. propusi de apelant precum și martora B. E. G. și martora C. E. propuse de intimată.

De asemenea probatoriul a fost suplimentat de instanță fiind audiați martorii I. I. propus de apelat și M. E. propusă de intimată. Instanța a încuviințat și proba cu cercetare locală, fiind administrată această probă la data de19.03.2015.

A fost încuviințată și administrată proba cu expertiză în specialitatea construcții având ca obiective evaluarea îmbunătățirilor aduse imobilului construcție solicitate de apelant prin cererea de apel, fără a fi avute în vedere îmbunătățirile reținute de instanța de fond și evaluate în această etapă procesuală și de a preciza expertul materialele din care este edificată încăperea cu destinație de baie pe care apelantul susține că a construit-o.

La data de 15.06.2015 a fost depus raportul de expertiză, părțile fiind de acord cu concluziile acestuia, fără a formula obiecțiuni.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în vigoare, Tribunalul constata că apelul vizează critici ce converg spre admiterea acestuia, raportat la urmatoarele aspecte:

Primul motiv de apel, invocat de apelantul pârât Ș. S., se referă la încălcarea principiului respectării egalității probelor pentru părțile în proces.

Tribunalul retine că prin cererea depusă în ședința publică din data de 26.06.2009 – fila 37 dosar fond -, intervenienții D. M. și D. I. D. au solicitat introducerea acestora în proces în calitate de intervenienți în interes propriu, invocând un drept propriu al acestora cu privire la imobilul supus partajului.

Prin încheierea din 12.05.2011 prima instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu precum și probele solicitate de părți în dovedirea cererii principale, a cererii reconvenționale și a cererii de intervenție, fiind încuviințată de asemenea proba testimonială cu câte doi martori pentru reclamantă, pârât și intervenienți, urmând ca părțile să indice cu listă martorii propuși.

Instanța de fond a procedat la ascultarea martorilor propuși de părți, fiind ascultați câte doi martori pentru fiecare parte.

Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2011 instanța a respins cererea formulată de pârât prin apărător de suplimentare a probatoriului cu încă doi martori considerând în mod corect că nu se mai impune suplimentarea acestei probe, fiind suficienți martorii ascultați.

In conditiile in care atat reclamanta cat si intervenientii invocau, printre altele, acelasi aspect al neplatii pretului, aceasta nu conduce la concluzia necesitatii incuviintarii a patru martori pentru apelantul parat.

Pe aceleasi coordonate, imprejurarea ca instanta, in baza rolului activ, a intrebat martorii incuviintati intervenientilor si in legatură cu aspecte ce țin de dovada pretentiilor cu care a fost învestita de reclamanta, nu inseamnă ca s-a produs vreo vătămare intereselor paratului - reclamant acesta avand, de altfel, posibilitatea de a adresa la randul său intrebari pentru pretentiile proprii sau să se opună altora.

In consecinta, Tribunalul retine că susținerile apelantului privind inegalitatea de tratament juridic nu sunt fondate.

Cel de-al doilea motiv de apel invocat de apelant este întemeiat.

Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei cu paratul. In motivarea in fapt, a aratat că in timpul casatoriei a dobandit de la mama, respectiv fratele său cota de 13/16 dintr-un imobil situat in C., fara insa a plati pretul stipulat in contract, intentia vanzatorilor fiind aceea de a o gratifica pe aceasta. In actiunea initiala, reclamanta nu a învestit instanta si cu un capat de cerere care sa aibă ca obiect constatarea calitatii de bun propriu a acestei cote de 13/16.

Ulterior, prin precizarea la actiune, formulată de reclamantă si aflată la fila 35 din dosarul de fond, aceasta a solicitat instantei constatarea calitatii de bun propriu pentru cota de 3/16 din imobilul de mai sus, situat in C., ..

Este de principiu că orice cerere prin care se solicită interventia instantei in solutionarea unei dispute sau diferend, indiferent de natură, trebuie, in primul rând, să fie caracterizată de rigurozitate, atât in ceea ce priveste forma cât si in ceea ce priveste continutul său.

Analizand cererea de chemare in judecata asa cum a fost precizata, Tribunalul retine că obiectul capătului de cerere privind "constatare bun propriu" il reprezinta cota de 3/16 si nu 13/16 cum, nefondat, sustine intimata si retine prima instanta de fond.

In acest sens, definitorie este motivarea in fapt a acestui capat de cerere expusă in precizarea aflata la fila 35, privind dobandirea cotei de 3/16, si anume prin mostenire, de la tatăl său, astfel că nu se poate vorbi nici de o eroare materială in sensul că s-a consemnat 3/16 in loc de 13/16.

Potrivit certificatului de mostenitor nr.2233/1984, reclamanta a dobandit prin mostenire de la defunctul său tată, D. I., cota de 3/16 din imobilul situat in C., ., jud.D..

Prin urmare, se infatisează a fi fondată susținerea apelantului că în mod greșit prima instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, urmand a se schimba sentinta apelată in sensul ca se va constata calitatea de bun propriu al reclamantei asupra cotei de 3/16 din imobilul mentionat mai sus, interesul acesteia fiind evident in conditiile in care, pe de o parte, certificatul de mostenitor nu este titlu de proprietate iar pe de alta parte, prin aceasta precizare a actiunii s-a aparat de pretentia afirmată de paratul reclamant prin cererea reconventionala, prin care a solicitat cota de 80% din toate bunurile dobandite impeuna, inclusiv din imobil.

Apelantul mai sustine ca prima instanta de fond ar fi acordat cota de 100% din imobil, desi reclamanta a solicitat doar 70%.

Tribunalul observă, insă, că reclamanta nu a solicitat partajarea imobilului in cota de 70 % pentru aceasta, ci a investit instanta cu un capăt de cerere distinct de cererea de partaj, respectiv constatare bun propriu pentru cota de 3/16, cota de 70% fiind solicitată pentru bunurile indicate in cererea de chemare in judecata ca facand parte din masa partajabilă, in considerarea faptului ca pe parcursul casatoriei a realizat venituri mai mari si, in plus, s-a ocupat de copii si de menaj.

Faptul că reclamanta nu a cerut introducerea la masa partajabilă a imobilului rezultă din motivarea cererii de chemare in judecată, incă din preambulul acesteia afirmand că a fost gratificată de catre mama si fratele său cu cota de 13/16 din imobil.

In ceea ce priveste motivul de apel referitor la includerea la masa partajabila a imobilului situat in C., ., instanta de apel va retine caracterul nefondat al criticilor.

Astfel, pentru cota de 3/16, s-a retinut calitatea de bun propriu, pentru motivele expuse cu ocazia analizei de mai sus.

In ceea ce priveste cota de 13/16 din bunul imobil, Tribunalul apreciază că nici aceasta nu poate fi adusa la masa partajabilă, prima instanta făcând o corecta analiza si apreciere a probatoriului administrat in cauză, retinând in mod judicios caracterul fictiv al elementului esential din contractul de vânzare/cumpărare - pretul -, conditie in care contractul respectiv este considerat valabil ca donatie deghizata.

Reanalizând probatoriul administrat atât in fond cat si in apel, Tribunalul retine ca situatia de fapt retinuta de prima instanta este una corectă.

Astfel, martorii B. F., B. C. au declarat, in esentă, că, desi nu cunosc intentia reala a partilor, vanzarea imobilului s-a realizat nu pentru a primi pretul ci a o gratifica pe reclamanta.

Pe aceleasi coordonate, martorul B. V. a afirmat că, din discutiile purtate in familie de parti in anul 2003, a aflat ca nu s-a platit nici un pret pentru imobilul in care, de altfel, intervenienta a continuat să locuiască, intentia fiind de gratificare. Aceeasi stare a fost expusa si de martorul M. E., care stie de la intervenienta ca nu s-a platit pretul, intentia intervenientilor fiind de a o gratifica pe reclamantă.

Tribunalul nu va da eficienta juridica depozitiilor martorului P. M.(fila 317 dosar fond) si B. D. F. ( fila 79 dosar apel) intrucat nu se coroborează intre ele.

Astfel, din topica constatărilor expuse de acesta, instanta de apel retine că martorul stia, din discutiile cu apelantul parat, că acesta din urmă ar fi platit suma de 45.000lei intervenientilor pentru a achizitiona imobilul din . unui bun imobil propriu, pentru ca, ulterior, să-i sugereze apelantului să mearga la notar sa incheie actele pentru imobilul respectiv.

Aceasta declaratie presupune, deci, o plată anterioară, iar ulterior incheierea actului in baza caruia s-a efectuat plata, care nu se coroboreaza cu cea a martorului B. D-tru sub aspectul că acesta din urmă a declarat ca a observat personal cand apelantul le-a înmânat, intervenientilor, banii pentru imobilul respectiv.

Mai mult, depozitia acestui martor se infatiseaza a fi neverosimilă in conditiile in care acesta isi aminteste, amanuntit, aspecte intamplate in urmă cu 23 de ani, ., aspecte ce "scapă" memoriei de lunga durată in conditiile in care, asa cum afirma la finalul depozitiei, intalnirea cu apelantul a fost accidentală. De altfel, este stiut faptul că memoria pe termen lung are legatură cu anumite evenimente care marcheaza, . altul, persoana respectivă, ceea ce nu este cazul martorului.

De asemenea, depozitia martorei P. M. (care locuieste la aceeasi adresa cu martorul P. M.) nu va fi retinută, aceasta nedeclarand aspecte care sa faca verosimilă plata pretului ci doar imprejurari care conduc la concluzia unui subiectivism al acesteia. Aceasta constatare a instantei de apel reiese din faptul că martora a declarat că, atunci cand apelantul a vandut apartamentul bun propriu, "chitanta de mână" a fost semnată, in calitate de martori, de fosta sotie si mama acesteia (intervenienta) ori respectivul inscris a fost depus de apelant la acelasi termen cand a fost audiata martora, respectiv la 13.01.2015. Acest amanunt, in opinia instantei de apel, face imposibilă amintirea continutului in lipsa lecturării inscrisului, la acel moment.

Finalizând analiza, Tribunalul retine că, in litigiile cum este cel pendinte, desi este dificil a se stabili intentia reala a partilor, ce anume i-a animat atunci cand au instrainat imobilul, depozitiile martorilor coroborate cu rămânerea in casa a unuia din instrainatori pot conduce la concluzia existentei intentiei gratificarii unuia din dobanditori, cu atât mai mult cu cât, practica judiciara a dovedit că, de cele mai multe ori, acest gen de inscrisuri se intocmeau pentru ca bunurile respective să nu poata fi supuse, după decesul instrainatorilor, raportului donatiilor.

Acest aspect poate fi privit in corelatie cu un altul retinut din depozitiile martorilor P. M. si P. M., care au afirmat ca apelantul l-ar fi ajutat pe intervenient - fără a spune insă cand anume - să achizitioneze un apartament.

Cu privire la motivul de apel referitor la îmbunătățirile aduse imobilului și la neretinerea altor bunuri mobile solicitate in cererea de complinire, instanța de control judiciar constată că este întemeiat in parte.

Referitor la gardul cu porți metalice ce împrejmuiește imobilul, edificarea acestuia de soti in timpul casatoriei rezultă din depoziția martorului I. I. - aflată la fila 175 dosar apel - care a constatat personal cele relatate, motiv pentru care depozitia sa va fi retinuta sub acest aspect. Astfel, martorul a relatat ca in anul 1997, fiind angajat la societatea IRA, a observat ca bunurile respective erau date in executie la acea societate, ulterior vazandu-le montate la imobilul unde locuiau partile litigante.

Desi in fata primei instante de fond intimata nu a recunoscut că bunurile de mai sus au fost edificate in timpul casatoriei, cu ocazia cercetării efectuate la fața locului de instanța de apel, intimata a revenit asupra pozitiei procesuale, sustinand ca aceste bunuri au fost edificate in timpul căsătoriei( fila 186 dosar apel) .

In ceea ce priveste centrala termică, se va retinea că aceasta a fost achizitionata si achitata, in rate, in timpul casatoriei, aspect ce rezultă din declaratia martorului B. V. (fila 313, dosar fond), propus chiar de intimata reclamantă.

Referitor la acest bun, instanta de apel mai are in vedere pozitia contradictorie a intimatei reclamante care, initial, in intampinarea la cererea de complinire formulata de paratul reclamant(fila 94-96 dosar fond) a aratat ca centrala termică este bun comun achitat integral de aceasta, pentru ca ulterior, in raspunsul la interogatoriu administrat la prima instanta, să recunoasca dobandirea bunului insa cu mentiunea ca a fost achitat de mama sa.

Aceasta ultimă sustinere a reclamantei intimate, referitoare la faptul că centrala termică, desi cumparata in timpul casatoriei, ar fi fost achitata de mama sa, intervenienta D. M., nu este confirmata de nicio proba administrata in cauză.

Tribunalul retine că la dosarul de fond al cauzei exista chitantele care atesta plata acestui bun, intocmite pe numele reclamantei, insă acest aspect nu prezintă relevantă juridică, bunurile dobandite in timpul casatoriei avand regimul de bunuri comune indiferent de titularul contractului de achizitie sau de imprejurarea că doar unul din soti a facut plata.

De asemenea, Tribunalul va retine că in timpul casatoriei cei doi soti au montat stâlpi de lemn în pivniță, îmbunătățire pe care reclamanta parata a recunoscut-o la interogatoriul administrat la fond (fila 292) cât si cu ocazia cercetarii la fata locului efectuata in apel( fila 186).

F. de cele expuse, instanta de apel va constata un drept de creanța proporțional cotei cuvenite pârâtului si din contravaloarea îmbunătățirilor constând in gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn, efectuate la imobilul situat in C., ., jud. D. iar referitor la valoarea acestora, se va avea in vedere raportul de expertiza intocmit in apel, impotriva caruia nu s-au formulat obiectiuni.

In ceea ce priveste pianul si frigiderul, solicitarea apelantului de a fi retinute la masa partajabilă nu poate fi primită, prima instanta facand o aprecierea corecta a probatoriului iar probele administrate in apel nu au condus la retinerea unei alte situatii de fapt.

Astfel, potrivit raspunsului la interogatoriu al reclamantei, frigiderul apartine intervenientei, aspect ce se coroborează cu depozitia martorei M. E..

In ceea ce priveste pianul, acesta a fost facut cadou fiicei partilor, aspect dedus din depozitia martorului B. V. si interogatoriul reclamantei.

Sustinerea apelantului ca ar fi adus o . alte imbunatatiri imobilului, respectiv: a mărit numărul camerelor de locuit, transformând magazia în două camere, o cameră a dotat-o cu sobă de teracotă, a înlocuit acoperișul magaziei cu tablă, a tencuit o parte din imobil, a schimbat în totalitate instalația electrică din Al în Cu, a inlocuit pardoseală in magazie, a turnat ciment, a izolat-o și a pardosit-o cu scândură, a construit o baie, turnat alee betonată aproximativ 55 m.p., sunt nefondate, fiind lipsite de suport probatoriu.

Martorii audiati la prima instanta de fond, P. M. si B. N., nu confirma că aceste imbunatatiri ar fi fost facute de parti in timpul casatoriei.

Martorul audiat de instanta de apel, I. I. a afirmat ca a construit o incapere din BCA pe fundatie de ciment si care ar fi urmat sa aibă destinatia de baie.

Tribunalul retine ca aceasta depozitie este singulara si este contrazisa de expertul care a concluzionat că incaperea respectivă are zidaria din caramida si BCA.

Referitor la motivul de apel privind neimputarea lotului reclamantei cu sumele achitate de apelant exclusiv in baza contractului de împrumut, Tribunalul retine urmatoarele:

Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr._ incheiat între BCR pe de o parte și S. S. în calitate de împrumutat și Ș. M. C. în calitate de coplătitor, pe de alta parte, acestia din urma au imprumutat suma de 30.428, 85 lei.

Avand in vedere că ambele parti au contractat impreuna creditul, in conformitate cu dispozitiile art.32 lit.b) din C.Familiei, in mod corect prima instanta a constatat, prin IAP, existenta unui pasiv comunitar de 30.428,85lei.

Datoriile comune sunt prevazute expres si limitativ in dispozitiile art.32 lit.a) si b) C.fam..

Prezumtia legală că datoriile contractate in timpul casatoriei sunt personale( cel care invocă caracterul comun, urmand sa faca dovada) priveste toate celelalte datorii care nu sunt pe tărâmul art.32 C.F., situatie care nu este incidenta in speță.

Prin urmare, Tribunalul nu va retine apararea intimatei in sensul că datoria contractata prin creditul respectiv nu poate fi comună.

Consecutiv, analizand inscrisurile depuse de partile litigante, Tribunalul observă că acestea au achitat lunar, atât in timpul casatoriei cât si dupa desfacerea acesteia, ratele aferente creditului contractat, reclamanta . 6830 lei iar pârâtul 12.233lei.

Având în vedere că din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că după desfacerea căsătoriei, apelantul pârât a suportat din pasivul comunitar suma de 4742 lei, acesta are un drept de creanță împotriva reclamantei pârâte în cotă de ½ din această sumă, respectiv 2371 lei.

Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte IAP-ul și sentința apelată în sensul că va constata un drept de creanță proporțional cotei cuvenite pârâtului și din contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului supus partajului, îmbunătățiri constând în gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn, efectuate la imobilul situat in C., ., jud. D., atribuind paratului reclamant suma de 1950 lei reprezentând cota sa de ½ din contravaloarea.

De asemenea, instanța de control va constata calitatea de bun propriu al reclamantei cota de 3/16 din imobilul situat in C., ., jud. D..

Totodata, va constata ca din pasivul comunitar paratul reclamant a achitat suma de 4742 lei, după desfacerea căsătoriei, urmand a obliga reclamanta - parata la plata sumei de 2371 lei către pârâtul-reclamant, reprezentând 1/2 din ratele achitate exclusiv de acesta, menținând restul dispozițiilor din IAP si sentința apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul pârât Ș. S., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat M. C., situat în C., ..17, județul D., împotriva încheierii de admitere în principiu din 23.02.2012 si sentinței civile nr.1006 din 30.01.2014, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. M. C.(fostă Ș.) domiciliată în C. . județul D. și intervenienții D. M. domiciliată în C., . județul D. și D. I. D., domiciliat în C. . .. 1, ..

Schimbă, în parte, IAP din 23.02.2012 si sentința civilă nr.1006 din 30.01.2014.

Constată un drept de creanța proporțional cotei cuvenite pârâtului si din contravaloarea îmbunătățirilor constând in gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn, efectuate la imobilul situat in C., ., jud. D..

Dispune omologarea raportului de expertiza întocmit de expert D. P. si atribuie paratului reclamant suma de 1950 lei (reprezentând dreptul său de creanță proporțional cotei cuvenite de 1/2 din contravaloarea îmbunătățirilor constând în gard cu porți metalice, centrala termica, piloni din lemn), pe care o primește sub forma de sulta de la reclamanta-parata.

Reclamanta va plăti sulta paratului suma de 1950 lei.

Constată calitatea de bun propriu al reclamantei pârâte a cotei de 3/16 din imobilul situat in C., ., jud. D..

Constată ca din pasivul comunitar paratul reclamant a achitat suma de 4742 lei, după desfacerea căsătoriei.

Obligă reclamanta - parata la plata sumei de 2371 lei către pârâtul-reclamant, reprezentând 1/2 din ratele achitate exclusiv de acesta.

Menține restul dispozițiilor din IAP si sentinței apelate.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 16 iulie 2015.

Președinte,

A. M. M.

Judecător,

I. C. D.

Grefier,

A. D.

Red.jud.C.I.D.

Tehn.F.M./6 ex.

Jud.fond.S.B.

← Pensie întreţinere. Sentința nr. 860/2015. Tribunalul DOLJ		Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1253/2015. Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1253/2015. Tribunalul DOLJ