Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul DOLJ

Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3716/215/2013/a1

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 185/2015

Ședința publică de la 11 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. C. F.

Judecător M. E. N.

Judecător R. L. Z.

Grefier C. C. S.

Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul A. M. I. în contradictoriu cu intimata G. B. SA, interv. A. A., împotriva sentinței civile nr._ din 21 octombrie 2014, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996)

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petent rep. de av. D. V., lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.

Av. D. V. pentru recurentul petent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, să se constate că acțiunea nu este perimată, casarea sentinței și trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății., fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ 13, la data de 04.02.2013, reclamantul A. M. I. a formulat plângere împotriva încheierii nr._/04.12.2012 de notare a începerii executării silite în cartea funciară asupra imobilului situat în C. . și a încheierii de respingere nr. 161.

A solicitat desființarea încheierii nr._/2012 și încheierea nr. 161/03.01.2013, iar pe fond să admită cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii nr._/2012. A mai solicitat radierea din cartea funciară nr._ a Municipiului C. a somației nr. 478/E/2012 prin care s-a notat începerea executării silite.

Prin sentința civilă nr._/21.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost constatată din oficiu, perimarea de drept a cererii de chemare în judecată având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, formulată de petentul A. M. I. în contradictoriu cu intimatul G. B. SA și intervenientul A. A..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut din verificarea actelor de la dosar rezultă că prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/215/2012, aflata pe rolul Judecătoriei C..

Cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă la 12.08.2013, iar de la această dată niciuna din părți nu a solicitat repunerea pe rol a prezentului dosar.

Astfel, comunicarea sentinței civile nr. 8373/28.05.2013 pronunțată în dosarul nr. _/215/2012 s-a realizat către părțile din acel dosar la data de 23.07.2013 (către contestatorul A. M. I.) și, respectiv, la data de 25.07.2013 (către intimata .). Pentru stabilirea datei la care această hotărâre a rămas irevocabilă prin neformularea căii de atac, termenul de recurs de 15 zile se calculează de la data ultimei comunicări, respectiv de la data de 25.07.2013. Calculat, conform art. 102 alin. 1 raportat la art. 101 alin. 3 și alin. 5 C.p.c. din 1865, termenul s-a împlinit, deci, la data de 12.08.2013 (aceasta fiind prima zi de lucru următoare).

În ceea ce privește motivul ce a atras suspendarea și momentul de la care se calculează termenul de perimare, instanța a constatat că în situația suspendării întemeiate pe art. 244 pct. 1 C.p.c., repunerea pe rol se face la cererea părții interesate, iar termenul de perimare se calculează de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în cauza ce a determinat suspendarea.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se perima de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Art. 250 alin. (1) C. proc. civ. menționează faptul că este suspendat cursul perimării cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ. și alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

A.. (3) al art. 250 C. proc. civ. prevede că perimarea, se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Art. 244 alin. (2) C. proc. civ. menționează că suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.

Suspendarea facultativă a judecății, astfel cum dispune expres art. 244 C. proc. civ. dăinuie până când hotărârea pronunțată în cauza ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

Odată luată măsura suspendării în baza art. 244 C. proc. civ., nu se mai poate reveni asupra ei, întrucât dispozițiile aliniatului ultim au caracter imperativ, impunând ca starea de suspendare să dureze până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în cealaltă pricină.

Pe cale de consecință, o dată ce hotărârea a rămas irevocabilă, suspendarea încetează, iar termenul de perimare își reia cursul firesc; de aceea, spre a evita împlinirea termenului de perimare, părțile sunt obligate să stăruie în continuarea judecății.

Este evident că din momentul în care s-a soluționat irevocabil litigiul care a atras suspendarea cauzei dedusă judecății, partea interesată putea să solicite repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, astfel că după data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în cauza care a pricinuit suspendarea judecății, se reține culpa părții interesate care nu a mai stăruit în continuarea judecății, iar din acest moment începe că curgă termenul de perimare.

Având în vedere atitudinea procesuală a reclamantului, care după soluționarea irevocabilă a cauzei care a determinat suspendarea judecății, nu a formulat cerere de repunere pe rol, instanța reține că în cauză a operat sancțiunea perimării.

Este neîntemeiată susținerea reclamantului în sensul că instanța a repus pe rol din oficiu prezentul dosar la data la care a emis citațiile către părți și a stabilit termenul de la data de 23.09.2014.

Potrivit referatului întocmit de compartimentul Arhivă al instanței din data de 16.07.2014, în baza Regulamentului de ordine interioară al instanțelor (HCSM 387/2005), dosarul a fost înaintat la completul de judecată, fiind repartizat aleatoriu (ca urmare a desființări completului inițial învestit cu soluționarea cauzei) și primind termen din sistemul Ecris la data de 23.09.2014.

Potrivit art. 108 alin. 4 din R.O.I., "dosarele a căror judecată a fost suspendată se vor păstra separat în arhiva curentă, iar cauzele suspendate vor fi verificate periodic de către grefierul arhivar, care va face mențiuni despre data verificării și constatării în Registrul de evidență a cauzelor suspendate sau, după caz, va înainta dosarul judecătorului cauzei pentru a dispune".

Prin urmare, simpla înaintare a dosarului de către grefierul arhivar către completul de judecată pentru a dispune perimarea sau a respinge cererea de constatare a perimării, atunci când în mod greșit s-a apreciat de către grefierul arhivar ce a făcut verificări, nu echivalează cu o repunere pe rol a cauzei în vederea judecării pe fond.

Fixarea termenului și citarea părților este realizată în vederea constatării îndeplinirii condițiilor perimării, iar nu ca urmare a vreunei dispoziții a instanței luată din oficiu. De altfel, nici nu există vreo rezoluție a judecătorului învestit aleatoriu de a se repune cauza pe rol din oficiu.

Față de toate aceste considerente, având în vedere că, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în dosarul nr._/215/2012 al Judecătoriei C. (12.08.2013), prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, care nu au mai stăruit pentru continuarea judecății prin îndeplinirea vreunui act de procedură în vederea judecării pricinii, instanța, în baza art. 248 și urm. Cod procedură civilă, a constatat perimarea de drept a acțiunii de față.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul A. M.-I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurentul arată că instanța a repus cauza pe rol din oficiu la data de 24.07.2014, conform citativului aflata la fila 181.

Citația aflată la fila 178 privind repunerea pe rol a prezentului dosar a fost comunicată recurentului la data de 31.07.2014, prin urmare înainte de a trece mai mult de 1 an de la data la care se putea constata de drept perimarea, întrucât termenul până la care se mai putea formula cerere de repunere pe rol era până la data de 08.08.2014.

Recurentul arată că prima instanță a repus cauza pe rol în interiorul termenului procedural, înainte ca perimarea să-și producă efecte, iar cererea de repune pe rol profită acestuia. Dosarul a fost repus pe rol înainte de a interveni perimarea, astfel încât nu avea motive de fapt și de drept să mai formuleze o cerere de repunere pe rol.

În drept, invocă dispozițiile art. 3041 și art. 253 pct. 2 VCPC.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimata G. B. SA a formulat intimpinare solicitind respingerea recursului ca neintemeiat.

In argumentarea netemeiniciei recursului s-a aratat ca pentru a interveni un act intrerupator al termenului de perimare este necesar ca actul respectiv sa provina de la partea interesata, actele instantei sau ale altei parti nu profita in sensul aratat de recurent. In consecinta, citarea reclamantului in interiorul termenului perimarii nu constituie un act intreruptiv intrucit instanta nu are nicio obligatie in cazul suspendarii de a fi diligenta in solutionarea cauzei. Cum nu s-a efectuat niciun act de procedura de catre parti in cursul teremnului perimarii, sanctiunea in cauza a intervenit de drept.

Se mai arata ca, in ipoteza, in care se interpreteaza ca emiterea citatiei in cursul termenului de perimare profita reclamantului, data de la care curge termenul de perimare este data pronuntarii solutiei care nu a fost recurata ( opinie expusa in doctrina), iar din prisma acestei interpretari, la data la care s-a emis citatia teremnul de primare era implinit.

Analizind recursul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 304 si 04 indice 1 C. din anul 1865, Tribunalul retine urmatoarele:

F. de criticile enunate, Tribunalul retine ca instanta de fond a retinut in mod corect situatia de fapt, din punct de vedere al momentului in care a inceput sa curga termenul de perimare, data la care acesta se implineste.

In acest sens s-a retinut corect: comunicarea sentinței civile nr. 8373/28.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/215/2012 s-a realizat către părțile din acel dosar la data de 23.07.2013 (către contestatorul A. M. I.) și, respectiv, la data de 25.07.2013 (către intimata .). Pentru stabilirea datei la care această hotărâre a rămas irevocabilă prin neformularea căii de atac, termenul de recurs de 15 zile se calculează de la data ultimei comunicări, respectiv de la data de 25.07.2013. Calculat, conform art. 102 alin. 1 raportat la art. 101 alin. 3 și alin. 5 C.p.c. din 1865, termenul s-a împlinit, deci, la data de 12.08.2014 (aceasta fiind prima zi de lucru următoare), precum si imprejurarea ca citația aflată la fila 178 privind repunerea pe rol a prezentului dosar a fost comunicată recurentului la data de 31.07.2014, in interiorul termenului de perimare.

F. de cele aratate nu se retine apararea intimatei care arata ca data raminerii irevocabile a sentintei neatacate cu recurs este data la care s-a pronuntat sentinta, si nu data de la care a expirat termenul de recurs de la data comunicarii sentintei.

Pentru solutionarea corecta a cauzei este esential sa se stabileasca daca exista de la data la care s-a comunicat citatia in vederea judecarii intervenirii perimarii, 31.07.2014, o culpa in sarcina partii pentru lasarea in nelucrare a cauzei.

Data comunicarii citatiei este in interiorul termenului de perimare si nu ulterior implinirii lui. Ca atare, este necesar asa cum rezulta din dipsozitiile art 248 C. din anul 1865, sa se verifice daca exista culpa partii pe toata durata in care curge termenul de primare.

Cum in interiorul termenului de perimare s-a comunicat citatia partii, prin care a fost anuntata repunerea pe rol a cauzei, Tribunalul constata ca incepind cu data comunicarii, partea este descarcata de culpa necesara, intrucit asa cum rezulta si din apararea partii o cerere de repunere pe rol a cauzei era lipsita de interes, in conditiile repunerii din oficiu pe rol inainte de implinirea termenului.

Ca atare, cum textul impune existenta unei culpe procesuale constind in lasarea in nelucarare a cauzei pe toata durata unui an, se constata fata de cele aratate, ca incepind cu data comunicarii citatie lipseste culpa. In consecinta, in conditiile in care culpa nu este prezenta pe tot parcursul termenului de 1 an, de perimare, nu sunt intrunite conditiile art 248 C. din anul 1865, si nu poate fi retinuta perimarea cauzei.

Instanta de fond a aplicat eronat dispozitiile inicidente in speta, fapt ce atrage aplicarea punctului 9 din art 304 C. din anul 1865. Cum cauza nu a fost cercetata in fond se impune casarea sentintei si timiterea cauzei in vederea continuarii judecatii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de petentul A. M. I. în contradictoriu cu intimata G. B. SA, interv. A. A., împotriva sentinței civile nr._ din 21 octombrie 2014.

Casează sentința atacată.

Trimite cauza la prima instanță în vederea continuării judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.

Președinte,

G. C. F.

Judecător,

M. E. N.

Judecător,

R. L. Z.

Grefier,

C. C. S.

Red.jud.R.L.Z.

Tehn.F.M./3 ex.

Jud. fond.C.M.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul DOLJ