Pretenţii. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 27107/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 181/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul D. A. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.29 BRAZDA LUI N., împotriva sentinței civile nr. 497 din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – perimare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că ,potrivit referatului întocmit de C. Arhivă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și rămâne în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.09.2010, sub număr unic de înregistrare_, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 29 BRAZDA LUI N. a chemat în judecată pe pârâtul D. A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3391,28 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante și penalități de întârziere de 0,1%/zi de întârziere.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul nu a achitat cheltuielile de întreținere, fapt ce aduce prejudicii asociației în sensul imposibilității efectuării plăților la furnizori, periclitarea derulării contractelor cu aceștia și obligarea asociației de a plăti penalități de întârziere.
A mai arătat reclamanta că pârâtul a fost somat să își plătească întreținerea, dar fără rezultat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 46, 50 alin. 1 L. 230/2007.
Reclamanta a anexat cererii un set de înscrisuri, reprezentând fișa analitică, extras de cont, liste de plată.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru, conform art. 50 alin. 2 L. 230/2007.
Pârâtul, legal citat, și reprezentat prin procurator Emandi S., a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu a refuzat achitarea cheltuielilor de întreținere, dar că acestea sunt nejustificat de mari. A mai arătat pârâtul că a mai avut litigii cu asociația reclamantă, iar în urma administrării probei cu expertiza contabilă, suma rezultată a fost mai mică. A mai solicitat pârâtul încuviințarea probei cu expertiza financiar-contabilă din care să rezulte cu claritate sumele datorate.
La termenul de judecată din data de 06.12.2010, instanța, constatând că reclamanta nu s-a conformat dispoziției instanței, respectiv aceea de a preciza pe ce perioadă solicită cheltuielile de întreținere restante, precum și cât reprezintă din suma solicitată debit principal și cât penalități de întârziere, iar referirea la extrasul de cont și fișa analitică nefăcând aceasta dovada, având în vedere dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 3 C., potrivit cu care reclamantul trebuie să precizeze clar obiectul cererii, în temeiul art. 155 ind. 1 C. Proc. Civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.
Împotriva încheierii de suspendare reclamanta a formulat recurs, arătând că instanța nu a observat extrasul de cont ce cuprinde totalul (debit și penalități).
Tribunalul D., prin decizia nr. 708/24.03.2011, a respins recursul împotriva încheierii de ședință din data de 06.12.2010, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 28.05.2012, instanța, constatând că reclamanta a îndeplinit obligația de a indica defalcat debitul principal și cuantumul penalităților, a admis cererea de repunere pe rol și a dispus repunerea cauzei pe rol.
La același termen de judecată, în temeiul art. 167 C. Proc. Civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă, iar pentru pârâtă proba cu expertiza contabilă, apreciind că sunt pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, fiind desemnat expert C. C..
Prin sentința civilă nr.497/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 29 Brazda lui N. în contradictoriu cu pârâtul D. A..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 3391,28 lei, din care 2968,07 lei reprezintă debit principal cheltuieli de întreținere, iar 423,21 lei penalități de întârziere.
S-a dispus eșalonarea debitului în 6 (șase) tranșe lunare de câte 565,17 lei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul este proprietar al apartamentului nr. 11 situat în ., ce face parte din asociația reclamantă.
În calitate de proprietară, aceasta a beneficiat de utilitățile ale căror costuri au fost înscrise pe listele de cheltuieli afișate lunar de către reclamantă.
Observând listele privind cotele de întreținere stabilite și afișate lunar de către reclamanta Asociația de P. Nr. 29 Brazda lui N., și depuse la dosarul cauzei în copie conformă cu originalul pe perioada mai 2009 – iulie 2010 (filele 8-26), instanța reține că în sarcina pârâului a fost stabilită obligația de a achita lunar cotele de întreținere astfel cum acestea au fost afișate pe listele de întreținere. De asemenea, instanța reține faptul că pârâtul a acumulat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere în cuantum total de 3391,28 lei, corespunzătoare perioadei mai 2009 – iulie 2010 (filele 8-26), astfel cum reiese din extrasul de cont anexat (fila 4).
În acest sens, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. În acest sens, instanța reține că fiecare lista lunară de plată are indicată data afișării.
Având în vedere listele cu cotele de contribuție la plata întreținerii aferente perioadei mai 2009 – iulie 2010 (filele 8-26), instanța reține faptul că pârâtul s-a bucurat pe parcursul perioadei amintite de dreptul de a folosi toate utilitățile detaliate în cuprinsul acestor liste. Pe cale de consecință, acesteia îi revenea obligația corelativă de a achita lunar contravaloarea serviciilor de care au beneficiat pe perioada amintită.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar conform art.3 lit.i și art.47 din același act normativ, cheltuieli ale asociației de proprietari sunt cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale.
Față de dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, instanța reține că pârâtul avea îndatorirea de a achita contribuția la plata întreținerii în termen de maxim 20 de zile calendaristice de la afișarea listelor de către asociația de proprietari, iar din înscrisurile atașate la dosarul cauzei constând în listele de plată pe lunile mai 2009 – iulie 2010 (filele 8-26), rezultă faptul că pârâtul nu a respectat acest termen și nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, acumulând datorii la plata cotelor de întreținere.
În conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. Civ., cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Astfel, în privința obligațiilor de a da și de a face, creditorul trebuie să dovedească existența creanței. Prin urmare, în cazul de față, reclamanta, în calitate de creditoare era obligată să dovedească existența obligației de plată a cotelor de întreținere. Dacă creditorul (în speță, Asociația de P.) face aceasta dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea obligației. Operează astfel în sarcina debitorului o prezumție de vinovăție, pe care acesta poate să o răstoarne, potrivit art. 1082 C. Civ., dacă dovedește că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu i se poate imputa. În caz contrar, dacă debitorul nu-și îndeplinește obligația, el va fi prezumat culpabil, fiind obligat și la plata de daune-interese către creditor.
Totodată, instanța a reținut că plata unei sume de bani constituie o obligație de a da, iar în privința obligațiilor de a da, art. 1079 alin. 2 pct. 3 C. Civ. prevede că debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă. Astfel, având în vedere dispozițiile mai sus amintite, potrivit cărora termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, precum și faptul că fiecare listă de plată are înscrisă data afișării și termenul scadenței (20 de zile), rezultă faptul că debitorul (pârâtul), ce avea obligația de a achita cotele de întreținere la termen, a lăsat să treacă termenul de plată, astfel încât acesta este de drept în întârziere.
Instanța constată că pârâtul nu a contestat existența unei obligații de plată a cheltuielilor de întreținere, dar a contestat cuantumul acestora.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 87-103), a rezultat că debitul principal acumulat de către pârât în perioada mai 2009 – iulie 2010 este de 2968,07 lei.
Cu privire la penalități, instanța reține faptul că penalitățile pot fi de două feluri, anume percepute de către furnizori sau de către asociația de proprietari în sistem propriu. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 din L. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. De asemenea, potrivit art. 25 alin. 3 din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, dacă terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor.
Totodată, potrivit art. 25 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat. Potrivit art. 49 alin. 1 din L. 230/2007, penalitățile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Conform Hotărârilor Adunării Generale (filele 27-29), instanța a constatat că Asociația de P. percepe penalități de întârziere de 0,1%/zi de întârziere.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, din cuprinsul raportului de expertiză reiese modul de calcul al acestora, precum și cuantumul total al acestora, respectiv 423,21 lei.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză (filele 115-120), admise de către instanță, iar expertul a arătat că reclamanta a aplicat regimul propriu de calcul al penalităților de întârziere în cota de 0,1%/zi de întârziere. A mai arătat expertul că s-au calculat penalități de întârziere, în cuantum de 485,42 lei, această sumă fiind micșorată la nivelul penalităților pretinse de asociație în cuantum de 423,21 lei.
Instanța a reținut că debitul total rezultat din raportul de expertiză, de 3391,28 lei, a fost însușit de către pârât, așa cum reiese și din nota de ședință depusă la dosarul cauzei de către pârâtă la termenul de judecată din data de 14.01.2013. De asemenea, nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În consecință, având în vedere atât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și raportul de expertiză întocmit în cauză, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 29 Brazda lui N. și a obligaT pârâtul la plata sumei de 3391,28 lei, din care 2968,07 lei reprezintă debit principal – cheltuieli de întreținere pentru perioada mai 2009 – iulie 2010, iar 423,21 lei penalități de întârziere.
Cu toate acestea, constatând că pârâtul a solicitat eșalonarea datoriei, iar potrivit art. 262 C. Proc. Civ., în cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care au încuviințat termenul,coroborat cu art. 1101 C. Civ. din 1864, potrivit cu care judecătorii pot, în considerarea poziției debitorului, să acorde mici termene pentru plată, instanța va eșalona datoria pârâtului, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a contestat debitul. Astfel, pârâtul a arătat că neplata cheltuielilor de întreținere nu s-a datorat relei-credințe, ci problemelor financiare (după cum reiese din nota de ședință și cuponul de pensie anexat la dosar – fila 123), motiv pentru care tocmai pentru a nu agrava situația financiară a acestuia, instanța a dispus eșalonarea debitului în 6 (șase) rate lunare egale în cuantum de 565,17 lei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul D. A., pe care o consideră în parte nelegală.
Prin încheierea de ședință de la 16.10.2013 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 C. alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Potrivit art.248 C.pr.civ., „ orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an „.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa părții.
Culpa părții s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Pentru aceste considerente, se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimat recursul declarat de pârâtul D. A. în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR.29 BRAZDA LUI N., împotriva sentinței civile nr. 497 din 14 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex. - 17.03.2015
Jud.fond-I.S.
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
