Pretenţii. Decizia nr. 416/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 18498/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 416/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 5 ROVINE în contradictoriu cu pârâta V. V., împotriva sentinței civile nr._ din 12 decembrie 2014, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă rep. de av. A. Diga cu delegație de substituire pentru av. A. Nataru lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, s-a depus întâmpinare cu un exemplar pentru comunicare, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Av. A. Diga pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 18.07.2012 sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. 5 Rovine a solicitat obligarea pârâtei V. V. la plata sumei de 10 459,47 lei reprezentând cote părți restante la cheltuielile comune de întreținere și penalități.
A motivat că pârâta, în calitate de membru al Asociației de P. nu și-a achitat cotele părți din cheltuielile comune de întreținere și cu toate că asociația a manifestat înțelegere și în nenumărate rânduri a luat legătura cu aceasta în vederea recuperării debitului, pârâta refuză în mod nejustificat achitarea obligațiilor.
Asociația a fost obligată la rândul ei prin hotărâri rămase definitive la plata datoriilor către furnizori iar listele de plată se afișează lunar la fiecare scară de . considerentele expuse mai sus, solicită admiterea cererii și obligarea în cuantum de 10 459,47 lei.
În drept a invocat Legea 114/1996 și art. 31 din normele de aplicare a actului normativ amintit.
Pentru termenul din 07.12.2012 reclamanta a precizat că penalitățile aplicate sunt calculate în sistem propriu iar perioada pentru care solicită pretențiile este aprilie 2009 – septembrie 2012, datoria defalcată fiind compusă din debit cote 6810,23 lei și debit penalități 5051 lei, în total 11 861,23 lei. (fila 11)
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat următoarele (fila 71-72):
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10 459,47 lei pentru cheltuieli de întreținere și penalități aferente lunilor septembrie 2009-septembrie 2012 iar ulterior, prin precizarea la acțiune a arătat că aceasta datorează suma de 11 861,23 lei reprezentând debit cote de întreținere 6810,23 lei iar debit penalități 5051 lei.
Pe parcursul procesului pârâta a efectuat în perioada 18.09._13 plăți către asociație în cuantum de 4050 lei pentru debitul scadent și menționat de reclamantă, 10 459,47 lei.
Față de acest aspect, consideră că reclamanta trebuia să își precizeze acțiunea formulată în sensul diminuării sumei de 10 459 lei cu contravaloarea sumei de 4050 lei cât a fost achitată de către pârâtă, potrivit chitanțelor de plată emise de reclamantă.
În mod nejustificat asociația prin precizarea depusă a majorat cuantumul sumei de bani solicitate la valoarea de 11 861,23 lei astfel că în aceste condiții înțelege să conteste debitul restant solicitat de reclamantă întrucât din conținutul actelor depuse, respectiv listele de plată și extras de cont, suma datorată nu este certă și nici nu poate fi stabilită cu exactitate atâta timp cât pârâta face dovada cu chitanțe de plată că a achitat 4050 lei iar aceste sume nu figurează scadente în listele de plată și extrasul de cont.
În al doilea rând, sub aspectul debitului restant al penalităților, din listele de plată atașate la dosar aferent fiecărei luni de plată nu reiese în mod cert cuantumul penalităților, existând, prin simple calcule matematice dubii evidente de calcul.
Reclamanta nu face dovada în mod defalcat din listele de plată ce sumă reprezintă lunar cheltuieli de întreținere și penalități.
Din conținutul listelor de plată la rubrica total de plată că este înscrisă o sumă de bani care însumează penalități și debitul total, fără a fi menționat însă cuantumul debitului de plată aferent lunii respective și individual penalitățile, aceste sume de bani fiind înscrise în comun, aspect care o prejudiciază pentru că nu se poate observa care sumă reprezintă debit și penalitate aferentă.
Din simpla analiză a listelor de plată se observă penalități aferente unei luni de 18,38 lei unde este înscris un debit de 464,93 lei și o penalitate de 188,38 lei, sume care nu sunt justificate din punct de vedere matematic având în vedere cuantumul penalizărilor de 0,2 % din debit.
Totodată, nu s-a făcut dovada modului de calcul al penalităților sub aspectul scadenței, numărului de zile de întârziere, a debitului lunar aferent fiecărei luni.
Pentru termenul din 25.04.2014 (fila 98) reclamanta a precizat obiectul cererii în sensul micșorării câtimii acestuia astfel: debit cote 4510,23 lei (6810,23-2300 lei) și debit penalități 2751 lei (5051-2300), în total fiind pretinsă suma de 7261,23 lei.
A menționat că au fost avute în vedere plățile efectuate de pârâtă din debitul inițial,_,23 lei, ce au fost făcute după cum urmează: suma de 350 lei la 18.09.2012, suma de 1650 lei la 29.04.2012, suma de 1 000 lei la 05.11.2012, suma de 500 lei la 15.11.2012, suma de 100 lei la 14.01.2013 și suma de 500 lei la 04.03.2013. acestea au totalizat 4 600 lei, din care 2 300 lei debit și 2 300 lei penalitate.
Ulterior efectuării raportului de expertiză în dosar, reclamanta a precizat că, în urma reanalizării documentelor contabile a concluzionat că plățile reținute de expert au acoperit debite din perioada dedusă judecății, motiv pentru care își modifică obiectul cererii la suma de 2366,13 lei cu titlu de penalitate pentru perioada aprilie 2009-septembrie 2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză specialitatea contabilitate.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 5 Rovine în contradictoriu cu pârâta V. V., astfel cum a fost precizată.
A fost obligată pârâta V. V. la plata către reclamanta Asociația de P. nr. 5 Rovine a sumei de 2366,13 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2009-septembrie 2012.
A fost admisă în parte cererea pârâtei V. V. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată reclamanta Asociația de P. nr. 5 Rovine la plata către pârâta V. V. a sumei de 594 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 432 lei onorariu expert (potrivit chitanței_/1, fila 105) și suma de 162 lei onorariu avocat. (conform chitanței nr. 41/23.10.2014)
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit cererii de chemare în judecată, pârâta are calitatea de membru al Asociației de P. nr. 5 Rovine situație în care îi revine obligația de a achita cheltuielile de întreținere pentru imobilul situat în C., cartier Rovine, .. 5, aspect necontestat de aceasta.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a pretins suma de 10 459,47 lei reprezentând cote părți restante la cheltuieli comune de întreținere și penalități, precizând apoi, după solicitarea instanței dispusă prin încheierea de la primul termen de judecată, că suma datorată de pârâtă este de 11 861 lei aferentă perioadei aprilie 2009-septembrie 2012, din care 6810,23 lei debit și 5051 lei penalități. (fila 7, 11)
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că pe baza fiselor de evidență analitică întocmite pentru proprietarul apartamentului nr. 5, . au fost identificate sumele aferente debitelor neachitate la scadență considerate ca debite restante pentru perioada aprilie 2009-septembrie 2012, așa cum au fost prezentate de reclamantă, pentru fiecare lună din această perioadă. Aceste sume au fost stabilite după scăderea din sumele stabilite în fiecare listă de plată, lunar, a sumelor achitate de pârâtă, pe baza chitanțelor, în perioada 24.09._14. (fila 119)
Astfel, pârâta a achitat suma totală de 11 450 lei, la care se adaugă 2 500 lei consemnată în chitanța emisă la 28.04.2014, aflată la dosar.
S-a mai menționat în raport că pârâta a achitat toate debitele curente în sumă de 8955,53 lei iar în ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea sunt în cuantum de 4860,6 lei. Din aceasta, a fost stinsă prin plată suma de 2494,47 lei, rezultând un cuantum al penalităților de 2366,13 lei pentru perioada aprilie 2009-septembrie 2012.
În concluzie în raportul de expertiză s-a consemnat că din totalul sumei achitate de 11 450 lei, au fost stinse debite curente în valoare de 8955,53 lei și penalități aferente în sumă de 2494,47 lei, rămânând de plată penalități de 2366,13 lei.
Pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză iar reclamanta a precizat că plățile efectuate au acoperit debite din perioada dedusă judecății, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2366,13 lei penalități de întârziere.
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007 prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În speța de față, din listele de plată și raportul de expertiză depus la dosar, ce nu a fost contestat de părți, rezultă că pârâta datorează reclamantei suma de 2366,13 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2009-septembrie 2012.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză, suma datorată de pârâtă pentru perioada aprilie 2009-septembrie 2012 este de 13 816,13 lei, din care 8955,53 lei contravaloare cote de întreținere și 4860 lei penalități de întârziere.
La data de 07.12.2012, reclamanta a precizat că pârâta datorează suma totală de 11 861,23 lei, din care 6810,23 lei debit principal și 5051 lei penalități. (fila 11)
În anexa la raportul de expertiză au fost prezentate plățile efectuate de pârâtă care interesează speța de față, fiind identificată suma de 8350 lei achitată până la data de 30.11.2012 (fila 125, tabelul "plăți efectuate 11 450") și suma de 3 100 lei ulterior datei la care a fost făcută precizarea pretențiilor de către reclamantă.
În concluzie, instanța a reținut că la data de 07.12.2012, pârâta datora suma de 5466,13 lei (13 816,13 lei debit și penalități potrivit expertizei – 8350 lei plăți efectuate până la momentul precizării din 07.12.2012) în timp ce reclamanta a pretins suma de 11 861,23 lei existând o cerere nejustificată pentru diferența de 6395 lei.
Potrivit art. 274 cpc, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În speța de față, instanța a considerat că momentul care trebuie avut în vedere la stabilirea culpei procesuale și implicit pentru determinarea cheltuielilor de judecată este data de 07.12.2012, când reclamanta a precizat inițial cuantumul pretențiilor și perioada de referință, întrucât această împrejurare a determinat formularea întâmpinării de către pârâtă, exprimarea apărărilor sale și costurile necesare pentru soluționarea cauzei.
Așa cum s-a arătat, deși existau plăți făcute de către pârâtă, acestea nu au fost luate în considerare la promovarea cererii de chemare în judecată, fiind solicitată nejustificat suma de 6395 lei.
Totodată, la același moment, pârâta datora suma de 5466,13 lei (neavând relevanță, din punct de vedere al cheltuielilor de judecată plățile făcute pe parcursul procesului, acestea influențând doar soluția asupra fondului acțiunii) situație în care instanța apreciază, în temeiul art. 276 cpc că fiecare parte va suporta cheltuielile de judecată proporțional cu aceste valori.
Astfel, cheltuielile de judecată totale sunt de 1 100 lei, din care 300 lei onorariu avocat și 800 lei onorariu expert, achitate în totalitate de pârâtă.
Din acestea reclamanta va suporta un procent 54 % (corespunzător sumei pretinse în plus de 6395 lei) iar pârâta diferența de 46 % pentru suma datorată la 07.12.2012 în cuantum de 5466,13 lei.
Față de considerentele expuse, reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a sumei de 594 lei cheltuieli de judecată, din care suma de 432 lei onorariu expert (potrivit chitanței_/1, fila 105) și suma de 162 lei onorariu avocat. (conform chitanței nr. 41/23.10.2014)
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că hotărârea este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. Textele legale invocate nu au legătură cu speța.
În mod greșit a obligat reclamanta la plata sumei de 594 lei cheltuieli de judecată, constând în 432 lei onorariu expert și 162 lei onorariu avocat. Soluția dată încalcă o regulă imperativă întrucât obligă la cheltuieli partea care a câștigat procesul.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata V. V. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Se arată că reclamanta este cea care a căzut în pretenții întrucât ea a trebuit să formuleze apărări și să administreze probe pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, iar prin acțiunea introductivă i se cererea o sumă mai mare decât cea datorată..
Examinând sentința recurată, conform art. 3041 C.proc.civ., prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Motivul de recurs, prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ., referitor la greșita aplicare a legii de către instanța de fond cu ocazia soluționării cererii accesorii privind cheltuielile de judecată, cerere formulată de pârâtă, este întemeiată.
Deși a admis în întregime acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată, instanța de fond admite în parte cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că la stabilirea culpei procesuale trebuie avut în vedere momentul precizării inițiale a cuantumului pretențiilor și perioadei pentru care au fost solicitate, culpa revenind și reclamantei care a solicitat nejustificat o anumită sumă de bani.
Potrivit art. 274 alin. 1, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. „A cădea în pretenții” înseamnă a pierde procesul. Pentru ca o parte să fie considerată că a pierdut un proces, nu este obligatoriu ca ea să fi învestit instanța cu o cerere pe care aceasta să o fi respins. În aceeași măsură, „cade în pretenții” și acela care a păstrat o atitudine procesuală pasivă, dar a fost obligat la o anumită prestație, ca efect al admiterii cererii celeilalte părți.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretențiuni”.
Reclamantul este în culpă procesuală:
- dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată sau ca fiind depusă la instanța care soluționează calea de atac;
- dacă cererea s-a perimat;
- dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății;
- dacă renunță la judecată sau la dreptul subiectiv;
- dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate, în tot sau în parte. Culpa procesuală în acest caz, privește partea de pretenții considerate neîntemeiate.
În speță, cererea reclamantei a fost admisă în totalitate, așa cum a fost precizată la data de 28.11.2014, precizare ce a vizat cuantumul pretențiilor (câtimea obiectului), precizare admisibilă prin prisma disp. art. 132 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ. Reclamanta și-a modificat cuantumul pretențiilor întrucât pe parcursul judecății, după sesizarea instanței pârâta a plătit o parte din debitul solicitat. În aceste condiții culpa procesuală aparține pârâtei în întregime și nu doar în parte, cum eronat a reținut instanța de fond. Atâta timp cât acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate nu poate fi reținută în sarcina acesteia nici o culpă, obligarea ei la plata unei părți din cheltuielile de judecată făcute de pârâtă fiind neîntemeiată.
Dispozițiile art. 275 C.proc.civau fost greșit reținute de instanța de fond întrucât acestea sunt aplicabile doar în situația în care reclamanta ce a câștigat procesul solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul ca fondat, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 5 ROVINE în contradictoriu cu pârâta V. V., împotriva sentinței civile nr._ din 12 decembrie 2014,
Modifică în parte sentința civilă atacată în sensul că respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2015
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fondD.R.C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 380/2015. Tribunalul DOLJ | Accesiune. Hotărâre din 17-06-2015, Tribunalul DOLJ → |
|---|
