Contestaţie la executare. Sentința nr. 380/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 380/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 2621/183/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1225/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea apelului formulat de intimata U. A. T. . PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 380/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr._, în contradictoriu cu contestatoarea S.N.PLAFAR S.A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a se depune concluzii scrise la solicitarea intimatei prin reprezentant, instanța a amânat pronunțarea la 17.06.2015, când având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenul din 25.06.2015, respectiv la termenul de azi, 01.07.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 06.06.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilesti sub numărul de dosar sus menționat, contestatoarea S.N. PLAFAR S.A., a chemat în judecată pe intimata Primăria R., prin Primar, solicitând instanței să anuleze Somația nr. 1 din 21.05.2014 emisă de Primăria R. și Înștiințarea de plată nr. 0 din 21.05.2014 referitoare la obligațiile de plată aferente impozitului pentru teren extravilan, precum și toate formele subsecvente de executare. A solicitat și suspendarea provizorie a executări până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că deține în patrimoniu un teren extravilan pe raza comunei R. în suprafață de 3.618.100 mp, iar la data de 21.05.2014 a primit de la Primăria R., județul D., Impozite și Taxe Locale, o somație de plată pentru suma de 189.768 lei, reprezentând impozit teren și accesorii. A arătat faptul că nu datorează această sumă întrucât la data de 16.03.2009 s-a deschis procedura insolvenței față de S.N. PLAFAR S.A., iar la data de 25.06.2012 societatea a ieșit din această procedură. Primăria R. a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 781.506 lei, creanță respinsă de administratorul judiciar ca nefiind datorată. Consideră contestatoarea că prin pronunțarea Sentinței de ieșire din insolvență, instanța de judecată a descărcat societatea de toate datoriile anterioare, iar potrivit art. 41 alin. 1 și alin. 4 din Legea insolvenței, nicio majorare nu se calculează în perioada insolvenței pentru creanțele născute anterior datei deschiderii procedurii.
A menționat că din somația și înștiințarea de plată nu se pot identifica perioadele pentru care datorează impozite, iar Titlu executoriu nr. 1/21.05.2014, care este menționat în somație, nu a fost comunicat. În baza art. 141 și 145 din OG nr. 92/2003, organul fiscal emite somația și titlul executoriu prin care înștințează contribuabilul asupra sumelor de plată cu care figurează în evidența sa fiscală, iar niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță, în baza căruia se stabilesc creanțele fiscale sau accesorii. A arătat contestatoarea că Primăria R. nu a emis niciun titlu de creanță sau titlul executoriu, ci numai Somația nr. 1 din 21.05.2014. A invocat prescripția dreptului de a stabili impozitul și de a cere executarea silită a acestuia, având în vedere perioada de timp scursă din anul 2000 până la data de 21.05.2014. Contestatoarea a arătat că există o situație conflictuală cu Primăria R. și cu primarul S. I., din anul 2008 până în 2013 având loc un proces civil cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului pentru care a fost stabilit impozitul, iar în ultima perioadă a fost solicitat în repetate rânduri deschiderea unei poziții de rol fiscal pe numele SN Plafar SA și eliberarea unui certificat fiscal, lucru refuzat sistematic de intimată. Aceste refuzuri au dus la formularea unei plângeri penale împotriva primarului S. I., fâcând obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 769/P/2014, pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Astfel, consideră intimata că somația și înștințarea de plată au fost emise ca urmare a demersurilor pe care societatea le-a făcut pe lângă Primăria R.. Contestatoarea a achitat debitul aferent semestrului I al anului 2014, în cuantum de 9950 lei.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 -718 Cod proc. civilă, art. 172- 174 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată.
În dovedirea cererii, au fost atașate următoarele înscrisuri: Somația nr. 1 din 21.05.2014 emisă de Primăria R. și Înștiințarea de plată nr. 0 din 21.05.2014, Sentința Civilă nr. 7531 din 25.06.2014, OP nr. 756 din 05.06.2014, adresa nr._/26.05.2014 a IPJ D., dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii.
La data de 14.07.2014, contestatoarea a depus precizare de acțiune prin care a modificat cererea prin contestarea și a Somației nr. 1/19.06.2014 și Titlului Executoriu nr. 1 din 19.06.2014, arătând că Primăria R. a emis pentru aceeași sumă pretinsă a fi datorată două somații de plată și un titlu executoriu, iar cele două somații au același număr, respectiv 1, dar sunt înregistrate la date diferite, 21.05.2014 și 19.06.2014. Alături de Somația nr. 1/19.06.2014 a fost comunicat și Titlu Executoriu nr. 1 din 19.06.2014, considerând că rațiunea emiterii unui noi somații este faptul că societatea a achitat debitul aferent semestrului I al anului 2014, în cuantum de 9950 lei, rămânând un rest de 182.549 lei, sumă aferentă celei de-a doua somații. A reiterat cererea de suspendare a executării silite în baza art. 718 Cod Pr. Civilă și art. 413 alin. 1 pct. 2 Cod. Pr. Civilă.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei.
La data de 30.07.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, fără a solicita cheltuieli de judecată. A arătat că acțiunea este inadmisibilă ca urmare a neîndeplinirii de către contestatoare a procedurii premergătoare speciale, reglementate de art. 205 și următoarele din OG 92/2003, iar părțile se află în etapa în care cuantumul obligațiilor s-a stabilit sub rezerva verificărilor ulterioare, iar decizia de impunere poate fi modificată sau desființată. A motivat că acțiunea este inadmisibilă și pentru că art. 172 alin. 1 din OG 92/2003 prevede că se poate face contestație la executare împotriva unui act de executare precis determinat, nu împotriva tuturor actelor de executare.
Potrivit intimatei, înștiințarea de plată și somația nr. 1/2014 sunt acte administrative fiscale premergătoare declanșării unei executări silite ce va fi începută ulterior în baza declarațiilor fiscale sau a deciziilor de impunere. Astfel, contestatoarea a formulat contestația la executare în mod prematur, deoarece nu contestă un titlu scadent și executoriu, ci acte administrativ-fiscale emise în notificarea și realizarea dreptului de creanță al intimatei, iar titlul nr. 1 din 19.06.2014 nu este unul executoriu întrucât creanța fiscală nu a devenit scadentă, termenul de plată fiind unul viitor, 30.09.2014, astfel încât nu reprezintă un veritabil titlu executoriu pentru a fi contestat direct la instanța judecătorească de executare. Astfel, art. 175 alin. 1 prevede că împotriva titlului de creanță și a altor acte de executare se poate formula contestație potrivit legii, contestație care este o cale administrativă de atac, fiind atacabilă la instanțele de contencios administrativ, fapt reținut și în Decizia nr. 3986/2006 a Î.C.C.J.. A precizat că în baza art. 172 și urm. din OG 92/2003 se poate solicita pe calea contestației la executare numai anularea actelor și formelor de executare silită încheiate cu încălcarea legii, însă în concret contestatoarea nu a invocat astfel de vicii privind executarea.
La data de 19.06.2014 a fost emis de către intimată decizia de impunere nr. 1 prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată cu titlu de impozite și taxe pe teren extravilan, comunicată acesteia la data de 21.06.2014 prin poștă, cu confirmare de primire, iar în cuprinsul acesteia s-a prevăzut dreptul acesteia de a formula contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, fără ca aceasta să uzeze de calea de atac specială. Susține intimata că la data de 06.06.2014, când a fost sesizată instanța de judecată, nici nu era întocmit și comunicat titlul de creanță. Cu privire la starea de conflict existentă între contestatoare și intimată, a învederat că acesta nu are nicio relevanță asupra naturii și temeiului contestației la executare dedusă judecății. A arătat că deși însăși S.N. PLAFAR S.A. indică faptul că datorează intimatei debitul cu titlu de taxe și impozite locale, arătând faptul că a achitat debitul aferent primului semestru al anului 2014, urmând a achita și restul după defalcarea acestuia de Primăria R., aceasta a formulat contestație la executare prin care a contestat cuantumul debitului, a invocat motive de nelegalitate a documentelor emise de intimată, invocă motive de dificultate financiară, invocă prescripția dreptului de a stabili taxe și impozite, precum și de obține executarea lor silită. A solicitat respingerea contestației pe motivul că prin plata parțială a debitului contestatoarea recunoaște că datorează impozite și taxe, contestarea cuantumului acestora fiind una netemeinică, întrucât debitul și accesoriile au fost calculate fie ca urmare a declarațiilor fiscale depuse de aceasta, fie din oficiu, dacă nu au fost depuse. Deși contestatoarea invocă existența unor indicii de nelegalitate ale documentelor, nu argumentează și nu întemeiază aceste motive, lipsind instanța de orice posibilitate de apreciere asupra lor. Cu privire la afirmația contestatoarei potrivit căreia suma de 781.606 lei, solicitată de a fi înscrisă la masa credală, ar fi impozitul datorat, arată că dintr-o simplă lecturare a înscrisurilor depuse reiese că această sumă reprezintă lipsa de folosință a terenului. În continuare, intimata a prezentat mai multe apărări de fond privind existența debitului și modalitățile de calcul ale cuantumului acestuia, precum și cu privire la întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a stabili taxe și impozite, precum și de obține executarea lor silită.
În drept, a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 201, 205, 247-249, 254, 632, 715 alin. 3, toate din Codul de Pr. Civilă și art. 85 și urm, precum și 205 și urm. din OG 92/2003.
În dovedirea cererii, au fost atașate următoarele înscrisuri: Somația nr. 1 din 19.06.2014 emisă de Primăria R. și Titlu executoriu nr. 1 din 19.06.2014, Proces verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu din 19.06.2014, Decizie nr. 1 referitoare la obligațiile de plată accesorii din 19.06.2014, situație sume achitate de SN PLAFAR SA, Decizie de impunere pentru anul 2014, adresa Plafar nr. 189/14.05.2009, declarații fiscale SN PLAFAR SA, Sentința Civilă nr. 7531/25.06.2012, pronunțată de Tribunalul București, contract de arendare înregistrat la Primăria R. cu nr. 273/06.06.2014
La data de 29.08.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor inadmisibilității și prematurității introducerii acțiunii ca urmare a neîndeplinirii de către contestatoare a procedurii premergătoare speciale reglementată de art. 205 și urm. din OG 92/2003, pentru următoarele considerente: Somația nr. 1 din 21.05.2014 indică foarte clar faptul că se va proceda la executarea silită în cazul în care sumele arătate nu vor fi achitate, iar în aceasta este indicată modalitatea de contestare, respectiv introducerea contestației la executare la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile, indicând ca temei legal art. 172-173 din OG 92/2003. În somație este invocat Titlu Executoriu nr. 1/21.05.2014, care nu a fost comunicat. Primăria R. a emis pentru aceeași sumă pretinsă a fi datorată două somații de plată și un titlu executoriu, iar cele două somații au același număr, respectiv 1, dar sunt înregistrate la date diferite, 21.05.2014 și 19.06.2014. Alături de Somația nr. 1/19.06.2014 a fost comunicat și Titlu Executoriu nr. 1 din 19.06.2014, considerând că rațiunea emiterii unui noi somații este faptul că societatea a achitat debitul aferent semestrului I al anului 2014, în cuantum de 9950 lei, râmânând un rest de 182.549 lei, sumă aferentă celei de-a doua somații. A arătat că însăși intimata a menționat existența titlului executoriu într-un act oficial și nu poate invoca lipsa acesteia în întâmpinare, iar netransmiterea titlului nu echivalează cu lipsa acestuia. Afirmă contestatoarea că nu a primit nicio decizie de impunere comunicată de organul fiscal, iar conform prevederilor legislației fiscale, deciziile de impunere se emit numai în ceea ce privește veniturile, nu și în cazul impozitului pe teren. Afirmația intimatei că la data de 06.06.2014 nu era întocmit și comunicat titlul de creanță întră în contradicție cu documentele transmise, iar potrivit art. 145 Cod Pr. Fiscală, executarea începe prin comunicarea somației. A atașat adresa ./02.07.2014 și situația cu debitele defalcate pe ani.
În ședința din data de 24.09.2014 a fost dispusă prin încheiere suspendarea contestației la executare, devenită definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul D., precum și unirea excepției inadmisibilității acțiunii cu fondul cauzei.
La data de 09.10.2014 intimata a depus note scrise prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că debitoarea nu contestă obligația de plată a impozitului ci doar penalitățile și dobânzile de întârziere, prezentând o . motive pentru a demonstra că stabilirea și calculul impozitului și a penalităților a fost efectuat cu respectarea dispozițiilor legale.
La data de 12.11.2014 intimata a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria R., prin Primar, Serviciul Taxe și Impozite Locale, arătând că nu are personalitate juridică și ca atare nu are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu, conform dispozițiilor art. 56 Cod Pr. Civilă. Astfel, actele administrative fiscale, deși au fost întocmite de Serviciul Taxe și Impozite Locale organizat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, au fost emise de către organul de executare, în speță UATC R. din jud. D.. A concluzionat că numai Unitatea Administrativ Teritorială . calitate procesuală pasivă și nu Primăria R., deși în acte este indicat în mod formal că acesta emană de la Primăria R., în realitate el fiind emis și semnat în numele unității administrativ teritoriale.
La data de 03.12.2014 contestatoarea a depus la dosar cerere prin care solicita suspendarea cauzei în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 și pct. 2 motivând că dezlegarea pricinii atârnă de soluția dată în dosarul_/63/2014, precum și pentru că s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 08.08.2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilesti sub numărul_, conexată ulterior la prezenta cauză, contestatoarea S.N. PLAFAR S.A., a chemat în judecată pe intimata ., solicitând instanței să anuleze Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile încheiat de intimată la data de 17.07.2014, având ca obiect terenul extravilan în suprafață de_ mp, situat în R., Tarlaua 76, . toate actele de executare subsecvente. A solicitat suspendarea executării silite și cheltuieli de judecată. În fapt, contestatoarea a arătat că există o situație conflictuală cu Primăria R. și cu primarul S. I., din anul 2008 până în 2013 având loc un proces civil cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului pentru care a fost stabilit impozitul, iar în ultima perioadă a fost solicitat în repetate rânduri deschiderea unei poziții de rol fiscal pe numele SN Plafar SA și eliberarea unui certificat fiscal, lucru refuzat sistematic de intimată. Aceste refuzuri au dus la formularea unei plângeri penale împotriva primarului S. I., fâcând obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 769/P/2014, pentru infracțiunea de abuz în serviciu. Astfel, consideră intimata că Titlul executoriu și Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile au fost emise ca urmare a demersurilor pe care societatea le-a făcut pe lângă Primăria R.. În ceea ce privește legalitatea Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile, a precizat că măsurile asiguratorii se impun prin decizie, potrivit art. 129 alin. 4 Cod de Pr. Fiscală, iar Primăria R. nu a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii. De asemenea, procesul verbal nu cuprinde numărul legitimației și al delegației pentru cei doi executori fiscali, ci doar un singur număr aferent legitimației și un singur număr aferent delegației, și nici numărul dosarului de executare și data și numărul de înregistrare a somației, așa cum prevede art. 152 Cod de Pr. Fiscală. A criticat procesul verbal și cu privire la faptul că acesta a fost semnat la rubrica martori asistenți de numiții T. M. F. și P. V., care dețin și calitatea de angajați ai Primăriei R., fiind încălcate astfel dispozițiile art. 660 alin. 3 din Cod Pr. Civilă care prevede că pot fi martori asistenți persoanele care nu se află cu participanții la executare în relații de subordonare, iar toate aceste nereguli atrag nulitatea Procesului verbal de sechestru asupra bunurilor imobile. În continuare, contestatoarea a arătat motive de fapt și de drept privind inexistența creanței stabilite în Titlu executoriu nr. 1 din 19.06.2014, titlu care a stat la baza întocmirii Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile. A criticat petenta și faptul că Primăria R. nu a dovedit faptul că există pericolul ca societatea să se sustragă, ori să-și pericliteze patrimoniul, așa cum prevede art. 129 Cod de Pr. Fiscală.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711-718 Cod proc. civilă, art. 172-- 174 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată.
În dovedirea cererii, au fost atașate următoarele înscrisuri: Somația nr. 1 din 21.05.2014 emisă de Primăria R. și Înștiințarea de plată nr. 0 din 21.05.2014, Sentința Civilă nr. 7531 din 25.06.2014, OP nr. 756 din 05.06.2014, adresa nr._/26.05.2014 a IPJ D., dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii.
La data de 02.10.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea contestației pe cale de excepție ca tartiv formulată și ca netimbrată, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Prin încheierea din data de 03.12.2014 s-a luat act de renunțarea intimatei la invocarea excepției netimbrării acțiunii și a fost respinsă excepția tardivității introducerii acesteia. Pe fondul cauzei, a arătat că prezenta cauză este rezultatul comunicării la data de 21.05.2014, către contestatoare, a actelor administrativ fiscale ce premerg declanșării unei executări silite, executare ce a fost pornită prin emiterea și comunicarea titlului executoriu nr. 1 din 19.06.2014. Deși contestatoarea a înțeles să achite o parte din datorie, aferente primului semestru a anului 2014, acesta a rămas cu un debit de_ lei și accesorii ale acestora în cuantum de_ lei, față de care intimata a înțeles să înceapă executarea silită cu luarea măsurilor asiguratorii. Astfel, a fost întocmit Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426 la data de 17.07.2014 în vederea realizării dreptului de creanță a intimatei.
Consideră intimata că acțiunea nu este justificată, nu a fost motivată în drept și în fapt, nu îndeplinește condițiile privind urgența și nu există riscul producerii unui prejudiciu iminent și major în patrimoniul contestatoarei. A arătat că apărările contestatoarei nu pot fi primite, motivat de faptul că se invocă doar existența unor indicii de nelegalitate ale documentelor în ceea ce privește forma lor, însă acestea nu sunt argumentate. Intimata a instituit sechestru judiciar doar asupra unei părți mici din patrimoniul contestatoarei, care nu a fost de natură a o împiedica să folosească în continuare terenul, având doar menirea de a împiedica înstrăinarea sa și de a asigura măsurile asiguratorii legale de recuperare a debitelor. Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile are natura unui act de măsură asiguratorie și nu a unui act de executare, așa cum argumentează contestatoarea, iar indisponibilizarea bunurilor s-a făcut în scopul colectării creanțelor, susținerea debitoarei că nu există pericolul sustragerii nu a fost dovedită de aceasta. Criticile formulate de contestatoare sunt în fapt apărări de fond privind legalitatea și stabilirii obligației de plată prin titlu executoriu nr. 1/2014, apărări care nu pot fi examinate decât în condițiile în care nu ar exista o altă procedură specială în acest sens, iar împotriva titlului executoriu a avut posibilitatea formulării unei contestații în instanță, potrivit prevederilor art. 172-173 Cod Pr. Fiscală, prin care să conteste legalitatea emiterii acestuia, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 172 alin. 3 Cod Pr. Fiscală.
Privind susținerea contestatoarei, că în cauză ar opera prevederile art. 660 alin. 3 Cod Pr. Civilă, a arătat că participarea martorilor asistenți la încheierea procesului verbal de sechestru nu este obligatorie, fiind aplicabile regulile privind nulitatea condiționată de o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Mai mult, martorul P. V. nu s-a aflat și nu se află în relații de subordonare cu intimata . reiese din adeverința nr. 5878/02.09.2014 eliberată de AFDJ G., astfel că nu s-a produs o vătămare care să impună anularea procesului verbal contestat. A mai arătat că prin acțiune se solicită anularea tuturor actelor și formelor de executare, dar în realitate se contestă doar întocmit Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426 din data de 17.07.2014, ca și act de executare al intimatei, fără a se formula și proba aspecte ce țin de condițiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri, ci doar se invocă motive de fapt pe care le-ar fi putut invoca într-o cale de atac specială, pentru desființarea actelor ce au stat la baza emiterii titlului executoriu nr. 1 din 19.06.2014.
În drept, a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 22, 201, 205, 247-249, 254, 632, 712 alin. 3 și 714 alin. 1, toate din Codul de Pr. Civilă și art. 85 și urm, aprecum și 205 și urm. din OG 92/2003, art. 125 din HG nr. 1050/2004.
La data de 20.11.2014, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea exceptiei tardivității introducerii acțiunii, motivat de faptul că aceasta a fost depusă la poștă în termen de 15 zile de la comunicarea Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426 din data de 17.07.2014, devenind aplicabile prevederile art. 183 Cod Pr. Civilă, precum și respingerea excepției netimbrării cererii, la dosar fiind atașată dovada taxei de timbru care a fost stabilită de instanță. Pe fondul cauzei, a arătat că intimata încearcă să inducă în eroare cu privire la natura juridică a Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426, acesta fiind un act de executare silită și nu act de măsură asiguratorie.
A menționat că se află în situația prevăzută de art. 154 Cod Pr. Fiscală și nu în cea prevăzută de art. 129, așa cum afirmă Primăria R.. Astfel, intimata, în baza Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426, a înscris la OCPI D. o ipotecă legală asupra bunurilor sechestrate, iar acest lucru se poate efectua doar în cazul prevăzut de art. 154 Cod Pr. Fiscală și nu în cel prevăzut de art. 129, când nu se poate înscrie un drept de ipotecă legală. În ceea ce privește legalitatea Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile, a precizat că măsurile asiguratorii se impun prin decizie, potrivit art. 129 alin. 4 Cod de Pr. Fiscală, iar Primăria R. nu a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii. De asemenea, procesul verbal nu cuprinde numărul legitimației și al delegației pentru cei doi executori fiscali, ci doar un singur număr aferent legitimației și un singur număr aferent delegației, și nici numărul dosarului de executare și data și numărul de înregistrare a somației, așa cum prevede art. 152 Cod de Pr. Fiscală.
A criticat procesul verbal și cu privire la faptul că acesta a fost semnat la rubrica martori asistenți de numiții T. M. F. și P. V., care dețin și calitatea de angajați ai Primăriei R., fiind încălcate astfel dispozițiile art. 660 alin. 3 din Cod Pr. Civilă care prevede că pot fi martori asistenți persoanele care nu se află cu participanții la executare în relații de subordonare, iar toate aceste nereguli atrag nulitatea Procesului verbal de sechestru asupra bunurilor imobile.
A solicitat suspendarea cauzei ca urmare a contestării Deciziei Primăriei R. nr. 1/19.06.2014 și a Dispoziției nr. 212/23.09.2014, contestație ce face obiectul dosarului nr._/63/2014 al Tribunalului D.. A anexat următoarele înscrisuri: Încheierea OCPI nr._ din 21.07.2014, Incheierea din 24.09.2014 a Judecătoriei Băilești, dată în dosarul nr._, certificat de grefă nr._ emis de Tribunalul D., Sentința Civilă nr. 7531/25.06.2012, pronunțată de Tribunalul București, Sentința Comercială nr. 1528/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul București
La data de 27.01.2015 contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea contestației și anularea tuturor formelor de executare, motivând că în cauză a operat prescripția dreptului de a pretinde plata impozitului, prevăzută de art. 91 alin. 1 Cod Pr. Fiscală, iar intimata nu poate în anul 2014 să calculeze impozitul pe perioada 2004 – 2014 fără a ține cont de prevederile legale și de termenul de prescripție de 5 ani, iar intimata nu a prezentat a fi într-o eventuală excepție prevăzută de lege.
A susținut că în cauză este incidentă și prescripția dreptului material de a cere executarea silită, prevăzută de art. 131 Cod Pr. Fiscală, arătând că intimata nu poate să ceară executarea silită a unui impozit aferent perioadei 2004-2014 în anul 2014 fără a ține cont de prevederile legale și de termenul de prescripție de 5 ani, iar prevederea legală este foarte clară și nu dă dreptul la interpretare. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei R., a arătat că Judecătoria Băilești a procedat la conexarea dosarului_, având ca intimat ., la dosarul_, constatând în mod indirect identitatea de părți, obiect și cauză, iar intimata folosește o exprimare ambiguă invocând când excepția lipsei calității procesuale pasive, când excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu, motive pentru care solicită să fie respinsă. Cu privire la excepția inadmisibilității, a precizat că decizia de impunere se stabilește o singură dată la momentul înregistrării terenului, urmând ca în fiecare an să se emită o înștiințare de plată cu în baza hotărârii consiliului local. Prin urmare, în termen de 30 de zile de la data dobândirii terenului, trebuia să depună declarația de impunere, iar primăria putea emite o singură decizie de impunere la data luării în evidență a terenului, în anul 2000 și atunci contestatoarea putea contesta pe cale administrativă decizia în speță.
A arătat că nu există nicio astfel de decizie comunicată de către organul fiscal cu excepția celei transmise o dată cu întâmpinarea, care este referitoare la accesorii. A solicitat respingerea excepțiilor inadmisibilității și prematurității. A menționat că în perioada 2009 -2013 contestatoarea s-a aflat în procedura insolvenței, iar intimata nu și-a înscris crența, dacă ar fi existat, în tabelul de creanțe, iar la ieșirea din această procedură în anul 2013 a semnificat momentul în care societatea nu mai avea nicio datorie pentru trecut. De asemenea, a arătat că între părți a existat în perioada 2008 -2012 un alt proces având ca obiect acțiune în revendicare, motivând că impozitul este datorat începând cu anul 2013, când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.
A precizat că în conformitate cu prevederile art. 712 alin. 2 Cod Pr. Civilă, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, remarcând faptul că intimata nu deține un titlu de creață prin care să fi fost stabilit debitul principal. Decizia nr. 1/19.06.2014 este referitoare la obligațiile de plată accesorii și nu constituie titlu de creanță pentru debitul principal, iar debitul principal nu poate fi calculat printr-o decizie de impunere accesorii. Neavând un titlu de creanță, consideră contestatoarea că este în măsură să invoce și motive de fapt sau de drept.
La data de 23.01.2015, intimata a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria R., prin Primar, Serviciul Taxe și Impozite Locale, arătând că nu are personalitate juridică și ca atare nu are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu, conform dispozițiilor art. 56 Cod Pr. Civilă. Astfel, actele administrative fiscale, deși au fost întocmite de Serviciul Taxe și Impozite Locale organizat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, au fost emise de către organul de executare, în speță UATC R. din jud. D..
A concluzionat că numai Unitatea Administrativ Teritorială . calitate procesuală pasivă și nu Primăria R., deși în acte este indicat în mod formal că acesta emană de la Primăria R., în realitate el fiind emis și semnat în numele unității administrativ teritoriale. A solicitat și admiterea excepției inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii de către contestatoare a procedurii premergătoare speciale, reglementate de art. 205 și următoarele din OG 92/2003, învederând că în cauza nr._/63/2014 a Tribunalului D., pe care a atașat-o în copie, a fost respinsă acțiunea contestatoarei privind calculul accesoriilor impozitului. Cu privire la excepțiile prescripției dreptului organului de executare fiscal de a stabili obligațiile fiscale și a prescripției dreptului organului de executare fiscal de a proceda la executarea silită, a solicitat respingerea, motivând că în decursul timpului contestatoarea a depus declarații fiscale, a achitat impozite, a avut numeroase litigii cu intimata, care au întrerupt prescripția.
Pe fondul cauzei, a reiterat motivările și apărările expuse în întâmpinările depuse la dosarul cauzei, atât cu privire la contestația privind legalitatea somațiilor emise și a Titlului executoriu nr. 1/19.06.2014, cât și cu privire la actul de executare reprezentat de Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426/17.07.2014, emise de intimată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei R., prin Primar, formulată de intimată.
Prin sentința civilă nr. 380/03.02.2015, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prematurității introducerii acțiunii, formulată de intimată.
A fost admisă în parte excepția inadmisibilității contestației, în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, formulată de intimată.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului de a proceda la executarea silită a titlului executoriu nr. 1/19.06.2014, invocată de contestatoare.
A fost admisă excepția tardivității invocată de contestatoare și constată decăderea intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței.
A fost admisă în parte contestația la executare precizată, formulată de contestatoarea S.N. PLAFAR S.A., cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 202A, ., CUI_, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială ., cu sediul în com R., .. 1, jud. D..
S-a dispus anularea somației de plata nr. 1/21.05.2014.
S-a dispus încetarea executării silite pentru creanțele născute anterior datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței.
A fost respinsă contestația la executare privind Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426/17.07.2014.
A fost respins ca prematur formulat capătul de cerere privind restituirea cautiunii aferente suspendării executării silite.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei R., prin Primar, formulată de intimată, instanța o va respinge. Este adevărat că potrivit art. 21 si art. 77 din Legea 215/2001 subiect de drept este unitatea administrativ-teritorială, în speță UATC R., iar primăria este doar o structură funcțională însă, atunci când în raporturile cu particularii sau cu autoritățile obligațiile sunt asumate, în mod formal, de Primărie, aceasta actionează (fiind reprezentată tot de primar) ca un veritabil mandatar al unitătii administrativ-teritoriale.
Altfel spus, . poate prevala de confuzia pe care ea însăși a creat-o atunci când în relațiile contractuale sau în fața autorităților și persoanelor de orice fel a dobândit drepturi sau și-a asumat obligații prin structura sa functională – Primăria.
În circuitul juridic (în sens larg) s-a creat o veritabilă aparență în sensul echivalentului primărie – unitate administrativ teritorială (ambele reprezentate prin primar).
Blocarea, în această etapă, a acțiunii de chemare în judecată pentru acest motiv, ar reprezenta un exces formalist și o veritabilă îngrădire a accesului la justiție a persoanelor care ar dori să formuleze acțiuni în care să apară ca pârât unitatea administrativ teritorială.
Astfel, actele administrative fiscale, chiar și actele de executare au fost întocmite de Serviciul Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei R., organizat în cadrul aparatului de specialitate al primarului, deși ele trebuiau emise de UATC R., ca organ fiscal competent, inducând în eroare contestatoarea și determinând-o să cheme în instanță emitentul actului.
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii, formulată de intimată, instanța reține că la data de 21.05.2014, intimata . Somația nr. 1 pe care a comunicat-o contestatoarei, în care se indică foarte clar faptul că se va proceda la executarea silită în cazul în care sumele arătate nu vor fi achitate, precum și modalitatea de contestare, respectiv introducerea contestației la executare la instanța judecătorească competentă în termen de 15 zile, indicând ca temei legal art. 172-173 din OG 92/2003. În drept, art. 145 Cod Pr. Fiscală prevede că: Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Astfel, deși intimata, prin întâmpinare, arată că natura actelor transmise este una administrativ fiscală, întrucât titlul nu era scadent și executoriu, este evident faptul că prin comunicarea somației a fost declanșată procedura executării silite, lucru care a determinat contestatoarea să introducă acțiunea în justiție, altfel riscând să fie decăzută din termen, motiv pentru care exceptia prematurității introducerii acțiunii va fi respinsă.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației, în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, formulată de intimată, instanța reține dispozițiile art. 712 Cod Pr. Civilă care prevăd că: În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. și art. 172 alin 3 Cod Pr. Fiscală care prevăd următoarele: Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Astfel, pot fi invocatemotive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, care nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, doar dacă pentru contestarea lui nu există o cale procedurală prevăzută de lege, iar în speță contestatoarea avea această posibilitate, posibilitate oferită de art. 205 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală.
Motivele invocate de contestatoare, privind faptul că pe perioada insolvenței nu pot fi calculate majorări de întârziere, potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 85/2006, precum și prescripția dreptului de a stabili impozitul, prevăzută de art. 91 alin. 1 din Codul de Pr. Fiscală, sunt motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, pentru contestarea cărora SN PLAFAR SA avea deschisă calea procedurală oferită de art. 205 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală, nefiind admisibilă analizarea acestora pe calea contestației la executare.
Celelalte excepții invocate de constestatoare, excepția prescripției dreptului de a proceda la executarea silită a titlului executoriu și excepția tardivității efectuării executării silite, se circumscriu obiectului contestației la executare, nepunând în discuție fondul dreptului, motiv pentru care instanța a admis în parte excepția inadmisibilității contestației, formulată de intimată, doar pentru cazurile precizate anterior.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a proceda la executarea silită a titlului executoriu nr. 1/19.06.2014, instanța reține dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod Pr. Fiscală care statuează că: Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Analizând perioada pentru care contestatoarei i-a fost stabilit impozitul, instanța a reținut că pe anul 2004 contestatoarea a achitat impozitul datorat, rămânând perioada 2005-2014, astfel că termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă de la data de 01.01.2006. La data de 16.03.2009 a fost deschisă procedura insolvenței față de contestatoare, iar ieșirea din insolvență a rămas definitivă la data de 14.03.2013. Art. 36 din legea 85/2006 privind procedura insolvenței, prevede următoarele: De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Având în vedere că pe perioada insolvenței a existat un caz de suspendare a termenului de prescripție, instanța reține că termenul de 5 ani nu este împlinit pentru niciunul din anii pentru care s-a solicitat executarea silită, motiv pentru care a respins excepția prescripției dreptului de a proceda la executarea silită a titlului executoriu nr. 1/19.06.2014.
Cu privire la exceptia tardivității efectuării executării silite invocată de contestatoare, instanța a reținut dispozițiile art. 76 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței care dispun: (1) Cu exceptia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu încalcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pâna la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decazut, cât priveste creantele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor si nu va dobândi calitatea de creditor îndreptatit sa participe la procedura. El nu va avea dreptul de a-si realiza creantele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase. (2) Decăderea va putea fi invocata oricând, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie.
Instanța a constatat că intimata avea cunoștință despre deschiderea procedurii și s-a înscris în tabelul creditorilor la data deschiderii insolvenței cu suma de 781.506 lei, sumă respinsă de lichidatorul judiciar ca nedatorată, dar aceasta nu reprezenta impozitul datorat pentru teren, ci contravaloarea lipsei de folosință a acestuia, în contextul în care în perioada respectivă între părți exista un proces civil privind dreptul de proprietate asupra acestuia.
Având în vedere faptul că intimata nu s-a înscris în tabelul creditorilor pentru debitele privind plata impozitului, datorate anterior deschiderii procedurii insolvenței, și nici nu au fost dovedite cazurile de excepție prevăzute de art. 76 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței,ca debitorul să fi fost condamnat pentru bancruta simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase, instanța reține că intimata este decăzută din dreptul de a executa silit creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței, urmând a admite excepția tardivității efectuării executării silite și a dispune încetarea executării silite pentru creanțele născute anterior datei de 16.03.2009.
Analizând capătul de cerere privind anularea Somației nr. 1/21.05.2014, a Somației nr. 1/19.06.2014, precum și a Titlului Executoriu nr. 1/19.06.2014, ca nelegale, instanța a dispus doar anularea Somației nr. 1/21.05.2014, cu consecința menținerii Somației nr. 1/19.06.2014, precum și a Titlului Executoriu nr. 1/19.06.2014. Conform art. 145 Cod Pr. Fiscală: Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
În cauză, intimata a comunicat contestatoarei Somația nr. 1/21.05.2014, fără a atașa și titlul executoriu la care face trimitere somația, potrivit dispozițiilor legale, titlu care nu a fost prezentat nici ulterior și care nici nu a existat, motiv pentru care se impune anularea Somației nr. 1/21.05.2014, pentru nerespectarea cerințelor prevăzute de lege. Cu privire la Somația nr. 1/19.06.2014 și la Titlu Executoriu nr. 1/19.06.2014, instanța reține că acestea au fost întocmite și comunicate în concordanță cu prevederile Codului de Pr. Fiscală, neexistând motive pentru anularea acestora.
Pentru motivele prezentate anterior, instanța a dispus admiterea în parte a contestației la executare precizate, anularea somației de plata nr. 1/21.05.2014 și încetarea executării silite pentru creanțele născute anterior datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței.
Referitor la capătul de cerere al contestației la executare privind actul de executare reprezentat de Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426/17.07.2014, întocmit de intimată, ce a făcut obiectul dosarului nr._, conexat la dosarul nr._, instanța l-a respins pentru următoarele considerente:
O parte dintre motivele invocate de contestatoare sunt identice cu cele invocate în acțiunea inițială, fiind rezolvate prin soluțiile arătate anterior, în plus invocând ca motive de nelegalitate lipsa deciziei emise de organul fiscal competent, lipsa numărului legitimației și delegației pentru unul din inspectorii fiscali, lipsa inserării numărului dosarului de executare și a datei și numărului de înregistrare a somației, precum și utilizarea ca martori asistenți a unor persoane aflate în relații de subordonare cu intimata.
Analizând înscrisurile depuse de intimată cu întâmpinarea, instanța a constatat că la pagina 97 se află Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2433/17.07/2014, emisă de intimata . critica formulată de contestatoare cu privire la acest aspect este neîntemeiată. Analizând Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426/17.07.2014, instanța constată că pe acesta sunt trecute identitățile a doi inspectori fiscali și un singur număr de legitimație și de delegație, precum și lipsa inserării numărului dosarului de executare și a datei și numărului de înregistrare a somației. Deoarece art. 152 alin. 1 pct. b Cod Pr. Fiscală nu prevede obligativitatea realizării sechestrului de doi inspectori fiscali, fiind suficient unul, instanța apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile legale, existând un număr de legitimație și unul de delegație pe procesul contestat, fiind suficient pentru ca acesta să fie valabil încheiat din acest punct de vedere.
De asemenea, lipsa inserării numărului dosarului de executare și a datei și numărului de înregistrare a somației, nu poate duce la anularea acestuia, fiind vorba de o nulitate relativă, iar contestatoarea nu a făcut dovada vătămării aduse prin omisiunea inserării acestora.
Nici faptul că cei doi martori menționați ar fi în raporturi de subordonarea cu intimata, nu este de natură a duce la anularea procesului verbal de sechestru, atât timp cât prezența acestora nu este obligatorie, iar contestatoarea nu a făcut dovada raporturilor de subordonare. Mai mult, intimata a depus adeverință (pag. 104) din care rezultă că martorul P. V. este angajat la AFDJ RA G. din anul 2011. Nu poate fi primită afirmația intimatei că Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426/17.07.2014 este un act de natură asiguratorie și nu de executare, având în vedere că intimata a solicitat notarea măsurii în Cartea funciară în conformitate cu prevederile art. 154. alin. 8 din Codul de Pr. Fiscală, prevederi care fac parte din titlul Executarea silită a bunurilor imobile, fiind o măsură premergătoare vânzării la licitație.
Capătul de cerere privind restituirea cauțiunii aferente suspendării executării silite a fost respins ca prematur formulat, având în vedere dispozițiile art. 1063 alin. 1 Cod Procedură civilă care prevăd că acesta va fi restituită, la cerere, doar după soluționarea definitivă a procesului în care a fost stabilită.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata U. A. T. . PRIN PRIMAR, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea apelului, s-a sustinut ca instanța de fond a trecut în mod nelegal peste faptul că, contestația formulată de S.N PLAFAR S.A este inadmisibilă în ceea ce privește cuantumul debitului contestat, atâta timp cât nu s-a probat existența și soluționarea unei contestații-formulate împotriva deciziilor emise de organul fiscal cu privire la debitul de bază, respectiv cu privire la actele administrative de impunere fiscală, ci doar o contestație cu privire la debitul accesoriu. Deși, ulterior s-a formulat o contestație, la dosar există dovada că aceasta a fost respinsă atât în procedura prealabilă administrativă, cât și de instanța de fond investită, în speță Tribunalul D. în cauza nr._/63/2014 prin sentința nr. 3613/2014.
Instanța de fond a trecut în mod nelegal peste faptul că, întrucât contestatoarea S.N.PLAFAR S.A nu a contestat debitul principal, contestarea debitului accesoriu, ai cărui cuantum s-a stabilit plecând de la exigibilitatea debitului principal, nu poate conduce la o soluție de admiterea a contestației nici măcar în parte în prezenta cauză.
Înstanța de fond a trecut în mod nelegal peste faptul că, prin Sentința nr. 3613/2014 pronunțată de Tribunalul D. în cauza nr._/63/2014 s-a reținut tardivitatea dreptului contestatoarei S.N PLAFAR S.A în a contesta decizia de impunere nr. 1 din 19.06.2014 în integralitatea ei, aspect ce impune în prezenta cauză soluția de respingere a contestației S.N PLAFAR S.A cu privire la titlul executoriu nr. 1 din 19.06.2014, întrucât în acest mod, debitul accesoriu se bucură de legalitate, ceea ce face ca și debitul principal să se bucure de aceeași legalitate.
Instanța de fond a trecut în mod nelegal peste faptul că, conform art. 205 alin. 1 și art. 218 alin. 2 din O.G nr..92/2003 - republicată, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale contestatoarea S.N PLAFAR S.A a avut posibilitatea legală de a formula contestație, adică de a uza de calea administrativă de atac, iar decizia pronunțată cu privire la contestația promovată o putea ataca la instanța de contencios administrativ, însă nu a facut-o, contestând direct pe calea contestației la executare silită, fapt ce face ca acțiunea sa să fie inadmisibilă, deoarece cele contestate în. prezenta cauză exced competenței materiale generale a Judecătoriei Băilesti.
Instanța de fond a trecut în mod nelegal peste faptul că, dispozițiile generale prevăzute de art. 712 alin. 2) NCPC, în cadrul contestației la executare formulată împotriva unui titlu executoriu nr. 1/2014, în sensul prevăzut la art. 141 alin. 1) C. proc. fisc, stabilesc că nu se pot examina apărări de fond referitoare la modul de stabilire și întindere a obligației de plată, cî doar aspecte procedurale sau de formă privitoare la emiterea titlului executoriu, astfel că din acest punct de vedere cererea contestatoarei este netemeinică.
Instanța de fond a trecut în mod nelegal peste faptul că, prevederile art. 76 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu pot fi reținute în mod temeinic ca și motiv de tardivitate a executării silite întrucât:excepția tardivității executării silite nu a fost invocată de contestatoare, deși instanța îi atribuie această excepție, astfel încât pronunțarea instanței de fond pe o astfel de excepție și decăderea intimatei din dreptul de a executa silit creanțe anterioare datei de 16.03.2009 este nelegală.
Solicită, reanalizarea probelor administrate la dosarul cauzei, încuviințând apelantei proba cu înscrisuri în vederea combaterii susținerilor formulate de instanța de fond prin hotărâre și admiterea apelului, schimbarea în parte sentința atacată și pe cale de consecință respingerea în tot a acțiunii formulate în fond de contestatoarea S.N PLAFAR S.A, fără cheltuieli de judecată.
Examinand sentinta civila atacata prin prisma motivelor de apel si a dispoz. art. 480 NCPC, tribunalul constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Se constata in primul rand ca apelanta a inteles sa critice prin prezenta cale de atac doar solutiile pronuntate de instanta de fond in privinta excepția inadmisibilității contestației, în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, excepției tardivității invocată de contestatoare și constatării decăderii intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței, precum si solutiei pe fond a contestatei la executare impotriva actelor de executare din 21.05.2014 si 19.06.2014, solicitand respingerea respectivelor exceptii si a contestatiei in totalitate, nefiind deci contestate solutiile pronuntate asupra excepției prescripției dreptului de a proceda la executarea silită a titlului executoriu nr. 1/19.06.2014, invocată de contestatoare, asupra contestația la executare privind Procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. 2426/17.07.2014, ori capătului de cerere privind restituirea cautiunii aferente suspendării executării silite.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca este intemeiata critica formulata de apelanta privind gresita solutionare de catre instanta de fond a exceptiei inadmisibilității contestației în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, excepției tardivității invocată de contestatoare și constatării decăderii intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței, raportat la art. 712 alin. 2) NCPC si art. 172 C. proc. fisc, care stabilesc că nu se pot examina apărări de fond referitoare la modul de stabilire și întindere a obligației de plată inscrise in actele de executare.
Astfel, potrivit art. art. 712 Cod Pr. Civilă care prevăd că: În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. și art. 172 alin 3 Cod Pr. Fiscală care prevăd următoarele: Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
In speta, se constata ca desi instanta de fond a retinut corect incidenta acestor dispozitii legale si a constatat ca nu pot fi invocatemotive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, care nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, doar dacă pentru contestarea lui nu există o cale procedurală prevăzută de lege, iar în speță contestatoarea avea această posibilitate, posibilitate oferită de art. 205 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală, totusi instanta de fond a apreciat in mod gresit ca se pot analiza in prezenta contestatie aspectlele ce tin de cuantumul creantei puse in executare silita in raport de dispoz. art. 76 din legea 85/2006, retinand decaderea intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței, cu motivatia ca aceasta decadere poate fi invocata oricand pe cale de exceptie si ca nu pune in discutie fondul dreptului, calificand ca exceptia tardivitatii efectuarii executarii silite sustinerile contestatoarei din contestatia dedusa judecatii referitoare la executarea creantelor anterioare deschiderii procedurii insolventei.
Tribunalul constata ca este gresit acest rationament juridic al instantei de fond, intrucat in speta in interpretarea art. 712 NCPC si art. 172 C.pr.fiscala, in conditiile in care in actele de executare silita se arata o anumita creanta pusa in executare silita, iar cuantumul creantei este identic cu cel din titlul de creanta/actul administrativ de individualizare a creantei fiscale, este evident ca pe calea contestatiei la executare nu se pot fi analizate aspecte ce tin de cuantmul creantei, ci natura si existenta creantei, cuantumul si modul de calcul al acesteia pot face obiectul analizei judecatoresti doar in cadrul procedurii speciale de contestare a titlului de creanta in temeiul art. 205 C.pr.fiscala, cuantumul creantei stabilite prin titlul de creanta si inscris ulterior in actele de executare silita fiind un aspect de fond al dreptului pus in executare silita.
Impotriva titlului de creanta si implicit a modului de calcul al creantei puse in executare, inclusiv in privinta aspectelor ce tin de incidenta art. 76 din Legea 85/2006 invocate de contestatoare (aspecte care pun in discutie fondul dreptului atat timp cat cuantumul creantei din actele de executare silita este identic cu cuantumul creantei din titlul de creanta, fiind eronata retinerea contrara a instantei de fond ), contestatoarea avea posibilitatea sa formuleze contestatie potrivit art. 205 C.pr.fiscala, astfel incat nu pot fi analizate in cadrul prezentei contestatii la executare niciunul dintre motivele de nelegalitate si netmeinicie ce privesc cuantumul creantei puse in executare silita, ori modul de calcul al acesteia, atat timp cat suma inscrisa in actele de executare coindice cu suma din titlul de creanta/actul administrativ de individualizare a creantei fiscale, cu consecinta retinerii ca fiind legale si temeinice a actelor de executarea silita care fac referire la creanta inscrisa in titlul de creanta si care nu a fost anulata sau modificata in cadrul procedurii administrative prev. de art. 205 C.pr.civ..
In speta, se constata ca in somatia si tilul executoriu nr. 1/19.06.2014 se face referire la suma de 182.549 lei ca fiind creanta ce se executa silit, compusa din 126.628 lei debit si 55.921 accesorii, iar pentru aceasta suma a fost emisa decizia de impunere nr. 1/19.06.2014 decizie in care s-a stabilit ca debitoarea SN Plafar Sa datoreaza suma de 126.628 lei cu tilu de impozit teren extravilan aferent perioadei 01.01.2004 – 19.06.2014 si 55.921 lei accesorii, decizia de impunere nr. 1/2014 fiind contestata de debitoarea contesatatoare SN Plafar Sa pe calea speciala prevazuta de art. 205 C.pr.fiscala, invocand aceleasi motive de nelegalitate si netemeinicie a debitului de 182.549 lei ca in prezenta contestatie, inclusiv incidenta art. 76 din Legea 85/2006, motive care evident pun in discutie fondul dreptului pus in executare si care nu pot fi analizate decat in procedura speciala prevazuta de art. 205 C.pr.civ.
Pe cale de consecinta, tribunalul constata ca este gresita solutia instantei de fond in privinta excepției inadmisibilității contestației în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, excepției tardivității efectuarii executarii silite invocată de contestatoare și constatării decăderii intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009 data deschiderii procedurii insolvenței, astfel incat va înlătura din dispozitivul sentinței următoarele mențiuni: "admite în parte excepția inadmisibilității contestației, în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, formulată de intimată"; "admite excepția tardivității invocată de contestatoare și constată decăderea intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței" și "dispune încetarea executării silite pentru creanțele născute anterior datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței".
In ceea ce priveste solutia instantei asupra fondului constestatie la executare avand ca obiect actele de executare silita din 21.05.2014 si 19.06.2014, tribunalul constata ca in solutionarea acesteia, instanta de fond a apreciat ca este intemeiata in parte contestatia si a dispus anularea doar a somatiei de plata nr. 1/21.05.2014, instanta de fond retinand nelegalitatea acesteia in raport de dispoz art. 145 CPr. Fiscală, potrivit carora „Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”.
Cum in cauză, intimata a comunicat contestatoarei Somația nr. 1/21.05.2014, fără a atașa și titlul executoriu la care face trimitere somația, potrivit dispozițiilor legale, titlu care nu a fost prezentat nici ulterior și care nici nu a existat, instanta de fond a apreciat ca se impune anularea Somației nr. 1/21.05.2014, pentru nerespectarea cerințelor prevăzute de lege, iar in privinta Somației nr. 1/19.06.2014 și a Titlului Executoriu nr. 1/19.06.2014, instanța a reținut că acestea au fost întocmite și comunicate în concordanță cu prevederile Codului de Pr. Fiscală, neexistând motive pentru anularea acestora.
Cu privire la solutia pe fond a contestatiei la executare, se constata ca desi apelanta a solicitat prin cererea de apel reanalizarea probelor si respingerea in totalitate a contestatiei la executae in privinta actelor de executare din 21.05.2014 si 19.06.2014, nu a adus vreun contraargument juridic sau logic in privinta considerentelor de fapt si de drept pentru care instanta de fond a retinut ca este intemeiata in parte contestatia, impunandu-se anularea doar a somatiei de plata nr. 1/21.05.2014, contrargument care sa faca obiectul analizei instantei de control judiciar.
In ceea ce priveste considerentele de fapt si de drept pentru care instanta de fond a apreciat ca fiind legale somatia si tilul executoriu din 19.06.2014, acestea nu pot face obiectul cercetarii judecatoresti de catre instanta de control judiciar in conditiile in care nu au fost contestate pe calea apelului de catre persoana interesata, in speta contestatoarea, fiind reiterate doar in cadrul intampinarii depuse in faza apelului mai multe motive de nelegalitate ale actelor de executare contestate in prezentul demers judiciar si care nu tin de fondul dreptului pus in excutare silita, dar care nu pot investi instanta de apel in lipsa unei cereri de apel formulate de contestatoare, in conformitate cu dispoz. art. 477-478 NCPC.
Pentru aceste considerente si avand in vedere textele de lege mentionate si dispoz. art. 480 NCPC, tribunalul urmeaza sa admita apelul formulat de intimata Unitatea Administrativ Teritorială ., si sa schimbe in parte sentința, în sensul că va înlătura din dispozitivul sentinței următoarele mențiuni:"admite în parte excepția inadmisibilității contestației, în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, formulată de intimată"; "admite excepția tardivității invocată de contestatoare și constată decăderea intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței" și "dispune încetarea executării silite pentru creanțele născute anterior datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței".
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de intimata Unitatea Administrativ Teritorială ., cu sediul în comuna R., .. 1, jud. D., C.F._, C. RO29TREZ__ împotriva sentinței civile nr.380/2015 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosar nr._ în contradictoriu cu contestatoarea intimată S.N. PLAFAR S.A., cu sediul în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 202A, ., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr._, C. RO_.
Schimbă în parte sentința, în sensul că va înlătura din dispozitivul sentinței următoarele mențiuni:"admite în parte excepția inadmisibilității contestației, în ceea ce privește motivele de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu nr. 1/19.06.2014, formulată de intimată"; "admite excepția tardivității invocată de contestatoare și constată decăderea intimatei din dreptul de a-și realiza creanțele anterioare datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței" și "dispune încetarea executării silite pentru creanțele născute anterior datei de 16.03.2009, data deschiderii procedurii insolvenței".
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond.M. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1066/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 416/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
