Contestaţie la executare. Sentința nr. 5312/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5312/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 1179/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 446/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător M. N.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier F. C. C.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul D. I. împotriva sentinței civile nr. 5312/09.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. D. N., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 17.06.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, contestatorul P. D. N. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul D. I., să se dispună anularea actelor de executare începute în dosarul de executare nr. 207/E/2012 al B. I. D. T., constatarea nulității titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNP sub nr. 623/28.02.2011, încetarea executării însăși, iar până la soluționarea contestației să se dispună suspendarea executării silite.
Prin sentința civilă nr.5312/09.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , a fost admisă contestația la executare precizată, formulată de contestatorul P. D. N., în contradictoriu cu intimatul D. I..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.623/28.02.2011 și a declarației autentificate la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.625/28.02.2011.
S-a dispus anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.207/E/2012 al B. I. D. T..
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către contestator.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
La data de 28.02.2011, între contestator, în calitate de împrumutat și intimat, în calitate de împrumutător, s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNP D. E. și D. F. L. sub nr.623/28.02.2011, având ca obiect suma de_ EURO, dată la care contestatorul a declarat, conform declarației autentificate sub nr. 625/28.02.2011, că este de acord cu constituirea ipotecii asupra imobilelor sale pentru garantarea acestui împrumut.
Pentru nerestituirea la termen a sumei împrumutate, intimatul creditor a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut, întocmindu-se dosarul de executare nr. 207/E/2012 al B. I. D. T..
Din observarea dosarului de executare menționat, instanța a reținut că actele de executare emise până la data de 09.01.2013 au fost comunicate debitorului contestator la altă adresă decât cea reală.
Analizând excepția tardivității, invocată în speță de către intimat, instanța a constatat că debitorul -contestator a contestat toate actele executare silita efectuate în dosarul de executare nr. 207/E/2012 al B. I. D. T., precum și titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 623/28.02.2011.
În acest caz, este incident termenul de 15 zile prevăzut de art.401 alin.1 lit.c C.proc.civ., termen care curge de la data luării la cunoștință de către contestator a somației, ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile când nu a primit somația sau executarea se face fără somație .
După cum se observă din cuprinsul dosarului de executare, contestatorului i-au fost comunicate somația și actele de executare întocmite până la data de 09.01.2013, la o altă adresă decât cea reală.
Instanța a apreciat că procedura de comunicare la o altă adresă decât cea reală, a actelor de executare, de către organul de executare nu este conformă legii, deoarece, potrivit disp. art.90 alin.3 C.proc.civ.,comunicarea actelor de procedura,si implicit si a actelor de executare silita se face la domiciliul sau reședința celui citat.
În pricina de față, contestația la executare a fost introdusa la data de 16.01.2013, iar contestatorul a luat cunoștință de executarea silită propriu –zisă la 09.01.2013, rezultând astfel că nu a fost depășit termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În ceea ce privește susținerea intimatului că debitorul contestator se află în culpă procesuală, instanța a constatat că, în speță, nu își găsește aplicarea art. 98 C., în ceea ce privește obligația debitorului de a anunța schimbarea domiciliului, deoarece nu se face dovada că acesta avea cunoștință de executarea silită contestată, astfel că nu subzistă obligația încunoștințării organului de executare sau a creditorului, despre această împrejurare, atâta timp cât nu știa că este executat silit în dosarul de executare contestat.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins excepția tardivității formulării contestației.
În speță, contestatorul invocă motive de nulitate absolută împotriva contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.623/28.02.2011 și a declarației autentificate la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.625/28.02.2011, susținând că actele juridice supuse controlului judiciar au o cauză fictivă, falsă, lipsa cauzei determinată de lipsa scopului imediat, a obiectului și consimțământului părții care se obligă.
Nulitatea este o sancțiune de drept civil care suprimă efectele actului juridic potrivit scopului urmărit de dispozițiile legale în vigoare referitoare la condițiile sale de validitate.
Condițiile de fond ale actului juridic civil sunt prevăzute de prevederile art.948 și urm. C.civ. din 1865, aplicabil în speța dedusă judecătii, deoarece actele juridice în litigiu au fost încheiate sub imperiul legii civile vechi, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat, obiectul, care trebuie să fie determinat, sincer și serios și cauza, care trebuie să existe, să fie reală și licită.
O condiție de validitate pentru consimțământ este ca acesta să provină de la o persoană cu discernământ și să fie valabil exprimat.
Cu privire la celelalte motive de nulitate invocate de contestator, determinat de caracterul fictiv al obiectului inserat în contractul de împrumut și lipsa cauzei, instanța reține următoarele considerente:
În situația contractului de împrumut de consumație, contract sinalagmatic, care dă naștere la obligații reciproce, obiectul îl constituie, pe de o parte, lucrul împrumutat, iar, pe de altă parte, obligația de restituire la termenul stipulat, iar în lipsa acestor elemente sau dacă ele nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contractul de împrumut nu poate fi considerat valabil încheiat.
Cu privire la lipsa cauzei determinată de lipsa scopului imediat, instanța reține că, potrivit art. 996 C.civ., obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, cauza fiind nelicită atunci când este contrară bunelor moravuri și ordini publice.
Cauza oricărui contract de împrumut este dată de obiectivele urmărite de ambele părți: împrumutatul are ca obiectiv încasarea sumei împrumutate sau obiectului împrumutat, iar împrumutătorul are ca obiectiv obținerea bunului la termenul stipulat, eventual cu dobânzi aferente.
Lipsa cauzei datorată lipsei scopului imediat ( în cazul contractelor sinalagmatice, cum este cazul în speță, lipsei contraprestației), este asimilată lipsei unui element esențial al actului juridic civil, lipsa scopului imediat răsfrângându-se asupra scopului mediat, lăsându-l fără suport juridic, astfel încât sancțiunea aplicabilă este cea a nulității absolute.
În ceea ce privește contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.623/28.02.2011 și a declarația autentificată la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.625/28.02.201, instanța a constatat că atât obiectul, cât și cauza actelor juridice lipsesc, sunt false, astfel că actele juridice deduse judecății sunt lovite de nulitate absolută.
Astfel, din declarațiile martorilor D. C. S. și D. N. S., care au fost prezenți la încheierea actelor autentice și la discuțiile existente între părți, rezultă că părțile contractante nu au avut niciodată intenția de a împrumuta efectiv suma de bani către contestatorul P. D. N., ci contractul de împrumut cu garanție imobiliară a fost încheiat, de fapt ,pentru garantarea unui împrumut pe care D. C. S. îl contractase anterior de la martorul A. N., iar suma de bani, în cuantum de_ EURO a fost luată de A. N., diferența până la_ Euro reprezentând dobânzi aferente.
Aceste declarații s-au coroborat și cu declarațiile extrajudiciare date în fața organelor de cercetare penală.
În ceea ce privește declarațiile martorilor Galiceanu P. și D. A., instanța a reținut că aceștia nu au perceput direct faptele deduse judecății, ci indirect, aflând de la intimat că acesta a împrumutat o sumă de bani, pe care nu a mai recuparat-o, dar nu au fost de față la discuțiile părților, iar martorul Galiceanu P. nu a putut arăta persoana împrumutatului, astfel că instanța a dat eficiență juridică declarațiilor martorilor D. C. S. și D. N. S., care au perceput direct faptele, prin propriile simțuri și nu prin intermediul uneia dintre părți.
Instanța nu a reținut ca fiind conformă cu realitatea depoziția martorului A. N., care a declarat că nu cunoaște pe intimat și nu a luat de la acesta vreo suma de bani, declarație contrazisă de către actele dosarului de cercetare penală și de către declarațiile martorilor D. C. S. și D. N. S..
În ceea ce privește probitatea martorului D. C. S., intimatul susține că acesta este nesincer și neserios în declarațiile date în faza urmăririi penale și apoi în fața instanței de judecată și că a fost condamnat penal pentru infracțiunea de înșelăciune, astfel că nu trebuie avută în vedere declarația sa.
Instanța a reținut că declarațiile sale extrajudiciare nu se contrazic cu susținerile acestuia date în fața instanței judecătorești, cele din urmă depoziții fiind avute în vedere, așa cum reține și practica CEDO, iar în ceea ce privește faptul că acesta a fost condamnat penal pentru infracțiunea de înșelăciune nu conduce automat la supoziția că depune mărturie mincinoasă, declarația sa coroborându-se cu declarația martorului D. N. și cu actele dosarului, iar condamnarea acestuia, nefiind irevocabilă, nu înlătură prezumția de nevinovăție prev. de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente și în raport de dispozițiile legale menționate, instanța a constatat că actelor juridice deduse judecății le lipsesc atât cauza, cât și obiectul, astfel că sunt nule absolut, motive pentru care va admite acțiunea așa cum a fost precizată și va constata nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.623/28.02.2011 și a declarației autentificate la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.625/28.02.2011 .
Potrivit dispozițiilor art. 372 VCPC, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În speță, cum titlul executoriu a fost constatat nul de către instanța de judecată, pe cale de consecință, actele de executare silită emise în temeiul acestui titlu sunt apreciate ca fiind nule, văzând și disp. art. 371, ind. 5 VCPC, astfel că nu se mai impune verificarea aspectelor cu privire la identificarea altui imobil decât cel ipotecat, la efectuarea executării silite.
Pe cale de consecință, instanța a dispus anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.207/E/2012 al B. I. D. T. și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul D. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un prim motiv de recurs este acela ca in mod absolut greșit instanța retine din observarea dosarului de executare nr. 207/E/2012 al B. I. D. T., că actele de executare emise până la data de 09.01.2013 au fost comunicate debitorului contestator la altă adresă decât cea reală.
Analizând excepția tardivității, instanța apreciază că procedura de comunicare la o altă adresă decât cea reală, a actelor de executare, de către organul de executare nu este conformă legii, deoarece, potrivit disp. art.90 alin.3 C.proc.civ.,comunicarea actelor de procedura si implicit si a actelor de executare silita se face la domiciliul sau reședința celui citat.
Tot instanta retine ca In pricina de față, contestația la executare a fost introdusa la data de 16.01.2013, iar contestatorul a luat cunoștință de executarea silită propriu -zisă la 09.01.2013, rezultând astfel că nu a fost depășit termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Aceste argumente invocate de debitor in susținerea contestației sunt nefondate, neîntemeiate si chiar neadevărate.
Astfel, debitorul nu a avut niciodată de la momentul perfectării contractului Ide împrumut si pana in prezent domiciliul legal la alta adresa decât cea din C., ., ., fapt dovedit atât cu cartea de identitate depusa in xerocopie Ia executorul judecătoresc B. I. D. T. cat si din toate actele de executare de la ceilalți doi executori judecătorești B. L. N. si la B. B. D..
Mai mult contestatorul in cererea adresata B. I. D. T. indica același domiciliu si mai mult depune la cererea executorului copia Cârtii de Identitate in are la acel moment avea același domiciliu legal din C., ., ..
De altfel, chiar daca in fapt ar locui la alta adresa acest aspect nu a fost adus la cunoștința executorilor judecătorești si mai mult debitorul însăși ar fi trebuit sa faca demersuri privind reglementarea domiciliului sau in cartea sa de identitate.
Nu se poate retine afirmația debitorului ca din anul 2008 nu mai locuiește la adresa din cartea de identitate cat timp atât in contractul de imprumut cu garanție imobiliara cat si in Declarația care impreuna constituie titlu executoriu ce datează din 28.02.2011 isi indica drept domiciliu adresa din cartea de identitate fara sa faca referire la vreo alta adresa de reședința.
Mai mult B. I. D. T. s-a adresat Serviciului de Evidenta a populației care a confirmat ca debitorul figurează inregistrat la aceeași adresa la care s-au efectuat actele de executare silita.
Cum nimeni nu-si poate invoca propria culpa in apărare consideram ca acest motiv de contestație este neîntemeiat si nefondat, iar contestația este tardiv formulata in raport de prevederile art. 401 alin 1 lit. c din C.pr.civ..
Astfel, Potrivit art. 401 alin. 1 lit. c Cod procedura civila, în cazul în care se contesta executarea însăși, contestația se introduce în termen de 15 zile de la data primirii somației sau de la data când a luat cunoștința de primul act de executare,în cazurile în care nu a primit somația. Ori, in cauza, contestația a fost introdusa la peste un an de la momentul începerii executării in dosar de executare nr. 207/E/2012 al B. I. D. T. si ca sa nu mai vorbim de faptul ca anterior acestui dosar de executare a mai existat incă un dosar de executare 443/E/2011 al B. L. N. la care am renunțat întrucât acest executor era vădit faptul ca tergiversează executarea.
In ceea ce privește susținerile debitorului cu privire la faptul ca ar fi fost identificat de către executor si de către expert un alt imobil respectiv cel situat in C., . A si nu cel din . D, aceste susțineri nu au suport real intrucat atat expertul cat si executorul au identificat imobilul din C., Calea Unirii nr. 132 personal si prin fotografii iar acesta coincide si cu documentația cadastrala având număr cadastral provizoriu_/1/1 înscris in Cartea Funciara nr._ -C. si număr cadastral provizoriu_/1/2 înscris in Cartea Funciara nr._ - C..
Cel mai puternic argument in susținerea excepției tardivității este acela ca contestatorul P. D. N. a avut cunoștința de executarea începută împotriva lui de subsemnatul întrucât a înțeles sa formuleze contestație la executare încă din anul 2012, care a format obiectul dosarului nr._, contestație pe care a lăsat-o sa se perime si in cadrul căreia nu a înțeles sa conteste titlul ci doar actele de executare.
Așadar, cunoștința de actele de executare a avut contestatorul cel puțin de la data la care a formulat aceasta contestație la executare si in consecința instanța trebuia in raport de aceasta data sa aprecieze tardivitatea formulării prezentei contestații.
Pe fond instanța a reținut ca în ceea ce privește contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.623/28.02.2011 și declarația autentificată la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.625/28.02.201, atât obiectul, cât și cauza actelor juridice lipsesc, sunt false, astfel că actele juridice deduse judecății sunt lovite de nulitate absolută.
Astfel, din declarațiile martorilor D. C. S. și D. N. S., care au fost prezenți la încheierea actelor autentice și la discuțiile existente între părți, rezultă că părțile contractante nu au avut niciodată intenția de a împrumuta efectiv suma de bani către contestatorul P. D. N., ci contractul de împrumut cu garanție imobiliară a fost încheiat, de fapt,pentru garantarea unui împrumut pe care D. C. S. îl contractase anterior de la martorul A. N., iar suma de bani, în cuantum de_ EURO a fost luată de A. N., diferența până la_ Euro reprezentând dobânzi aferente.
Aceste declarații se coroborează și cu declarațiile extrajudiciare date în fața organelor de cercetare penală.
In ceea ce privește declarațiile martorilor Galiceanu P. și D. A., instanța reține că aceștia nu au perceput direct faptele deduse judecății, ci indirect, aflând de la intimat că acesta a împrumutat o sumă de bani, pe care nu a mai recuparat-o, dar nu au fost de față la discuțiile părților, iar martorul Galiceanu P. nu a putut arăta persoana împrumutatului, astfel că instanța a dat eficiență juridică declarațiilor martorilor D. C. S. și D. N. S., care ar fi perceput direct faptele, prin propriile simțuri și nu prin intermediul uneia dintre părți.
Instanța nu a reținut ca fiind conformă cu realitatea depoziția martorului A. .N., care a declarat că nu-l cunoaște pe intimat și nu a luat de la acesta vreo suma de bani, declarație contrazisă de către actele dosarului de cercetare penală și de către declarațiile martorilor D. C. S. și D. N. S..
Instanța reține că declarațiile martorului D. C. S. extrajudiciare nu se contrazic cu susținerile acestuia date în fața instanței judecătorești, cele din urmă depoziții fiind avute în vedere, așa cum reține și practica CEDO, iar în ceea ce privește faptul că acesta a fost condamnat penal pentru infracțiunea de înșelăciune nu conduce automat la supoziția că depune mărturie mincinoasă, declarația sa coroborându-se cu declarația martorului D. N. și cu actele dosarului, iar condamnarea acestuia, nefiind irevocabilă, nu înlătură prezumția de nevinovăție prev. de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente și în raport de dispozițiile legale menționate, instanța constată că actelor juridice deduse judecății le lipsesc atât cauza, cât și obiectul, astfel că sunt nule absolut, motive pentru care va admite acțiunea așa cum a fost precizată și va constata nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.623/28.02.2011 și a declarației autentificate la BNPA D. E. și D. F. L. sub nr.625/28.02.2011 .
Instanța a pronunțat o hotărâre nelegala in raport de prevederile art. 261 pct. 5 raportat la art. 105 C.pr.civ. întrucât nu s-a pronunțat asupra tardivității formulării precizării contestației.
Astfel, se impune a fi analizate motivele din contestația inițiala nu ^ele din cererea de la data de 25.09.2013, întrucât acestea nu reprezintă motive dezvoltate ale contestației inițiale așa cum încearcă sa acrediteze aceasta teza contestatorul, ci sunt motive noi, care sunt tardive atât in raport de art. 132 C. cit si in raport de art. 401 C. care prevede termenul in care se pot formula motive de contestație la executare, aceste precizări fiind in ambele cazuri peste termenul prevăzut de textele legale anterior menționate . Astfel, in prima contestație se invoca motive legate de procedura de executare iar pe fond se susține ca acest contract de împrumut ce formează obiectul dosarului este unul fictiv si lipsit de obiect, in timp ce prin cererea din 25.09.2013 se invoca alte motive si mume lipsa cauzei si cauza ilicita întrucât a fost cămătărie, pe de o parte, iar pe de alta parte, susține contestatorul ca nu ar fi primit suma menționata in contract.
Consideră ca toate argumentele reținute de instanța nu sunt conforme cu realitatea făcând o analiza si o motivare lapidara a cauzei.
Instanța nu a observat nici măcar ca martorul D. si contestatorul P. D. Vicolae așa cum retine instanța in dosarul penal făcea afaceri împreuna in toamna anului 2011 prin „ preluarea pârtilor sociale ale S.C. Acmanel . P. D. N. de la A. N., la solicitarea acestuia din urma si a lui D..
Prin urmare intre cei trei nu existau relații încordate si conflictuale si mai ales de teamă asa cum incearca martorul D. sa inducă convingerea instanței cu atat mai nult cu cat aceste lucruri se întâmplau la multe luni dupa incheierea contractului a cărui nulitate se solicita in prezenta cauza.
Totodată consideră ca hotărârea instanței de fond este nula in raport de (revederile art. art. 261 pct. 5 raportat la art. 105 C.pr.civ. întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de recurent in apărare
Astfel, asa cum a arătat, desi executarea a inceput inca din anul 2011 la B. L., contestatorul pana in anul 2013, nu a inteles sa formuleze nici cerere de suspendare a executării iar contestația la executare introdusa in 2012 la judecătoria C. a lăsat-o sa se perime si mai mult nu a înteles sa formuleze o contestație la titlu.
Menționează ca contestatorul nu a formulat niciodată plângere penala împotriva recurentului, de asemenea contestatorul nu a fost inițiatorul demersurilor in Dosarul penal nr._
menționează ca nu are nici-o calitate in dosarul penal mai sus menționat, nici măcar aceea de martor;
Nu a existat un contract simulat si prin urmare nu s-a dovedit existenta unei fapte penale care sa duca la desființarea contractului de imprumut si implicit a garanției imobiliare - fila 30-31 din sentința ;Astfel, asa cum s-a reținut si prin Sentința penala nr. 189/24.04.2013 pronunțata in dosarul_ nu a existat simulatie, întrucât nu a existat un alt contract secret încheiat tot in forma autentica care sa corespunda asa-zisei voințe reale a pârtilor pretinsa de contestator . Conform art. 1175 si art. 1197 dovedirea existentei contractului secret se face prin prezentarea contraînscrisului tot in forma autentica . Ori, contestatorul nu a putut prezenta un asemenea contraînscris.
Mai mult decât atât contestatorul nu a avut o atitudine sincera la fel ca si martorii săi întrucât in prezenta cauza a incercat sa dovedească ca nu ar fi luat nici un ban imprumut de la subsemnatul ci in realitate A. I. l-ar fi împrumutat pe D. iar contestatorul ar fi pus gaj imobilul sau sa garanteze executarea obligației de către D. . Ori, ce ii impiedica pe cei doi sa încheie direct intre ei un contract de imprumut cu garanție imobiliara pe imobilul chiar al contestatorului. Ca nu este asa o dovedește insasi declarația lui P. D. N. data in dosarul penal ( fila 18 din Sentința penala nr. 189/24.04.2013 pronunțata in dosarul_ de Tribunalul D. ) din care reiese ca P. D. N. a primit banii de la D. I. si ca el i-ar fi remis banii lui D. . Nu interesează aici ca susține ca ar fi fost 17.000 Eur si nu 24.000 si nici motivul pentru care el ar fi dat mai departe banii lui D., ci ceea ce ne interesează este sinceritatea celor susținute de contestator si de martorii acestuia . Astfel, banii este clar ca au fost dati de subsemnatul către contestator . Solicitam așadar, a fi inlaturate declarațiile martorilor contestatorului ca nesincere in condițiile in care vin in contradicție cu declarația sa din dosarul penal. In aceste condiții nu sunt justificate nici motivele contestatorului cu privire la lipsa cauzei sau cauza ilicita, desi aceste motive credem ca nu ar trebui analizate fiind tardiv formulate de contestator.
Tot nesincer a fost contestatorul si in interogatoriu cind nu a recunoscut ca el insasi a redactat contractul de imprumut asa cum este, de altfel, inscris in cuprinsul acestuia si confirmat chiar si de martorii sai . Contestatorul nu s-a inscris in fals cu privire la conținutul contractului de împrumut, ceea ce inseamna ca mențiunile făcute de notar sunt valabile . In ceea ce privește pe martorul D. este clar ca declarația acestuia trebuie privita cu multe rezerve avind in vedere ca a fost condamnat pentru înselaciune in forma agravanta la 7 ani închisoare in prima instanța .
Solicită a fi avute in vedere declarațiile martorilor subsemnatului care confirma cum ca contestatorul a avut cunostiinta de mult timp de existenta dosarului de executare si nu numai ca nu a formulat contestație dar a solicitat păsuire in achitarea împrumutului de la subsemnatul.
mai mult decât atât prin sentința penala anterior menționata, s-a dispus si ridicarea sechestrului asigurător dispus de DIICOT asupra imobilului care formează obiectul executării in prezenta cauza - fila 41 din sentința ;
am depus documente personale la dosarul cauzei din care reiese ca lucrez legal in Italia având contract de munca, sunt acolo impreuna cu soția si cei 5 copii si ca situația uneia dintre fetitele mele care a suferit dublu transplant de ficat nu-mi permite sa accept tergiversarea executării pentru a-mi recupera banii de la contestator;
De altfel am depus la dosarul cauzei si contractul de imprumut bancar care atesta proveniența banilor ce i-am acordat cu titlu de imprumut;
Debitorul nu a contestat titlul in sensul ca nu a solicitat nulitatea lui pe cale civila pentru lipsa consimțământului sau pentru alte cauze.
Totodată, ca instanța de fond a fost contradictorie in convingerea acesteia asupra stabilirii adevărului in prezenta cauza având in vedere ca la data de 17.04.2013 a hotărât suspendarea cauzei pana la soluționarea dosarului penal nr._ pentru a avea in vedere soluția pronunțata de instanța penala, iar ulterior, prin soluția pronunțata in cauza, practic a ignorat soluția instanței penale care s-a pronunțat in sensul respingerii cererii de nulitate a contractului, desi, am solicitat sa se aiba in vedere soluția instanței penale intrucit cercetările au fost mult mai amănunțite decit cele efectuate de instanța civila si, mai ales, ca instanța penala a avut posibilitatea sa verifice orice legătura cu toate persoanele implicate in cauza penala si, mai mult, am solicitat sa se aiba in vedere ca martorul D., nu numai ca a fost arestat, dar a fost si condamnat de instanța penala, aspecte ce am solicitat sa fie avute in vedere de instanța civila .
Consider de neconceput ca instanța civila sa dea relevanta si sa-si motiveze hotărârea numai pe baza declarațiilor celor doi martori ai contestatorului, dintre care unul arestat si condamnat pentru înșelăciune chiar in dosarul in care s-a respins cererea de anulare a contractului nostru atât in urma cercetărilor efectuate e DIICOT, cit si in urma cercetărilor efectuate de instanța penala cu motivația ca iu exista nici un indiciu care sa conducă Ia anularea contractului nostru .
In concluzie, va solicit admiterea recursului impotriva Sentinței civile nr. 5312 pronuntata de Judecătoria C. la data de 09.04.2014 in dosarul cu numărul de mai sus, pe care o consideram nelegala, neîntemeiata si nefondata si, . solicită pentru motivele de nulitate invocate casarea hotaririi si trimiterea cauzei la rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța pe toate excepțiile si motivele invocate in apărare, iar in subsidiar, solicita modificarea acesteia in sensul respingerii contestatiei promovate de către P. D. N. împotriva executării silite pornita in dosarul de executare nr. 207/E/2012 al B. I. D. T. si impotriva titlului Kecutoriu reprezentat de contractul de imprumut cu garanție imobiliara nr. 23/28.02.2011 incheiat la BNP Asoc. D. E. si D. E. L. si Declarație v. 625/28.02.2011 data la același BNP ca tardiv formulata si in subsidiar ca nefondata si neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata pe cale separata .
Intimatul P. dana a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Contestația la executare a fost promovata in termenul prevăzut de către art. 401 alin.l litc VCPC . Soluția instanței de respingere a excepției de tardivitate este legala si întemeiata pe probele cauzei.
In primul rând semnalam faptul ca recursul nu este motivat sub aspectul criticilor formulate cu privire la respingerea excepției de tardivitate a contestației la executare. Motivarea unei cai de atac presupune formularea de critici concrete fata de dezlegările si considerentele corespunzătoare in fapt si drept ale instanței care a pronunțat hotărârea supusa controlului judiciar. Ori, in speța, se recurge la copierea efectiva in cadrul recursului a apărării, pe acesta coordonata a tardivității, din întâmpinarea depusa de creditor, adică nu se aduc critici concrete sentinței ci se reproduc apărările din prima instanța.
Din examinarea actelor din dosarul de executare silita nr.207/E/2012 al B. I. D. T. rezulta faptul ca actele de executare au fost comunicate debitorului la adresa din C., ., ., ., unde acesta nu mai locuia efectiv .
Aceasta adresa corespunde fostei locuințe a debitorului, vânduta in 2008, data de la care EVIDENT nu mai locuia acolo. Noua si singura sa adresa a devenit C., ., indicata EXPRES executorului judecătoresc I. prin cererile către acesta din data de 09 si 10.01.2013 prin care solicita comunicarea actelor de executare la aceasta adresa invederand ca anterior nu a primit nimic.
Conform dispozițiilor VCPC ( Art. 90 - (1) înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat) citarea părților si comunicarea actelor de procedura conform legii este obligatorie, nici o măsura neputand fi dispusa in absenta unei citari/comunicari corespunzătoare; citarea/comunicarea actelor de procedura se va face acolo unde partea locuiește efectiv, principiul fiind acela al asigurării efectivitatii comunicării nu al formalismului exclusiv.
Citarea/comunicarea actelor de procedura constituie o exigenta fundamentala a procesului civil (inclusiv in faza de executare silita), asigurând respectarea aproape a tuturor principiilor procesuale (dreptul la apărare, contradictorialitatea etc), informarea pârtilor cu privire la procedurile desfășurate fata de acestea fiind o exigenta conforma si principiilor Constituției si CEDO (drept la proces echitabil), așadar stand sub semnul imperativului si al ordinii publice cu privire la desfășurarea activității de judecata.
In aceste condiții, susținerile recurentului in sensul ca debitorul avea alt domiciliu înscris in actul de identitate (fata de locuința sa efectiva), ca in contractul de imprumut cu garanție imobiliara apare adresa din actul de identitate (fapt explicabil intrucat actul juridic a fost fictiv, debitorul nu-i atribuia nici un efect concret, a dat actul de identitate notarului public care a inscris formal adresa), nu pot înfrânge principiul potrivit căruia partea, daca in afara domiciliului din actul de identitate are o REȘEDINȚA unde locuiește efectiv, va primi comunicarea actelor de procedura acolo unde locuiește efectiv.
Nu este adevărat ca debitorul ar fi indicat B. I. ca adresa de
comunicare a actelor de procedura adresa din .
toate cererile depuse la dosar rezulta ca debitorul solicita comunicarea la
adresa din ..
Faptul de debitorul ar fi prezentat executorului o copie a actului sau de :entitate este irelevant; așa cum a arătat, actul de identitate atesta o situație inactuala (din anul 2008 locuința ce constituia domiciliul documentar a fost înstrăinata, locuința efectiva s-a schimbat).
Pretinsa lipsa de diligenta a debitorului in actualizarea documentelor de identitate nu prezintă relevanta procedurala civila, legea dispunând citarea/comunicarea fie la domiciliul legal fie la reședința efectiva, principiul fiind al asigurării unei comunicări reale, efective, nu formale.
Nu este adevărat ca actele de procedura in dosarul de executare anterior (cel al B. L. N.) s-ar fi realizat la adresa debitorului din . acest dosar executional procedura fata de debitor s-a realizat la locuința efectiva a debitorului din . fata de împrejurarea ca ulterior in cadrul dosarului executional al B. I. (cel vizat in speța) creditorul a indicat CU REA CREDINȚA domiciliul efectiv al debitorului ca fiind in locuința . este data (pe lângă imprejurarea ca de facto stia foarte bine unde locuiește efectiv debitorul ) de faptul ca din dosarul executional anterior al B. L. N. creditorul luase cunoștința si formal de reședința efectiva a debitorului sau care era in .> Nu este adevărat ca debitorul a formulat contestație la executare anterior F. DE EXECUTAREA B. I. (dos 207/E/2012); debitorul a formulat o contestație la executare (dosar nr._ ) la Judecătoria C., împotriva actelor de executare din dosarul B. L. N.,
dosar in care actele de procedura ii fuseseră corespunzător comunicate la reședința efectiva.
Prin maniera intenționat imprecisa si sugestiva de prezentare a existentei acestei contestații la executare (perimata ulterior), recurentul încearcă in mod incorect sa inducă in eroare instanța de judecata in sensul ca ar fi vorba de aceeași executare silita.
Subliniază faptul ca nu se poate susține ca data de la care ar curge termenul de exercitare a contestației la executare . de executare ar fi data luării la cunoștința despre executarea dintr-un alt dosar de executare (care este si al alt B.), teza fiind absurda. Legea procedurala impune termenul de formulare a contestației la executare raportat la comunicarea actelor de procedura in dosarul executional fata de care se formulează contestația, contestația la executare se formulează . concret.
Nu se poate imputa debitorului neinformarea executorului I.
cu privire la schimbarea de domiciliu; art.98 VCPC ar fi incident doar daca s-ar
demonstra in speța ca debitorul ar fi luat deja cunoștința de executare si apoi
ar fi schimbat domiciliul/reședința de citare fara a informa executorul
judecătoresc pentru ca ulterior sa se prevaleze de o pretinsa neregularitate
procedurala; in speța insa debitorul nu a avut cunoștința de actele de
executare, de executarea insasi, pana la data la care a adresat o cerere
executorului pentru a i se comunica actele executionale ocazie cu care i-a
precizat unica adresa corecta de comunicare, reședința sa efectiva.
Dimpotrivă, in speța, reaua credința este a creditorului, acesta indicând voit eronat executorului, in cererea de executare silita, adresa neefectiva a debitorului (domiciliul din actul de identitate, inactual din anul 2008), desi cunoștea indiscutabil unde sta efectiv debitorul si mai si luase cunoștința formal din dosarul de executare anterior al B. L. ca debitorul are alta adresa de comunicare a actelor de procedura (reședința efectiva si unica)
Instanța a pronunțat o soluția legala si temeinica respingând
excepția de tardivitate; contestația este exercitata in termenul legal, relevanta
fiind pentru legalitatea procedurii de comunicare stabilirea reședinței efective a
debitorului.
"Precizarea" contestației la executare nu este tardiva așa cum pretinde recurentul, nefiind vorba de vreo modificare a contestației inițiale; art.261 pct.5 raportat la art.105 VCPC nu au fost încălcate (nici nu au legătura cu critica concreta privind pretinsa tardivitate a precizării).
In fapt, asa cum se observa evident, prin contestația la executare debitorul a formulat critici de fond impotriva titlului executoriu, solicitând anularea acestuia (conform art.399 alin.3 VCPC, titlul executoriu nefiind o hotărârea judecătoreasca).
Prin contestația la executare inițiala contestatorul a invocat expres nulitatea titlului executoriu, faptul ca formulează contestația impotriva executării insesi, a titlului executoriu; a motivat concret ca este un contract fictiv, lipsit de obiect, nefiind vorba de un împrumut efectiv ci de constituirea unei garanții imobiliare pentru datorii ale unei alte persoane. Astfel este evident ca s-au formulat critici cu privire la nevalabilitatea obiectului respectiv a cauzei actului juridic civil. De asemenea contestatorul a invocat vicierea consimțământului sau ca urmare a inducerii in eroare in cadrul unei infracțiuni de înșelăciune a cărei victima a fost (instituția civila incidența cu privire la consimțământ fiind cea a dolului-dolus malus).
Ulterior, printr-un inscris intitulat „cerere" nu „precizare" contestatorul doar dezvolta motivele privind nulitatea titlului executoriu, facand trimiteri la probe(declaratia din faza de urmărire penala a lui D. C.) si facand expuneri de teorie juridica. Motivele de nulitate rămân aceleași ca acelea invocate anterior prin contestația inițiala (dolul, nevalabilitatea obiectului si a cauzei), contestatorul dezvoltând doar in drept si fapt motivele contestației sale.
F. de aceste împrejurări este evident ca nu suntem in prezenta unei modificări a contestației inițiale, de natura a atrage vreo sancțiune procesuala.
Dealtfel recurentul probabil cunoaște faptul ca odată sesizata cu o cerere de nulitate privind nevalabilitatea cauzei sau obiectului unui act juridic, instanța este obligata sa analize valabilitatea actului juridic din perspectiva art. 962 si urm si art.966 si urm Cod civil, sub toate aspectele indicate in aceste texte legale.
Pe fond soluția instanței este legala si temeinica. In mod corect instanța de fond a reținut ca in privința contractului de împrumut cu garanție imobiliara si a declarației autentificate care constituie titlul excutoriu, lipsește obiectul iar cauza este nevalabila.
Instanța a analizat problema credibilității martorului D. C.; susținerile din recurs privind „afaceri" intre martorul D. si contestatorul P. D. sunt irelevante si simple alegații. Recurentul insa este dovedit ca parte a unei scheme infracționale de înșelare (cu ocazia încheierii actului de împrumut-titlu executoriu) a persoanei vătămate P. D. fiind var cu inculpatul condamnat in prima instanța A. N. (a se vedea reținerile din sentința penala nr.189/2013 a Tribunalului D., pagina 25).
Existenta unor relații „încordate" intre inculpații A. N. si D., așa cum se retine prin rechizitoriul penal si prin sentința penala sus menționata i-a fost prezentata persoanei vătămate P. D. ca situație premisa pentru a-l determina sa încheie contractul de împrumut cu garanție imobiliara; așadar, realitatea unor astfel de relații dintre inculpați este irelevanta fata de convingerea frauduloasa indusa persoanei vătămate (aparenta creata)
Martorii D. si respectiv D. N. S. au relatat aspecte
percepute DIRECT, personal, au fost prezenți la incheierea actului, au oferit
informații concrete despre faptul ca imprumutatului din contract nu i s-a dat
nici un ban ca actul de imprumut era fictiv pentru a se constitui o garanție
imobiliara.
Declarațiile celor doi martori sunt așadar RELEVANTE, constituie probe pertinente, utile si concludente. Cat despre credibilitatea martorului D., declarația acestuia nu poate fi suspectata de subiectivism in favoarea contestatorului, atat timp cat D. C. a fost condamnat penal pentru infracțiunea de inselaciune exercitata impotriva contestatorului (alături de co-inculpatul A. N.) așadar intre aceștia existând cel mai probabil relații ostile.
Martorii D. A. si Galiceanu P. au depoziții fara relevanta
pentru problematica spetei. Martorii nu au fost prezenți la incheierea actului,
la discuții dintre părțile actului, relatând aspecte indirecte echivoce si lipsite de
utilitate probatorie, fara concludenta.
Important in speța, pentru stabilirea existente scopului imediat al contractului de imprumut (ca si componenta a cauzei actului juridic), este a se proba daca imprumutul a fost unul efectiv, scopul imediat a fost de a acorda împrumutatului respectiv de a primi banii imprumutati, daca s-au acordat banii împrumutați către impumutator, aspecte pe care acești martori NU le cunosc. Martorii nu stiu decât generalități despre faptul ca D. I. a împrumutat un prieten, nu-i cunosc numele acestuia si ca ulterior a fost la executor etc.
Martorul A. N. este de asemenea un martor fara relevanta in
cauza dar si mincinos. Susține ca nu il cunoaște pe D. I. desi prin sentința penala de condamnare sus menționata, bazata pe probe laborioase administrate in cauza, se retine ca este var cu acesta, ca l-a utilizat spre a induce in eroare (inselaciune) pe persoana vătămata P. D.. Din probatiunea cauzei penale care se coroborează cu depoziția din speța a martorului D. rezulta legătura clara a lui D. I. cu inculpatul A. N..
Sunt total irelevante criticile privind faptul ca actualul contestator nu a formulat plângere penala împotriva creditorului, ca P. D. nu a fost „inițiatorul" (!?) demersurilor in cauza penala nr._, ca D. I. nu are calitatea de inculpat in cauza penala etc.
Faptul ca in cauza penala s-a respins acțiunea civila pentru faptul ca in speța nu s-a probat o simulatie (absenta constrainscrisului) nu constituie o critica de legalitate sau temeinicie fata de sentința din prezenta cauza, învederam faptul ca in cauza penala a fost formulat apel pe latura civila, ca inculpații au fost condamnați pentru înșelăciune in convenții (art. 215 alin.1,3) in legătura cu încheierea acestui contract, ca s-a reținut ca persoana vătămata nu a primit vreun ban imprumut etc.
In speța penala, pe latura civila, NU s-a invocat de către partea civila existenta unei simulații ci inducerea in eroare (dolul), nevalabilitatea cauzei actului juridic si lipsa de obiect; faptul ca s-a folosit termenul juridic de „ fictiv" pentru actul juridic (in contextul invocării nevalabilitatii cauzei) a condus in mod eronat instanța penala la o analiza pe coordonata instituției simulatiei. In cadrul apelului exercitat impotriva sentinței pronunțate in cauza penala urmează a se analiza criticile pârtii civile in privința dolulu, a nevalabilitatii cauzei si lipsei obiectului, acestea fiind corelative dealtfel unei soluții de condamnare pentru infracțiunea de inselaciune.
In cauza de fata contestatorul nu a invocat vreo simulatie a actului juridic.
Sunt irelevante speculațiile recurentului in raport de faptul ca s-ar fi
putut recurge la un contract de împrumut direct intre A. N. si D.
C. (in realitate,asa cum s-a reținut in cauza penala, fiind vorba de
mascarea unei operațiuni de cămătărie, intenționat s-a căutat implicarea
persoanei vătămate P. D., indusa in eroare).
Tot irelevante sunt si criticile privind neinscrierea in fals a contestatorului fata de contractul de imprumut sau pretinsa redactare a contractului de imprumut de către contestator, nedovedita dealtfel.
Debitorul a contestat titlul in procedura art.399 alin.3 VCPC, insasi instanța Tribunalului D. impunând continuarea judecării cauzei desi exista si o acțiune civila in procesul penal, criticile in acest sens ale recurentului fiind contradictorii (a susținut necesitatea soluționării in fond a contestației la executare susținând ca este fara legătura cu procesul penal). Debitorul a invocat pe cale civila in prezenta cauza, si vicierea consimțământului si alte cauze de nulitate.
Recurentul se contrazice: a susținut ca soluția din cauza penala nu are relevanta, insistând in continuarea judecații in prezenta cauza pentru ca acum sa reproșeze instanței ca nu a ținut cont de dezlegările din cauza penala (!!)
Soluția instanței de fond este legala si temeinica: este evident ca scopul imediat specific contractului de imprumut lipsește, contractul este așadar fara cauza (in subsidiar putând fi reținuta falsitatea acesteia). Obiectul contractului de imprumut evident lipsește, împrumutatul si imprumutatorul nu au căutat nici un momet sa-si acorde respectiv primească vreun imprumut, nu s-a acordat respectiv primit intre părțile contractului nici un ban.
Mai învederează, in subsidiar fata de motivele de nulitate privind cauza lipsa/falsa si lipsa obiectului si faptul ca SUBZISTA motivele de nulitate reprezentate de cauza ilicita (act menit a ascunde împrumutul camataresc si restituirea acestuia) si dolul evident (cat timp s-a reținut ca inculpații A. N. si D. C. au săvârșit infracțiunea de înșelăciune in CONVENȚII fata de P. D. prin incheierea acestui contract de imprumut cu garanție imobiliara). Aceste motive trebuie de asemenea avute in vedere in ipoteza unei reanalizari a fondului in recurs.
învederam si autoritatea de lucru judecat a sentinței penale in procesul civil. Titlul executoriu trebuie desființat este instrument al comiterii unor infracțiuni.
Solicită proba cu inscrisuri (actul de vanzare-cumparare a locuinței contestatorului din anul 2008).
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul constata si retine urmatoarele:
Problema esentiala este aceea de a se lamuri daca demersul juridic al intimatului-contestator P. D. N. a fost facut in termenul legal instituit prin art. 401 alin. 1 lit. c C.pr.civ, care stabileste ca debitorul poate face contestatie la executare in termen de 15 zile de la data la care a primit somatia, ori de la data cand a luat cunostinta de primul act de executare, in cazul in care nu a primit somatia, sau executarea se face fara somatie.
Sub acest aspect, contestatorul P. D. N. a sustinut in cadrul contestatiei sale, ca actele de executare ale B. I. D. T. au fost incheiate si comunicate cu rea-credinta la o alta adresa, respectiv la adresa din . mai locuieste din anul 2008, aspect cunoscut de catre creditorul D. I., care a mai inceput anterior doua proceduri de executare pentru acelasi titlu executoriu si unde a indicat adresa sa corecta, din Calea Unirii nr. 132 (actual, . D).
Recurentul-intimat D. I., la randul sau, afirma ca in cauza opereaza exceptia tardivitatii contestatiei la executare, actele de executare fiind corect intocmite si comunicate de catre B..
Titlul executoriu in cauza, este constituit de contractul de imprumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 623/28.02.2011, conform caruia recurentul D. I. i-a dat intimatului P. D. N. suma de 24.200 euro, termenul de restituire a imprumutului fiind 28.09.2011. Garantia a fost instituita asupra imobilului situat in municipiul C., ., jud. D.. Conform mentiunilor contractului la care tocmai s-a facut referire, domiciliul debitorului ipotecar P. D. N. era in C., ..
Pentru ca debitorul nu a respectat conventia incheiata, creditorul D. I. s-a adresat in ziua urmatoare celei de expirare a termenului contractual, adica la data de 29.09.2011, B. L. N., solicitand executarea silita imobiliara.
S-a constituit astfel dosarul de executare nr. 443/E/2011, in care somatia emisa la data de 24.10.2012, s-a referit atat la adresa din ., cat si la cea din .. Comunicarea somatiei a avut loc, de asemenea, la ambele adrese, procedura realizandu-se prin afisare, in ambele cazuri. De altfel, asa cum rezulta din actele dosarului, toate comunicarile efectuate la adresa din Calea Unirii nr. 132, s-au realizat prin afisare.
Se retine ca in dosarul de executare intocmit la nivelul B. L. N., asa cum a fost inaintat in copie la dosarul instantei, nu a fost indicata in mod expres ca adresa de comunicare a actelor de executare si adresa din . (in cererea sa inregistrata la 29.09.2011, creditorul a indicat numai adresa din . facuta si la aceasta adresa ca urmare a unei prime proceduri esuate la adresa din . de 14.11.2011, cand agentul procedural a mentionat ca destinatarul este mutat de la aceasta adresa, precum si ca urmare a locului situarii imobilului de urmarit.
Impotriva actelor de executare intocmite in dosarul 443/E/2011, P. D. N. a formulat contestatie la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei C. sub nr. 8708/215/11.04.2012, in cuprinsul careia nu a indicat o alta adresa pentru comunicarea actelor de procedura, decat adresa sa oficiala, din . cauza, s-a constatat perimarea contestatiei la executare, prin aplicarea art. 248 C.pr.civ, rap. la art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
In fata executorului judecatoresc L. N., la data de 11.04.2012, s-a incheiat un proces-verbal semnat de catre parti, in care s-a consemnat intelegerea creditorului si a debitorului de a se achita suma imprumutata si cheltuielile de executare pana la data de 25.04.2012. Singura adresa trecuta in acest act, este cea din .> La data de 25.05.2012, creditorul D. I. a formulat o naua cerere de executare silita imobiliara impotriva debitorului P. D. N. (in care a indicat tot domiciliul din . investind B. B. D. D..
Prin urmare, sustinerea debitorului contestator ca in demersurile executionale anterioare, apelantul-intimat a indicat domiciliul sau corect pentru comunicarea actelor de executare in . si ca in mod tendentios nu a procedat asa si in cazul de fata, nu se verifica.
In sfarsit, dosarul de executare nr. 207/E/2012 a fost constituit la cererea creditorului D. I. formulata la data de 16.08.2012, in acest dosar fiind emise procesul-verbal de situatie la data de 17.09.2012 si somatia, la data de 20.09.2012 (fila nr. 12 dosar fond).
La data de 15.10.2012, B. I. D. T. a solicitat SPCLEP C. comunicarea actualului domiciliu al debitorului P. D. N., aratand ca din lucrarilke dosarului de executare, a rezultat ca acesta nu mai locuieste la adresa din . solicitate se afla la fila nr. 159 a dosarului de fond, a fost in sensul ca domiciliul cunoscut al debitorului este cel din . fost primit de catre B. la data de 09.11.2012.
In urma acestor demersuri, la data de 15.11.2012, executorul judecatoresc a dispus comunicarea catre debitor la domiciliul din ., a titlului executoriu si a procesului-verbal de cheltuieli de executare, procedura de comunicare realizandu-se prin afisare (fila nr. 161 dosar fond).
La data de 09.01.2013 (fila nr. 8 dosar fond), prin cererea adresata executorului judecatoresc, debitorul P. D. N. a comunicat pentru prima data adresa din . la care sa-i fie comunicate actele de procedura. Cererea a avut insa ca scop principal depunerea Ordonantei din 17.04.2012 a DIICOT prin care s-a instituit sechestrul asigurator asupra a doua terenuri pe care le avea in proprietate. A doua zi insa, la data de 10.01.2013, debitorul a solicitat comunicarea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul nr. 207/E/2012, sustinand ca adresa din actul de identitate nu mai este de actualitate din anul 2008, cand a vandut apartamentul respectiv.
Normele generale de procedura continute in Titlul II al Codului de procedura civila sunt aplicabile deopotriva si procedurii desfasurate in fata executorului judecatoresc, dintre acestea, relevante fiind cele ale art. 95, conform carora: " (1) Când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate.
(2) Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la ușa instanței. Citația se publică și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care președintele tribunalului sau completului de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară.
(3) Afișarea, precum și publicarea citației în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile urgente, președintele tribunalului sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.
(4) Dacă pârâtul se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancționat cu amendă și obligat la despăgubiri, potrivit legii."
Asadar, creditorul a indicat in cererea de executare silita, singura adresa indeobste cunoscuta a debitorului, respectiv cea din . demersurile sale anterioare nu a facut referire vreodata la o alta adresa a debitorului, neexistand date ca acesta ar fi cunoscut ca domiciliul de fapt al intimatului era la locul situarii imobilului urmarit.
De altfel, in intarirea acestei concluzii, vom reaminti ca in dosarul constituit la B. L. N., acesta a comunicat actele si la adresa din ., fara insa ca procedura sa se realizeze altfel decat prin afisare.
In plus, creditorul locuieste in mod statornic in Italia, a fost reprezentat prin procurator in faza de executare silita si este deci credibila sustinerea ca nu a avut posibilitatea sa cunoasca noul domiciliu al debitorului. De asemenea, in procesul-verbal din data de 11.04.2012 semnat de catre parti in fata executorului judecatoresc L. N. in dosarul nr. 443/E/2011, P. D. N. nu a comunicat noua sa adresa, desi trebuia si putea sa o faca; acesta s-a angajat insa ca va suporta si costurile de transport ale recurentului-intimat D. I. din Italia.
Executorul judecatoresc a facut verificari la SPCLEP, in urma carora, a rezultat ca domiciliul debitorului este cel la care s-a procedat la comunicarea actelor de executare.
Avand in vedere toate acestea, apreciem ca in mod corect executorul a comunicat somatia si titlul executoriu la adresa cunoscuta, iar comunicarea prin afisare este legala si completa in acest caz, momentul curgerii termenului de 15 zile alocat de lege contestatiei la executare, fiind data de 15.11.2012. In aceste conditii, in ceea ce priveste solutia data exceptiei tardivitatii contestatiei la executare, instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii.
Un alt aspect important care trebuie adus in atentie, este cel al atitudinii partilor fata de procedura desfasurata in orice faza a procesului civil, atitudine care este subsumata principiului exercitarii cu buna-credinta a drepturilor procesuale.
Spre acest sfarsit, retinem ca art. 98 din C,pr,civ. stabileste ca schimbarea domiciliului uneia dintre parti trebuie, sub pedeapsa neluarii ei in seama, sa fie adusa la cunostinta instantei prin petitie la dosar, iar partii potrivnice prin scrisoare recomandata.
Or, debitorul P. D. N. sustine ca si-a schimbat domiciliul inca din anul 2008 (cererea de la fila nr. 61 a dosarului de fond), dar la data de 11.04.2012 a formulat contestatie la executare impotriva actelor de executare intocmite de B. L. N. si, desi avea tot interesul de a specifica locul in care sa i se comunice actele de procedura de catre instanta, a ales sa indice in cererea de chemare in judecata tot domiciliul oficial din .> De asemenea, a avut posibilitatea de a indica noul loc al comunicarii actelor de executare, la data de 11.04.2012, cand s-a prezentat la sediul B. L..
In sfarsit, aratam ca nu este in afara oricarei culpe, necorelarea timp de mai bine de 4 ani, a mentiunilor actului de identitate cu starea de fapt, referitoare la domiciliu sau resedinta.
F. de considerentele expuse si in conformitate cu dispozitiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ, instanta urmeaza sa admita recursul si sa dispuna modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției tardivității contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul D. I. împotriva sentinței civile nr. 5312/09.04.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. D. N..
Modifică sentința recurată în sensul că admite excepția tardivității și respinge contestația la executare ca fiind tardivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, M. N. | Judecător, A. C. Tițoiu |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./3 ex.27.07.2015
Jud.fond.C.M.R.
| ← Accesiune. Hotărâre din 17-06-2015, Tribunalul DOLJ | Inadmisibilitate cerere introducere în cauza a altor persoane.... → |
|---|
