Revendicare imobiliară. Decizia nr. 989/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 989/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 5847/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 989/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 11 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea apelurilor declarate de apelanții pârâți V. I., N. M. și apelanții pârâți G. C., G. C., împotriva sentinței civile nr. 1170 din 03.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți N. ANIȘOARA, B. M., având ca obiect revendicare imobiliară .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 11 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea amânându-se pentru termenele din 18 mai 2015, 25 mai 2015, respectiv termenul din 2 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
La data de 14.02.2013 reclamanții N. Anișoara și B. M. au chemat în judecată pe pârâții V. N., N. M., G. C. și G. Titel, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de aproximativ 20 mp, teren pe care îl ocupă fără drept, să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanților de a pârâților, având în vedere că terenul, proprietate a reclamanților, are următoarele vecinătăți: N – . G., S- pârâtele V. N. și N. M., la V - pârâtele V. N. și N. M..
În motivare în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit un imobil alcătuit din casă și teren situat în C., ., jud. D., având următoarele vecinătăți: N – . G., S- pârâtele V. N. și N. M., la V - pârâtele V. N. și N. M., potrivit sentinței civile nr._/17.08.1995 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1994, iar în anul 1996 au divorțat, reclamanta reluându-și numele avut anterior, acela de N..
Reclamanții au menționat că pârâtele V. N. și N. M. au calitatea de descendente de gradul I ale numitei F. C., persoana de la care au dobândit imobilul.
Reclamanții au precizat că recent au constatat că din întreaga suprafață lipsesc aproximativ 20 mp, așa cum se poate observa din schița topo realizată de expertul P. I. A., dimensiunile terenului nemaifiind aceleași cu cele menționate în sentința civilă care constituie titlu de proprietate.
În scop probator au depus sentința civile nr._/17.08.1995 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1994, plan de situație.
La termenul de judecată din data de 18.03.2013 paratul G. Titel a învederat instanței ca prenumele sau corect este C., si nu Titel, cum din eroare a fost conceptat în cauza, iar instanța, verificând actul de identitate al paratului G. C. dispus rectificarea Sistemului Ecris în ceea ce privește prenumele si adresa pârâtului.
În vederea justei soluționări a cauzei, a pus în vedere reclamanților prin avocat sa precizeze acțiunea în fapt si în drept, iar pârâtului G. C. sa depună la dosar actele de proprietate deținute privind imobilul în litigiu.
În temeiul disp. art. 129 al.5 C., a dispus emiterea unei adrese către Serviciul Arhiva al Judecătoriei C., cu solicitarea de a atașa, la prezenta cauza, dos. civ. nr._/1994.
În ședința publică din data de 15.04.2013 av. Plăiasu pentru reclamanți a depus la dosar precizarea acțiunii, în sensul indicării temeiului de drept al acesteia, respectiv art. 560 NCC în ceea ce privește capătul de cerere în grănițuire si art. 563 NCC privind capătul de cerere în revendicare, iar paratul G. C. a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv act de vânzare/31.08.1962, certificat deces G. I., adresa nr._/22.10.2009 emisa de Primăria Mun.C..
La data de 13.05.2013 pârâtele V. I. și N. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea în fapt, au arătat că sunt proprietarele imobilului situat în C., . (fost 7), în suprafață de 252,68 mp teren intravilan, și a imobilului – construcție compus din 2 camere și sală, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 2608/16.02.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel Judecătoria C. a reținut în considerentele sentinței că la data de 15.05.1958 între numitul I. B. și autorii pârâtelor a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare constatată printr-un înscris sub semnătură privată.
Suprafața de teren a fost identificată în sentință în baza raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză astfel: N – . m), E – Tiparu R. (25,08 m), S – B. M. (4,67 m, 0,53 m, 2,81 m, 3,30m ), V – F. C. (7,77 m) și B. Anișoara (5,48 m și 11,13 m), având raporturi de vecinătate cu reclamanții în partea de vest a proprietății pe o distanță de 5,48 m între punctele 8-9, fiind construit un gard de scândură, iar pe o distanță de 11,13 între punctele 9-1 existând o limită convențională.
Pârâtele V. I. și N. M. au invocat dispozițiile art. 891 și art. 890 NCC, având în vedere că terenul dobândit prin sentința civilă nr. 2608/16.02.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ a fost intabulat prin încheierea nr._/2012 de OCPI D., dispunându-se înființarea Cărții Funciare.
Au invocat prevederile art. 555 C.civ.
La data de 27.05.2013 pârâtul G. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că autorul său a cumpărat în anul 1962 suprafața de 250 mp teren, pe care, împreună cu soția sa, G. C., a edificat o construcție.
Ulterior, la 2-3 ani, d la același proprietar, părinții săi au cumpărat, prin convenție încheiată în scris, ½ din suprafața care despărțea proprietatea acestora de proprietatea familiei F., familia F. cumpărând cealaltă jumătate.
A precizat că în anii 1964-1965 a stabilit linia de hotar, casa reclamanților fiind construită pe linia de hotar, zidul casei ținând loc de gard.
A arătat că în anii 1974-1975 numitul F. și-a cumpărat un autoturism și a construit un garaj, moment în care proprietățile erau separate de gard, iar garajul are același amplasament și astăzi.
În anul 1986 numitul F., cu acordul fam G. a transformat garajul în construcție de locuit, fiind nevoit ca zidul din spatele casei să-l construiască pe linia de hotar și să desființeze, pe toată lungimea casei, gardul despărțitor.
Arată că i-a permisul numitului F. să intre cu puțin pe terenul său, la stradă, și să se racordeze la haznaua acestuia.
A precizat că reclamanții nu au modificat în nicun punct linia de hotar, iar strașina casei acestora se scurge pe terenul pârâtului, convenind cu fostul proprietar să fie colectată în haznaua sa, pentru a nu fi prejudiciat.
A menționat că sentințele și schițele invocate nu îi sunt opozabile, nefiind parte în respectivele cauze.
A invocat uzucapiunea din anii 1964-1965.
Având în vedere probele solicitate de părți, instanța, la data de 27.05.2013 a încuviințat, pentru părțile prezente, în baza art. 167 C.pr.civ., proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu interogatoriul părților, proba testimonială cu câte 2 martori și proba cu expertiză specialitatea topografie având ca obiective: să se identifice terenul prin dimensiuni și vecinătăți, să se identifice suprafața de teren care este în proprietatea reclamanților și este ocupată de către pârâți, să determine limitele de hotar, să se evalueze suprafața de teren și să se întocmească schița, ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În ședința publică din data de 10.06.2013 instanța a procedat la interogarea părților prezente, reclamanții N. Anișoara și B. M., și pârâții V. I., N. M. și G. C., pe baza întrebărilor formulate de părți, consemnând și atașând la dosarul cauzei răspunsurile acestora, și la audierea martorilor N. D., Cobârlău L. și P. M., sub prestare de jurământ, consemnând și atașând la dosarul cauzei depozițiile acestora.
A încuviințat obiectivele formulate de reclamanți și a dispus emiterea unei adrese către expertul desemnat, A. D. Orlando, pentru a efectuat și a depune raportul de expertiză, cu mențiunea că onorariul provizoriu de expert a fost achitat și să măsoare proprietățile părților în funcție de actele de proprietate ale părților, și către BLET pentru a comunica că a fost numit expert în cauză.
A încuviințat, pentru reclamanți, prezența unui expert asistent la efectuarea expertizei, în persoana expertului C. V. și va dispune emiterea unei adrese către acesta.
A încuviințat obiectivul propus de apărătorul pârâtului G. C., respectiv ca expertul să precizeze care sunt semnele convenționale de hotar care delimitează proprietățile de peste 40 de ani și va pune în vedere pârâtului G. C. să achite onorariu provizoriu de expert în cuantum de 300 lei.
În ședința publică din data de 01.07.2013 instanța a procedat la la audierea martorilor prezenți, Z. V., C. D., O. V., sub prestare de jurământ, consemnând și atașând la dosarul cauzei depozițiile acestora.
La data de 16.09.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză.
La termenul de judecată din data de 07.10.2013 instanța a încuviințat obiecțiunea formulată de apărătorul reclamanților, respectiv să stabilească linia de hotar dintre reclamanți și pârâtele N. M. și V. I. și obiecțiunile formulate în scris și depuse la dosarul cauzei de apărătorul pârâților G. C. și G. C..
La data de 25.10.2013 pârâtul G. C. a depus la dosar planșe foto privind starea de fapt.
La data de 22.11.2013 s-a depus la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiuni și suplimentul la raportul de expertiză.
În ședința publică din data de 09.12.2013 instanța a procedat la interogarea pârâtei G. C., pe baza întrebărilor formulate de reclamanți, consemnând și atașând la dosarul cauzei răspunsurile acesteia.
Instanța a respins cererea apărătorului pârâților G. de refacere a expertizei, cu numirea unui nou expert, întrucât expertul a răspuns obiecțiunilor încuviințate de instanță, precum și proba cucercetarea la fața locului, solicită de apărătorului pârâților G..
La data de 09.12.2013 reclamanții au formulat precizare la acțiune prin care au solicitat obligarea pârâților G., conform raportului de expertiză, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 14,81 mp, iar pârâtele V. I. și N. M. suprafețele de 1,1 mp, respectiv 0,08 mp, conform raportului de expertiză, linia de hotar să fie stabilită între punctele A-B-C-D, cu pârâții G., și între punctele_-G-F-E-D, cu pârâtele V. I. și N. M., să fie obligați pârâții să demoleze parțial construcțiile garaj (pârâții G.) și pătul (pârâtele V. I. și N. M.), cu cheltuieli de judecată.
La data de 27.01.2014 pârâtul G. C. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, să se constate că garajul este amplasat corect . A solicitat să se constate reaua credință a reclamanților care încearcă să inducă în eroare instanța, cu o expertiză care nu corespunde realității, întocmită de 2 experți, unul desemnat de instanță și un expert asistent al reclamanților, care sunt subiectivi, care încalcă starea de fapt, ignoră starea de drept și extinde fraudulos proprietatea reclamanților în dauna pârâților G.. A arătat că reclamanții au cumpărat de la autorii pârâtelor V. I. și N. M. o suprafață de teren, prin chitanță de mână, în care sunt menționate cele două dimensiuni, lățimea dinspre . lungime. A precizat că experții din prezenta cauză nu au luat în considerare schița și memoriul tehnic din dosarul atașat nr. 5822/20.11.1995. A arătat că proprietatea reclamanților a avut aceleași dimensiuni din anul 1994, lățimea de 5,5 m în față nu se regăsește și în spatele curții, iar linia de hotar dintre reclamanți și pârâții G. a rămas aceeași, în linie dreaptă, în continuarea construcției reclamanților, unind colțul casei reclamanților cu gardul pârâților G. vechi de 40 de ani. A menționat că gardul de sârmă, reînnoit de pârâții G. este situat pe aceeași linie despărțitoare stabilită prin schiță, iar garajul este construit de 40 de ani, se află pe același amplasament, iar vânzătorul reclamanților, numitul F., a lipit construcția sa de garajul lui G., fiind chiar discuții între F. și pârâtul G. cu privire la strașina construcției reclamanților care se afla peste garajul pârâtului G.. A solicitat infirmarea expertizei, făcută în frauda intereselor pârâților G.. Arată că experții nu au răspuns obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, deși au fost depus ela dosar plașe foto care dovedesc că fundația garajului lui G. este înglobată în zidul reclamanților, că zidul casei reclamanților păstrează urma unui WC al familiei G., demolat ulterior. Cu privire la plângerea formulată de reclamantă împotriva pârâtului G., arată că aceasta nu a avut nicio finalitate. Precizează că între proprietatea pârâtului G. și a numitului F., vânzătorul reclamanților, a existat o bucată de teren care a fost împărțită de aceștia, în urmă cu 40 de ani, pe lungime.
La data de 31.01.2014 reclamanții au formulat concluzii scrise prin care au solicitat obligarea pârâților G., conform raportului de expertiză, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 14,81 mp, iar pârâtele V. I. și N. M. suprafețele de 1,1 mp, respectiv 0,08 mp, conform raportului de expertiză, linia de hotar să fie stabilită între punctele A-B-C-D, cu pârâții G., și între punctele_-G-F-E-D, cu pârâtele V. I. și N. M., să fie obligați pârâții să demoleze parțial construcțiile garaj (pârâții G.) și pătul (pârâtele V. I. și N. M.), cu cheltuieli de judecată.
A arătat că acțiunea este întemeiată, dovadă concluziile raportului de expertiză în sensul că pârâții ocupă din terenul proprietatea reclamanților.
În privința pârâtelor N. M. și V. I., argumentul în sensul că au întocmit o documentație cadastrală nu poate duce automat la concluzia că acțiunea în revendicare față de acestea trebuie respinsă.
A precizat că dețin act de proprietate, respectiv sentința civilă nr._/17.08.1995 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/1994, sentință în care se precizează dimensiunile incontestabile ale terenului acestora: 5,5 m lățime și 17 m lungime, dimensiuni respectate de către expert.
A menționat că pârâții G. nu dețin nici un act de proprietate pentru terenul pe care îl ocupă.
A arătat că cu rea credință pârâtul G. C. a răspuns la interogatoriu că gardul despărțitor intre proprietăți datează din anul 1963, susținere contrazisă de martorii P. M., N. D., de sesizarea reclamantei către poliție din data de 09.09.2002 și afirmația apărătoarei pârâtului de la ultimul termen de judecată.
La data de 31.01.2014 pârâtul G. C. a depus concluzii scrise prin acre a solicitat respingerea cererii.
A arătat că reclamanții au cumpărat în anul 1989, prin chitanță de mână, un imobil, de la autorii pârâtelor V. I. și N. M., în chitanță fiind specificat doar frontul stradal 5,5 m și o lungime, fără specificarea vecinătăților, a suprafeței totale.
A precizat că reclamanta N. Anișoara și-a delimitat proprietatea prin proiectul 786/1994, memoriu tehnic și planul de situație, iar linia de hotar a fost stabilită de aceasta de acum 20 de ani. Chiar în declarația dată în 08.09.2003 de N. Anișoara, aceasta recunoaște că între proprietăți era o plasă de sârmă din fier beton care despărțea proprietatea sa de proprietatea lui G. I..
A menționat că martora O. V., propusă de reclamanți, a declarat că pârâții G. nu ocupă din terenul deținut de reclamanți, martorul P. M., cel care a scris chitanța a recunoscut că cu acea ocazie nu s-a efectuat măsurătoarea efectivă, martorii N. D., C. D. și Z. V. au relatat că proprietățile erau delimitate cu gard.
Prin sentința civilă Nr.1170/03.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată de reclamanții N. Anișoara și B. M., în contradictoriu cu pârâții V. I., N. M., G. C. și G. C..
Au fost obligați pârâții G. C. și G. C. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 14,81 mp situat în C., ., jud. D., materializat între punctele A-6-12-50-65-67-D-C-B-A și stabilește linia de hotar ce desparte proprietățile acestor pârâți de cea a reclamanților pe aliniamentul punctelor A-B-C-D, conform plan Anexa 2 la Raportul de expertiză întocmit de expert A. D. Orlando.
Au fost obligați pârâții să ridice partea construcției cu destinația garaj amplasată pe acest teren.
Au fost obligate pârâtele V. I. și N. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1,1 mp situat în C., ., jud. D., materializat între punctele 67-68-E-D-67, precum și suprafața de 0,08 mp, materializată între punctele F-307 cu dimensiunea de 0,66 m; 307-G cu dimensiunea de 0,39 m și G-F cu dimensiunea de 0,42 m și stabilește linia de hotar ce desparte proprietățile acestor pârâte de cea a reclamanților pe aliniamentul punctelor_-G-F-E-D, conform plan Anexa 2 la Raportul de expertiză întocmit de expert A. D. Orlando.
Au fost obligate pârâtele să ridice partea construcției cu destinația pătul amplasată pe acest teren.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 2310 lei reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții N. Anișoara și B. M. sunt proprietarii terenului situat în C., ., județul D., cu dimensiunile de 5,50 m și 17 m, conform actului lor de proprietate, respectiv Sentința Civilă nr._/1995 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă, fila 6 dosar.
În ceea ce-i privește pe pârâții G. C. și G. C., aceștia sunt proprietarii terenului situat în C., ., județul D., în suprafață de 250 mp, conform actului lor de proprietate, respectiv, Actul de vânzare sub semnătură privată/31.08.1962, fila 29 dosar.
La rândul lor pârâtele V. I. și N. M. sunt proprietarii terenului situat în C., ., județul D., în suprafață de 252,68 mp conform actului lor de proprietate, respectiv Sentința Civilă nr. 2608/16.02.2009 a Judecătoriei C., definitivă și irevocabilă, fila 62 dosar.
Procedând la identificarea terenului în litigiu pe baza actelor de proprietate deținute și prezentate de părți, raportul de expertiză întocmit de expert A. D. Orlando relevă faptul că reclamanții au în posesie un teren în suprafață de 73,55 mp materializat pe planul de situație Anexa 1 a prezentului raport de expertiză între punctele 6-5-_-41-68-67-65-50-12-6(2Cc) cu dimensiunile și vecinătățile arătate în anexă, fila 104 dosar.
Comparând suprafața găsită la măsurători, care este de 73,55 mp cu suprafața rezultată din actul de proprietate din care rezultă suprafața de 93,50 mp, rezultă un minus de teren de 19,95 mp.
Același raport menționează că pârâtele V. I. și N. M. au în posesie un teren în suprafață de 250,51 mp materializat pe planul de situație Anexa 1 a raportului de expertiză între punctele_-_-_-300(3Cc) cu dimensiunile și vecinătățile arătate în anexă, fila 104 dosar, conform actului de proprietate suprafața de 252,68 mp iar în CF au intabulată suprafața de 250 mp.
De asemenea expertiza a identificat că aceste pârâte mai dețin un teren în suprafață de 46,22 mp între punctele 67-68-41-_-_-43-67(Cc) pentru care nu au prezentat acte de proprietate, arătând numai că îl dețin de peste 30 de ani.
Pârâții G. C. și G. C. au în posesie un teren în suprafață de 344,10 mp materializat pe planul de situație Anexa 1 raport de expertiză între punctele 11-10-9-8-6-12-50-65-67-43-38-63-_1-_(1Cc) cu dimensiunile și vecinătățile arătate în anexă, fila 104 dosar.
Comparând suprafața găsită la măsurători, care este de 344,10 mp cu suprafața rezultată din actul de proprietate din care rezultă suprafața de 250 mp, rezultă un plus de teren de 94,10 mp.
Astfel, s-a stabilit că pârâții G. C. și G. C. ocupă în mod abuziv din terenul proprietatea reclamanților o suprafață de 14,81 mp materializată pe planul de situație Anexa 2 raport de expertiză între punctele A-6-12-50-65-67-D-C-B-A cu dimensiunile arătate în anexă, fila 105 dosar, această suprafață fiind ocupată de o parte din garajul acestor pârâți, iar pârâtele V. I. și N. M. ocupă din terenul proprietatea reclamanților o suprafață de 1,1 mp materializată pe planul de situație Anexa 2 raport de expertiză între punctele 67-68-E-D cu dimensiunile arătate în anexă, fila 105 dosar, această suprafață fiind ocupată de un pătul construit din lemn ce aparține pârâtelor, precum și suprafața de 0,08 mp cu următoarele dimensiuni între punctele: F-307 pe dist. de 0,66 m; 307-G pe dist. de 0,39 m și G-F pe dist. de 0,42 m.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, martorii N. D., P. M., Z. V., O. V. au arătat că pârâtul G. a construit gardul din sârmă după anul 2000, după ce reclamanții au cumpărat imobilul, că acesta nu este în linie dreaptă intrând pe terenul reclamanților.
În aceste condiții s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii invocată în apărare de pârâții G..
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății se poate invoca fie pe calea acțiunii principale fie pe cale de excepție, când se opune celui care reclamă un drept asupra bunului uzucapat.
Din conținutul art. 1890 C.CIV., a rezultat că pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani, trebuie îndeplinite 2 condiții și anume să existe o posesie de 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică neviciată.
În art. 1847 C.CIV., sunt prevăzute condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a conduce la uzucapiune, adică să fie utilă.
Conform acestui text, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Lipsei calităților posesiei utile îi corespund tot atâtea vicii a căror existență împiedică posesia să aibă efecte juridice.
Astfel, lipsei calității posesiei de a se exercita sub nume de proprietar îi corespunde viciul precarității.
Precaritatea denumește caracterul pe care îl are ținerea unui lucru, lipsită de animus dominus, adică de elementul intențional al posesiei care înseamnă voința acelui ce deține lucrul de a se considera proprietarul lui ,titularul dreptului real.
De asemenea, posesia trebuie să fie publică, iar publicitatea acesteia este dată pe lângă posesia asupra terenului în intervalul de 30 de ani fixat de lege sub nume de proprietar, și de declararea la organele fiscale a pretinsului drept pentru impunere fiscală.
În speță, pârâții nu au făcut dovada publicității posesiei în sensul că nu au înregistrat la organele fiscale și nu au achitat impozitele aferente pentru terenul în litigiu, astfel că în speță nu operează prescripția achizitivă, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Potrivit art. 563 NCC, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Ea are de asemenea, dreptul la despăgubiri. dacă este cazul.
În speță, reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat cât și faptul că acesta este ocupat fără drept de pârâți care nu au prezentat acte de proprietate, astfel că acțiunea precizată de reclamanți sub aspectul capătului de cerere privind revendicarea este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Instanța a obligat pârâții G. C. și G. C. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 14,81 mp situat în C., ., jud. D., materializat între punctele A-6-12-50-65-67-D-C-B-A, urmând a fi obligați să ridice partea construcției cu destinația garaj amplasată pe acest teren.
Instanța a obligat pârâtele V. I. și N. M. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1,1 mp situat în C., ., jud. D., materializat între punctele 67-68-E-D-67, precum și suprafața de 0,08 mp, materializată între punctele F-307 cu dimensiunea de 0,66 m; 307-G cu dimensiunea de 0,39 m și G-F cu dimensiunea de 0,42 m, urmând a fi obligate să ridice partea construcției cu destinația pătul amplasată pe acest teren.
Potrivit art. 560 NCC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Având în vedere capătul de cerere prin care s-a solicitat grănițuirea proprietăților și în considerarea textului de lege menționat, instanța va stabili linia de hotar ce desparte proprietățile pârâților G. de cea a reclamanților pe aliniamentul punctelor A-B-C-D, precum și linia de hotar ce desparte proprietățile pârâtelor V. și N. de cea a reclamanților pe aliniamentul punctelor_-G-F-E-D, conform plan Anexa 2 la Raportul de expertiză întocmit de expert A. D. Orlando.
Potrivit art. 582 (b) NCC, în cazul în care autorul unei lucrări autonome cu caracter durabil asupra imobilului ce aparține altei persoane este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea ei.
În acest context legal, au fost obligați pârâții G. să ridice partea construcției cu destinația garaj amplasată pe terenul ocupat ce aparține reclamanților, iar pârâtele V. și N. au fost obligate să ridice partea construcției cu destinația pătul amplasată pe terenul ocupat ce aparține reclamanților.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC, au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 2310 lei reprezentând taxă timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele V. I. și N. M., precum și pârâții G. C. și G. C., criticând-opentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul declarat de pârâtele V. I. și N. M. s-a susținut, în esență, că în mod eronat prima instanță a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, culpa procesuală nefiind stabilită în raport de dispozițiile art. 277 VCPC, în temeiul cărora trebuiau obligați la cheltuieli de judecată într-un cuantum mai mic, întrucât s-a constatat că ei ocupă doar 1,1 mp, în timp ce ceilalți pârâți G. ocupă o suprafață de 14,82 mp din terenul reclamanților; prima instanță a analizat greșit materialul probator administrat în cauză, dimpotrivă titlul acestora fiind mai bine caracterizat, având preferință față de cel al reclamanților a cărui întindere concretă este cel mult prezumtivă.
În apelul declarat de pârâții G. C. și G. C. s-a susținut, în esență, că prima instanță a analizat greșit starea de fapt dedusă judecății, nevalidând teza uzucapiunii invocată de aceștia pentru terenul de sub garaj, expunând amplu istoricul litigios și probele administrate în acel proces purtat cu reclamanții într-un litigiu anterior, ce a constituit obiectul dos. nr. 786/1994; în ceea ce privește linia de hotar au susținut că aceasta a fost delimitată, potrivit probatoriului administrat în cauză, cu un gard din sârmă și lemn, edificat în urmă cu mai bine de 40 de ani.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În apel, în condițiile art. 215-216 VCPC instanța a dispus o cercetare la fața locului, precum și un supliment la raportul de expertiză întocmit inițial la instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 2 VCPC.
Apelurile sunt fondate.
Reclamanții N. Anișoara și B. M. sunt proprietarii terenului situat în C., .>nr. 7 (actual nr. 11), județul D., cu dimensiunile de 5,50 m și 17 m, conform actului lor de proprietate, respectiv sentința civilă nr._/1995 a Judecătoriei C., pronunțată în dos. nr._/1994, definitivă și irevocabilă (filele 6-8 dosar fond).
Pârâții G. C. și G. C. sunt proprietarii terenului situat în C., .>nr. 13, județul D., în suprafață de 250 mp, conform actului lor de proprietate, respectiv Actul de vânzare sub semnătură privată încheiat la data de 31.08.1962 ( fila 29 dosar fond).
De asemenea, pârâtele V. I. și N. M. sunt proprietarele terenului situat în C., .>nr. 9, județul D., în suprafață de 252,68 mp, conform actului lor de proprietate, reprezentat de sentința civilă nr. 2608/16.02.2009 a Judecătoriei C., pronunțată în dos. nr._, definitivă și irevocabilă (fila 62 dosar fond).
De menționat că niciuna dintre părțile în litigiu nu au avut întocmită documentație cadastrală, anterior declanșării litigiului, reclamanții constatând pretinsa lipsă de teren cu prilejul unor măsurători premergătoare întocmirii documentației cadastrale, în acest sens fiind depus, în susținerea acțiunii dedusă judecății, planul de situație executat de expert-ing. P. I. A. (fila 9 dosar fond).
Așadar, incontestabil, problematica de fapt și de drept dedusă judecății nu se circumscrie regulilor în materie de revendicare imobiliară, reclamanții neputând furniza pe tot parcursul procesului niciun fel de date concrete cu privire la momentul sau modalitatea în care pârâții ar fi exercitat acte de ocupare abuzivă a vreunei porțiuni din proprietatea reclamanților.
Totodată Tribunalul relevă că, suprafața menționată într-un act de proprietate nu are, în sine, o forță probantă absolută în ceea ce privește întinderea obiectului material al acelui drept; realitățile, de ce le mai multe ori, au dovedit că suprafețe din acte nu au cum să corespundă, la milimetru, cu realitatea fizică, lipsa unei organizări cadastrale adecvate și sistemul de publicitate imobiliară personală, conferind un caracter aproximativ și relativ suprafețelor menționate în actele de proprietate.
Pentru aceste considerente, singura modalitate justă de soluționare a unei acțiuni în revendicare imobiliară este aceea în care se stabilește, pe baza probelor, că reclamantul a fost deposedat de o suprafață din terenul proprietatea sa, prin ocuparea abuzivă a acestuia de către pârât, precum și faptul că au fost depășite sau nesocotite limitele de hotar, ca limite fizice ale obiectului material al dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate trebuie să fie, deci, raportat la obiectul său material, care are întotdeauna anumite limite fizice, pentru că el constituie „bunul” susceptibil de apropriațiune juridică, iar numai prin încălcarea acestor limite se aduce atingere acestui drept, și nu prin simplul fapt că unul dintre vecini posedă mai mult decât în acte, iar celălalt mai puțin, câtă vreme nu s-a dovedit modificarea abuzivă a liniei de hotar dintre terenurile limitrofe.
În speță, în concret, nu s-a dovedit vreo extindere nejustificată a terenului deținut de pârâtele V. I. și N. M., pe latura ce se învecinează cu terenul reclamanților și nu s-a făcut dovada faptului juridic al deposedării reclamanților de terenul în suprafață de 1,1 mp, cât s-a constatat în coraportul de expertiză topografică întocmită la fond de experții-ingineri A. D. Orlando și C. V., atât timp cât, pe de o parte, reclamanții nu au putut niciun moment să dea vreo explicație pertinentă cu privire la circumstanțele în care s-ar fi produs o astfel de acaparare nelegitimă, iar, pe de altă parte, din absolut întreg probatoriul administrat în cauză nu a reieșit că respectivele pârâte ar fi modificat în vreun fel semnele materiale vechi de hotar.
Așadar, indubitabil, aceste pârâte, V. I. și N. M., au dobândit drepturile lor de proprietate asupra terenurilor limitrofe, în limitele materiale existente la data dobândirii, fără să se fi produs vreo modificare a acestora.
În ceea ce privește pe ceilalți pârâți, G. C. și G. C., prin suplimentul de expertiză topografică întocmit de expert-ing. A. D. Orlando în faza devolutivă a apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 2 VCPC, coroborat cu constatările efective al instanței de apel cu prilejul cercetării la fața locului, dispusă în condițiile art. 215-216 VCPC, s-a clarificat pe deplin că singura porțiune de teren ocupată de acești pârâți, reclamanților, este cea situată în spatele casei reclamanților, având o suprafață de 1,66 mp, individualizată prin punctele 50-65-66-50A-50 în schița-anexă la raportul de expertiză suplimentar menționat.
Instanța de apel și-a întemeiat această convingere, dat fiind că singura porțiune de hotar care nu este delimitată prin semne materiale este cea situată în spatele casei reclamanților, imobil ce nu este construit cu calcan, ci dimpotrivă având un acoperiș a cărui șarpantă are corespondent terestru exact aliniamentul ce unește colțul acestuia dinspre stradă cu celălalt colț dinspre interiorul proprietății, reprezentat de punctele 50-65-66 din schița-anexă a respectivului raport de expertiză suplimentar întocmit în apel (fila 76 dosar apel).
Totodată, instanța de apel constată că în ceea ce privește restul hotarului despărțitor dintre reclamanți și pârâții G. C. și G. C. ( materializat printr-un gard din plasă de sârmă și reprezentat grafic de punctele 66-67-67 în aceeași schiță-anexă a suplimentului la raport), nu au existat dovezi că acesta ar fi avut o altă configurație decât cea existentă în prezent, neexistând semne vechi de hotar care să confirme teza susținută de reclamanți, atât în privința revendicării, cât și cea a grănițuirii proprietăților limitrofe pe acest tronson.
Așadar, instanța de apel constată că reclamanții, la fel ca în situația celorlalte pârâte, V. I. și N. M., nu au putut niciun moment să dea vreo explicație pertinentă cu privire la circumstanțele în care s-ar fi produs o astfel de acaparare nelegitimă din partea pârâților G. C. și G. C..
De asemenea, susținerea reclamanților în sensul că, în perimetrul reprezentat grafic de punctele B-C-D-E-68-67-66-65-B, propus inițial de expert în schiț-anexă la raportul de expertiză întocmit la fond, ca fiind suprafața găsită lipsă din terenul reclamanților (lungă de 8,03 m și lată de 1,47 la un capăt și de 1,09 la celălalt capăt și având în total 14 mp), ar fi existat amplasate, anterior edificării noului gard, niște solarii, nu numai că nu a fost confirmată de niciun mijloc de probă administrat în cauză, dar se înfățișează ca vădit neverosimilă, în condițiile în care această suprafață infimă nu ar fi putut permite, în nicio variantă constructivă, edificarea unor astfel de lucrări.
Pentru toate aceste considerente legale, instanța de apel, în baza art. 296 VCPC, urmează să admită apelurile, ca fondate, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că, va admite în parte cererea în revendicare și grănițuire față de pârâții G. C. și G. C.; va admite în parte cererea de grănițuire față de pârâtele V. I. și N. M. și va respinge cererea în revendicare față de pârâtele V. I. și N. M.; va obligă pe pârâții G. C. și G. C. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren 1,66 mp, individualizat prin punctele 50-65-66-50A-50 în schița anexă la raportul de expertiză suplimentar efectuat în faza apelului de expertul A. D. -Orlando, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; va stabili linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților, situat în C., . și terenul proprietatea pârâților G. C. și G. C. situat în C., ., pe aliniamentul 6-12-50-65-67 în aceeași schiță anexă la raport; va stabili linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților, situat în C., . și terenul proprietatea pârâtelor N. M. și V. I., situat în C., ., pe aliniamentul_ pe schița anexă menționată mai înainte.
În baza art. 274 - 276 VCPC va compensa în totalitatea cheltuielile de judecată efectuate la prima instanță și va obliga pe intimații-reclamanți, în solidar, către apelanții G. C. și G. C., la plata sumei de 2520 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelanții pârâți V. I., cu domiciliul în C., . c, ., cu domiciliul în C., ., județul D., și apelanții pârâți G. C., domiciliată în C., ., județul D., . în C. ., . împotriva sentinței civile nr. 1170 din 03.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți N. ANIȘOARA, domiciliată în ., ., județul D., B. M., domiciliat în
., județul D..
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că;
Admite în parte cererea în revendicare și grănițuire față de pârâții G. C. și G. C..
Admite în parte cererea de grănițuire față de pârâtele V. I. și N. M..
Respinge cererea în revendicare față de pârâtele V. I. și N. M..
Obligă pe pârâții G. C. și G. C. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren 1,66 mp, individualizat prin punctele 50-65-66-50A-50 în schița anexă la raportul de expertiză suplimentar efectuat în faza apelului de expertul A. D.-Orlando, schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților, situat în C., . și terenul proprietatea pârâților G. C. și G. C. situat în C., ., pe aliniamentul 6-12-50-65-67 în aceeași schiță anexă la raport.
Stabilește linia de hotar între terenul proprietatea reclamanților, situat în C., . și terenul proprietatea pârâtelor N. M. și V. I., situat în C., ., pe aliniamentul_ pe schița anexă menționată mai înainte.
Compensează în totalitatea cheltuielile de judecată efectuate la prima instanță.
Obligă pe intimații reclamanți în solidar către apelanții G. C. și G. C. la plata sumei de 2520 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./8 ex.
Jud.fond.L.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1112/2015. Tribunalul DOLJ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1073/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
