Fond funciar. Decizia nr. 1112/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1472/183/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1112/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător V. F.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea apelurilor formulate de pârâții T. I. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUD. D. împotriva sentinței civile nr. 2603 din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N. și intimata pârâtă C. L. DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA URZICUȚA, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul pârât Ț. I. personal și asistat de av. C. F. și av. D. S. pentru intimatul reclamant, lipsind apelanta pârâtă C. JUDEȚEANĂ D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și intimata pârâtă C. L. DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA URZICUȚA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au înaintat relațiile solicitate B.N.P. G. G., după care;
Av. C. F. pentru apelantul pârât Ț. I. depune o cerere aparținând tatălui apelantului de înscriere în C.A.P., în copie conformă cu originalul, care se comunică și intimatului reclamant, prin apărător și, solicită încuviințarea probei cu acest înscris.
Av. D. S. pentru intimatul reclamant lasă la aprecierea instanței utilitatea probei cu înscrisul depus de apelantul pârât Ț. I. la acest termen de judecată.
Instanța, apreciind ca fiind utilă soluționării cauzei proba cu înscrisul depus de apelantul pârât Ț. I. la acest termen de judecată., respectiv cu cererea de înscriere în CAP, în temeiul art. 254 alin.4 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 alin.1 N.C.P.C. și art. 258 alin.1 N.C.P.C., o încuviințează.
La interpelarea instanței, părțile prezente prin apărători arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschise dezbaterile pe fond, motiv pentru care acordă cuvântul pe apelurile declarate in cauză.
Av. C. F. pentru apelantul pârât Ț. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de pârâtul Ț. I., schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, arătând ca reclamantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate decât pentru 2 ha, iar restul terenului aparținea tatălui pârâtului, Fără cheltuieli de judecată.
Av. D. S. pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea ambelor apeluri, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, aratând ca pârâtul era renunțător la succesiunea bunicului, conform motivelor din întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
Av. C. F. pentru apelantul pârât Ț. I., având cuvântul pe apelul COMISIEI JUDEȚENE D. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, pune concluzii de admiterea acestuia.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judeactoriei Băilești sub nr_, la data de 31.03.2014, reclamantul T. N. a chemat în judecată pe pârâții T. I., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor de pe lânga Prefectura D. si C. Locala de pe langa Primaria Urzicuta, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea titlului de proprietate nr. 267-9592 din 09.12.1993, emis pe numele lui T. C. N. si T. C. I. pentru suprafața totală de 6 ha si 1500 mp, obligarea paratelor sa emită un nou titlu de proprietate în care sa figureze ca titular doar T. C. N., pentru suprafața totala de 6 ha si 1500 mp si obligarea paratului T. I. la cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 6,15 ha teren arabil situat pe raza comunei Urzicuta în data de 19.03.1991 sub nr. 1047, conform cu registrului agricol și a mai solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de fiu al defunctului T. Ghe. C., iar titlul de proprietate a fost emis pe numele sau în calitate de fiu cât si pe numele paratului în calitate de nepot de fiu.
Totodată reclamantul precizează ca pârâtul nu a făcut si semnat personal nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul T. Ghe. C. ,iar in data de 18.10.1973, paratul T. I., alături de ceilalți moștenitori, Trană M., B. M., I. F., A. G., conform declarațiilor autentificate sub . nr. 1492/1493,1494, 1495, 1496/1973 si înregistrate sub. nr. 645, 646, 647, 648, 649/1973, la notariatul de Stat au renunțat la sucesiunea defunctului T. Ghe. C., intreaga avere revenindu-i lui T. N., în calitate de fiu.
A arătat ca paratul nu a făcut cerere de personal pentru reconstituirea dreptului de proprietate, titlul de proprietate fiind emis în mod eronat si pe numele acestuia ca nepot al defunctului T. Ghe. C., paratul venind la mostenirea defunctului T. Ghe. C. în calitate de nepot de fiu deși paratul nu era indreptatit sa i se reconstituie dreptul de proprieatte asupra terenurilor ramase de pe urma defunctului T. Ghe C. din moment ce acesta a renuntat expres la succesiune asa cum reiese din certificatul de mostenitor .
Reclamantul a sustinut ca este cel care a avut in posesie intraga suprafata de teren atat intravilan cat si extravilan, platind impozitele la Primaria Urzicuta .
In drept a invocat dispozițiile legii 18/1991, Legea 169/1997 art.III al.1. leg. 1/2000,legea 248/2005.
La 15.05.2014 paratul T. I. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului
A aratat ca reprezentantii primariei si comisiei locale le-au spus sa faca o singura cerere de reconstituire, probabil pentru ca T. C. era inscris in registrul agricol doar cu suprafata de 2,20ha, că tatal sau, T. P., a figurat in registrul agricol cu diferenta dintre 6,36 ha si 2,20 ha., nefiind adevarat ca ar fi renuntat la succesiune, fiind vorba de pamantul tatalui sau.
Paratul a mai aratat ca a facut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru pamantul ce a apartinut tatalui sau T. P. care a avut rol separat in registrele agricole și că au fost sfatuiti sa formuleze o singura cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru ambele pozitii din registrele agricole, tot asa intentionat a fost trecut ca defunct bunicul iar tatal sau nu, si initiala bunicului a fost trecuta atat la reclamant cat si la el desi pe tatal sau l-a chemat P. .
In drept a invocat dispoz. art. 205 al.2 cod pr. civ .
Prin intampinare paratul a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, sustinand in esenta ca reclamantul nu a urmat procedura prevazuta de art.53-58 din Legea fondului funciar, in sensul ca nu a formulat contestatie impotriva hotararii adoptate de C. locala de fond funciar, astfel ca nu a fost parcursa procedura prealabila a procedurii administrative jurisdictionale.
A aratat ca reclamantul a avut cunostinta atat de hotararea Comisiei Locale cat si de cea a Comisiei judetene fata de care a manifestat pasivitate, nu le-a contestat in vreun fel, ceea ce presupune ca si le-a insusit si a fost de acord cu ele .
De asemenea, a invocat exceptia tardivitatii introducerii cererii, considerand ca actiunea introdusa de reclamant este tardiv formulata avand in vedere data adoptarii hotararii Comisiei Judetene in raport cu reglemetarile date de art. 53-58 din Legea fondului funciar coroborate cu dispoz.art.185 cod pr. civ.
La termenul din 30.06.2014 reclamantul a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea sustinerilor paratului ca fiind nedovedite si neintemeiate, a solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii si tardivitatii motivand ca actiunea in constatarea nulitatii absolute este imprescriptibila, poate fi invocata de orice persoana interesata si poate fi invocata oricand pe cale de actiune. Aceasta are efect retroactiv, iar desfiintarea actului avand loc din momentul in care aluat nastere.A depus la certificat de mostenitor nr.551/1973,certificat de deces pentru T. C. si T. P., acte de stare civila ,TDP nr . 267-9592/9.12.1993, anexa 24 dupa T. C. .
Prin sentința civilă nr.2603/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr._, a fost respinsă exceptia inadmisibilitatii actiunii, afost respinsă exceptia tardivitatii introducerii actiunii, a fost admisă actiunea formulata de reclamantul T. N., în contradictoriu cu pârâții T. I., C. Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor de pe lângă Prefectura D. si C. Locala Urzicuta, jud. D. și s-a dispus anularea titlului de proprietate nr.267-9592 din 9.12.1993 .
A fost obligată C. Locala Urzicuta sa inainteze Comisiei Judetene de fond funciar D. propunerea pentru emiterea unui nou titlu de proprietate in care sa figureze ca titular T. C. N., a fost obligată C. Județeana de fond funciar D. sa emită un nou titlu de proprietate in care sa figureze ca titular T. C. N. și au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecata către reclamant, constând in onorariu de avocat in suma de 700 lei
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâtul a invocat, in esenta, in sustinerea exceptiei, faptul ca reclamantul nu a urmat procedura prevazuta de art.53-58 din Legea fondului funciar, in sensul ca nu a formulat contestatie impotriva hotararii adoptate de C. locala de fond funciar, astfel ca nu a fost parcursa procedura prealabila a procedurii administrative jurisdictionale.
Instanța a constatat ca reclamantul si-a intemeiat cererea pe disp. art.III al.1 din Legea 169/1997 care prevad ca sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau reconstituiri, iar cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nu este conditionata de parcurgerea procedurii prealabile administrativa prevăzuta de art. 53 si urm. din Legea 18/1991, putând fi invocata oricând de persoana interesata, astfel ca instanța a respins excepția ca neîntemeiată.
Referitor la exceptia tardivitatii introducerii cererii, instanța a reținut că, in raport de disp.art III al.1 din Legea 169/1997 care prevăd sancțiunea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, dreptul la acțiune este imprescriptibil, astfel incat a respins excepția ca neîntemeiata.
Prin TDP nr.267-9592 din 9-12.1993 s-a reconstituit partilor din proces, in calitate de moștenitori ai lui T. Ghe. C., dreptul de proprietate pentru suprafata de 6,15 ha teren situat pe raza comunei Urzicuta.Asa cum rezulta din cererile de reconstituire a dreptului de proprietate aflate la dosar, atât reclamantul, cat si paratul au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului T. C..In acest context nu poate fi retinuta susținerea paratului potrivit careia ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma tatălui sau T. P.. Din răspunsul Primariei . aceasta persoana nu a avut rol in registrele agricole ale anilor 1959-1953.
Instanța a mai reținut ca, potrivit certificatului de moștenitor nr.551/1973, paratul a renunțat la succesiunea autorului T. C., singurul moștenitor caruia i-a revenit intreaga avere fiind T. N..In aceste condiții, paratul nu este persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii beneficiază numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevazut de art.700 din Codul Civil, nu si cei care au renunțat la moștenire, așa cum a statuat ICCJ prin decizia nr.XI din 5.02.2007 referitoare la aplicarea art.8 si 13 al.2 din Legea nr.18/1991.
F. de aceste considerente, instanța a dispus anularea titlului de proprietate menționat.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că, potrivit art. 5 din HG 890/2005 comisiile locale înaintează comisiilor județene propunerile pentru reconstituirea dreptului de proprietate iar potrivit art. 6 lit.f din HG 890/2005, comisiile judetene au atribuția emiterii titlurilor de proprietate.Având in vedere ca titlul de proprietate ce a făcut obiectul litigiului este lovit de nulitate absoluta pentru considerentele arătate, instanța a obligat C. Locala Urzicuta sa înainteze Comisiei Județene de fond funciar D. propunerea pentru emiterea unui nou titlu de proprietate in care sa figureze ca titular T. C N..
De asemenea, a obligat C. județeana de fond funciar D. sa emită un nou titlu de proprietate in care sa figureze ca titular T. C. N..
In baza art.453 din NCPC, a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecata către reclamant, constând in onorariu de avocat in suma de 700 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții T. I. și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului declarat de apelantul pârât Ț. I. se arata că mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a tardivității introducerii acțiunii si pe fond a admis acțiunea formulata de reclamantul T. C N. deoarece, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamantul a solicitat sa i se reconstituie drept de proprietate doar pe suprafața de 2ha, deci nici măcar nu a cerut întreaga suprafața pe care o solicita in prezent.
Mai mult, se susține de către apelant că Primăria Urzicuța a refuzat sa depună la dosarul cauzei copie de pe toate registrele agricole deținute și că, intenționat, aceasta a depus copie doar de pe registrele din anii 1960-1963 când tatăl pârâtului era decedat si când întreaga suprafața de teren era înregistrata la bunicul său T. C., iar mama sa figura ca plecata și a pretins ca nu mai are alte registre agricole, cu toate ca la solicitarea sa ii comunicaseră ca toate suprafețele de pământ au aparținut lui T. C.- P.. Ca este așa o dovedește si faptul ca tatăl pârâtului s-a înscris in CAP cu suprafața de teren de 4 ha, cat si cu un inventar de 2 boi, un car și un plug.
Se arata de către apelant că, potrivit art. 8 din Legea 18/1951, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție s-a făcut in condițiile legii18/1991, de prevederile legii putând beneficia membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție, pre in condițiile legii civile moștenitorii acestora. Este si cazul pârâtului deoarece tatăl său P. s-a inscris in CAP conform cererii pe care o depune in xerocopie si potrivit art.l1 alin. 3, precum si art. 14 din Legea 18/1991, pârâtului a fost și este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut tatălui său si cu care acesta este înscris in CAP. Or, daca tot pământul ar fi aparținut bunicului pârâtului T. C., tatăl pârâtului nu ar fi avut cu ce să se înscrie in CAP și, mai mult, așa după cum s-a arătat in întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a mai venit cu teren la poziția bunicului său si mama sa I. S. care se regăsește in componenta registrului agricol la poziția bunicului si care a venit cu zestrea sa de pământ, iar bunicul a dat si el ca zestre pământ fiicelor sale arătate in anexa 24 depusa la dosarul cauzei de către reclamant. S-a susținut în mod nereal ca pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 si 476 N.C. pr. civ.
Pârâta C. județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,a formulat apel arătând că instanța de fond nu și-a dovedit rolul activ în soluționarea cauzei în sensul că, deși reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată cheltuielile de judecată doar de la T. I., instanța le-a stabilit și împotriva Comisiei Județene D..
Reținând cheltuielile de judecată și împotriva și Comisiei Județene D., instanța de fond în mod netemeinic si nelegal a soluționat cauza sub acest aspect, deoarece nu a ținut seama că titlul a fost emis greșit deoarece C. L. Urzicuța, care avea posibilitatea și atribuții pentru a verifica registrele agricole, actele de succesiune, nu a sesizat comisiei județene că pârâtul a renunțat la succesiunea după autorul T. C.. Acest aspect reiese din certificatul de moștenitor nr. 155/1973, certificat care nu a stat la baza emiterii TDP nr. 267-9592 din 09.12.1993, emis pe numele T. N. și T. C I..
De asemenea, T. N., în cauza de față fiind reclamant, figurând alături de T. I. în TDP nr. 267-9592 din 09.12.1993, în calitate de pârât nu a contestat conform procedurii Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991 anexele de validare care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, situație în care în mod corect a solicitat cheltuielile de judecată prin acțiunea introductivă doar de la pârât. Pe cale de contestație C. județeană avea posibilitatea să nu emită respectivul titlu ce face obiectul acțiunii de față, într-o atare situație nu se ajungea la acest litigiu.
Ținând cont că reclamantul prin cererea introductivă nu a solicitat cheltuielile de judecată de la C. Județeană D., cât și de aspectele menționate mai sus cu privire la actele premergătoare emiterii titlului de proprietate care nu au fost aduse la cunoștința Comisiei Județene D., cum este cazul certificatului de moștenitor nr. 155/1973 prin care pârâtul T. I. a renunțat la moștenirea după autorul T. C., consideră și din acest punct de vedere că soluția este netemeinică și nelegală.
C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Conform Legii nr. 18/1991, republicată, art. 52 alin. (1), este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, caz în care nu funcționează pe lângă Prefectura D., așa cum menționează instanța de judecată în dispozitivul Sentinței civile nr. 2603/2014, Prefectura D. fiind definită prin Legea 340/2004, privind prefectul și instituția prefectului la art. 3 alin. (1) ca fiind sediul instituției prefectului, denumit prefectură, este în municipiul reședință de județ, într-un imobil proprietate publică a statului, a județului sau a municipiului, după caz.
., în dispozitivul sentinței apare în mod greșit că respectiva Comisie Județeană D. funcționează pe lângă Prefectura D., care este de fapt o clădire și nicidecum o instituție sau autoritate publică.
Intimatul pârât T. I. a formulat întâmpinare la apelul formulat de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor in care a arătat că intimata C. Locala Urzicuța nu a verificat registrele agricole si actele de succesiune si nu a sesizat C. județeană despre faptul ca prin certificatul de moștenitor eu am renunțat la succesiune după autorul T. C..
Cu toate că recunoaște ca reclamantul T. N. nu a contestat conform procedurii Regulamentului de aplicare a Legii 18/1991 anexele de validare care au stat la baza emiteri titlului de proprietate contestat, ceea ce a arătat și pârâtul in întâmpinarea depusa in dosarul de fond, intimatul pârât arată că intimatul reclamant a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecata de la toți pârâții si nu doar de la el.
Pârâtul arată că nu a solicitat să i se reconstituie drept de proprietate de pe urma defunctului T. C C., care a fost bunicul său, ci după tatăl său Ț. C P., care a fost înscris in CAP cu terenul ce i-a aparținut plus al soției sale, care a venit si ea cu zestre de la părinții săi și că, după cum rezulta din certificatul de moștenitor, Ț. C. a avut mai mulți copii, printre care și fete cărora la căsătorie le-a dat ca zestre pământ, motiv pentru care s-a renunțat la succesiunea acestuia.
C. locala ar fi trebuit sa cerceteze toate actele prevăzute de Legea 18/1991 si sa emită corect titluri de proprietate atât pentru pârât, după tatăl său, cat pentru reclamantul intimat după bunicul pârâtului. T. N. a solicitat prin cerere sa ii reconstituie drept de proprietate doar pentru suprafața de 2 ha. tocmai ca știa ca tatăl lui adoptiv si respectiv bunicul său nu mai avea de fapt decât 1.50 ha, restul terenului, așa după cum am arătat era terenul tatălui pârâtului si al mamei sale, conform cererii de înscriere in CAP a acestuia.
Mai arat ca intimatul reclamant care a fost singurul moștenitor acceptant al defunctului T. C. pe lângă faptul ca el a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 2 ha, nu a prezentat certificatul de moștenitor și nici n-a contestat anexele prevăzute de Regulamentul de Aplicare a Legii 18/1991, pentru ca el știa ca suprafața de 4 ha, este al tatălui pârâtului și a mamei sale, așa încât acele anexe s-au validat.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, inclusiv a înscrisurilor administrate în apel, Tribunalul constată că apelul este fondat, din considerentele ce succed:
Apelantul Ț. I. arată că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a tardivității introducerii acțiunii si pe fond a admis acțiunea formulata de reclamantul Ț. C N. deoarece, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamantul a solicitat să i se reconstituie drept de proprietate doar pe suprafața de 2 ha, deci nici măcar nu a cerut întreaga suprafața pe care o solicita in prezent, suprafață care aparținea tatălui apelantului.
Tribunalul constată că, în ceea ce privește soluționarea excepțiilor, prima instanță a pronunțat o soluție legala, motivata corect în fapt și în drept, iar apelantul nu a adus critici concrete modului de soluționare a excepțiilor.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, acțiunea nu este nici inadmisibila, nici tardiva deoarece are ca obiect constatare nulitate absoluta întemeiată pe art III și nu pe disp art 52-56 din legea 18/1991.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanța a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea TDP emis de pe urma autorului Ț. C. urmând ca pârâtul sa fie înlăturat de la succesiunea autorului Ț. C., prima instanță reținând ca pârâtul este renunțător la succesiunea acestuia.
Aceasta reținere a instanței este neîntemeiata, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului în care s-a dezbătut succesiunea defunctului Ț. C., acte depuse la solicitarea instanței de apel la dosarul cauzei(filele 63-68 dosar apel), pârâtul Ț. I. nu a fost renunțător la succesiunea bunicului sau ci neacceptant.
Astfel, din declarația data in fața notarului, existenta la fila 64 dosar, contrar celor reținute de notar in certificatul de moștenitor nr 551/1973, rezultă ca T. I. este neacceptant și nu renunțător.
De altfel, succesiunea autorului Ț. C. dezbătându-se la data de 18 10 1973, așa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr. 551/1973 (fila 63 dosar), deci după mai mult de 6 luni de la data decesului acestuia ( 27 01 1973) când se consideră deschisă succesiunea, moștenitorii nu mai puteau fi în termenul de renunțare.
Cum doar eredele care a renunțat la succesiune se considera ca nu a fost niciodată erede, potrivit disp art 696 din vechiul Cod civil, neacceptantul succesiunii nu este in situația renunțătorului ci el este repus in termenul de acceptare al moștenirii, prin efectul legii 18/1991.
Pârâtul apelant a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu de pe urma tatălui sau, așa cum eronat susține, ci de pe urma bunicul sau Ț. C., așa cum rezultă din actele ce au stat la baza emiterii TDP înaintate de C. locala Urzicuța(cerere fila 48 dosar fond); chiar daca pârâtul susține ca terenul înscris in RA la bunic aparținea tatălui sau și a fost înscris de acesta in CAP, aceasta împrejurare nu a fost dedusă judecății in prezenta cauză prin cererea de chemare in judecata, deci nu va fi analizată de către Tribunal in temeiul limitelor efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță( tantum devolutum quantum iudicatum) întrucât ceea ce este supus judecății este legalitatea emiterii TDP de pe urma autorului Ț. C. in ceea ce privește moștenitorii inscrisi in TDP.
Formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate echivalează cu acceptarea succesiunii autorului așa cum rezultă din disp art 13 alin 2 din legea 18/1991, acesta fiind un caz special de repunere in termen in materia acceptării succesiunii, legea 18/1991 derogând de la caracterul indivizibil al devoluțiunii succesorale, dar numai pentru moștenitorii neacceptanți.
Invocarea de către reclamant a împrejurărilor ca pârâtul este străin de succesiune, prin neacceptarea expresa a succesiunii, nu poate fi primita întrucât, la data deschiderii succesiunii, terenul nu era in circuitul civil și, așa cum am arătat, pârâtul a fost repus in termenul de acceptare al succesiunii asupra cotei ce i se cuvine din teren, în temeiul art 12 alin2 din legea 18/1991.
În concluzie, în temeiul art 480 alin 2 C., Tribunalul va admite apelul declarat de apelantul Ț. I. și, pe fondul cauzei, va respinge cererea de chemare in judecata.
Față de soluția dată pe fondul cauzei, tribunalul apreciază că se impune și admiterea apelului declarat de C. Locala de fond funciar de pe lângă Prefectura D., întrucât reclamantul, fiind parte care a căzut in pretenții, si nemaifiind îndreptățit la recuperarea cheltuielilor de judecata, pârâții nu mai pot fi obligati la astfel de cheltuieli, așa cum rezulta din interpretarea per a contrario a disp art 453 alin1 C..
În consecință, tribunalul va admite ambele apeluri, va schimba in parte sentința civila apelata in sensul ca va respinge pe fond acțiunea, menținând soluția pronunțata pe excepții și va înlătura dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de formulate de pârâții T. I., domiciliat in mun. C., .. 105, Jd. D., având CNP_ și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR DE PE LÂNGĂ PREFECTURA JUD. D., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 2603 din 20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. N., domiciliat in C., ..105, jud. D. și intimata pârâtă C. L. DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA URZICUȚA.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate referitoare la soluțiile pronunțate asupra celor două excepții procesuale.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015.
Președinte, D. O. | Judecător, V. F. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V F.
Tehn.F.M.și VF
6 ex./ 26 06 2015
Jud.fond.P.C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1237/2015. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 989/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
