Uzucapiune. Decizia nr. 524/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 524/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 524/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Judecător D. F. S.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții I. E., P. A., M. C. PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1509 din 06 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei a răspuns recurenta reclamantă rep. de av. G. A. lipsind intimații pârâți, la a doua strigare a cauzei a răspuns intimatul pârât P. A. lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat, nesemnat, după care;
La prima strigare a cauzei, la amânări fără discuții, completul fiind compus din: Președinte M. E. N., judecător D. F. S., se prezintă av. G. A. pentru recurenta reclamantă care depune taxa judiciară de timbru, motivele de recurs semnate în trei exemplare, semnează în fața instanței cererea de recurs depusă la dosar și solicită comunicarea motivelor de recurs.
Instanța constată că s-au comunicat motivele de apel catre intimatii parati și având în vedere că nu este o amânare fără discuții, lasă dosarul la a doua strigare a cauzei, la ordine, pentru compunerea legală a completului de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la ordine, la interpelarea instanței cu privire la comunicarea motivelor de recurs, intimatul pârât P. A. precizează că a primit motivele de recurs, le-a observat și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Intimatul pârât P. A. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civile de față;
La data de 15.02.2013 reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâții I. E. și P. A., solicitând să se constate dreptul său de proprietate ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani asupra terenului în suprafață de 463 mp, situat în C., ., D., având următorii vecini: N-. E., S-I. E. și V-U. M..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt este vecina pârâtei I. E. și deține la adresa de domiciliul din C., ., D., un imobil compus din casa și terenul aferent în suprafață de 463 mp, imobil care se învecinează la nord cu . cu terenul pârâtei I. E., iar la vest cu terenul lui U. M..
Acest imobil a fost dobândit de reclamantă împreună cu defunctul său soț din anul 1981, cumpărat printr-un înscris sub semnătură privată de la numiții P. I. A. și soția acestuia P. A. Nicolița, cu această ocazie achitând prețul stabilit de comun acord și intrând în posesia imobilului.
La rândul lor, aceștia dobândiseră construcția prin actul de vânzare-cumpărare aut. la nr. 4068/_ de notariatul de Stat Județean D., de la vânzătorii Pivin N. și Pivin E., terenul aferent construcției trecând în proprietatea statului, conform legislației în vigoare la acea vreme.
Împrejurarea că printr-un înscris sub semnătură privată prin care a dobândit construcția, nu se face nici un fel de mențiune cu privire la teren, se justifică prin aceea că la data încheierii respectivului înscris exista interdicția înstrăinării terenurilor – acestea treceau în proprietatea statului. Cu toate acestea, în acel înscris se face mențiune despre vecinătățile imobilului, fiind menționat la vest ca vecin pe pârâta I. E..
Cât despre suprafața de teren menționată în actul notarial, această suprafață este menționată doar scriptic (în fapt, nu s-a făcut la momentul înstrăinării vreo măsurare a terenului înstrăinat, nefiind trecute nici măcar vecinătățile) conform legislației în vigoare la acea vreme, care prevedea că suprafața deținută în proprietate aferentă oricărui imobil, situat în intravilanul localității, nu poate depăși 250 mp, situație care de cele mai multe ori contrazicea flagrant situația de fapt.
Ori, în aceste condiții, este clar că fiind vecină cu pârâta, aceasta cunoștea în ce condiții stăpânea reclamanta terenul.
Începând din anul 1981, reclamanta a cultivat terenul mai sus menționat cu diverse plante agricole, s-a ocupat de îngrijirea acestuia și a cules roadele.
Așadar, de 32 de ani neîntrerupți, reclamanta stăpânește această suprafață de teren liber, netulburată, în mod public și sub nume de proprietar.
Reclamanta a precizat că pentru terenul în speță, reclamanta a achitat toate cheltuielile aferente acestuia – impozit la Administrația Financiară, sub nume de proprietar.
În anul 1993 s-a emis pârâtei I. E., titlul de proprietate nr. 777-5889/21.11.1993 pentru suprafața de teren de 1,6069 ha pe terenul pe care îl deținea în posesie, la domiciliul trecându-se în mod eronat vecinătățile: profitând de această eroare dar și de faptul că din măsurătorile efectuate asupra terenului, a rezultat o suprafață mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate și cunoscând că reclamanta deținea doar o chitanță – înscris sub semnătură privată cu privire la teren la data de 20.07.2007 pârâta I. E. a promovat o acțiune în revendicare, prin care a solicitat să i se lase în deplină proprietate și liniștită folosință terenul situat în ., în suprafață de 363 mp, cu următoarele vecinătăți: E-I. E., apus – U. M., miază-zi-.-noapte – drum.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert I. I. s-a stabilit că reclamanta ocupă în fapt suprafața totală de 463 mp, situat în C., ., D., cu următoarele vecinătăți: N-. E., S-I. E. și V-U. M..
Această cerere a făcut obiectul dosar nr._/215/2007 la Judecătoriei C., litigiu soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 99/21.01.2009 a Tribunalului D., respingându-se acțiunea reclamantei ca urmare a admiterii excepției uzucapiunii de 30 de ani, invocată în întâmpinare de reclamantă.
Astfel, instanța de recurs a constatat că reclamanta a îndeplinit în cauză condițiile necesare dobândirii dreptului de proprietate, motiv pentru care a și dispus respingerea acțiunii în revendicare a numitei I. E., însă deoarece a invocat uzucapiunea în întâmpinare fără a formula și cerere reconvențională în acest sens cu ocazia acelui litigiu, deși instanța constatase că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, nu a constatat și dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, deoarece nu solicitase acest lucru, ci doar a admis excepția uzucapiunii, dispunând respingerea acțiunii în revendicare.
În acest sens, singura sa posibilitate de a dobândi dreptul de proprietate este prin promovarea prezentei acțiuni în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, înțelegând totodată să invoce și autoritatea de lucru judecat a dec.civ.nr. 99/21.01.2009 a tribunalului D..
Față de această situație, reclamanta consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846, 1847 și 1890 și urm. C.CIV.
Probe: acte, martori, expertiză tehnică de specialitate care să identifice suprafața de teren și orice altă probă necesară dezbaterii.
Reclamanta a evaluat provizoriu suprafața de teren dedusă judecății la suma de 500 lei în vederea timbrajului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1201, 1846, 1847 și 1890 și urm. C.CIV. și art. 111 C.P.CIV.
La data de 22.03.2013 reclamanta a formulat o precizare la acțiune, prin care a invederat instanței că înțelege să modifice cadrul procesual sub aspectul obiectului, în sensul că solicită să se constate dreptul de proprietate al reclamantei și asupra construcțiilor edificate pe terenul în litigiu respectiv casa cu 3 camere și dependințe și a anexelor gospodărești precum și a părților în sensul că solicită să se judece în contradictoriu în calitate de pârât și cu M. C. prin Primar.
Reclamanta a evaluat bunurile provizoriu în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru la suma de 7000 lei terenul în litigiu și la suma de_ lei construcțiile.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1201, 1846, 1847 și 1890 și urm. C.CIV. și art. 111 C.P.CIV.
La data de 29.11.2013 reclamanta a formulat o altă precizare la acțiune, prin care a învederat următoarele: a solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamantei și asupra construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, respectiv: casa cu 4 camere, 23 holuri și bucătărie construită din cărămidă și acoperită cu țiglă și asupra anexelor gospodărești respectiv copertina pe stâlpi de lemn și cotețe de scândură identificate de expertul I. I. în raportul de expertiză întocmit în dos.nr._/215/2007.
Reclamanta a indicat temeiul de drept invocat, uzucapiune art. 1846 și urm., art. 1860, 1890 V.C.CIV.
Prin sentința civilă nr.1509/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea de repunere pe rol depusă de reclamanta B. M..
A fost admisă excepția perimării acțiunii.
S-a constatat perimată acțiunea privind pe reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții I. E., P. A. și M. C. prin Primar.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Analizând excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată de instanță din oficiu instanța a constat că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 137 C. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
În conformitate cu art. 248 C.p.c. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Excepția de perimare este o excepție de procedură absolută și peremptorie.
Perimarea atrage stingerea procesului în faza în care se află împreună cu toate actele de procedură îndeplinite în cauză.
Perimarea este o instituție juridică cu o natură mixtă reprezentând atât o prezumție simplă de desistare a părții de la judecată, cât și o sancțiune constând în stingerea procesului în faza în care se află, ca urmare a lipsei de stăruință a părții în judecată din vina sa timp de 6 luni de zile.
Pentru a interveni perimarea unei acțiuni este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții.
În primul rând perimarea presupune existența pe rolul instanței de judecată a unei cerii de chemare în judecată, iar procesul declanșat să fie lăsat în nelucrare din vina părții un anumit interval de timp.
Lăsarea procesului în nelucrare presupune nerespectarea principiului continuității în îndeplinirea actelor de procedură, care se aplică în cazul oricărei persoane fizice sau juridice ce apelează la con cursul forței coercitive a statului.
Termenul de perimare de 1 an de zile începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, moment din care din vina părții reclamante acesta nu a mai fost urmat de îndeplinirea altor acte de procedură care în mod firesc îi succed.
În prezenta cauză ce are ca obiect uzucapiune, ultimul act de procedură îl constituie încheierea instanței de judecată de la termenul din 29.11.2013 prin care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 155 indice 11 alin. 1 Cod procedură civilă întrucât reclamanta nu a depus extras de carte funciară pentru imobilul litigios sau certificat emis de O.C.P.I D. din care să rezulte că imobilul litigios nu este înscris în cartea funciară precum și certificat de sarcini pentru imobilul teren și construcție.
Acest act de procedură nu a mai fost urmat în cursul firesc al procesului de alte acte de procedură făcute în vederea judecării procesului timp de mai mult de 1 an de zile din vina părții, care nu a mai stăruit în judecată.
Instanța a apreciat că cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă în data de 28.11.2014 în condițiile în care aceasta nu a fost însoțită de înscrisurile din pricina cărora instanța a dispus suspendarea cauzei cu două zile înainte de împlinirea termenului de perimare și în condițiile în care reclamanta nu a depus aceste înscrisuri nici în ședința de judecată de la termenul acordat de instanță pentru soluționarea cererii de repunere pe rol, cerere de repunere pe rol respinsă de instanță reclamanta nu și - a îndeplinit obligațiile pentru care instanța a dispus suspendarea cauzei prin încheierea din 29.11.2013, respectiv nu a depus extras de carte funciară pentru imobilul litigios sau certificat emis de O.C.P.I D. din care să rezulte că imobilul litigios nu este înscris în cartea funciară precum și certificat de sarcini pentru imobilul teren și construcție, nu este un act de procedură făcut cu intenția de a se continua și soluționa procesul ci cu intenția de tergiversa procesul și de a evita perimarea cauzei având în vedere că a fost făcută cu două zile înainte de împlinirea termenului de perimare, termenul de un an de zile fiind mai mult decât timpul necesar pentru obținerea înscrisurilor pentru care a fost dispusă suspendarea cauzei.
Prin urmare apare ca inutilă soluționarea cererii de ajutor public judiciar în condițiile în care instanța ar fi pronunțat aceeași soluție și în situația în care reclamanta ar fi achitat taxa de timbru pentru cererea de repunere pe rol, soluție determinată de faptul că reclamanta nu și - a îndeplinit obligațiile pentru care instanța a dispus suspendarea cauzei prin încheierea din 29.11.2013, respectiv nu a depus extras de carte funciară pentru imobilul litigios sau certificat emis de O.C.P.I D. din care să rezulte că imobilul litigios nu este înscris în cartea funciară precum și certificat de sarcini pentru imobilul teren și construcție.
Având în vedere cele expuse mai sus și faptul că termenul de perimare s-a împlinit în data de 29.11.2014 instanța a admis excepția perimării acțiunii și a constatat perimată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. M., criticând-o ca fiind nelegală și temeinică.
Arată că a formulat cerere de ajutor public judiciar, întrucât nu și-a permis să achite taxa judiciară de timbru, însă instanța de fond, deși avea obligația de a soluționa cu celeritate cererea în camera de consiliu, a ignorat cererea și a soluționat cererea de repunere pe rol, în sensul că a respins-o, deși nu a soluționat cererea de ajutor public. Instanța a invocat excepția perimării cererii de chemare în judecată fără ca în acest sens să existe la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol admisă, fie un referat al Serviciului Arhivă Registratură în vederea constatării perimării cauzei rămase în nelucrare din vina părții pentru o perioadă de timp mai mare de un an, acestea fiind singurele posibilități legale prin care instanța de fond putea constata perimarea.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea reluării judecății.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, se constata ca potrivit art. 155 indice 1 C.pr.civ ., instanta poate suspenda judecata cand constata ca desfasurarea normala a procesului civil este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecatii.
Prin incheierea de suspendare a judecatii, instanta nu se dezinvesteste de solutionarea pricinii, dar procesul ramane in nelucrare si orice act de procedura efectuat in timpul suspendarii (cu expcetia cererii de redeschudere a judecatii) este lovit de nulitate.
Potrivit art. 155 alin. 2 C.pr.civ., reluarea judecatii are loc prin cererea de redeschidere a judecatii, formulata de partea interesata – reclamantul sau paratul din dosar -, inauntrul termenului de perimare si timbrata cu jumatate din taxa datorata pentru cererea a carei judecata s-a suspendat.
In speta, se constata ca prin incheierea de sedinta de la 29.11.2013 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 155 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât reclamanta nu a depus extras de carte funciară pentru imobilul litigios sau certificat emis de O.C.P.I D. din care să rezulte că imobilul litigios nu este înscris în cartea funciară precum și certificat de sarcini pentru imobilul teren și construcție.
Se mai constata ca la 28.11.2014, reclamanta a depus cerere de repunere a cauzei pe rol iar la 06.02.2015, fata de mentiunea expresa primita odata cu citatia de a depune taxa de timbru de 945,5 lei pentru cererea de repunere pe rol, reclamanta a depus cerere de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata acestei taxe de timbru, la care a anexat inscrisuri doveditoare ale situatiei sale materiale.
In sedinta publica de la 06.02.2015, instanta de fond a respins cererea de reluare a judecatii, apreciind inutila solutionarea cererii de ajutor public judiciar, dupa care a pus in discutie si a retinut spre solutionare exceptia perimarii cauzei, dispunand admiterea acestei exceptii prin sentinta civila 1509/06.02.2015, instanta de fond apreciind ca ar fi pronunțat aceeași soluție și în situația în care reclamanta ar fi achitat taxa de timbru pentru cererea de repunere pe rol, soluție determinată de faptul că reclamanta nu și - a îndeplinit obligațiile pentru care instanța a dispus suspendarea cauzei prin încheierea din 29.11.2013, respectiv nu a depus extras de carte funciară pentru imobilul litigios sau certificat emis de O.C.P.I D. din care să rezulte că imobilul litigios nu este înscris în cartea funciară precum și certificat de sarcini pentru imobilul teren și construcție.
Tribunalul constata ca este gresita o asemenea modalitate de solutionare a cauzei, in raport de dispoz. art. 248-252 rap. al art. 155 indice 1 si art. 155 C.pr.civ., intrucat in speta, in conditiile in care cauza a fost suspendata prin incheierea de la 29.11.2013, in baza art. 155 indice 1 C.pr.civ., reluarea judecatii nu se putea face decat prin cererea de redeschidere a judecatii, formulata de partea interesata – reclamantul sau paratul din dosar -, inauntrul termenului de perimare si timbrata cu jumatate din taxa datorata pentru cererea a carei judecata s-a suspendat, astfel incat cu prioritate, in vederea solutionarii cererii de redeschidere a judecatii formulate de reclamaata la 28.11.2014, deci inauntrul termenului de perimare, instanta de fond trebuia sa se pronunte asupra cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulat de reclamanta pentru taxe de timbru datorata pentru cererea de repunere pe rol, intrucat indeplinirea obligatiei de plata a taxelor judiciare de timbru tine de sesizarea instantei de judecata, iar in lipsa unei sesizari legale, instanta nu poate pune in discutie si nu se poate pronunta asupra unei cereri formulate de parti sau inscrisuri depuse de parti. Sub acest aspect, tribunalul constata ca este total gresita si lipsita de temei juridic retinerea instantei de fond privind inutilitatea solutionarii cererii de ajutor public judiciar formulata pentru taxe de timbru datorata pentru cererea de redeschidere a judecatii, intrucat in speta numai dupa solutionarea si clarificarea aspectelor legate de timbrajul cererii de repunere pe rol, instanta putand trece la judecarea acesteia, in sensul de a aprecia in ce masura atitudinea reclamantei impiedica desfasurarea normala a procesului si daca subzista motivele suspendarii cauzei, fiind intemeiate criticile formulate de recurenta reclamanta in acest sens in privinta sentintei nr. 1509/2015.
Pe de alta parte, tribunalul constata ca in situatia anularii ca netimbrate a cererii de repunere a cauzei pe rol ori de respingere a cererii de reluare a judecatii, cauza ramane suspendata, neputandu-se deci proceda la judecarea cauzei pentru a se putea pune in discutie anumite exceptii de procedura de catre parti sau din oficiu de instanta, fiind lovite de nulitate orice acte de procedura efectuate pe timpul suspendarii cauzei. In speta, prin solutia de respingere a cererii de repunere pe rol formulata de reclamanta, instanta de fond trebuia sa constate ca dosarul ramane in stare de suspendare, fiind nelegala invocarea exceptiei perimarii.
Sub acest aspect, tribunalul are in vedere ca in intelesul art. 252 C.pr.civ., perimarea poate fi invocata pe cale de exceptie, numai daca, dupa implinirea termenului de perimare, s-a fixat termen pentru judecarea in fond, constatarea perimarii neputanad avea loc decat in cadrul unei proceduri contencioase. Pentru a constata perimarea, instanta din oficiu sau la cererea partii interesate trebuie sa repuna pricina pe rol, dispunand citarea partilor.
In speta, se constata ca in mod gresit instanta de fond a invocat, a acordat cuvantul si ramas in pronuntare pe exceptia perimarii, in sedinta de la 06.02.2015, in conditiile in care prin respingerea cererii de reluare a judecatii, trebuia sa constate mentinerea starii de suspendare a judecatii cauzei, neputand proceda la judecata cauzei in lipsa unei repuneri pe rol, repunere pe rol care nu se putea face in cauza decat la cererea partii interesate – prin admiterea cererii de redeschidere a judecatii - sau din oficiu, cu citarea partilor. Atata timp cat dosarul nu a fost repus pe rol, din oficiu sau prin admiterea unei cereri de redeschidere a judecatii, nu se putea proceda la judecarea cauzei, respectiv nu se puteau pune in discutie exceptii sau alte aspecte de judecata.
Pentru considerentele expuse, constatand ca sunt intemeiate criticile recurentei reclamante in privinta legalitatii si temeiniciei sentintei ciivle de la 06.02.2015, prin care s-a respins cererea reclamantei de repunere a cauzei pe rol, fara a se solutiona cu prioritate cererea de ajutor public judiciar ce privea taxa de timbru aferenta acestei cereri, desi era prioritara a se solutiona chestiunea legata de timbrajul cererii de repunere pe rol, care tinea de sesizarea leglaa a instantei de judecata, precum si criticile recurentei reclamante privind gresita solutionare a cauzei in baza exceptiei perimarii, invocata si solutionata in mod gresit, in conditiile in care prin respingerea cererii de repunere pe rol, instanta trebuia sa constate mentinerea suspendarii cauzei, neputand proceda la judecata acesteia, prin invocarea anumitor aspecte de judecata, inclusiv exceptia perimarii, tribunalul constata ca sentinta pronuntata la 06.02.2015 a fost data cu incalcarea dispozitiilor legale, astfel incat ,in temeiul art. 312 alin. 3 si alin. 5 C.pr.civ., avand in vedere ca nu s-a intrat in cercetarea fondului cauzei, se va casa sentinta nr. 1509/2015 si se va trimite cauza la instanta de fond pentru continuarea judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă B. M. în contradictoriu cu intimații-pârâții I. E., P. A. si M. C. prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1509 din 06 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13 .
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza la instanța de fond pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | Judecător, D. F. S. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.N.E.N.
Tehn..S.V./3 ex.
16.10.2015
Jud.fond-C.N.M.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3586/2015. Tribunalul DOLJ | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
