Anulare act. Decizia nr. 539/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 205/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 539/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Judecător M. M.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul I. T. împotriva deciziei civile nr. 842/31.10.2012 a Tribunalului G. în contradictoriu cu pârât T. M., pârât M. D. C., având ca obiect anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul asistat de avocat S. M. care depune împuternicire la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, contestația în anulare este netimbrată, iar la dosar s-a depus întâmpinare și acte anexă într-un singur exemplar.
Contestatorul prin apărător depune la dosar taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Tribunalul înmânează un exemplar al întâmpinării contestatorului prin apărător.
Tribunalul,față de data pronunțării deciziei civile nr. 842/31.10.2012 și față de data înregistrării contestației în anulare – 9.01.2013, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării contestației în anulare .
Apărătorul contestatorului solicită acordarea unui termen pentru studiul acesteia.
Tribunalul pune în vedere contestatorului prin apărător să studieze întâmpinarea și actele anexă în sala de judecată și să pregătească un punct de vedere față de excepția invocată din oficiu, sens în care lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul asistat de avocat S. M. care depune împuternicire la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalulpune în discuție excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată din oficiu.
Față de excepția invocată din oficiu, contestatorul prin apărător arată că aceasta a fost în mod nelegal invocată având în vedere că potrivit art. 319 din vechiul cod de procedură civila aplicabil în prezenta cauză, termenul introducerii contestației în anulare este de 15 zile de la data când partea a cunoscut de hotărârea atacată, dar nu mai târziu de 1 an de zile. Nu poate fi luat ca termen de curgere a contestației în anulare termenul din 31.12.2012, din acest punct de vedere excepția tardivității fiind invocată greșit. Instanța trebuie să țină seama de faptul că petentul este o persoană în vârstă care locuiește în județ unde nu are acces la internet, nu a avut de unde să știe termenul de pronunțare al hotărârii mai ales că în recurs hotărârile nu se comunică. Mai târziu în luna ianuarie, contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, s-a prezentat la Tribunalul, l-a contactat și au formulat contestația în anulare. Din acest punct de vedere contestația în anulare a fost introdusă în termen legal, sens în care solicită respingerea excepției tardivității ca nefondată.
Pe fondul contestației în anulare, arată că a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 342/94 prin care C. M. a vândut nepoatei sale M. D. C., terenul petentului, respectiv jumătate din suprafața de 172,50 mp plus construcțiile, prăvălia, 4 odăi și anexele. Aspectele omise atât de instanța de fond cât și de cea de recurs au fost să se depună la dosar actul de înzestrare trecut în contractul de vânzare-cumpărare din 1984 și mai mult, pârâtele nu s-au conformat, urmând să se stabilească în funcție de intenția părților dacă prin contract s-a vândut alături de construcții și terenul.
Mai arată că instanța a dispus în recurs a dispus, ca în al doilea ciclu de judecată să se facă dovada edificării construcției și a provenienței imobilului în anul 1959. Aceste aspecte nu au fost cercetate în al doilea ciclu de judecată, practic s-a încălcat dreptul la judecată al petentului din moment de instanța de control judiciar a dispus aceste măsuri iar ele nu au fost avute în vedere în rejudecare. Față de aceste considerente solicită admiterea contestației în anulare în baza disp.art. 318 C.pr.civ. și respingerea excepției tardivității formulării acesteia.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 842/31.10.2012 pronunțată în Dosarul nr._ Tribunalul G. a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. T. împotriva sentinței civile nr._/28.10.2011 pronunțată în Judecatoria G. în contradictoriu cu intimatele-pârâte T. M. și M. D. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.2187/16 februarie 2009 la Judecătoria G., reclamantul I. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele T. M. și M. D. C. să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.342/1994 încheiat între T. M. și T. D. C. prin care a fost înstrăinat imobilul situat în ..
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
-că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.534/1947, autentificat de Judecătoria de P. Rurală P., județul C., tatăl reclamantului (I. N.) și sora acestuia (T. M.) au devenit proprietarii suprafeței de 172,50 mp teren vatră de casă, situat în .;
-că pârâta T. M. a înstrăinat pârâtei M. D. C. întreaga suprafață de teren, motiv pentru care contractul de vânzare-cumpărare nr.342/1994 este lovit de nulitate parțială.
Reclamantul a mai solicitat și ieșirea din indiviziune, apoi – precizându-și acțiunea – a arătat că solicită doar să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.342/1994.
La termenul de judecată din 21 septembrie 2010, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active pe care a admis-o prin sentința civilă nr.9626/5 octombrie 2010, respingând acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr.166/24 februarie 2011, Tribunalul G. a admis recursul și a casat hotărârea trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea completării probatoriilor.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la 11 martie 2011 sub nr._ *.
Părțile au depus la dosar precizări. Pârâta M. D. C. a solicitat să nu se desființeze actul de vânzare-cumpărare și a arătat că este de acord ca reclamantul să intre în drepturile sale asupra a 1,25 m din lățimea casei și, dacă legea stabilește că reclamantul are dreptul, când se va face ieșirea din indiviziune, să i se recunoască ei calitatea de proprietar, iar reclamantul să fie despăgubit în bani pentru partea lui la valoarea casei din anul 1947.
Pârâta T. M. a făcut aceleași precizări, iar reclamantul a arătat că, urmare a dobândirii dreptului succesoral recunoscut de pârâte cu privire la terenul și partea de construcție ce a aparținut tatălui său, a solicitat obligarea pârâtei M. D. C. la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de sultă.
Prin sentința civilă nr._/28 octombrie 2011, Judecătoria G. a respins ca neîntemeiată acțiunea modificată și a obligat pe reclamant să plătească pârâtei M. D. C. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu a fost investită cu o cerere de ieșire din indiviziune, iar precizarea pârâtelor potrivit căreia nu se opune acordării drepturilor recunoscute de lege nu are valoarea unei mărturisiri întrucât susținerea că nu se opun prevederilor legale nu poate conferi reclamantului nici un drept.
Cu privire la sulta solicitată, prima instanță a reținut că, față de natura juridică a sultei, nu se poate solicita atribuirea vreunei sume cu acest titlu, în lipsa efectuării partajului, atribuirii bunului și stabilirii, în funcție de cotele părților și valoarea masei de partajat, a valorii cuvenite pentru egalizarea loturilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul și a arătat că aceasta este nelegală și netemeinică.
S-a motivat că, în rejudecare, prima instanță a ignorat recomandările instanței de recurs, precum și acordul părților apreciind în mod greșit precizările acestora.
S-a solicitat ca, în urma admiterii recursului, instanța să rețină că reclamantul este singurul moștenitor al tatălui său, conform certificatului de moștenitor și, astfel, este justificată acțiunea sa.
S-a mai arătat că în eventualitatea admiterii acțiunii, față de acordul pârâtei, se va putea reține în dispozitivul hotărârii ca fiind valabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâtă cu obligarea acesteia la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de sultă cu care aceasta este de acord să-l despăgubească pe reclamant, sumă reprezentând contravaloarea părții din construcții și terenul aferent, moștenite de acesta.
S-a precizat că în aceste condiții, pârâta devine proprietara cu drepturi depline pe întreaga construcție și terenul aferent în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.342/1994.
În subsidiar, s-a solicitat casarea sentinței și să se dispună admiterea acțiunii în sensul anulării în parte a contractului de vânzare-cumpărare nr.342/1994 motivat de faptul că pârâta a cumpărat fără acordul reclamantului-recurent și bunul moștenit de acesta de la tatăl său.
Examinând sentința atacată prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză se constată că recursul este nefondat.
În mod corect, prima instanță a reținut că nu a fost investită cu o cerere pentru ieșirea din indiviziune a părților și nu s-a invocat existența unei coproprietăți pentru a fi sistată prin atribuirea bunului respectiv unuia dintre coproprietari cu acordarea sultei corespunzătoare.
În raport de acțiunea ulterior modificată, instanța de fond a considerat corect că a fost investită cu solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta M. D. la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de sultă.
Având în vedere aceste considerente, s-a constatat că sentința primei instanțe este legală și temeinică și, astfel, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. nr. 842/31.10.2012 a Tribunalului G. a formulat contestație în anulare la data de 9.01.2013, recurentul-reclamant I. T. prin reprezentant convențional.
Contestatorul-recurent a timbrat legal contestația în anulare cu taxa judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La termenul de judecată din data de 28.05.2013, Tribunalul, din oficiu a invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare, față de data pronunțării deciziei civile nr. 842/31.10.2012 și data promovării contestației în anulare – 9.01.2013.
Contestatorul-recurent prin apărător, legal citat s-a prezentat în instanță solicitând respingerea excepției tardivității invocată din oficiu, iar pe fond, admiterea contestației în anulare în baza disp.art. 318 C.pr.civ.
Tribunalul constată că hotărârea contestată – decizia civila nr. 842/31.10.2012 nu este susceptibilă de executare, astfel încât potrivit art. 319 alin.2 teza II C.pr.civ., termenul pentru declararea contestației în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Tribunalul reține că contestatorul a fost atât reclamant cât și recurent în dosarul inițial astfel încât trebuia să depună toate diligențele pentru a intra în posesia soluției pronunțate de către instanța de recurs, cu atât mai mult cu cât a beneficiat de asistență juridică specializată – prin apărător ales.
Faptul că a așteptat să-i fie comunicată decizia civilă pronunțată în recurs, decizie care nu se comunică potrivit codului de procedură civilă, înseamnă a invoca necunoașterea legii și propria culpă, ceea ce nu este permis în dreptul românesc.
Contestatorul nu face nici o dovadă că ar fi luat cunoștință de hotărârea instanței de recurs în luna ianuarie 2013, atât timp cât în fața instanței a fost asistat de avocat ales.
În această situație singura dată certă este cea a pronunțării hotărârii contestate, adică 31.10.2012.
Or, prezenta contestație în anulare a fost pronunțată la data de 09.01.2013, la mai mult de 15 zile de la data când contestatorul putea și trebuia să ia cunoștință de decizia instanței de recurs.
Față de aceste considerente, Tribunalul urmează a admite excepția tardivității formulării contestației în anulare și a dispune respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității.
Respinge contestația în anulare promovată de contestatorul I. T. domiciliat în . împotriva deciziei civile nr. 842/31.10.2012 a Tribunalului G. pronunțată în Dosar nr._, ca fiind tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
M. AlexaRobert G. FloreaMagdalena M.
GREFIER,
L. C.
Red.CL/2 ex.
21.06.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 171/2013. Tribunalul GALAŢI | Evacuare. Sentința nr. 10/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
