Contestaţie la executare. Decizia nr. 541/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 4266/324/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 541/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător R. G. F.
Judecător M. M.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea recursului promovat de debitoarea S.C I. L. ROMÂNIA IFN S.A., și S.C I. L. ROMÂNIA IFN S.A.- PRIN MANDATAR S.C. AVESTIS INTERNATIONAL S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2868/30.10.2012 în contradictoriu cu intimat A. M. G., intimat ., având ca obiect contestație la executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul recurentei S.C I. L. ROMÂNIA IFN S.A., consilier juridic M. S. L. care depune împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că recursul este insuficient timbrat, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar diferența taxei judiciare de timbru de 5 lei.
Tribunalul constată recursul legal timbrat.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul prin apărător solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile. Consideră că debitul ce face obiectul executării silite nu se poate raporta la clauzele contractuale și calculat fără o expertiză contabilă. Depune la dosar concluzii scrise și un set de acte în două exemplare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecatoriei T. sub nr._ din data de 13.09.2012, contestatorul A. M. G. în contradictoriu cu . IFN SA prin mandatar . a solicitat desființarea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1659/2012 a B. P. A. M. după data la care s-a dispus continuarea executării, încetarea executării silite și restabilirea situației anterioare continuării executării silite, lichidarea debitului pretins de creditoare și amânarea (suspendarea) executării silite până la momentul lichidării debitului pretins.
În fapt, în motivarea contestației, contestatorul a arătat că, a încheiat cu intimata contractul de leasing nr._/27.11.2007, dar pentru că în luna septembrie 2008 a pierdut locul de muncă nu a reușit să mai achite ratele la timp.
Susține contestatorul că, în data de 14.08.2009 a predat autovehiculul creditoarei și în urma rezilierii contractului a rămas restant cu 4 rate de leasing așa încât s-a declanșat executarea silită, iar conform somației nr. 423/10.05.2011 suma pretinsă a fost de 9425,30 lei pe care a achitat-o în rate până în mai 2012 și i s-a comunicat că va primi un înscris din care să rezulte achitarea integrală a sumei datorate.
Contestatorul a mai arătat că, acest lucru nu s-a întâmplat și că i-au fost comunicate facturile_ din 6.06.2012 și_ din 6.06.2012 pentru care a cerut explicații, dar răspunsul a fost evaziv, indicându-i-se doar cuantumul debitului pretins în sumă de 22.984,80 lei conform adresei 2947/14.08.2012, iar printr-un angajament de plată cu nr. 2970/16.08.2012 i se indica o altă sumă și anume 24.124,84 lei .
A mai arătat contestatorul că prin adresa nr. 3425/06.09.2012 i s-a comunicat că factura nr._/06.06.2012 reprezintă contravaloarea restului de 27 rate leasing, ulterioare rezilierii contractului, din care i s-a scăzut valoarea de înstrăinare a bunului și s-au adunat penalități de întârziere, dar că nu s-a indicat cu ce valoare s-a vândut autovehiculul și nici la ce dată, iar calculul efectuat în adresa respectivă este incorect, iar debitul pretins era de 22.984,80 lei.
Contestatorul a precizat că, la data de 5.09.2012 B. P. A. M. a comunicat la data de 21.08.2012 continuarea executării silite pentru suma de 22.206,91 lei cu titlu de credit restant și cheltuieli de executare, așa încât că până în prezent i s-au comunicat 3 sume diferite, iar pentru factura_ din 10.08.2012 în valoare de 285,93 lei cheltuieli judiciare și TVA nu există documente justificative.
Prin adresa nr. 4445 din 07.09.2012 a B. P. A. M. s-a dispus și înființarea popririi.
In drept și-a întemeiat contestația pe disp. art. 399, 400, 404/1, 404/2, 371/5 și 379 C..
In dovedirea contestației a solicitat proba cu acte.
Au depus la dosar următoarele înscrisuri: dovada de comunicare, adresa de continuare a executării, adresa de înștiințare a înființare a popririi, adresa de înființare a popririi din dosarul de executare 1659/2012, chitanța de plată a ratelor, extras de cont, angajament de plată din 16.08.2012, răspunsul comunicat contestatorului de către intimată, adrese prin care contestatorul solicită intimatei explicații, o cerere și un memoriu ale contestatorului, încheierea din 2.06.2010 – dosar_ a Judecătoriei T., încheierea din 8.04.2011 - dosar 1683/_ a Judecătoriei T., notificare somație, facturile_ și_,_, contractul de leasing_/27.11.2007, plan de eșalonare, proces verbal de predare - primire a autovehiculului.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare, iar pe fond respingerea ca nefondată a contestației cu toate capetele de cerere.
In fapt, în motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, debitorul a înregistrat întârzieri la plata ratelor de leasing, motiv pentru care bunul a fost luat în posesie și s-a demarat executarea silită prin executorul IFN S. C., debitorul recunoscând de altfel că înregistrează debite restante față de finanțator.
A mai arătat intimata că suma de 9425,30 lei trecută în somația nr. 423/10.05.2012 reprezintă contravaloarea facturilor fiscale neachitate de contestator până la data depunerii cererii de executare la executorul IFN S. Crisitan.
După modificările legislative, respectiv Legea 287/2011 prin care s-a desființat profesia de executor bancar, creditoarea a trimis cererea de executare către B. P. A., iar contestatorul încearcă să inducă în eroare instanța prin afirmații neadevărate, deși prin primul angajament de plată recunoștea că datorează suma de 22.984,80 lei, sumă pentru care s-a trimis continuarea executării silite și la care s-a adăugat 1140,04 lei onorariul mandatarului ., așa încât valoarea creanței s-a ridicat la 24.124,84 lei, iar la data de 16.08.2012, această sumă s-a ridicat la 26.665,92 lei, din care 1260,12 lei onorariul ., deoarece s-au calculat și penalități.
S-a mai arătat prin întâmpinare că eroarea de calcul la care s-a referit contestatorul a fost îndreptată din oficiu, fiind vorba de o eroare materială, la data de 26.09.2012 și a fost comunicată și debitorului, așa încât suma reală era de 26.206,91 lei din care 3222,11 lei onorariul de executare.
Intimata arată că s-a ajuns la suma de 22.984,8 lei în felul următor:
- suma de 33.661,99 lei – reprezintă valoarea celor 27 de rate de leasing pe care debitorul - contestator le mai avea de achitat până la data ajungerii la maturitate a contractului de leasing;
- suma de 3024,84 lei – reprezintă valoarea dobânzii aferente celor 27 de rate leasing pe care debitorul contestator le mai avea de achitat până la data ajungerii la maturitate a contractului de leasing;
- suma de 13.437 lei - reprezintă valoarea penalităților calculate în conformitate cu prevederile contractuale la facturile emise de către societate și achitate cu întârziere de către debitorul contestator. Arată faptul că, în cuprinsul contestației la executare, debitorul recunoaște că a achitat cu întârziere facturile fiscale emise de către societate;
- suma de 107,86 lei - reprezintă diferența de curs valutar. Total: 50.231,69 lei.
Din această sumă a fost scăzută valoarea la care a fost valorificat bunul, respectiv_,89 lei, rezultând astfel suma de 22.984,80 lei.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 115-118 C. și 379 C..
In dovedirea susținerilor și combaterea contestației a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar discuțiile electronice, copie de pe factura de vânzare a autoturismului.
S-a atașat și dosarul de executare nr. 1659/2012.
Intrucât s-a contestat și adresa de înființare a popririi, la cererea contestatorului a fost introdusă în cauză și citată în calitate de terț poprit și . T.. Terțul poprit nu a formulat întâmpinare.
În ceea ce privește excepția de netimbrare, instanța a respins această excepție prin încheierea de ședință din 09.10.2012 deoarece contestatorul a achitat taxa de timbru în sumă de 194 lei și timbru judiciar de 5 lei la termenul respectiv depunându-se la dosar chitanța.
Prin sentința civilă nr. 2868/30.10.2012, Judecatoria T. a admis în parte contestația la executare promovată de contestatorul A. M. G. în contradictoriu cu intimata-creditoare . IFN SA București prin mandatar AC Avestis Internațional SRL București și cu intimata-terț poprit . T.. A anulat formele de executare din ds. de executare nr. 1659/2012 al B. P. A. M. din G. emise ulterior adresei de continuare a executarii din data de 21.08.2012. A respins ca nefondate capetele de cerere privind încetarea executării silite, restabilirea situației anterioare, lichidarea debitului și suspendarea executării silite. A obligat intimata să plătească contestatorului suma de 200 lei cheltuieli de judecată. A dispus restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 194 lei la cererea contestatorului după rămânerea irevocabilă a sentinței.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Intre debitorul - contestator, în calitate de utilizator și intimata - creditoare în calitate de finanțator s-a încheiat contractul de leasing nr._ din 27.11.2007 ce a avut ca obiect transmiterea dreptului de folosință a autoturismului marca Renault/ Megane/Sedane/ Confort Expression 1,5 DCF 85 CP, în schimbul achitării de către debitor a finanțării acordate în 48 rate de leasing.
După cum într-adevăr recunoaște și contestatorul, în cursul derulării contractului de leasing, acesta a înregistrat întârzieri la plata ratelor de leasing, așa încât autoturismul a fost luat în posesie de intimată și s-a demarat procedura executării silite inițial prin intermediul executorului IFN S. C..
După . Legii 287/2011 intimata a comunicat cererea de executare silită către B. P. A. din B. - dosar executare 1659/2012, care la rândul său a comunicat o adresă de continuare executare contestatorului la data de 21.08.2012 prin care i se aduce la cunoștință acestuia că are de plată debitul în sumă de 22.206,91 lei reprezentând credit restant și cheltuieli de executare.
La data de 07.09.2012 s-a emis adresa de înființare a popririi, adresă, care a fost comunicată terțului poprit . T. pentru suma de 22.206,91 lei.
Ulterior, la data de 26.09.2012, executorul judecătoresc P. A. M. a încheiat un proces verbal de îndreptare eroare materială, constatând că debitul total pe care contestatorul îl mai are de achitat era de 26.206,91 lei și nu de 22.206,91 lei cum eronat a fost menționat în adresa de continuare a executării silite și cum de altfel fusese emisă și adresa de înființare a popririi.
Însă nici în adresa de continuare a executării silite și nici în cea vizând înființarea popririi nu se face nici o referire la natura debitului iar explicațiile din întâmpinare nu pot acoperi aceste omisiuni.
Executarea silită este una din fazele procesului civil, iar contestatorul are dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 din convenție, cu atât mai mult cu cât, contractul d e leasing este recunoscut de lege ca fiind titlu executoriu fără a mai fi necesar un proces civil și o hotărâre judecătorească care să stabilească debitul datorat de contestator și deci să verifice pretențiile creditoarei.
Instanța a constatat că, intimata, în urma unor calcule care nu au fost aduse la cunoștință debitorului a ajuns la suma de 26.206,91 lei și mai mult a emis facturile nr._ din 6.06.2012 și nr._ din 6.06.2012, ulterior declanșării executării silite, care inițial a fost încuviințată încă din data de 02.06.2010 - dosar executare_ al Judecătoriei T..
Conform notificării din data de 21.05.2010, executorul B. B. din cadrul . la cunoștință contestatorului că are de achitat suma de 10.363,30 lei precum și dobânzile și penalitățile calculate până la achitarea efectivă, sumă ce rezultă și din situația facturilor de la data de 18.05.2010 (dosar executare silită).
Cu toate acestea, la acea dată se presupune că autoturismul ar fi fost valorificat conform facturii nr._/11.05.2010 (fila 59), care nu se regăsește în dosarul de executare silită, vânzare de care contestatorul nu a fost înștiințat.
La data de 04.04.2011 executorul S. C. din cadrul . de asemenea încuviințarea executării silite pentru suma de 9425,30 lei reprezentând facturi scadente conform situației facturilor neachitate la data de 21.03.2011, dovadă că executorul nu a dedus suma cu care a valorificat autoturismul, deși așa cum s-a arătat acesta a fost vândut din 11.05.2010.
Dată fiind această situație, faptul că factura de valorificare a bunului nu este semnată sau ștampilată și, pentru că nu se regăsește în dosarul de executare silită, și mai mult faptul că debitorul nu a fost anunțat, îl îndreptățesc pe acesta să-și exprime îndoiala că ceea ce i se pretinde că mai are de plătit este o sumă certă, lichidă și exigibilă. In plus debitorul contestă ratele pretinse după rezilierea contractului și de perceperea cărora a aflat din întâmpinare.
De altfel, din dosarul de executare silită nu rezultă clar ce sumă a achitat contestatorul din debitul datorat, până la data preluării dosarului de executare către B. P. A. și așa cum s-a arătat, nu rezultă nici în urma căror calcule s-a ajuns la datoria pretinsă, calculele prezentate prin întâmpinare neputând acoperi omisiunile din cadrul executării silite.
Pentru aceste motive, instanța a considerat că drepturile procesuale ale debitorului au fost încălcate după continuarea executării silite și că în temeiul art. 399 C., în mod justificat contestatorul a apelat la calea acestei contestații pentru că a fost vătămat prin executarea silită .
Insă, în ceea ce privește încetarea executării silite și lichidarea debitului, instanța a considerat că nu s-a făcut nici o probă din care să rezulte că întregul debit a fost achitat, astfel încât să constate că datoria a fost acoperită și să se dispună încetarea executării silite, deoarece contestatorul nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize contabile pentru a se putea stabili cât s-a achitat și cât a mai rămas de achitat din debit.
Din aceleași motive nici nu s-ar putea dispune restabilirea situației anterioare prin care de fapt, contestatorul urmărește a întoarce o executare silită, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada executării până în prezent a unor sume nedatorate.
S-a mai solicitat și amânarea executării silite prin care se dorește de fapt, suspendarea executării silite, care dacă ar fi fost solicitată, contestatorul ar fi datorat o cauțiune.
Suspendarea executării silite este strict reglementată prin disp. art. 403 alin. 1 C.p.c. și se poate dispune doar până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea, motiv pentru care amânarea executării silite până la clarificarea debitului, așa cum a solicitat-o contestatorul se privește a fi neîntemeiată .
Întrucât contestația a fost admisă în parte, conform art. 276 C.p.c. instanta a obligat pe intimată doar în parte la cheltuielile de judecată efectuate de contestator cu acest proces.
Împotriva acestei hotarari a formulat recurs intimata . IFN SA București prin mandatar AC Avestis Internațional SRL București, solicitând casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond si in subsidiar modificarea in tot a sentinței recurate si in rejudecare respingerea contestației la executare ca nefondata. A solicitat cheltuieli de judecata.
Arată că instanța de fond nu a ținut seama de calculul depus la dosarul cauzei de intimata si că ar fi trebuit, în cazul existenței vreunei nelămuriri să ordone administrarea de probe. Arata ca avea dreptul, potrivit contractului de leasing sa calculeze si să pretindă de la contestator toate debitele scadente ulterior încetării contractului de credit, inclusiv penalitățile de întârziere. De asemenea ca debitorul trebuia sa achite debitele indiferent daca ii erau sau nu comunicate facturile respective. Mai arata ca nici o clauza contractuala nu a fost declarata nula. Arata de asemenea ca nu avea obligația contractuala de a anunța debitorul de faptul ca autoturismul a fost vândut si nici la ce preț, singura obligație fiind aceea de a scădea valoarea de vânzare din debitul contestatorului. Arata ca nu avea obligația nici sa comunice contestatorului modalitatea de calcul a debitului.
Legal citat, contestatorul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constata următoarele:
Executarea silita a început inițial la data de 02.06.2010 în cadrul dosarului executare_ al Judecătoriei T.. Anterior, executorul IFN B. B. din cadrul . la cunoștință contestatorului, prin notificare, că are de achitat suma de 10.363,30 lei precum și dobânzile și penalitățile calculate până la achitarea efectivă, sumă ce rezultă și din situația facturilor de la data de 18.05.2010. La data respectiva autoturismul era deja valorificat de către intimata, deci operațiunea de scădere a contravalorii acestuia trebuia sa fie deja efectuata.
Ulterior, la data de 04.04.2011 executorul S. C. din cadrul . SA solicita de asemenea încuviințarea executării silite pentru suma de 9.425,30 lei reprezentând facturi scadente conform situației facturilor neachitate la data de 21.03.2011, dovadă că executorul nu a dedus suma cu care a valorificat autoturismul, deși așa cum s-a arătat acesta a fost vândut din data de 11.05.2010.
După . Legii 287/2011 intimata a comunicat cererea de executare silită către B. P. A. din B. - dosar executare 1659/2012, care la rândul său a comunicat o adresă de continuare executare contestatorului la data de 21.08.2012 prin care i se aduce la cunoștință acestuia că are de plată debitul în sumă de 22.206,91 lei reprezentând credit restant și cheltuieli de executare.
Ulterior, la data de 26.09.2012, executorul judecătoresc P. A. M. a încheiat un proces verbal de îndreptare eroare materială, constatând că debitul total pe care contestatorul îl mai are de achitat era de 26.206,91 lei și nu de 22.206,91 lei cum eronat a fost menționat în adresa de continuare a executării silite și cum de altfel fusese emisă și adresa de înființare a popririi.
Nu s-a comunicat debitorului în ce consta aceasta eroare și din ce cauza s-a strecurat in adresa de continuare a executarii.
Din dosarul de executare silită nu rezultă clar ce sumă a achitat contestatorul din debitul datorat, până la data preluării dosarului de executare către B. P. A. și nu rezultă nici în urma căror calcule s-a ajuns la datoria pretinsă, calculele prezentate prin întâmpinare neputând acoperi omisiunile din cadrul executării silite, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Intimata si executorul judecatoresc trebuiau să aducă la cunoștința debitorului modalitatea de calcul a debitului tocmai pentru ca acesta să se poată apăra, să poată contesta respectiva suma, atât timp cat titlul executoriu nu emana de la o instanța judecătoreasca si nu poate fi atacat in alt mod.
Or, atat timp cât modalitatea de calcul nu este cunoscuta de către debitor, cat intre diversele notificări și somații succesive apar diferențe de debit considerabile, este indubitabil ca executarea silita, de la momentul cererii de continuare a executării silite catre B. Placinta A. nu mai respectă regulile si principiile de baza ale procesului civil, prevăzute atât de legislația interna cat si de cea europeana, executarea silita fiind parte a procesului civil.
Astfel, tribunalul apreciază ca în privința executării silite de după cererea de continuare a executării către B. Placinta A., exista cel puțin un dubiu iar acest dubiu nu poate profita decât debitorului, adică contestatorului din cauza de față.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica și pe cale de consecința urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de debitoarea S.C I. L. ROMÂNIA IFN S.A., cu sediul în București, ., ..C I. L. ROMÂNIA IFN S.A.- PRIN MANDATAR S.C. AVESTIS INTERNATIONAL S.R.L. cu același sediu împotriva sentinței civile nr. 2868/30.10.2012 pronunțata de Judecatoria T. în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimat A. M. G., domiciliat în T., ., ..2, . ., cu sediul în T., ., jud. G. având ca obiect contestație la executare silită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.05.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
M. AlexaRobert G. FloreaMagdalena M.
- Pt.jud. M.M. aflat în C.O. cf.art.261
C.pr.civ. semnează
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G., jud. A.P.
GREFIER,
L. C.
Red. R.G.F.
CL/2 ex.
15.07.2013
Fond: jud. V.G.L.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2013. Tribunalul GALAŢI | Cereri. Decizia nr. 865/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
