Restituire metale preţioase. Decizia nr. 904/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 904/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 4100/324/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 904
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. J.
Judecător F. L. N.
Judecător A. P.
Grefier G. R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – reclamanți S. I. și S. F., ambii cu domiciliul în ., județul G., în contradictoriu cu intimatul S. R. -PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, .. 17, sector 5, intimata- reclamantă B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 3 și intimata B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - AGENȚIA G., cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 844/22.03.2013 pronunțată de judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect "restituire metale prețioase".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții – reclamanți personal și asistați de avocat R. Aluna, care depune împuternicire avocațială la dosar, pentru intimata- reclamantă B. Națională României, consilier juridic A. Domițian T., care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al pricinii, este primul termen de judecată, recursul este motivat, nu s-a depus de către recurenții –reclamanți încă un exemplar al acțiunii așa cum li s-a pus în vedere prin citație, s-a depus întâmpinare de către intimata B. Națională a României - Agenția G., înregistrată la data de 03.10.2013, în 3 exemplare, două exemplare fiind comunicate recurenților -reclamanți la data de 04.10.2013, după care;
Tribunalul procedează la legitimarea recurenților – reclamanți, S. I. fiind legitimat cu C.I. . nr._, CNP_ și S. F. fiind legitimată cu C.I. . nr._, CNP_.
Nemaifiind alte cereri de formulat tribunalul acordă cuvântul în susținerea recursului, respectiv în combaterea recursului.
Reprezentantul recurenților – reclamanți arată că recurenții au declarat recurs împotriva sentinței prin care a fost respinsă ca tardiv introdusă cererea de chemare în judecată . Consideră că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât instanta de judecată nu a interpretat corect prevederile art. 103 alin. 1 C.pr.civ. care prevede că "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată mai presus de voința ei", ori prin probatoriul solicitat și administrat și starea de sănătatea a recurenților- reclamanți consideră că a probat această împrejurare.
Reprezentantul recurenților – reclamanți solicită admiterea recursului și casarea sentinței nr. 844/22.03.2013.
Reprezentantul intimatei –reclamante arată că termenul prevăzut în art. 26 din O.U.G. 190/2000 este calificat ca un termen de decădere și are un regim cu totul special față de termenul de prescripție. Mai arată că recurenții au invocat în cererea de recurs că instanța de judecată nu ar fi interpretat în mod corect prev art. 103 C.pr.civ., însă având în vedere că art. 103 alin. 1 C.pr.civ acordă posibilitatea unei părți de a cere repunerea în termen pentru o împrejurare mai presus de voința părții, nu înseamnă că se poate invoca orice motiv . Precizează că termenul de decădere nu este susceptibil de repunere în termen, nici de întrerupere, nici de suspendare . Menționează că, motivul obiectiv îl constituie în acest caz forța majora, ori motivul invocat de părți nu constituie un caz forță majoră, ori O.U.G. 190/200 a avut o perioadă de aplicare destul de îndelungată, recurenții au formulat de restituire si cerere de repunere în termen abia după 2 ani după expirarea termenul de 31.12.2009. Considera că instanța de fond a calificat in mod corect natura juridică a termenului prev in art. 26 din O.U.G. 190/2000, unde se menționează că persoanele îndreptățite pot solicita restituirea metalelor prețioase judecătoriei in raza căreia domiciliază sau își au sediul până la data de 31.12.2009. Având în vedere aceste considerente, solicită să se constate că hotărârea instanței de fond este temeinica si legală, respingerea recursului ca nefondat. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Tribunalul rămâne în pronunțare si va amâna pronunțarea dacă se va aprecia că este necesară depunerea de concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub numărul_ din 05.09.2012, reclamanții S. I. și S. F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și B. Națională a României, restituirea în natură a unui număr de 11 monede Ducați Frantz I., din aur, având o greutate de 151 grame sau contravaloarea acestora la cursul zilei.
În motivare, reclamanții au arătat că, în anul 1959, prin sentința penală nr.245 din 9 iunie 1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului M., tatăl lor, numitul S. G., a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, dispunându-se totodată și confiscarea unui număr de 11 monede din aur - ducați Frantz I.. Așa cum rezultă din dispozitivul sentinței, aceste monede reprezentau averea tatălui lor o parte din ele fiind cumpărate, iar o parte fiind primite cu titlu de zestre, fiind clasificate după cum urmează: 4 monede Frantz I. emise în anul 1915, 2 monede Frantz I. emise în anul 1906, 2 monede Frantz I. emise în anul 1911, o monedă emisă în anul 1912, una în anul 1892 și una în anul 1899, toate având o greutate totală de 151 grame aur.
În dovedirea cererii a solicitat probele cu înscrisuri și cea testimonială.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp.art.34/1 din Legea nr.362/2003.
A depus la dosar acte de stare civilă și sentința penală nr.245/09.06.1959 a Tribunalului Popular al raionului M..
Pârâta B. Națională a României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția tardivității acțiunii.
În motivare, pârâta a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât reprezintă S. R., prin excepție, doar potrivit art.40 alin.2 din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr.190/2000. Acțiunea este tardivă, întrucât OUG nr.190/2000 și-a încetat aplicabilitatea în ce privește posibilitatea restituirii bunurilor confiscate în perioada regimului comunist, la data de 31.12.2009, care este un termen de decădere.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp.art.115 și următoarele C.proc.civ., art.103 C.proc.civ., OUG nr.190/2000.
Pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât, potrivit disp. OUG nr.190/2000, restituirea metalelor prețioase se face numai de către B. Națională a României .
Reclamanții au formulat cerere de repunere în termenul prevăzut de disp. art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000, invocând în acest sens o împrejurare mai presus de voința lor, respectiv imposibilitatea obiectivă de a intra în posesia hotărârilor judecătorești în baza cărora au fost confiscate metalele prețioase din proprietatea autorului lor.
La termenul din 22.03.2013, instanța a pus în discuțiile excepțiile invocate prin întâmpinările depuse.
Prin sentința civilă nr.844/22.03.2013 Judecătoria T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R.-prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect – restituire metale prețioase, formulată de reclamanții S. I., S. F. în contradictoriu cu pârâtul S. R.-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. Națională a României, ca nefondată; a respins cererea de repunere în termenul prev.de art.26 din OUG nr.190/2000, formulată de reclamanți, ca nefondată; a admis excepția tardivității introducerii cererii și, în consecință, a respins cererea ca tardivă, în contradictoriu cu pârâta B. Națională a României, reținând următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că aceasta este fondată, întrucât restituirea metalelor prețioase s-a făcut în baza OUG nr.190/2000, iar, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a acestui act normativ, S. R. a fost reprezentat în instanță de B. Națională a României.
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. Națională a României, ca nefondată.
Cât privește cererea reclamanților de repunere în termenul prevăzut de art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000, instanța a apreciat-o ca fiind nefondată, întrucât aceștia nu au făcut dovada împrejurării mai presus de voința lor, după cum prevăd disp.art.103 alin.1 C.proc.civ. de la 1865 aplicabil în cazul de față.
Reclamanții au invocat faptul că au intrat în posesia sentinței penale nr.245/1959 la data de 11.07.2012 pe baza unei cereri formulate la data de 27.06.2012
Potrivit art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000, persoanele fizice au putut solicita restituirea metalelor prețioase până la data de 31 decembrie 2009.
Ori, de la acea dată și până 27.06.2012, când au formulat o cerere de eliberare a unei copii după sentința penală, au trecut mai mult de 2 ani.
Nici actele medicale depuse nu sunt relevante sub acest aspect, întrucât nu fac dovada unei imposibilități de a formula acțiune, având în vedere că OUG nr.190 a intrat în vigoare în anul 2003.
Ca urmare, cererea formulată de reclamanți, ca moștenitori ai autorului S. G., putea fi formulată până la data de 31 decembrie 2009, termenul fiind de decădere.
Cum reclamanții au formulat cererea la data de 22.08.2012 ( data poștei) rezultă că aceasta a fost formulată cu mult peste termenul prevăzut de lege .
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția tardivității cererii în contradictoriu cu pârâta B. Națională a României.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, au arătat că au solicitat repunerea în termenul prevăzut de art.26 din O.U.G. nr.190/2000, dar instanța a respins cererea pentru că nu au făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința lor. Au susținut că au probat o astfel de împrejurare.
În drept, au fost invocate disp. art.19 din Decretul nr.167/1958, art.103 alin.1 C.proc.civ.
În apărare, B.N.R. Agenția G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În motivare, a arătat că faptul că reclamanții au intrat în posesia sentinței penale nr.245/1959 în data de 11.07.2012 nu înseamnă că de la data decesului antecesorului lor și până la data de 27.06.2012, când au solicitat acest înscris, au fost împiedicați de o îmrejurare mai presus de voința lor de a intra în posesia sentinței. Conform certificatului de deces al antecesorului acesta a decedat la 09.02.1998, reclamanții având suficient timp pentru a intra în posesia hotărârii judecătorești și a promova cererea de restiture a metalelor prețioase până la data de 31.12.2009 însă au rămas pasivi. Nici actele medicale nu fac dovada imposibilității formulării acțiunii.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu disp. art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Una dintre sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării condițiilor referitoare la actele și termenele procedurale este decăderea.
În lipsa acesteia nu s-ar putea asigura finalitatea termenelor prevăzute pentru soluționarea într-un timp limitat a pricinilor civile, efectul fiind stimulativ, întrucât îndeamnă părțile să-și exercite drepturile procesuale în termenele stabilite.
Art.103 C.proc.civ. prevede că în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite o cale de atac sau să îndeplinească orice alt act de procedură, actul se va putea îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Prin urmare, pentru a se putea dispune, de către instanță, repunerea în termen, trebuie ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal peremptoriu să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări ce exclude culpa părții respective.
Împrejurarea invocată de recurenți, în sensul că nu au putut intra în posesia hotărârilor judecătorești în baza cărora au fost confiscate metalele prețioase de la autorul lor, nu îndeplinește însă cerințele prevăzute de art.103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ., nu constituie o împrejurare mai presus de voința lor, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de recurenți și care să îi pună în imposibilitatea obiectivă de a formula acțiunea.
Neglijența manifestată de recurenți, care au solicitat la data de 27.06.2012 comunicarea sentinței penale nr.245/1959, nu apără împotriva decăderii.
Față de acestea, constatând că Judecătoria T. în mod corect a respins cererea de repunere în termen și a respins acțiunea ca tardivă, în baza art.312 C.proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți S. I. și S. F., ambii cu domiciliul în ., județul G., în contradictoriu cu intimatul S. R. -PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, .. 17, sector 5, intimata- reclamantă B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 3 și intimata B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - AGENȚIA G., cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 844/22.03.2013 pronunțată de judecătoria T., în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Octombrie 2013.
Președinte, R. J. | Judecător, F. L. N. | Judecător, A. P. |
Grefier, G. R. |
Red NFL/Tehn RG/2ex/03.02.2014
Jud fond N. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 859/2013. Tribunalul GALAŢI | Validare poprire. Încheierea nr. 20/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
