Revendicare imobiliară. Decizia nr. 859/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 1685/838/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 859
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F.-L. N.
Judecător D.-G. N.
Grefier C. B.
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul B. M., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D. și P. M., domiciliați în mun.T., .. 19, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 236/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât personal (identificat cu C.I. . nr._/23.10.2007, CNP_), lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al pricinii, este primul termen de judecată, recursul este motivat, netimbrat, intimații-reclamanți au depus întâmpinare, un exemplar s-a comunicat recurentului-pârât, conform dovezii de comunicare aflată la dosar (fila 15), după care;
Recurentul-pârât depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 190 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Întrebat fiind, recurentul-pârât arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond, reținerea cauzei spre soluționare și în rejudecare respingerea acțiunii reclamanților. Arată că solicită terenul pe care l-a deținut mama sa. Precizează că a făcut demersuri la primărie și prefectură pentru obținerea titlului de proprietate. Mai arată că nici mama sa nu a avut titlu de proprietate asupra terenului.
TRBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești sub nr._ /04.10.2012, reclamanții P. DĂNUT ȘI P. M. au solicitat instantei ca pârâtul B. M. să fie obligat să le lase în deplină proprietate și folosinta suprafata de_ mp. teren arabil situat pe raza ./1 . și în temeiul art. 566 alin 2 cod civil să le plătească contravaloarea fructelor începând cu anul 2011-2012 și până în prezent.
În motivarea cererii se arata că au devenit proprietarii acestei suprafețe de teren prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1069/09.06.2011. Mai arata că terenul a fost intabulat sub nr. cadastral_ în CF .> Terenul a fost lucrat de mai multă vreme de pârât și a continuat să-l lucreze și după încheierea actului de vânzare-cumpărare și nu a permis reclamantilor nici în anul încheierii contractului și nici în anii ulteriori să lucreze pământul motiv pentru care au promovat prezenta actiune.
Au mai aratat ca pârâtul detine terenul fară nici un titlu și solicită admiterea actiunii.
În drept, au invocat disp. art. 566 Cod civil. Au atașat contractul de vânzare-cumpărare, încheierea de CF Extras CF, rezolutie parchet.
Actiunea a fost timbrată cu 371 lei și 5 lei timbru judiciar.
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondata.
Prin întâmpinare se arata ca bunica acestuia a detinut suprafata de 4, 45 ha teren din care s-a vândut reclamantilor suprafata din contract.
De circa 4 ani acest teren a fost lotizat și atribuit descendenților acesteia –G. S., iar mama sa G. LISAVETA a primit suprafata de 1,16 ha împărteală făcută de comisie.
A mai aratat ca vânzătoarea reclamantilor F. J. le-a vândut acestora terenul în litigiu iar pârâtul nu are cunoștintă de sentința civ. nr.3381/1996 pronunțată de Judecătoria Galati în dosarul nr. 3616/1996 prin care i-a fost atribuit în exclusivitate acest teren vânzătoarei.
Invocă buna-credinta în exercitarea posesiei asupra acestui teren.
A depus un titlu de proprietate al numitului G. C. Toaderca dovada ca terenul acestuia se invecineaza cu terenul bunicii GHERMA sandală.
Prin sentința civilă nr.23/22.01.2013 Judecătoria Liești a admis, în parte, acțiunea în revendicare imobiliară și pretenții formulată de reclamanții P. D. și P. M., în contradictoriu cu pârâtul B. M., a obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de_ mp situată în T 17/1parcela 165/54, ., a obligat același pârât la plata către reclamanți a c/v recoltei în sumă de 643 lei (aferentă anilor 2011 – 2012), a obligat pârâtul către reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 274 lei taxa de timbru și 1000 lei onorariu avocat după reducere, reținând următoarele:
Actiunea în revendicare este actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Din contractul de vânzare-cumpărare intabulat în CF pentru opozabilitate fata de terți instanța a constatat ca reclamantii sunt proprietarii acestei suprafete de teren, că dreptul acestora a devenit opozabil și pârâtului prin intabulare și pe de alta parte pârâtului i s-a comunicat de către comisia locală prin adresa nr. 420/20 oct. 2012 faptul că terenul în suprafata de 4,45 ha a fost atribuit mostenitorilor Campianu S. și F. J. validati de Comisia Judeteană.
Buna credință a pârâtului nu îndeplineste condiile pentru ca împreună cu posesia sa nască drept.
Cu privire la pretentii instanta a facut aplicarea dispozitiilor conform cu care proprietarul terenului dobândeste și proprietatea fructelor.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecata instanța l-a obligat pe pârât la plata acestora ca parte cazută în pretentii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, a arătat că lucrează terenul de mai mulți ani, acesta provine de la bunica sa, iar mamei lui i s-a atribuit această suprafață, comisia Grivița punându-l în posesie. A precizat că nu a avut cunoștință de sentința Judecătoriei G., nu i-a spus nimeni că muncește un teren care nu-i aparține, pentru care a plătit impozit.
În apărare, intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că pârâtul a recunoscut că ocupă terenul, invocând un titlu de proprietate al bunicii sale. Au menționat că suprafața de teren a fost atribuită numiților Câmpianu S. și F. J. de Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și ulterior atribuirii, prin sentința civilă nr.3381/1996 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr.3616/1996, suprafața i-a revenit numitei F. J., care le-a vândut lor terenul. Au precizat că s-a efectuat o expertiză tehnică agricolă care a evaluat producția netă obținută în 2011 – 2012.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu disp. art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea reală petitorie prin care proprietarul neposesor revendică bunul său de la posesorul neproprietar, finalitatea urmărită fiind stabilirea dreptului de proprietate al reclamantului, cu efectul direct și accesoriu al obținerii posesiei. Așadar, de esența acestei acțiuni este existența unui posesor neproprietar și a unui proprietar neposesor.
Intimații-reclamanți au invocat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1069/09.06.2011 de BNP C. M. și P. A. din G., în baza căruia au dobândit proprietatea suprafeței de teren de 14.800 m.p. din extravilanul comunei Grivița, jud.G., identificat în T-17/1, P-165/1/54.
Recurentul pârât s-a prevalat de T.P. nr.44.633-29/14.03.1995, privind un teren învecinat cu cel revendicat.
Față de acestea, având în vedere că reclamanții exhibă un titlu de proprietate pentru suprafața de 14.800 m.p. din extravilanul comunei Grivița, jud.G., pe când recurentul-pârât nu posedă un astfel de titlu, acesta exercitând doar o stăpânire de fapt asupra terenului menționat, Judecătoria Lești în mod corect a admis a acest capăt de cerere obligând în consecință pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 14.800 m.p.
De asemenea, întrucât reclamanții au fost lipsiți de folosința terenului începând cu anul agricol 2011 – 2012, față de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, obligarea intimatului-recurent la plata valorii producției agricole pe anii 2011 - 2012 este legală.
În consecință, în baza art.312 C.proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B. M., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. D. și P. M., domiciliați în mun.T., .. 19, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 236/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. BenescuFlorin-L. N. D.-G. N. C. B.
Red.FLN/tehn.CB
Ex. 2/07.02.2014
Fond – F.B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1072/2013. Tribunalul GALAŢI | Restituire metale preţioase. Decizia nr. 904/2013. Tribunalul... → |
|---|
