Validare poprire. Încheierea nr. 20/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 20274/233/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător R. J.
Grefier A. P.
La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de debitorul M. G. PRIN PRIMAR și terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., în contradictoriu cu intimata-creditoare . G., împotriva sentinței civile nr. 1427/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „validare poprire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-debitor, consilier juridic D. G., cu delegație la dosar, pentru recurentul-terț poprit A.F.P. G., consilier juridic I. L. M., cu delegație la dosar, pentru intimata-creditoare, avocat A. R., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că terțul poprit a depus precizări, necomunicate, după care:
Instanța comunică câte un exemplar al precizărilor depuse de terțul poprit reprezentanților intimatei-creditoare și al recurentului-debitor.
Instanța pune în discuția părților unirea excepției tardivității cu fondul cauzei.
Reprezentantul debitorului arată că nu consideră necesară unirea excepției tardivității cu fondul cauzei. Pe excepția invocată din oficiu apreciază că cerere de validare a popririi depusă de intimată prin avocat este tardiv formulată la data de 17.10.2012 față de data comunicării adresei de înființare a popririi la Trezorerie de către B.E.J. P. C., respectiv 21.05.2012. Pe fondul cauzei solicită admiterea apelului cu consecința schimbării în tot a sentinței instanței de fond și respingerea cererii ca nefondată. Cu cheltuieli.
Reprezentantul terțului poprit solicită admiterea excepției tardivității în temeiul art. 460 coroborat cu art. 456 C.pr.civ., având în vedere că data comunicării adresei de înființare a popririi către Trezorerie a fost 21.05.2012 iar cererea de validare a poprii a fost înregistrată la instanță la data de 17.10.2012. Solicită modificarea în tot a sentinței civile nr. 1427/18.02.2013 și respingerea acțiunii ca tardiv formulată și pe fond respingerea ca nefondată.
Apărătorul intimatei-creditoare arată că există două motive pentru care ar trebui respinsă excepția tardivității invocată de instanță, din oficiu, la termenul anterior. Astfel, în opinia sa cererea nu este tardiv introdusă față de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 potrivit cărora „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.” Invocă în continuare prevederile art. 3 din același act normativ care statuează că „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.” Precizează că art. 460 C.pr.civ., interpretat diferit în doctrină și în jurisprudență, instituie în favoarea creditoarelor instituții publice un termen de grație calificat ca atare de instanțele de judecată. Opinează că ne aflăm în prezența a două texte de lege interpretate diferit de instanțe, respectiv art, 2 - art. 3 din O.G. 22/2002 și art. 460 C.pr.civ., și în aceste condiții, dacă ar fi procedat conform prevederilor legii speciale intimata ar fi riscat ca cererea sa să fie apreciată ca prematur introdusă. În acest sens menționează că instituțiile publice invocă frecvent această prematuritate și că și în cauza de față s-a făcut vorbire despre lipsa fondurilor. Concluzionează că în această situație și având în vedere prevederilor legii speciale – O.G. nr. 22/2002 și a principiului „specialia generalibus derogant” intimata nu putea accede la instanța de judecată cu cererea de validare a popririi.
În ceea ce privește art. 460 C.pr.civ., apreciază că instanța la invocarea excepției a avut în vedere recursul în interesul legii soluționat cu câteva zile înainte de termenul de judecată din 24.05.2013. Apreciază că în cazul admiterii excepției tardivității ar fi încălcat un drept fundamental al creditorului, prevăzut de C.E.D.O., respectiv dreptul garantat prin principiul securității juridice raportat la cel al previzibilității legii. Precizează că recursul în interesul legii a fost promovat tocmai datorită practicii judiciare neunitare, unele instanțe considerând termenul de 3 luni unul de recomandare și respingând cererile de validare a popririi ca fiind prematur introduse, altele considerându-l termen de decădere. Arată că recursul în interesul legii a fost necesar pentru că textul de lege nu era suficient de clar și nu permitea creditorilor să-și regleze conduita, astfel încât să știe care sunt consecințele procedurale ale inacțiunii sale. Solicită respingerea excepției invocată de instanță având în vedere principiile invocate și faptul că în caz contrar creditoarea nu și-ar putea realiza creanța, drept care derivă dintr-o hotărâre judecătorească veche pe care creditoarea nu a executat-o nici sub aspectul obligației de a face (remedierea unui trotuar). Cere instanței să dea eficiență cu prioritate principiului invocat și prevăzut și de art. 20 din Constituția României.
Pe fondul cauzei solicită respingerea apelului ca nefondat. Depune concluzii scrise, practică judiciară și extras doctrină. Cu cheltuieli pe cale separată.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise în conformitate cu disp. art. 146 Cod procedură civilă;
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 27.06.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2013.
Președinte Judecător Grefier
A. B. R. J. A. P.
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 198
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.06.2013
P. – A. B.
JUDECĂTOR – R. J.
GREFIER – A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de debitorul M. G. PRIN PRIMAR și terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G., în contradictoriu cu intimata-creditoare . G., împotriva sentinței civile nr. 1427/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „validare poprire”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și pentru a permite părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.06.2013.
TRIBUNALUL
Analizând cauza de față, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 17.10.2012 pe rolul Judecătoriei G., creditorul . a solicitat instanței, în contradictoriu cu M. G. prin PRIMAR, să dispună validarea popririi pe conturile terțului poprit TREZORERIA MUNICIPIULUI G., pentru suma de 76.052 lei (calculată până la data de 26 aprilie 2012 și câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere).
În motivare a arătat că, prin adresa emisă la data de 15.05.2012 în dosarul de executare nr. 301/2012 al B.E.J. P. Ș., a fost înființată poprirea asupra sumelor de bani pe care debitorul M. G. le deține în calitate de titular de conturi bancare al terțului poprit Trezoreria municipiului G., până la concurența sumei de 76.052,40 lei, sumă ce reprezintă debit cu titlu de daune, calcul realizat până la data de 26.04.2012. Întrucât au trecut 5 luni de la data înființării popririi, sumele calculate ulterior datei de 26.04.2012 sunt scadente, astfel încât solicitarea ei de validare a popririi este întemeiată. În drept a invocat dispozițiile art. 460, alin. 1 și 3 din C.pr.civ.
Legal citat, terțul poprit A.F.P. G. – TREZORERIA MUNICIPIULUI G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A precizat că, în prezenta speță, fiind vorba despre înființare poprire asupra conturilor unei instituții publice – M. G. – Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică G. (Trezoreria Municipiului G.) din cadrul AFP G., în calitate de terț poprit, a respectat întocmai prevederile Ordinului nr. 2336/19.07.2011 al M.F.P. Potrivit art. 2 din ordin, Trezoreria Municipiului G. din cadrul A.F.P. G. a înștiințat în scris instituția publică M. G. prin adresa nr._/24.05.2012 cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. M. G., prin adresa nr._/28.05.2012 a transmis către terț odată cu Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 2336/2011 și răspunsul potrivit căruia soldurile conturilor transmise prin Anexa nr. 1 nu sunt indisponibilizate.
Mai susține terțul poprit că, în conformitate cu art.5, alin.2 din Ordinul nr.2336/19.07.2011, a făcut cunoscut debitoarei, prin adresa nr._/06.06.2012, că în data de 06.06.2012 s-a procedat la deschiderea de credite bugetare reamintind acestei instituții publice despre solicitarea înființării popririi a B.E.J. P. Ș. pentru suma de 76.052,49 lei. Ulterior, debitoarea a transmis către terțul poprit, prin adresa nr._/08.06.2012, odată cu Anexa nr.2, și răspunsul potrivit căruia nu indisponibilizează nicio sumă, întrucât sumele existente în conturi fac parte din categoria celor ce nu pot fi suspuse executării silite conform art.1, alin.2 din O.G. nr.22/2002.
Terțul poprit mai face cunoscut că, și în alte situații în care s-au virat credite bugetare, a înștiințat debitoarea despre existența acestei popriri însă de fiecare dată i s-a comunicat că „nu se indisponibilizează nicio sumă, întrucât se încadrează în categoria celor prevăzute la art. 1, alin. 2 din OG 22/2002”.
Legal citat, debitorul M. G. prin PRIMAR nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
2. Prin sentința civilă nr.1427 din 18.12.2013, Judecătoria G. a admis cererea de validare poprire formulată de creditorul .. în contradictoriu cu debitorul M. G. prin PRIMAR și cu terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE – prin TREZORERIA MUNICIPIULUI G. și a validat poprirea înființată de B.E.J. P. Ș. prin adresa din data de 15.05.2012 asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit către debitor până la concurența sumei de 76.052 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la data de 19.04.2012, Judecătoria G. a încuviințat cererea de încuviințare a executării silite solicitată de către .. Prin adresa emisă la data de 15.05.2012 în dosarul de executare nr. 301/2012, ca urmare a refuzului debitoarei de a executa hotărârea, B.E.J. P. Ș. a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care debitorul M. G. le deține la terțul poprit Trezoreria Municipiului G., până la concurența sumei de 76.052,49 lei, sumă reprezentând debit cu titlu de daune cominatorii și cheltuieli de executare.
Urmare a acestei popriri, terțul poprit s-a adresat debitorului M. G. comunicându-i prin adresa nr._/24.05.2012 despre înființarea popririi. M. G., prin adresa nr._/28.05.2012, a transmis către terț, odată cu Anexa nr.2 a Ordinului nr. 2336/2011 al M.F.P., și răspunsul potrivit căruia soldurile conturilor transmise prin Anexa nr. 1 nu sunt indisponibilizate.
Ca urmare a deschideri de noi credite bugetare, terțul poprit s-a adresat din nou Municipiului G. comunicându-i Anexa nr.1 (situația disponibilității fondurilor și creditelor bugetare deschise și neutilizate existente în contul debitorului) în repetate rânduri, prin adresele nr._/06.06.2012, nr._/15.06.2012, nr._/04.07.2012, nr._/24.07.2012, nr._/23.08.2012, nr._/05.09.2012, nr._/02.10.2012, nr._/06.11.2012 și nr._/14.11.2012. De fiecare dată, debitorul a comunicat terțului poprit refuzul indisponibilizării, motivând că sumele existente în conturi, la respectivele date, fac parte din categoria celor ce nu pot fi supuse executării silite conform art.1, alin.2 din O.G. nr.22/2002.
În drept, potrivit art.460, alin.1 din C.pr.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Conform art.2, alin.1 din Procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.2336/2011, cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc sau de la organul fiscal competent în executarea silită a adresei de înființare a popririi asupra conturilor unei instituții ori autorități publice, însoțită de copia certificată de pe titlul executoriu, unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. La adresa care se transmite instituției sau autorității publice se anexează situația disponibilităților de fonduri/creditelor bugetare deschise și neutilizate, după caz, prevăzută în anexa nr. 1, existente la data primirii adresei de înființare a popririi.
Art.3, alin.2 din Ordinul nr.2336/2011 prevede că sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ținând cont de prevederile art.1, alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, precum și de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art.1, alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.22/2002 și la art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art.5, alin.1 din același act normativ, în cazul în care sumele indisponibilizate din disponibilitățile sau din creditele bugetare deschise și repartizate existente la data primirii adresei de înființare a popririi, potrivit datelor comunicate de instituțiile publice ori autoritățile publice în situația prevăzută în anexa nr.2, sunt inferioare sumelor prevăzute în titlul executoriu, unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului vor solicita acestora informații cu privire la fiecare sumă încasată ulterior sau cu privire la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare, după caz, până la îndestularea creanței.
Conform art.2, alin.1 din O.G. nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Art.2 din O.G. nr.22/2002 prevede că, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art.6, paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală. Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico contra Italia (1980). Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (de exemplu, cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
În Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi". Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6, alin.1 din Convenție. Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției. De altfel, în ciuda rigorilor O.G. nr.22/2002, care obligă conducătorul instituției să facă demersuri pentru achitarea sumelor datorate în situația în care trec mai mult de 6 luni de la data somării (mai 2012), instanța observă că nici până acum nu s-a achitat această sumă.
În ceea ce privește fondul cauzei, din economia dispozițiilor art.460 din C.pr.civ. rezultă că, pentru a dispune validarea popririi, este necesară existența titlului executoriu și existența raportului juridic valabil între debitor si terțul poprit în temeiul căruia acesta din urmă datorează sume de bani debitorului. În speță, aceste elemente sunt întrunite întrucât suma pentru care s-a înființat poprirea corespunde titlurilor executorii, respectiv decizia civilă nr. 1054/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul G..
Este de precizat că specificul popririi este determinat de caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale care în principiu, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice. Dintre aceste raporturi juridice două preced înființarea popririi și anume raportul de creanță dintre creditorul urmăritor și debitorul urmărit, precum și raportul de creanță dintre debitorul poprit și terțul poprit. În cauză ne aflăm într-o situație specială în care terțul poprit nu apare ca un adevărat debitor al debitorului din cauza de față dar, dat fiind ca prin intermediul acestuia contul Municipiului este alimentat cu fonduri de la bugetul statului în mod constant s-a apreciat în practică posibilitatea ca Administrația Finanțelor Publice prin Trezorerie să participe la raporturile juridice în calitate de terț poprit.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea și va valida poprirea înființată de B. P. Ș. prin adresa din data de 15.05.2012 asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit către debitor până la concurența sumei de 76.052 lei.
3. Împotriva sentinței au declarat recurs atât debitorul M. G. prin PRIMAR, cât și terțul poprit A.F.P. G. – TREZORERIA MUNICIPIULUI G..
Debitorul M. G. prin PRIMAR a solicitat casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare nelegale și a calculat suma de 76.052,49 lei debit nelegal, având la bază un titlul executoriu nelegal, respectiv decizia civilă nr.1054/2011 a Tribunalului G.. În drept a invocat art.3041 din Codul de procedură civilă.
Terțul poprit A.F.P. G. – TREZORERIA MUNICIPIULUI G. a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare a arătat că și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit legii. În drept a invocat dispozițiile Ordinului nr. 2336/2011 al M.F.P.
La termenul de judecată din 24.05.2013 instanța a re-calificat calea de atac drept apel și a judecat în continuare în complet legal constituit.
La același termen, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de validare de poprire, excepție care a fost discutată la termenul din 20.06.2013, când instanța a rămas în pronunțare.
Analizând excepția tardivității formulării cererii de validare de poprire, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
În fapt, toate părțile sunt de acord că, la data de 19.04.2012, Judecătoria G. a încuviințat cererea de încuviințare a executării silite solicitată de către .. împotriva debitorului M. G. prin PRIMAR. Prin adresa emisă la data de 15.05.2012 în dosarul de executare nr. 301/2012, ca urmare a refuzului debitorului de a executa hotărârea de bună-voie, B.E.J. P. Ș. din G. a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care debitorul M. G. le deține la terțul poprit Trezoreria Municipiului G., până la concurența sumei de 76.052,49 lei. Terțul poprit A.F.P. G. – TREZORERIA MUNICIPIULUI G. neefectuând nicio plată, creditoarea .. a cerut instanței validarea popririi la data de 17.10.2012.
În drept, potrivit art.460, alin.1 și 3 din Codul de procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Natura termenului de 3 luni stabilit de lege a fost diferit interpretată în practica judiciară. Pentru a pune capăt acestei situații de incertitudine, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.7/2013 pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit următoarele:
În interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 din codul de procedură civilă stabilește că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Decizia a fost publicată în Monitorul oficial, Partea I, nr. 263 din 10 mai 2013. Din acel moment, potrivit art.517, alin.4 din Noul Cod de procedură civilă (care reia soluția din art.3307, alin.4 din vechiul Cod de procedură civilă), dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Rezultă că, judecând la termenul din 20.06.2013, instanța de apel trebuie să țină seama de dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și să rețină că, în speță, termenul de 3 luni a fost depășit (validarea fiind cerută la peste 5 luni de la înființarea popririi).
Instanța nu poate reține argumentul intimatei-creditoare .. că se înfrânge principiul previzibilității legii dacă este admisă excepția tardivității; dimpotrivă, considerând că cererea nu este tardivă după publicarea deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, instanța ar înfrânge acest principiu, pentru că ar contrazice dispozițiile deciziei.
În consecință, făcând aplicarea art.296 din Codul de procedură civilă, instanța va admite apelul, va schimba în tot sentința judecătoriei și, în rejudecare, va admite excepția și va respinge ca tardivă cererea de validare poprire formulată de creditoarea D. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul M. G. prin PRIMAR și cu terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE – Activitatea de trezorerie și contabilitate publică G..
Totodată, instanța de apel va respinge ca neîntemeiată cererea debitorului M. G. prin PRIMAR de acordare a cheltuielilor de judecată, această parte nefăcând dovada avansării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de apelanții M. G. prin PRIMAR, cu sediul în G., ., și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE – Activitatea de trezorerie și contabilitate publică G., CU SEDIUL ÎN G., ., împotriva sentinței civile nr.1427 din 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare .., cu sediul în G., ., ..
Schimbă în tot sentința apelată și, în rejudecare:
Admite excepția, invocată din oficiu, a tardivității formulării cererii de validare de poprire.
Respinge ca tardivă cererea de validare poprire formulată de creditoarea D. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul M. G. prin PRIMAR și cu terțul poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE – Activitatea de trezorerie și contabilitate publică G..
Respinge ca neîntemeiată cererea debitorului M. G. prin PRIMAR de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2013.
Pt. Președinte pt. Judecător Grefier
A. B. R. J. A. P.
Promovat la Curtea de Apel Aflat în concediu de odihnă
-cf. disp.art. 261 C.pr.civilă -cf. disp.art. 261 C.pr.civilă
Semnează Semnează
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G. PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G.
JUDECĂTOR A. P. JUDECĂTOR A. P.
Red. AB
Tehn. PA/5 ex./02.08.2013
Fond: A. T.
| ← Restituire metale preţioase. Decizia nr. 904/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 322/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
