Revendicare imobiliară. Decizia nr. 132/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 17523/233/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 132
Ședința publică din data de 22.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
JUDECĂTOR M. C.
GREFIER A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului promovat de reclamanta M. T. împotriva Sentinței civile nr. 8124/2012 a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G. PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMARUL MUNICIPIULUI G., având ca obiect „revendicare imobiliară ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.03.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 06.09.2011, sub nr._, reclamanta M. T., în contradictoriu cu pârâtul M. Galati, prin Primar, a formulat acțiune în revendicare imobiliară și a solicitat instanței să îl oblige pe pârât să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în G., . (fost nr.1) din G., care a fost proprietatea defunctei sale mame, M. I., constând în teren în suprafață de 750 mp.
În motivare, reclamanta a arătat că autoarea sa a achiziționat imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la Tribunalul C. sub nr. 2576/28.08.1946, imobilul fiind constituit din teren în suprafață de 750 mp și o construcție din paiantă, formată din două camere mici, o sală și un șopron, și învecinându-se la est cu Biserica Sf. H., la nord cu . cu proprietatea lui N. D. și la apus cu proprietatea lui Secanu.
Reclamanta a precizat că imobilul a fost în posesia mamei sale până în 1952, când a fost ocupat abuziv de fostele autorități, fără a fi invocat un act normativ, fără titlu, și construcția folosită ca aprozar, după cum rezultă din procesul verbal din 15.10.1963, încheiat de Circumscripția Financiară G.. A mai arătat reclamanta că vreme de 56 ani imobilul a fost administrat de M. G., iar în prezent se află împrejmuit în curtea fostului . a ocupat imobilul în calitate de chiriaș al Municipiului G. până în 2008, de când terenul este liber
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și art. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, cauzele P. contra România și S. și P. contra România.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiza topometrică.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că bunurile preluat de stat fără titlu valabil puteau fi revendicate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora, în condițiile Legii nr. 10/2001, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu deține terenul revendicat. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, prin adresa nr._/20.08.2012, pârâta a comunicat instanței că reclamanta nu a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în G., . (fost nr. 1), ci pentru un imobil situat în G., ..3, soluționată prin Dispoziția nr. 802/SR din 16.08.2004, de acordare despăgubiri.
În ședința publică din data de 29.08.2012, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 8124/05.09.2012, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel,instanța a vut în vedere următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare înregistrat la Tribunalul C. sub nr. 2576/28.08.1946, numita M. I. a dobândit de la numitul I. N., imobilul situat în G., . din G., constând în teren având fața la stradă în lungime de 11 metri și latura spre răsărit de 66,90 metri lungime, suprafața terenului fiind de formă dreptunghiulară, precum și construcția de pe acest teren, compusă din două camere mici, o sală și un șopron din paiantă. Terenul se învecina la est cu Biserica Sf. H., la nord cu . cu proprietatea N. D. și la apus cu proprietatea G. Secanu.
Potrivit procesului verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe din 07.07.1952, emis de Secțiunea Financiară nr. 3 G., numita M. I. figura înscrisa la matricola clădiri-terenuri 74/32 cu teren cu suprafața de 750 mp, situat în ..
Așa cum rezultă din certificatul de deces . nr._, numita M. I. a decedat la data de 18.11.1986, iar, potrivit certificatului de naștere . nr._/26.11.1956, reclamanta M. T., născută în 01.10.1944, este fiica defunctei M. I..
După cum rezultă din adresa nr._/20.08.2012, și cum rezultă și din susținerile reclamantei, aceasta nu a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în G., . (fost nr. 1)
În drept, Legea nr. 10/2001 reglementează restituirea în natură sau prin echivalent atât cu referire la imobilele preluate de stat cu titlu valabil, cât și la cele preluate fără titlu valabil (art. 2) și reglementează relația dintre persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii și subdobânditori, cărora le permite sa păstreze imobilele în anumite condiții expres prevăzute.
În sensul Deciziei nr. 33/09.06.2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea specială si legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres in legea specială.
Reclamanta se află în situația de a solicita direct în instanță prin formularea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, obligarea pârâtului să îi restituie în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 750 mp, situat în G., invocând preluarea abuzivă, fără titlu valabil a acestuia de la autorul său.
Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată indicat, vizează dispozițiile art. 480 Cod civil, dar și ale art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța a apreciat că, în acord cu principiul specialia generalibus derogant, dispozițiile Legii nr. 10/2001 se aplică în mod prioritar când vin în concurs cu normele dreptului comun, astfel că după adoptarea legii de reparație nu mai există posibilitatea unei opțiuni între a urma procedura Legii nr. 10/2001 și a recurge în continuare la dreptul comun, respectiv promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Codul civil.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, prevăd că "pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație".
Or, Legea nr. 10/2001 reglementează măsuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fără titlu valabil, astfel că, după . acestui act normativ, nici dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate în această situație.
Legea nr. 10/2001 instituie atât o procedură administrativă prealabilă, cât și anumite termene și sancțiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat, astfel că, în prezent Legea nr. 10/2001, în limitele date de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedării imobilelor preluate de stat, cu sau fără titlu valabil, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriași. În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 33/09.06.2008, indicând faptul că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 si Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate, însă această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun doar în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Or, reclamanta nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele enumerate anterior, întrucât nu este exceptată de la aplicarea dispozițiilor legii speciale și nu a invocat și probat niciun motiv independent de voința sa de a nu putea să fi urmat procedura legii speciale prin formularea notificării, mai ales în condițiile în care pentru un imobil situat în G., .. 3 a urmat procedura specială, finalizată prin emiterea Dispoziției nr. 802/SR din 16.08.2004, de acordare despăgubiri.
Instanța a mai reținut că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează fiecărei persoane "dreptul la un tribunal", adică dreptul ca o instanță judiciară să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis, însă, că acest drept nu este absolut, că este compatibil cu limitări implicite și că statele dispun în această materie de o anumită marjă de apreciere (cauza Golder împotriva Marii Britanii, 21 februarie 1975, par. 38).
În același timp, instanța de contencios european a statuat că limitările astfel aduse trebuie să respecte câteva principii, respectiv trebuie să urmărească un scop legitim și să nu afecteze substanța însăși a dreptului.
Legiuitorul român a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia persoanele care se consideră îndreptățite pot cere să li se recunoască dreptul de a primi măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat, una dintre aceste măsuri fiind restituirea în natură a imobilelor.
Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementează, ceea ce nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziției sau deciziei emise în procedura administrativă legea prevede calea contestației în instanță, după cum au posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, fiind pe deplin asigurat accesul la justiție.
Existența Legii nr. 10/2001, derogatorie de la dreptul comun, cu consecința imposibilității utilizării unei reglementări anterioare, nu încalcă art. 6 din Convenție în situația în care calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului dedus pretins este una efectivă.
Astfel, a apreciat prima instanță că reclamanta putea obține măsuri reparatorii pentru imobil (ceea ce includea și restituirea în natură), dacă formula notificare în termen legal, fiind în măsură să dovedească atât dreptul de proprietate, calitatea de moștenitor, dar și preluarea abuzivă de către stat.
P. toate argumentele de mai sus, a admites excepția inadmisibilității, invocată pârâtul M. G., prin Primar, și a respins acțiunea formulată, ca inadmisibilă, fără a se mai pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. T., criticând hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală.
Arată că acțiunea în revendicare a fost respinsă ca inadmisibilă, deși pârâtul M. G. invocase și excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că terenul nu se află în evidențele sale și reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a bunului de către fostele autorități comuniste.
Consideră apelanta că primează soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, arată că aceasta este nefondată, concluzie care rezultă din Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că acțiunea în revendicare este admisibilă cât timp imobilul nu se află în proprietatea altor persoane care să-i opună un titlu de proprietate, astfel încât să aducă atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice. Terenul proprietatea sa este împrejmuit și a fost folosit până în anul 2008 de fostul ., în prezent dizolvată.
La cererea de apel a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei numitul G. P. O.. Arată că este proprietarul imobilului situat în G., ., iar în curtea sa se află și suprafața de 750 mp proprietatea autoarei apelantei, rudă îndepărtată cu el. Are cunoștință că pe această suprafață de teren în anii 1960 se afla o construcție în care a funcționat un aprozar de legume și fructe.
Terenul se află în curtea imobilului său și nu aparține nici unei persoane fizice sau juridice.
În ședința publică din 19.04.2013, calea de atac a fost calificată ca fiind apel.
Cu privire la cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de numitul G. P. O., aceasta a fost admisă în principiu, având în vedere că sprijină apelul formulat de reclamantă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Intimatul M. G. a invocat în fața primei instanțe excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Judecătoria G. a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității și a respins acțiunea în baza acestei excepții, fără a mai analiza și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G..
În continuare va fi analizată problema ordinii de soluționare a celor două excepții.
În doctrină s-a arătat că inadmisibilitatea este doar efectul invocării unei excepții de procedură sau de fond.
În cazul de față, calea aleasă de reclamantă – revendicare – ține de exercițiul dreptului la acțiune, de unde rezultă că excepția inadmisibilității este o excepție de fond.
Însă și excepția lipsei calității procesuale ține tot de condițiile de exercitare ale acțiunii civile, așadar este tot o excepție de fond.
Se apreciază de către instanța de apel că dintre cele două, primează excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, având în vedere considerentele deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Astfel, instanța supremă a stabilit că existența Legii nr. 10/2001 nu exclude în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, deoarece este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și trebuie să i se asigure accesul la justiție.
Este însă necesar a se analiza și dacă admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, sau securității raporturilor juridice, mai concret, a se verifica pe fond, dacă și pârâtul în acțiunea în revendicare nu are, la rândul său, un bun în sensul Convenției.
Așadar, pentru a discuta admisibilitatea acțiunii în revendicare, trebuie mai întâi să se verifice dacă bunul de află sau nu în patrimoniul pârâților, ceea ce înseamnă că excepția lipsei calității procesuale pasive se impune a fi soluționată cu prioritate.
Având în vedere că Judecătoria G. a examinat cu prioritate excepția inadmisibilității, se constată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură, cauzând părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței.
În consecință, în baza art. 297 alin. 2 teza ultimă C.pr.civ., va fi admis atât apelul cât și cererea de intervenție în interesul reclamantei, va fi anulată sentința civilă nr. 8124/05.09.2012 și va reține procesul spre judecare.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G. reprezentat prin Primar, se constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Din procesul verbal încheiat la 15.10.1963 (fila 19 dosar fond) rezultă că imobilul din . (în prezent .) în suprafață de 750 mp, proprietatea autoarei M. I. era îngrădit și era folosit ca aprozar. Se mai constată că imobilul a fost abandonat de proprietar și urmează a se îndeplini formalitățile legale pentru trecerea acestuia în proprietatea statului.
Din înscrisurile depuse la dosar nu se poate stabili dacă acest demers a fost realizat, așa încât nu se poate afirma cu certitudine că imobilul este proprietatea Statului Român.
Informații lămuritoare rezultă însă din înscrisurile depuse de intervenientul G. P. O..
Autoarea acestuia, G. A., a redobândit pe calea acțiunii în revendicare în contradictoriu cu . imobilului situat în . (fostă .), în suprafață de 754,26 mp (sentința civilă nr. 3022/2008, pronunțată în dosarul nr._ ). În acest dosar s-a efectuat o expertiză topometrică în care s-a stabilit că imobilul din . are suprafața totală de 1514,48 mp, din care numai suprafața de 754,26 mp aparține autoarei intervenientului.
Expertul B. V. menționează o . înscrisuri (fila 14 dosar apel) depuse de Primăria G. ( adresele emise de Gestiune Patrimoniului – Serviciul Administrativ fond locativ cu nr._/05.05.2007 și 3662/26.04.2007, adresa nr._/26.04.2007 a Serviciului Cadastru, adresa nr._/02.05.2007 a Serviciului Impozite, taxe și alte venituri) din care rezultă că imobilul situat în . nu figurează în patrimoniul Municipiului G..
Reclamanta revendică același imobil din . ( de fapt, numai diferența dintre suprafața de 1514,48 mp și suprafața retrocedată autoarei intervenientului), așa încât înscrisurile arătate au relevanță și pentru prezenta cauză, concluzia fiind că imobilul revendicat nu se află în proprietatea Municipiului G..
În consecință, acțiunea în revendicare în contradictoriu cu pârâtul M. G. este formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, urmând a fi admisă excepția invocată de pârât și a fi respinsă acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. G. reprezentat prin Primar.
PENTR ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta M. T. împotriva Sentinței civile nr. 8124/2012 a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G. PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMARUL MUNICIPIULUI G., având ca obiect „revendicare imobiliară ”.
Admite cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenientul G. O..
Anulează sentința civilă nr. 8124/05.09.2012 pronunțată de Judecătoria G. și în rejudecare:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G. prin Primar.
Respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M. T., pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului M. G. prin Primar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. M. C. A. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 969/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 215/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
