Servitute. Sentința nr. 172/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 172/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 960/838/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător M. M.
Grefier A. P.
Pe rol judecarea apelului promovat de pârâta S.C. A. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 172/19.02.2013 în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. I., intimatii-pârâți P. V., intimat D. P., intimat M. E., intimat M. V., având ca obiect servitute .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul apelantei-pârâte, avocat A. R. cu împuternicire la fila 2 dosar, intimatul M. I., identificat cu CI . nr._, CNP_, pentru intimații-pârâți M. E. și M. V. avocat D. M., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus o cerere de aderare la apel din partea intimaților M. E. și M. V.,netimbrată.
Întrebat fiind, apărătorul intimaților M. arată ca va complini această lipsă a timbrajului până la sfârșitul ședinței de judecată..
Se prezintă în instanță domnul S. E. care a depus la termenul anterior la dosar cerere de intervenție în interesul intimatului M. I. în 2 exemplare.
Întrebat fiind, precizează că este de acord cu achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar de către intimați până la închiderea ședinței de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța dă cuvântul părților pe admisibilitatea cererii de aderare la apel.
Numitul S. E. arată că în opinia sa cererea de aderare la apel nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 293 ind. 1 C.pr.civ. pentru a fi primită deoarece nu e făcută până la prima zi de înfățișare și nu este îndreptată împotriva părții potrivnice.
Apărătorul intimatei apreciază că cererea de aderare la apel îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi primită întrucât a fost transmisă la data de 29.04.2013, înaintea termenului anterior de judecată dar a ajuns la dosar după data de 30.04.2013. În ceea ce privește faptul că cererea de aderare la apel nu este îndreptată împotriva părții potrivnice, precizează că acțiunea este promovată împotriva unor persoane aflate în stare de indiviziune, coproprietate astfel încât toate părțile au interese potrivnice unele altora; precizează că atunci când se referă la părți îl are în vedere și pe numitul S. E., a cărui cerere de intervenție accesorie solicită să fie încuviințată în principiu.
Numitul S. E. arată că proprietatea nu este indiviză, părțile având doar calitatea de pârâți.
Instanța pune în discuție încuviințarea în principiu a cererii de intervenție în interesul intimatului-reclamant M. I. formulată de numitul S. E..
Domnul S. pune concluzii de încuviințare în principiu a cererii sale de intervenție acccesorie.
Apărătorul apelantei și cel al intimaților M. E. și M. V. lasă la aprecierea instanței încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie.
Apărătorul intimaților M., pe admisibilitatea cererii de aderare la apel, arată că este vădit admisibilă, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 293 C.pr.civ. pentru considerentele arătate de apărătorul apelantei.
Instanța încuviințează în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de numitul S. E..
Tribunalul dă cuvântul părților prezente pe apelul declarat, pe cererea de aderare la apel și pe cererea de intervenție.
Apărătorul apelantei arată că apelul este fondat, urmând ca instanța să admită apelul, să modifice în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii, în principal pe două motive:
Primul motiv avut în vedere este acela că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art. 617, 616, 619 cod civil vechi, pretinzându-se că nu există nicio altă cale de acces la drumul public și că fondul care aparține reclamantului este un loc înfundant. Apreciază că instanța de fond, constatând pe baza probelor existente la dosar, că nu poate să o admită, a extins acțiunea și a arătat, deși nu s-a cerut acest lucru, că cele două drumuri de acces care există în zonă sunt greu practicabile în condiții meteo nefavorabile. Precizează că o astfel de susținere nu s-a făcut prin cererea introductivă, nimeni nu a reclamat că există două drumuri și că ar fi bine să se permită accesul în temeiul sentimentelor omenești care nu pot zădărnici o dispoziție legală. Arată că față de această situație și față de raportul de expertiză instrumentat în cauză care arată că există alte două drumuri practicabile atât cu utilaje, cât și pe jos, soluția de admitere a cererii de constatare a existenței unui drept real de servitute este profund nelegală. În continuare precizează că instanța de fond a reținut și că pârâții nu ar suferi nici un fel de prejudiciu prin trecerea reclamatului pe proprietatea lor; aceasta în ciuda faptului că nu s-a făcut nicio referire la prejudiciu pe parcursul procesului, acesta nefiind subiect de dezbateri. Menționează că legea prevede, dacă nu există altă cale de acces, dreptul proprietarilor fondurilor aservite la despăgubiri, dar nici reclamantul și nici pârâții nu au făcut vorbire de acestea. În aceste condiții, arată că, dacă s-ar menține soluția de la fond pârâții ar fi în imposibilitatea de a mai cere despăgubiri. În încheiere arată că sentimentele umane menționate în motivarea hotărârii de fond nu pot constitui temeiul unei hotărâri judecătorești și solicită ca instanța să constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 617 Cod procedură civilă întrucât proprietarii fondurilor învecinate au dobândit aceste terenuri în scopul de a le folosi cum cred de cuviință și instanța a stabilit dreptul reclamantului de a trece pe proprietățile acestora pentru că pe acolo a trecut dintotdeauna. Apreciază apelul ca fondat și solicită admiterea lui, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimaților M. V. și M. E. solicită la rândul său admiterea apelului arătând că acesta este motivat pentru motivele invocate de apărătorul apelantei, cerea modificarea sentinței apelate și respingerea acțiunii introductive. Precizează că cererea de aderare la apel este admisibilă și solicită admiterea sa ca întemeiată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Având cuvântul, intervenientul arată că are încuviințarea intimatului-reclamnt să vorbească și în numele său.
Întrebat fiind, intimatul-reclamant M. I. prezent în instanță arată că înțelege să dea domnului S. E. mandat pentru susținerea poziției sale procesuale în calitate de reprezentant.
Apărătorul apelantei precizează că intervenția și reprezentarea sunt două instituții de drept procesual distincte.
Instanța constată că intimatul-reclamant prezent i-a dat mandat de reprezentare domnului S. E., acesta având studii juridice.
Având cuvântul în calitate de mandatar al intimatului-reclamant arată că cererea de constatare a dreptului de servitute este întemeiată pe art. 617 din noul Cod civil și nu din vechiul cod, text care arată că „proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu.” Arată că în opinia sa lege îi garantează dreptul de a cere dreptul de trecere, dar nu-l obligă la plata servituții. Arată că acesta este dreptul vecinului care la fond avea posibilitatea să ceară obligarea reclamantului la plata despăgubirilor, și faptul că nu a făcut-o nu este imputabil domnului M.. În continuare arată că la dosar nu există titlul de proprietate al părților adverse, astfel că afirmația acestora că sunt proprietari în indiviziune nu poate fi verificată.. În aprecierea sa aceștia sunt doar proprietari, dar nu indiviziune, distincți. Precizează că terenurile cumpărate de părțile în proces sunt situate pe teritoriul fostului CAP Liești, unde erau amplasate 20 de grajduri de o parte și de alta a unui drum pavat. Intimatul-reclamant și intervenientul au cumpărat terenurile de la extremitatea acestui drum. Opinează că la data cumpărării terenurilor nu se vindeau și drumurile astfel că părțile adverse din proces nu puteau să cumpere și drumul, lipsa titlului de proprietate de la dosar lăsând însă această problemă neelucidată. Apreciază că dacă din titlurile de proprietate ar reieși că într-adevăr celelalte părți au cumpărat și drumul, atunci ar fi valabil doar apelul declarat de . pârâți sentința intrând deja în puterea lucrului judecat; în plus, dacă s-ar admite cererea de aderare la apel, rămâne în continuare intimatul D. P., care nu a depus apel și al cărui teren este situat de la drumul principal până la gardul reclamantului. Consideră că instanța nu poate dezlega pricina în sensul admiterii apelului pentru că poate intra pe proprietatea domnului D. pe o lungime de 240 m, dar nu poate trece pe terenul aparținând A. pe o lungime de 136 m. Precizează că cele două drumuri la care a făcut referire apărătorul apelantei nu există, ceea ce reiese și din expertiză și din fotografii; în acest context arată că a solicitat cercetarea la fața locului și dacă instanța ar da curs acestei solicitări ar vedea că nu există aceste drumuri. Pe apelul principal solicită respingerea acestuia și menținerea soluției instanței de fond ; pe cererea de aderare la apel solicită constatarea inadmisibilității ei.
În calitate de intervenient domnul S. solicită de asemenea menținerea soluției de la fond și constatarea inadmisibilității cererii de aderare la apel.
În replică, apărătorul apelantei arată că faptul că la dosar nu există titlul de proprietate al părților adverse reclamantului nu este imputabil acestora, sarcina probei neincumbându-le. Apreciază că acest aspect vizează calitatea procesuală pasivă a pârâților și că era obligația reclamantului să o probeze; arată că în lipsa calității procesuale pasive a acestora instanța trebuie admită exceția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință să admită apelul . Precizează că starea de indiviziune rezultă din raportul de expertiză. Menționează că dacă reclamantului i se permite accesul pe o porțiune din drumul în discuție nu înseamnă că se poate impune și celorlalți proprietari să-i permită accesul pe terenurile lor.
Domnul S., pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților arată că aceștia au calitate procesuală pasivă pentru că există acțiune împotriva lor. Precizează că nu poate să depună el la dosar titlurile de proprietate ale pârâților pentru că acestea se află în posesia proprietarilor. Menționează că nu neagă calitatea de proprietari a pârâților; știe că aceștia au cumpărat terenurile (nu știe dacă și drumul) și arată că în caz contrar ar fi promovat acțiune în revendicare. Referitor la susținerea apelantei că din raportul de expertiză reiese starea de indiviziune, apreciază că dimpotrivă, trenurile sunt clar delimitate de expert, deci nu este indiviziune.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă;
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 12.06.2013.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,
A. F. M. M. A. P.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător M. M.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului promovat de pârâta S.C. A. C. S.A. împotriva sentinței civile nr. 172/19.02.2013 în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. I., intimatii-pârâți P. V., intimat D. P., intimat M. E., intimat M. V., având ca obiect servitute .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.06.2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Liești sub nr._ din 12.06.2012, reclamantul M. I., domiciliat în București, sector 2, .. 73, a chemat în judecată pe pârâții S.C. A. C. S.A. – cu sediul în G., .), Județul G., P. V., domiciliat în G., ./126, Județul G., D. P., domiciliat în ., M. E. și M. V., domiciliați în G., ., ., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâții să îi permită trecerea pe calea de acces spre drumul comunal, în baza art. 617 C.civil.
În motivarea acțiunii a arătat că, este proprietarul suprafeței de_ m.p. situată pe teritoriul comunei Liești, județul G..
Acest teren nu are acces la drumul public din cauza pârâților care au închis drumul de acces inițial.
Potrivit art. 317 C.civ. „ proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică, are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului proprietății”.
Pentru folosirea fondului său are nevoie de această cale de acces închisă de pârâți, motiv pentru care solicită constituirea dreptului de servitute de trecere la proprietatea sa .
În drept a invocat disp. art. 617 C.civ.
A solicitat proba cu acte, expertiză tehnică cercetare la fața locului.
A atașat procesul verbal din 1995, o schiță făcută de mână nesemnată de un expert .
Legal citat, pârâtul D. P., depune întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea acesteia s-a arătat că pârâtul a devenit proprietarul imobilului în suprafață de 3150 m.p. curți construcții, intabulat în cartea funciară sub nr._ în c.v. 8-9, p. 1824/1 în urma adjudecării la licitație organizată de expert AM SPRL - lichidator judiciar al debitorului . și a construcțiilor situate pe acest teren. din suprafața sa de 1709 m.p. din lotul 5 în suprafață de 680 m.p. reprezintă drumul de acces .
A arătat că ipoteza invocată de reclamant nu se regăsește în speță, motivând că servitutea de trecere vizează în mod evident numai imposibilitatea accesului la drumul public. De asemenea, mai arată că, pe lângă calea de acces solicitată de reclamant mai există și două drumuri comunale, reclamantul având acces direct la unul dintre acestea, fără a tulbura în niciun mod dreptul celorlalți proprietari.
A solicitat proba cu înscrisuri. A anexat înscrisuri.
Și pârâta . a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. A arătat că este proprietara suprafeței de teren de 30.273 m.p. curți construcții cu nr. cadastral_ și 679, 62 m.p. drum de acces în cotă indiviză din totalul de 170,9 m.p. identificat cu nr. cadastral_ și C.F._. Acest drum constituie cale de acces doar pentru pârâtul D. P. .
Prin actul de partaj și lotizare, în favoarea reclamantului nu s-a constituit nici un drum de acces deoarece acesta are acces la alt drum public care este lipit de proprietatea sa. A solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A atașat contractul de vânzare-cumpărare cu schițele anexe și planșe foto.
Reclamantul a făcut precizări la acțiune ( f.47 dosar fond) în sensul că solicită obligarea pârâților să permită accesul pe fostul drum de acces existent inițial, când funcționa CAP.
A timbrat acțiunea cu 19 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a administrat proba cu înscrisuri, expertiză și martori G. I. ( fila 62 dosar fond) și C. C. G.( fila 63 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 172/19.02.2013 a Judecătoriei Liești a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții ., P. V., D. R., M. E. și M. V.. Au fost obligați pârâții să permită reclamantului să circule către proprietatea sa pe drumul interior hașurat cu albastru pe schița din raportul de expertiză Blănar E. și care face parte integrantă din hotărâre. Au fost obligați pârâții în solidar către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 519 lei.
S-a reținut în motivarea hotărârii că reclamantul deține o suprafață de teren de_ m.p. cu terenul aferent din sediul fostului CAP.
Până la desființarea CAP-ului toți proprietarii, inclusiv funcționarii din CAP foloseau drumul de acces care a fost închis de pârâți ( instalată poată la intrare), motivat de faptul că acest drum de acces este creat ca servitute de trecere din loturile acestora. Drumul este asfaltat. Urmare a desființării CAP-ului terenul și construcțiile aferente CAP-ului au fost vândute și lotizate, la proprietari diferiți. Fostul sediul al CAP-ului este mărginit de un drum pietonal și de atelaje și De 1911.
A mai reținut instanța de fond că în ultima vreme, aceste drumuri nu au fost practicate și că din suplimentul la raportul de expertiză rezultă că D expl. 1911 era circulat doar în zona în care sunt construite case iar D de expl. 856 mai era practicat de o Dacie și un tractor.
Se reține că într-adevăr aceste două drumuri pot fi circulate ușor în vreme secetoasă însă nu sunt practicabile pe anotimpul ploios. Reclamantul nu poate fi îngrădit să meargă la proprietatea sa numai în perioada uscată și nu tot anul, deci nu poate susține că reclamantul are o cale obișnuită de acces iar trecerea sa pe acel teren asfaltat, folosit de toți o perioadă bună de timp ar impieta cu ceva pe proprietarii megieși ai căii de acces, cu atât mai mult cu cât toți proprietarii pârâți îl folosesc în comun ca și drum de acces.
Instanța de fond a apreciat și că sentimentele omenești nu au cum zădărnici o dispoziție legală, astfel că pârâții nu au nici un motiv legal să întrerupă folosirea acestei căi de acces de către reclamant.
A reținut de asemenea că drumul asfaltat de acces solicitat de reclamant este folosit de ceilalți proprietari tot cu aceeași destinație de cale de acces, că drumurile alăturate nu pot fi practicate tot anul din cauza anotimpurilor umede, și că proprietarii căii de acces nu suportă nicio pierdere prin folosirea acestui drum către reclamant.
În cauză a făcut aplicarea dispozițiilor art. 616-619 C.civ. vechi și întemeiul art. 274 C.pr.civilă a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel ., criticând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 616 Cod civil de către instanța de fond. Consideră că instanța s-a pronunțat și pe o cerere cu care nu a fost investită, în condițiile în care a reținut că proprietarii căii de acces nu suportă nicio pierdere prin folosirea drumului de către reclamant.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii cu consecința obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
M. E. și M. V. au formulat la data de 30.04.2013 cerere de aderare la apelul declarat de către A. C. SA, solicitând admiterea acesteia, admiterea apelului declarat de pârâtă și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului. S-a arătat că reclamantul are acces la alte două drumuri publice iar constituirea dreptului de servitute are loc doar în situația în care proprietarul fondului este lipsit de acces la calea publică.
S-a formulat, de asemenea, la termenul de judecată din data de 30.04.2013 cerere de intervenție în interesul intimatului-reclamant de către S. E.. A arătat că este coproprietar al fondului descris în acțiune, fond lipsit de acces la calea publică și este îndreptățit să i se permită trecerea pe fondurile vecinilor.
La termenul de judecată din data de 06.06.2013 a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de aderare la apel.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 172/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Liești, prin prisma motivelor invocate, dar si a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 293 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că aderarea la apel se poate face numai de către intimat. Însă termenii întrebuințați de legiuitor, respectiv „partea potrivnică”, arată în mod clar și fără posibilitate de dubiu că aderarea se poate face numai la apelul introdus de partea cu interese contrarii in proces, ceea ce exclude putința de aderare a părții cu interese alăturate cum este cazul în speță. . și M. V. și M. E. au aceleași interese, motiv pentru care excepția inadmisibilității este întemeiată și va fi admisa ca atare, cu consecința respingerii cererii de aderare la apel.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Art. 616 Cod civil reglementează dreptul proprietarului care nu are nici o ieșire la calea publică, de a reclama o trecere peste terenul vecinului său, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagube ce s-ar ocaziona.
În conformitate cu art. 617 și art. 618 Cod civil, trecerea trebuie făcută pe partea ce ar scurta paguba proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum, însă trebuie ales locul ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit.
Din economia reglementărilor cuprinse în art. 616 și următoarele Cod civil rezultă că, acțiunea confesorie de servitute de trecere are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar avea inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
Nu trebuie ignorate nici dispozițiile art. 618 și art. 634 Cod civil potrivit cărora, la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei și nu să se ia in considerare, în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de servitute.
În speță, din depozițiile martorilor dar și din conținutul raportului de expertiza și al suplimentului la raportul de expertiza rezultă că reclamantul M. I. si intervenientul S. V. au deschisă calea de acces la alte doua drumuri publice, ambele practicabile și circulabile pietonal, cu atelaje si cu autovehicule, respectiv De 1911 si drumul comunal 856. Unul dintre drumuri este cel ce asigura accesul către fabrica de zahar din localitate și-n condițiile în care utilajele acesteia pot circula pe acest drum nu este niciun inconvenient ca reclamantul să-l folosească.
Prin urmare, reclamantul și intervenientul au acces la proprietatea acestora prin alte doua drumuri, astfel că nu se poate reține faptul că proprietatea acestora este un loc înfundat sau ieșirea ar prezenta inconveniente sau ar fi periculoasă. Cert este ca suprafața de teren pe care s-a solicitat instituirea servituții de trecere este betonată și dalată și a fost amenajată astfel de către pârâții din prezenta cauza pe cheltuiala lor. Faptul că celelalte două drumuri nu sunt betonate nu constituie motiv pentru admiterea acțiunii, în condițiile în care sunt circulabile.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în rejudecare, acțiunea va fi respinsă. Aceeași soluție va fi pronunțată și-n privința cererii de intervenție formulata în interesul intimatului M. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de aderare la apel formulată de M. E. și M. V., ambii domiciliați în G., ., ., ca fiind inadmisibilă.
Respinge cererea de intervenție în interesul intimatului M. I. formulată de către S. E., ca fiind nefondată.
Admite apelul formulat de către ., schimbă în tot sentința civilă nr. 172/2013 pronunțată de Judecătoria Liești și, în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. I., domiciliat în București, .. 73, sector 2 București, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. C. S.A. – cu sediul în G., .), Județul G., P. V., domiciliat în G., ./126, Județul G., D. P., domiciliat în ., M. E. și M. V., domiciliați în G., ., ., Județul G., ca fiind nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12.06.2013.
Președinte pt. Judecător Grefier
A. F. M. M. A. P.
Aflat în concediu de odihnă
-cf. disp.art. 261 C.pr.civilă
Semnează
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G.
JUDECĂTOR A. P.
Red. MM
Tehn. PA/9 ex./17.07.2013
Fond: F. B.
| ← Cereri. Decizia nr. 324/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 969/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
