Contestaţie la executare. Decizia nr. 821/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 821/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 821/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 821
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil formulat de apelantul-petent M. G., cu sediul în G., ., jud. G. și cu sediul procesual ales la SCA „C. și Asociații”, în G., .. 56, împotriva sentinței civile nr. 2035 din data de 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 602, cu sediul în G., ., ., având ca obiect „contestație la executare”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de către părți, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015 dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.11.2014, pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamantul M. G. prin Primar, în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari nr.602, a formulat contestație la executare împotriva somației din data de 27.10.2014 și a încheierii nr. 2 din 27.10.2014, ambele emise de B. P. Ș. în cadrul dosarului de executare nr. 1568/2014, solicitând instanței anularea actelor contestate.
În motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 3384/04.04.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța de judecată a obligat reclamantul din prezenta cauză la plata către intimată a sumei de 55.569,79 lei debit și a sumei de 2.300 lei cheltuieli de judecată.
Prin încheierea nr.1 din 27.10.2014, pronunțată în dosarul de executare nr. 1568/2014, B. P. Ș. a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea Asociația de P. nr.602 G. împotriva debitorului M. G.. Prin încheierea nr.2 din 27.10.2014, emisă în cadrul aceluiași dosar de executare au fost stabilite cheltuieli de executare silită, printre care onorariu executare 5.200 lei plus TVA, onorariu executare și 6000 lei onorariu avocat conform chitanței nr._/22.10.2014.
A arătat că nu este de acord cu cuantumul onorariului executorului judecătoresc întrucât nu corespunde diligențelor depuse de acesta pentru realizarea executării silite, cantitatea și calitatea muncii prestate de către acesta. În această situație, se poate observa că onorariul executorului judecătoresc în cazul unei creanțe în valoare de 57.869,79 lei poate varia între valoarea minimă de 1.175 lei plus 2% din 7.869,79 lei, respectiv 1.332,40 lei și valoarea maximă de 5,000 lei plus 3% din 7.869,79 lei, respectiv 5.236,09 lei. Astfel, executorul a stabilit încă din momentul comunicării somației un onorariu în cuantum maxim chiar dacă nu desfășurase nicio activitate care să justifice acest onorariu.
În ceea ce privește onorariul avocatului pentru procedura executării silite, a apreciat că suma de 6.000 lei este nejustificată având în vedere că munca avocatului a constat doar în completarea cererii de executare silită. Astfel este disproporționat onorariul perceput în faza de executare silită față de cel perceput în fața instanței de judecată, deși a doua etapă amintită presupune un volum mai mare de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 669 alin 4, art. 451 alin 2 și 3, art.711 și urm. Cod de Procedură Civilă.
S-a apreciat că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
S-a atașat copia dosarului de executare silită nr. 1568/2014.
Prin sentința civilă nr. 2035/19.02.2015 Judecătoria G. a respins contestația la executare. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 23.10.2014 s-a înregistrat pe rolul B. P. Ș. cererea de executare silită formulată de Asociația de P. nr. 602 împotriva pârâtului M. G., pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 3384/2014, definitivă la data de 11.06.2014 prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în vederea recuperării creanței principale de 57.869,79 lei. S-a depus la acel moment și chitanța avocatului pentru faza de executare silită în sumă de 6.000 lei (f.27 d.f.).
Prin încheierea nr.2/27.10.2014 s-au stabilit cheltuielile de executare, în care se includ suma de 5.200 lei, reprezentând onorariu executor și suma de 6.000 lei onorariu avocat (f.31 d.f.).
Având în vedere că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 451 alin.2 C. proc. civ. fiind aplicabile și în faza executării silite, instanța a apreciat că poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. A arătat prima instanță că prin aplicarea acestor dispoziții nu se intervine în relația dintre avocat și client și nu se cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică, instanța având însă posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat.
Prima instanță a apreciat că susținerea contestatorului, potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare, nu este întemeiată. A reținut că executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit, constând în obținerea titlului executoriu (copie legalizată a sentinței civile nr. 3384/2014 a Judecătoriei G.), consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare. Totodată, față de valoarea creanței, care este de aproximativ 10 ori mai mare decât onorariul perceput, a apreciat că onorariul avocatului creditorului-recurent nu apare ca fiind disproporționat, motiv pentru care instanța a respins capătul de cerere privind reducerea onorariului de avocat.
S-a reținut că potrivit art. 669 alin.1 C.pr.civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Rațiunea textului de lege are în vedere asigurarea tuturor condițiilor în vederea executării cu celeritate a titlului executoriu, astfel încât desăvârșirea executării silite să nu fie îngreunată sau perturbată, spre exemplu de refuzul debitorului de conformare sau de colaborare cu organul de executare ori de lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare. În mod firesc, executarea silită fiind declanșată la cererea creditorului, în interesul său, acestuia îi incumbă avansarea cheltuielilor de executare. Nimic nu împiedică însă ca onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului să fie achitate din creanța executată, atâta timp cât executorul sau avocatul nu se opun, aceștia fiind singurii în măsură să refuze efectuarea actelor respective datorită neavansării cheltuielilor corespunzătoare de către creditor.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, instanța a reținut că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b din Legea nr.188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Astfel, conform art. 39 alin. 2 lit. b din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, instanța a reținut că onorariul executorului judecătoresc în cazul unei creanțe în valoare de 57.869,79 lei poate varia între valoarea minimă de 1.175 lei plus 2% din 7.869,79 lei, respectiv 1.332,40 lei și valoarea maximă de 5.000 lei plus 3% din 7.869,79 lei, respectiv 5.236,09 lei.
În speță, onorariul stabilit de executorul judecătoresc a fost de 5.200 lei, încadrându-se în dispozițiile textului legal amintit, ceea ce depășește suma de 5.200 lei reprezentând TVA-ul, care, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 39 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Instanța a apreciat că nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. S-a reținut că onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut contestatorul, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită. A mai apreciat că se putea evita plata acestor cheltuieli dacă s-ar fi achitat de bunăvoie sumele prevăzute în titlul executoriu, care a devenit definitiv la data de 11.06.2014,cu patru luni înaintea începerii procedurii de executare, 23.10.2014, mai ales în condițiile în care nici nu s-a exercitat calea de atac împotriva sentinței ce reprezintă titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul M. G., prin Primar, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul admiterii contestației la executare, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelantul a redat situația de fapt, susținerile din cererea de chemare în judecată adresată primei instanțe, soluția pronunțată de aceasta și considerentele care au determinat pronunțarea soluției.
A invocat că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu se impunea reducerea onorariului avocațial, suma de 6.000 lei fiind nejustificată, în condițiile în care singura diligență efectuată de avocat a fost de a completa cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc și de a obține copia legalizată a titlului executoriu. A mai arătat că în decurs de aproximativ două săptămâni au fost efectuate singurele acte de executare, astfel încât nu se justifică reținerea unor deplasări ale avocatului la executorul judecătoresc sau o activitate de urmărire a executării silite.
Apelantul a invocat criteriile prevăzute de art. 132 din Statutul profesiei de avocat pentru stabilirea onorariului de avocat, printre care se regăsesc și timpul și volumul de muncă solicitat pentru exercitarea mandatului, natura, noutatea, dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză. A arătat că în dosarul în care s-a pronunțat titlul executoriu onorariul aceluiași avocat a fost de 2.300 lei, deși o cauză civilă presupune un volum mai mare de muncă decât obținerea copiei legalizate a sentinței și redactarea unei cereri de executare silită.
Apelantul a mai invocat în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu poate interveni în sensul micșorării onorariului executorului judecătoresc, deoarece sumele stabilite de acesta prin încheiere pot fi cenzurate de instanța judecătorească pe calea contestației la executare, conform art. 669 alin.4 C.pr.civ.
A apreciat apelantul că prevederea unei limite minime și a unei limite maxime în privința onorariului executorului judecătoresc nu înseamnă decât că onorariul trebuie corelat cu activitatea efectivă desfășurată de acesta, la emiterea somației fiind imposibil de stabilit un onorariu cuvenit în cuantumul maxim, întrucât la acel moment procedural nu se depun diligențe deosebite.
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele din C.pr.civ., s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru.
Intimata Asociația de proprietari nr. 602 nu a depus întâmpinare, însă la termenul de judecată din 21.10.2015 a înaintat concluzii scrise prin care a arătat că la data de 08.05.2015 apelantul a virat în contul executorului judecătoresc suma de 62.957,78 lei, din care 58.241,78 lei reprezenta creanța pusă în executare, iar diferența onorariu executor și cheltuieli procedurale. Apoi, în 12.08.2015 a virat și suma de 6.000 lei reprezentând onorariul avocatului în faza executării silite, astfel încât în opinia sa cauza a rămas fără obiect.
Verificând sentința apelata prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu disp. art. 479 C.proc.civ., Tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele următoare:
Conform art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă, sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
În privința onorariul de avocat aferent etapei procesuale a executării silite, instanța de apel reține că, prin includerea doar a unei părți din onorariul platit de catre intimata aparatorului său ales în totalul cheltuielilor de executare, nu se intervine în raporturile juridice stabilite între avocat si client. Astfel, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibila, astfel cum rezulta cu claritate din dispozitiile art. 31 din Legea nr. 51/1995, insa prin reducerea sumei pe care urmează sa o achite cu apelantul-contestator cu titlu de cheltuieli de executare nu se încalca prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995 si nici cele din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenta juridica producându-si pe deplin efectele între partile contractante, în lumina principiului libertatii contractuale. Obligatiile si întinderea acestora stabilite în contractul de asistenta/reprezentare juridica ramân neatinse între partile contractante, instanta apreciind doar ca efectele acestui contract nu ar trebui sa se repercuteze în totalitate asupra tertelor persoane.
În conditiile în care activitatea aparatorului intimatei în faza executării silite a fost de a obține copia legalizată a titlului executoriu și de a formula cererea de executare adresata executorului judecatoresc la care se anexeaza titlul executoriu si prin care se mentioneaza sumele solicitate in baza titlului executoriu (f.23-27 d.f.), instanța de apel constată că un onorariu de 6.000 lei este disproportionat in raport cu natura pricinii, lipsa de complexitate a acesteia si munca îndeplinita de avocat, reducându-l la 3.000 lei, ținând seama și de faptul că acordarea de asistenta juridica presupune si consultanța acordata partii înaintea depunerii cererii sau asistarea acesteia cu ocazia întocmirii actelor de procedura in fata organului de executare silita, precum și valoarea creanței ce se pune în executare.
Referitor la reducerea onorariului executorului judecătoresc, instanța de apel reține că potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În cauză, în mod corect a reținut prima instanță că, raportat la valoarea creanței puse în executare, onorariul executorului judecătoresc putea varia între valoarea minimă de 1.175 lei plus 2% din 7.869,79 lei, respectiv 1.332,40 lei și valoarea maximă de 5.000 lei plus 3% din 7.869,79 lei, respectiv 5.236,09 lei.
Stabilind un onorariu de 5.200 lei plus TVA executorul judecătoresc nu a depășit limita maximă prevăzută de lege, dar ca orice cheltuieli de executare și onorariului acestuia este supus cenzurii instanței de judecată. Or, în mod întemeiat a invocat apelantul că prevederea unei limite minime și a unei limite maxime în privința onorariului executorului judecătoresc înseamnă că onorariul acestuia trebuie corelat cu activitatea efectivă desfășurată de acesta, la emiterea somației fiind imposibil de stabilit un onorariu cuvenit în cuantumul maxim, întrucât la acel moment procedural nu se depun diligențe deosebite.
Cum partea îndreptățită nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli de judecată ori de executare, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, instanța de apel reține că se impune admiterea în parte a contestației la executare, în sensul că se vor anula în parte somația din 27.10.2014 și încheierea nr.2/27.10.2014, ambele emise în dosarul de executare silită nr. 1568/2014 al B. P. Ș., în sensul că se va reduce onorariul executorului judecătoresc la suma de 2.600 lei, în loc de 5.200 lei, iar onorariul de avocat se va reduce la suma de 3.000 lei, în loc de 6.000 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale actelor de executare anulate în parte, urmând ca în cheltuielile de executare să fie incluse sume astfel cum au fost reduse de instanța de apel.
Contrar susținerii intimatei, achitarea prin virament a sumelor solicitate în dosarul de executare silite nu echivalează cu renunțarea la judecata contestației la executare sau cu pierderea interesului în susținerea acesteia și nu impune respingerea ei ca rămasă fără obiect. Executarea silită nu fusese suspendată, astfel încât debitorul s-a conformat și a plătit sumele ce făceau obiectul dosarului de executare silită, dar putea obține cenzurarea lor pe calea contestației la executare aflate în curs de judecată.
Astfel, în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ., se va admite apelul și se va schimbă în tot sentința civilă apelată, conform celor mai sus arătate. În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin.2 C.pr.civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În speță, apelantul-contestator solicitase anularea actelor de executare, dar a obținut doar anularea lor în parte, prin reducerea la jumătate a cheltuielilor de executare pe care le contestase, astfel încât se impune acordarea doar a jumătate din cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate. Prin urmare, va fi obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 930 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv jumătate din onorariul de avocat achitat conform ordinului de plată, extrasului de cont și facturii depuse la f. 39-41 d.f.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-petent M. G., cu sediul în G., ., jud. G. și cu sediul procesual ales la SCA „C. și Asociații”, în G., .. 56, împotriva sentinței civile nr. 2035 din data de 19.02.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. NR. 602, cu sediul în G., ., .
Schimbă în tot sentința civilă apelată și în consecință:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. G. prin Primar, în contradictoriu cu intimata Asociația de P. nr. 602.
Anulează în parte somația din 27.10.2014 și încheierea nr.2/27.10.2014, ambele emise în dosarul de executare silită nr. 1568/2014 al B. P. Ș. și în consecință:
Reduce onorariul executorului judecătoresc la suma de 2.600 lei în loc de 5.200 lei.
Reduce onorariul de avocat la suma de 3.000 lei în loc de 6.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale actelor de executare anulate în parte prin prezenta decizie.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 930 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 octombrie 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | |
Grefier, F. D. |
Red. jud. D.G.N./18.11.2015
Tehnored. gref. F.D./18.11.2015/ 4 ex.
Jud. fond: L.I.B.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 825/2015. Tribunalul GALAŢI | Fond funciar. Decizia nr. 829/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
