Partaj judiciar. Decizia nr. 825/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 825/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 825
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: F. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului civil formulat de apelanții-reclamanți A. I. și A. D. T., ambii cu domiciliul în com. Fruntiseni, ., împotriva sentinței civile nr. 741 din data de 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte G. MITRIȚA, domiciliată în ., ..60, jud. G. și U. F., domiciliată în com. Umbrărești, .. 450, jud. G., având ca obiect „partaj judiciar ieșire din indiviziune”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 21.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise de părți, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanții A. I. și A. D. T. în contradictoriu cu pârâții G. Mitrița și U. F., s-a solicitat sistarea stării de indiviziune, cu privire la imobilul înscris în CF_ Barcea, construită din paianta, cu 3 camere și dependințe, două anexe gospodărești.
În fapt, reclamanții au menționat că au dobândit cota indiviză de 6/8 părți din imobil, prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 599/25.03.2012, pârâtele având fiecare cota de 1/8 parte din imobil. Întrucât nimeni nu poate fi silit să rămână în indiviziune, au formulat cererea privind sistarea stării de indiviziune. Au solicitat atribuirea imobilului.
În drept, invocat art. 1143C.civ., art. 673C.proc.civ.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu acte.
În contraprobă, pârâtele au depus la dosar copia titlului de proprietate nr._-67/24.02.1995 și copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5284/12.07.1995.
Prin sentința civilă nr. 741/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Liești, s-a admis acțiunea.
S-a constatat că reclamanții și pârâtele sunt coproprietari asupra imobilului situat în intravilanul comun Barcea, jud. G., intabulat în Cartea Funciară nr._ Barcea, identificat în T 21, P 445, în suprafață de 2900 mp, nr. cadastral_ Barcea.
S-a constatat că reclamanții au o cotă de proprietate de 6/8 parte din imobil, iar pârâtele au o cotă de câte 1/8 parte din imobil.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți și ca efect al partajului a atribuit reclamanților întregul imobil, obligându-i, totodată, la plata unei sulte în favoarea fiecărei pârâte, de 9400 de lei, corespunzător cotei de câte 1/8 parte din valoarea imobilului.
A cordat un termen de plată a sultei de 6 luni, cu plata dobânzii legale remuneratorii, în prezent stabilită de Banca Națională a României la 2,75 %, diminuată cu 20%, conform art. 3 alin 3 din OG nr. 13/2011, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 106/21.02.1995, moștenitorii defunctului G. G., decedat la data de 17.11.1994, cu ultimul domiciliu în ., sunt I. Giorgeta, G. Mitrița, U. F. și G. Ivinița, în calitate de fiice, respectiv soție supraviețuitoare, fiecare cu o cota de ¼ parte din masa succesorală, compusă din cota de ½ parte din terenul în suprafață de 2845 mp și construcțiile edificate pe teren. În cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 106/1995, se menționează că diferența de cotă, de ½ parte din terenul în suprafață de 2845 mp, constituie bunul soției supraviețuitoare G. Ivinița. De asemenea, în cuprinsul certificatului de moștenitor se menționează că terenul a fost dobândit prin cumpărare, în urmă cu peste 40 de ani, în timpul căsătoriei defunctului G. G. cu G. Ivinița.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5284/12.07.1995, G. Ivinița a vândut fiicei acesteia, I. Giorgeta, cota de 5/8 parte din imobilul casă, anexe și teren aferent în suprafață de 2845 mp. Ulterior, cumpărătoarea I. Giorgeta a vândut cota de proprietate de 6/8 parte din același imobil, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.599/25.03.2013 de BNP Gaube N. Odrin, vânzătoarea menționând că a dobândit cota de 5/8 parte prin cumpărare de la mama acesteia, potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5284/12.07.1995, iar cota de 1/8 parte dobândită prin moștenire, conform Certificatului de moștenitor nr. 106/21.02.1995.
Pârâtele, în baza aceluiași certificat de moștenitor nr. 106/21.02.1995, sunt proprietate fiecare, cu cota de 1/8 parte din imobil.
Potrivit raportului de expertiză, imobilul nu este comod partajabil în natură și are o valoare de piață de_ de lei.
Sub aspectul lotizării, instanța a aplicat principiul disponibilității, în sensul că a avut în vedere cererea formulată de reclamanți, care au solicitat atribuirea imobilului, obligându-i, totodată, la plata unei sulte în favoarea fiecărei pârâte, de 9400 de lei, corespunzător cotei de 1/8 parte din valoarea imobilului.
Având în vedere valoarea însemnată a sultei și acordul pârâtelor, instanța a acordat un termen de plată de 6 luni, cu plata dobânzii legale remuneratorii, în prezent stabilită de Banca Națională a României la 2,75 %, diminuată cu 20%, conform art. 3 alin 3 din OG nr. 13/2011, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești.
Împotriva sentinței civile nr. 741/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria Liești, au declarat apel reclamanții A. D. T. și A. I..
Prin motivele de apel, au susținut că instanța nu le-a acordat termenul de grație de un an, pentru plata sultei, deși intimatele au fost de acord cu această solicitare.
Instanța i-a obligat la plata dobânzii, deși intimatele nu au solicitat această dobândă, textul invocat de instanță se referă la debitorii rău platnici și este aplicabil de la data la care se împlinește termenul de grație.
Instanța nu s-a pronunțat pe cererea de compensare a cheltuielilor de judecată.
Au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul motivelor de apel și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Prin întâmpinare, intimatele au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelul este fondat pentru următoarele motive:
- Acordarea unui termen de grație, pentru plata sultelor, s-a discutat la momentul dezbaterilor, termen la care părțile nu au fost prezente, acestea fiind reprezentate de avocații aleși.
Reclamanții prin apărător au solicitat un termen de grație de un an.
Pârâții, prin apărător, au fost de acord cu această solicitare.
Instanța a reținut în mod greșit că pârâtele sunt de acord cu un termen de grație de un an, deoarece apărătorul acestora nu a făcut dovada că are mandat pentru o asemenea renunțare, respectiv o asemenea tranzacție, astfel cum prevede art. 81 C.proc.civ.
Însă, în condițiile în care, pârâtele nu au exercitat apel, față de poziția exprimată prin întâmpinare, se reține că acestea au fost de acord cu acordarea unui termen de grație de 6 luni.
Ca urmare, pentru considerentele expuse, reținând că intimatele-pârâte se opun acordării unui termen de grație de un an, dar prin poziția procesuală adoptată sunt de acord cu un termen de grație de 6 luni, se constată că acest motiv de apel este nefondat.
- Prin acordarea unui termen de plată, reclamanții devin debitorii unei obligații de plată, la un anumit termen.
Potrivit art. 622 în ref. la art. 628 C.proc.civ., creditorul are dreptul la realizarea integrală a dreptului, actualizat sau cu plata dobânzii aferente.
Conform art. 1 alin.2 din OG. 13/2011dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.
Conform art. 3 din aceiași Ordonanță, rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.
Instanța a obligat reclamanții la plata dobânzii legale remuneratorii, în prezent stabilită de Banca Națională a României la 2,75 %, diminuată cu 20%, conform art. 3 alin 3 din OG nr. 13/2011, începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești, soluție prin care a dat satisfacție reclamanților prin acordarea unui termen de grație, dar a urmărit și satisfacerea drepturilor celor două pârâte-creditoare, care au dreptul ca la expirarea termenului de 6 luni să-și primească integral contravaloarea dreptului de creanță.
Reținând, că dobânda remuneratorie se acordă indiferent de culpa debitorului, se constată că nici acest motiv de apel nu este întemeiat.
- Prin sentința apelată, instanța a obligat apelanții la plata dobânzii remuneratorii de la data pronunțării.
O astfel de soluție lipsește de conținut instituția termenului de grație, prev. de art.1495 alin.2 C.civ., care are efect amânarea scadenței. Cum dobânzile pot fi pretinse numai de la data scadenței, rezultă că instanța de fond trebuia să stabilească ca dată de acordare a dobânzii, data de 19.05.2015(când expiră termenul de grație ) în loc de data de 19.11.2014(data pronunțării).
Din acest punct de vedere, soluția instanței de fond este supusă reformării.
- Apelanții au susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de compensare a cheltuielilor de judecată.
Analizând modul în care s-a dezînvestit instanța, se constată că aceasta nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de această omisiune, apelanții aveau la îndemână în mod exclusiv, procedura completării hotărârii, prev. de art. 444 C.proc.civ.
Având în vedere că potrivit art. 445 C.proc.civ.,apelanții nu pot alege între calea apelului și respectiv completarea hotărârii, pentru a-și satisface dreptul de a obține cheltuieli de judecată, reținând că procedura completării este obligatorie, se constată că nici acest motiv de apel nu este întemeiat.
- Apelanții, dar și intimatele, au solicitat plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Având în vedere soluția de admitere a apelului, față de disp. art.453 C.proc.civ., apelantele nu pot beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată. Față de faptul că partea admisă apelanților, prin prezentul apel este nesemnificativă, nici cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, nu este întemeiată.
Pentru aceste motive, va respinge cererea părților de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
- Față de considerentele mai sus expuse, potrivit art. 480 alin.2 C.proc.civ. va admite apelul și va schimba în parte sentința numai cu privire la soluția dispusă cu privire la data de la care apelanții datorează dobânda remuneratorie.
Va menține acele dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți A. I. și A. D. T., ambii cu domiciliul în com. Fruntiseni, ., împotriva sentinței civile nr. 741 din data de 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte G. MITRIȚA, domiciliată în ., ..60, jud. G. și U. F., domiciliată în com. Umbrărești, .. 450, jud. G.
Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că apelanții-reclamanți A. I. și A. D. T. datorează dobândă legală intimatelor-pârâte G. Mitrița și U. F. de la data de 19.05.2015 până la plata efectivă a sultelor.
Respinge ca nefondată cererea părților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 Octombrie 2015
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | |
Grefier, F. D. |
Red. jud. L.B./02.12.2015
Tehnored. gref. F.D./02.12.2015/6 ex.
Jud. fond: O.S.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 821/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
