Fond funciar. Decizia nr. 829/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 829/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 829/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 829
Ședința publică din data 29.10.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. N.
Judecător: E. M.
Grefier B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de către apelanta-reclamantă R. I., împotriva sentinței civile nr._/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ G. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR P. PREFECT și C. L. P. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, P. PRIMAR, având ca obiect „fond funciar”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2015, iar ulterior la data de 29.10.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, la data de 31.05.2013, reclamanta R. I. a chemat în judecată pârâtele C. Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor solicitând obligarea pârâtei C. Județeană să emită titlul de proprietate în favoarea sa pentru 40 de ha teren agricol, astfel cum s-a validat prin anexa nr. 37 pct. 13; să fie obligată C. L. să procedeze la punerea reclamantei în posesie, sub sancțiunea de daune de 100 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii și până la executare; să fie obligate pârâtele la daune pentru lipsa de folosință a terenului echivalente cu 288.000 lei până la data acțiunii și în continuare până la executarea obligației, solicitând și obligarea pârâtelor la cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren agricol în suprafață de 40 ha preluat abuziv de stat de la tatăl său B. G., pe raza comunei P., jud. G.. A arătat că această cerere a fost formulată în anul 1998 iar cererea a fost luată în dezbatere de comisia L. P., fiind validată de comisia Județeană, anexa 37, pct. 13, prin adresa nr. 3290/05.07.2000, Primarul . Comunală comunicând reclamantei că s-a aprobat restituirea suprafeței de 40 ha teren agricol încadrat la anexa 37 pct. 13.
A arătat că deși au trecut 13 ani de la emiterea Hotărârii Comisiei Județene privind validarea cererii sale nici până în prezent nu a fost pusă în posesie și nici nu i s-a emis titlul de proprietate.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor pentru lipsa de folosință a invocat disp. art. 483 și 485 din vechiul cod civil, coroborate cu art. 998 cod civil.
A solicitat judecata și în lipsă.
În drept au fost invocate disp. Legii nr. 18/1991, legea nr. 1/2000, art. 483, 485, 998 vechiul cod civil, art. 948 al. 5 Noul Cod Civil, codul de procedură civilă
În procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, prin încheierea nr. 1120/17.07.2013, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată întrucât nu a fost achitată taxa de timbru pentru capătul de cerere privind pretențiile.
P. încheierea de ședință nr. 1202 din data de 07.08.2013 a fost admisă în parte cererea de reexaminare formulată de către reclamantă, fiind menținută măsura anulării doar cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, în pretenții, dispunându-se trimiterea cauzei la completul inițial investit în vederea continuării judecății.
Pârâtelor li s-a comunicat cererea de chemare în judecată, conform disp. art. 201 al. 1 NCPC.
Pârâta C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate G., prin Prefectul Județului G., a formulat întâmpinare, prin care a arătat că pentru autorul B. G. cu moștenitor I. N. B., a fost emis titlul de proprietate nr. 2415-75/2001 pentru suprafața de 8,32 ha precum și titlu de proprietate nr. 0995-14/2001 la autor B. G. cu moștenitor I. N. B. pentru suprafața de 0,84 ha vie, la suprafața de 0,84 ha vie făcându-se echivalarea de 1 ha vie = 4 ha arabil, în total rezultând o suprafață de 11,68 ha.
A mai precizat pârâta că potrivit sentinței civile nr. 6328/06.10.2006 (dosar nr. 7900/C/2006 al Judecătoriei G. definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 499/20.04.2007 a tribunalului G. s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru suprafața de 21,66 ha teren arabil situat pe raza comunei P. pentru autor B. G..
P. raportare la această hotărâre a invocat excepția autorității de lucru judecat.
A mai precizat că întrucât B. G. avea 40 ha de teren, rezultă că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață pentru care avea dreptul.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 411 al. 1 pct. 2 din NCPC.
Primăria comunei P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă.
În motivarea întâmpinării se reiterează aspectele invocate și în întâmpinarea formulată de către pârâta C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate G., fiind invocată de asemenea excepția puterii de lucru judecat.
A solicitat judecata și în lipsă conform art. 411 al. 1 pct. 2 NCPC.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 205 NCPC.
Reclamantei i s-au comunicat întâmpinările formulate de către pârâte, aceasta depunând răspuns la întâmpinare, arătând în esență că I. N. B. nu este moștenitor al autorului B. G. iar dacă acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate Prefectul are o acțiune în anularea titlului emis nelegal cu privire la excepția invocată apreciind că nu este întrunită tripla identitate de obiect, cauză, părți.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri. A fost atașat dosarul nr. 7900/C/2006 al Judecătoriei G..
La termenul de judecată din data de 19.11.2013 instanța a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat precum și fondul litigiului.
P. sentința civilă nr._/11.12.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat și a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta R. I., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ G. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR P. PREFECT și C. L. P. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, P. PRIMAR.
Cu referire la excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei G. sub nr. 7900/CF/2006 petentul I. N. B. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 96/29.03.2006 a Comisiei Județene G. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând anularea hotărârii menționate, obligarea pârâtei C. L. a comunei P. de aplicare a legii nr. 18/1991 să îi reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 21 ha și 3.400 mp teren și să fie obligată comisia Județeană să îi emită titlu de proprietate pentru suprafața de 21 ha și 3.400 mp teren.
P. sentința civilă nr. 6328 din 06.10.2006 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr. 7900/C/2006 a fost admisă în parte plângerea formulată de către petentul I. N. B. în contradictoriu cu intimatele Primăria . – C. locală pentru Aplicarea legii 247/2005 și Prefectura Județului G. – C. Județeană pentru aplicarea Legii 247/2005, în calitate de moștenitor al defuncților B. G., I. P., Lascarov M., I. E., având ca obiect plângere la legea 247/_. A fost modificată hotărârea nr. 96/29.03.2006 a Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar și a dispus reconstituirea următoarelor suprafețe de teren arabil situate pe raza comunei P.: 1 ha și 400 mp (autor Lascarov M.), 1 ha și 400 mp (autor I. E.), 1 ha și 400 mp (autor I. E.), fiind respinsă plângerea în privința autorilor B. G. și I. P. ca nefondată.
Împotriva hotărârii a fost declarat recurs, soluționat prin Decizia civilă nr. 499 din 20.04.2007 pronunțată în dosarul nr. 5409/_ al Tribunalului G.. P. decizia civilă menționată a fost admis recursul declarat de petentul I. N. B. împotriva sentinței civile nr. 6328/6.10.2006 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul cu nr. 7900/C/2006 pe care a modificat-o în parte și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 21,66 ha teren arabil situat pe raza comunei P. (autor B. G.), înlăturând mențiunile contrare și menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate, recursul declarat de intimata C. Județeană G. de aplicare a legii nr. 18/1991 fiind respins ca nefondat.
P. cele două hotărâri judecătorești s-a reținut că autorul petentului, B. Gh. I. a avut în proprietate suprafața de 115 ha teren agricol denumit la acea vreme M. C. iar după decesul acestuia averea a fost împărțită prin actul de partaj din 12.11.1937, sens în care B. G. a moștenit 40 de ha iar I. P., Lascarov M., I. E. și I. E. au primit câte 12,5 ha fiecare. S-a reținut că toate aceste persoane au fost autorii petentului menționat, acesta formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 90 ha, cererea fiindu-i admisă numai pentru 68,34 ha teren, sens în care au fost emise 5 titluri de proprietate, o parte a terenului agricol fiind echivalat cu vie nobilă.
P. sentința pronunțată, Judecătoria G. a apreciat că pentru autorii B. G. și I. P. dreptul de proprietate a fost integral reconstituit iar prin Decizia civilă mai sus menționată a Tribunalului G., apreciindu-se că pentru autorul B. G. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 21,66 ha teren arabil situat pe raza . B. G..
Potrivit disp. art. 431 al. 1 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Dacă în dosarul cu nr. 7900/C/2006 al judecătoriei G. (dosarul cu nr._ al tribunalului G.) calitatea de reclamant (petent) o avea I. N. B., în prezenta cauză calitatea de reclamanto are o altă persoană, R. I., care nu susține că l-ar avea ca și autor pe cel dintâi.
De asemenea, în dosarul cu nr. nr. 7900/C/2006 al judecătoriei G. (dosarul cu nr._ al tribunalului G.) dosarul avea ca obiect plângere împotriva unei hotărâri adoptate de C. Județeană G. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (hotărârea nr. 96/29.03.2006), iar prezenta cauză are ca obiect obligarea Comisiei locale P. la punerea reclamantei în posesie cu privire la o suprafață de teren de 40 ha teren agricol precum și obligarea Comisiei Județene la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață.
A reținut instanța că, deși reclamanta își întemeiază cererea tot pe calitatea de moștenitor al autorului B. G., cu privire la suprafața de 40 de ha, primită de autorul B. G. ca urmare a încheierii actului de împărțire voluntară din anul 1937 prin care a fost împărțită suprafața de 115 ha teren, această împrejurare nu are semnificația triplei identități necesare pentru a exista autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de părți, de cauză și de obiect.
Pentru aceste considerente a fost respinsă ca nefondată excepția autorității de lucru judecat.
Cu privire la fondul litigiului, instanța a reținut că prin hotărârea nr. 33/13.06.2000 a Comisiei Județene G. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f. 18 – înscris depus de către reclamantă) au fost validate propunerile Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din localitatea P. conform anexei 1, anexa depusă tot de reclamantă (f. 21) care la poziția 13 îi menționează pe B. G. și R. I..
Instanța a reținut că, deși decizia nr. 499/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul G. nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, totuși a stabilit cu putere de lucru judecată faptul că dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra autorului B. G. pentru suprafața de 40 ha din raza . aparține petentului din acea cauză - I. N. B..
Potrivit disp. art. 431 al. 2 NCPC oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acesteia din urmă, reglementându-se astfel puterea de lucru judecat.
“Autoritatea de lucru judecat” si “puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat constituie o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleași parti, sa se discute același obiect si aceeași cauza.
Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitatea de părți, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identitatii intre problema solutionata irevocabil si problema dedusa judecatii, instanța de judecata neputând contrazice în cea de a doua cauză soluția pronunțată anterior.
A apreciat prima instanță că, prin decizia nr. 499/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul G. s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că I. N. B. este persoana îndreptățită pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul B. G., pentru suprafața de 40 ha, aceiași suprafață și același autor fiind indicat și de reclamanta din prezenta cauză.
A constatat că potrivit art. 435 al. 1 cod proc. civilă hotărârea judecătorească își produce efectele numai între părți, însă în același timp instanța nu se poate face abstracție de faptul că prin decizia civilă 499/2006 s-a stabilit că o altă persoană decât reclamanta are calitatea de moștenitor al autorului B. G., în baza principiului securității circuitului juridic, principiu rezultând din practica CEDO.
În baza deciziei judecătorești menționate au fost emise titluri de proprietate pentru autorul B. G. pentru persoana îndreptățită I. N. B., titluri care au intrat în circuitul civil și care sunt în vigoare.
Împotriva sentinței civile nr._/11.12.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, a declarat apel reclamanta R. I. . A solicitat apelanta admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii.
În motivare, a arătat că este fiica defunctului B. G. care a deținut 40 ha teren agricol pe raza comunei P., raion C., așa cum rezultă din adresa nr. 163/12.08.1945, emisă de C. de expropriere P. – C..
A precizat apelanta că statul a preluat în mod abuziv de la tatăl său terenul în suprafață de 40 ha pe care l-a deținut, fiind îndeplinite condițiile pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa, în calitate de fiică și unic moștenitor.
Apelanta a arătat că aspectele menționate sunt necontestate și au fost analizate și stabilite irevocabil prin soluționarea cererii sale formulate în condițiile legii fondului funciar, prin validarea propunerii comisiei Locale P. de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra a 40 ha de pe urma autorului B. G., prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 33/2000 – anexa 37, pct. 13.
A mai învederat reclamanta că pretențiile sale au fost recunoscute de C. Județeană care a solicitat Comisiei Locale să își îndeplinească obligațiile legale în ceea ce o privește prin punerea în aplicare a HCJ nr. 33/2000, conform adresei nr. 1890/16.10.2013, emise de Prefectul Județului G..
Cu referire la numitul I. N. B., apelanta a arătat că acesta este vărul său, fiul numitei I. P., sora tatălui său, B. G. și, în calitate de nepot de soră al tatălui său, nu are vocație la moștenirea defunctului B. G. cu privire la terenul în suprafață de 40 ha.
Cu referire la sentința contestată, apelanta a învederat că prima instanță nu a indicat nici un motiv pentru care a respins cererea sa cui privire la 18,34 ha în condițiile în care s-a reținut că, prin hotărâre judecătorească, dreptul numitului I. N. B. a fost recunoscut doar pentru 21,66 ha.
A mai arătat apelanta că în mod greșit a reținut prima instanță că decizia nr. 499/2007 ar avea putere de lucru judecat în prezenta cauză în condițiile în care reclamanta nu a fost parte în dosarul în care a fost pronunțată decizia invocată.
Față de dispozițiile art. 435 alin. 2 C.proc.civ., apelanta a apreciat că a făcut dovada contrară acelei hotărâri, respectiv dovada faptului că este fiica lui B. G., că a acceptat moștenirea acestuia în condițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 și, astfel, în calitate de rudă de gradul I îl înlătură de la moștenire pe numitul I. N. B., în calitate de nepot de soră al defunctului B. G., rudă de gradul IV. A subliniat apelanta că dreptul său a fost recunoscut și validat prin HCJ nr. 33/2000.
Apelanta a apreciat că hotărârea contestată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 192 alin. 1 C.proc.civ., art. 29 C.proc.civ., art. 5, art. 6, art. 7 și art. 8 C.proc.civ. în împrejurarea în care prima instanță nu a analizat drepturile sale evidente reclamate, dând eficiență unei hotărâri nelegale, pronunțată într-un proces în care nu a fost parte pentru simplul motiv că persoana indicată, respectiv I. N. B., s-ar fi adresat mai devreme instanței.
În opinia apelantei, decizia nr. 499/2007 nu îi poate fi opusă cu putere de lucru judecat și nu stabilește în mod absolut, opozabil reclamantei, faptul că I. N. B. este moștenitorul tatălui său, atâta timp cât a făcut dovada că, în calitate de rudă de gradul I, este moștenitoarea tatălui său, că a acceptat moștenirea în privința terenului de 40 ha și că, în favoarea sa, a fost emis un act administrativ în anul 2000, anterior deciziei nr. 499/2007, care a constatat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 40 ha din . urma tatălui său.
Potrivit apelantei, prima instanță nu a analizat drepturile sale izvorâte din aplicarea legilor fondului funciar și din validarea cererii sale de reconstituire a dreptului de proprietate. A subliniat că, în urma deciziei civile nr. 499/2007, a Tribunalului G., există două hotărâri ale Comisiei Județene G. care recunosc reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma lui B. G. și nu există nicio dispoziție legală potrivit căreia cea de-a doua hotărâre – HCJ nr. 96/2006 – poate fi considerată „mai valabilă” sau „mai eficientă” decât hotărârea emisă anterior pe numele său, ci, din contră, după ce a fost validat dreptul său și hotărârea este în vigoare, o nouă hotărâre rămâne lipsită de efecte.
A mai învederat apelanta că HCJ nr. 95/2006 nu a fost urmată până în prezent de emiterea unui titlu de proprietate în favoarea lui I. N. B. și, astfel, nu există nici un impediment pentru emiterea titlului său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 468 C.proc.civ..
În susținerea cererii, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Apelanta a solicitat judecata în lipsă.
P. întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
A arătat pârâta că apelantei i s-a recunoscut, conform HCJ nr. 33/2000, prin care s-a aprobat anexa 37, calitatea de acționar la societatea Agrovin și, în aceste condiții, apelanta trebuia să se adreseze acestei societăți pentru a fi luată în evidență și a beneficia de drepturile conferite de calitatea sa de acționar. În opinia pârâtei, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 37 din Legea nr. 18/1991 și dispozițiile art. 32 din HG nr. 131/1997. A subliniat pârâta că, în lipsa cererii de a deveni acționar la . s-a emis nici un titlu de proprietate pentru suprafața menționată.
În opinia pârâtei, instanța este cea în măsură să facă aprecieri asupra opozabilității hotărârii judecătorești, însă reclamanta nu a depus acte doveditoare care să ateste că este fiica numitului B. G..
A arătat pârâta că, în temeiul Legii nr. 1/2000, incidentă în cauză, reconstituirea dreptului de proprietate se făcea în limita suprafeței de 50 ha de teren agricol de proprietar deposedat, conform art. 3 alin. 1, art. 15 și art. 16 din lege și în limita suprafeței de 10 ha de teren cu vegetație forestieră de proprietar deposedat, conform art. 24 alin. 1 din aceeași lege.
A apreciat pârâta, în acest context, că admiterea cererii formulate de apelantă ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor legale în sensul că s-ar reconstitui mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
Au fost invocate și dispozițiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.
Pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 29 -66).
P. întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivare, a arătat că, potrivit Titlurilor de proprietate nr._/2001, nr. 0995 – 14/2000 și nr._/2008, numitului I. N. B. i-a fost reconstituit în totalitate dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 40 ha rămase de pe urma autorului B. G..
A învederat pârâta că hotărârea primei instanțe, cu referire la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 499/2007, este temeinică și legală. A subliniat că apelanta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctului B. G..
P. răspunsul la întâmpinări formulat, apelanta – reclamantă a arătat că problema calității sale de moștenitor al numitului B. G. a fost tranșată prin emiterea HCJ nr. 33/2000 și, astfel, calitatea sa nu poate fi contestată.
A menționat apelanta că este prima dată când i se aduce la cunoștință despre faptul că i s-ar fi recunoscut dreptul la acțiuni la societatea Agrovin.
Totodată, a precizat că titlurile de proprietate au fost emise de pe urma defunctului B. G., pe numele numitului I. N. B. pentru suprafața totală de 31, 66 ha., iar pentru diferența până la 40 ha nu există nicio justificare pentru a nu i se emite titlu de proprietate și pentru a nu fi pusă în posesie. Apelanta a arătat că titlurile de proprietate nu au intrat în circuitul civil, nefiind înscrise în cartea funciară și, astfel, nu îi sunt opozabile. În opinia apelantei, titlurile invocate sunt lovite de nulitate absolută în sensul dispozițiilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.
Au fost atașate, la dosar, în copie, înscrisuri de către C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor G. și OCPI G. (f. 95 – 137; 147 – 150; f. 154 – 219; f. 236 – 239; f. 254 - 305)
Apelanta – reclamantă a depus, la dosar, în copie, acte de stare civilă cu privire la B. G., B. I. și N. I. (f. 231 – 234).
P. precizările formulate la data de 27.03.2015 (f. 5 Vol. II apel), apelanta a arătat că, în cuprinsul HCJ nr. 33/2000 – Anexa 37 nu se face vreo mențiune cu privire la societatea la care s-ar fi acordat acțiuni, iar eventuala mențiune de pe exemplarul depus la dosar a fost făcută cu creionul la un moment nedeterminat după redactarea și semnarea hotărârii.
A mai menționat apelanta că, prin adresa nr. 3290/05.07.2000 i s-a comunicat numai faptul că s-a aprobat restituirea suprafeței de 40 ha teren agricol încadrat la anexa 37 pct. 13, însă nu i-a fost comunicat numărul hotărârii CJ G. și nici hotărârea în sine, astfel încât nu avea de unde să cunoască faptul că i s-ar fi atribuit acțiuni la Agrovin sau la altă societate, nepunându-se problema acceptării sau refuzării acțiunilor.
Potrivit apelantei, HCJ nr. 33/2000 i-a fost comunicată după data promovării acțiunii de față.
Cu referire la Agrovin, apelanta a menționat că în anul 2013, când i s-a comunicat HCJ nr. 33/2000, societatea era deja în insolvență, respectiv în lichidare (dosar nr._ – 1053/LJ/2001). Și, astfel, nu se poate pretinde că dreptul său a fost valorificat prin atribuire de acțiuni la o societate în faliment, întrucât aceasta ar contraveni dispozițiilor art. 6 CEDO.
În susținerea argumentelor invocate, au fost depuse, la dosar, în copie, înscrisuri (f. 8 – 15).
P. cererea formulată la data de 28.04.2015 (f. 25 vol. II apel), intimata – pârâtă C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat ca reclamanta să facă dovada capacității sale de folosință.
P. cererea formulată la data de 04.05.2015 (f. 29 vol. II apel), intimata – pârâtă C. JUDEȚEANĂ pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a solicitat ca apelanta – reclamantă să facă dovada că era cetățean român la dat formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și la data înregistrării acțiunii pe rolul instanței. De asemenea, a solicitat ca apelanta să facă dovada faptului că mandatul acordat reprezentantului său convențional este încă în vigoare.
P. precizările formulate la data de 30.04.2015 (f. 25 vol. II apel), intimata – pârâtă C. JUDEȚEANĂ pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a arătat că, cercetându – se fondul arhivistic al Instituției Prefectului Județului G., s-a găsit un registru în care figurează un Tabel nominal cu locuitorii comunei P. la care se dă teren conf. Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000 la ., tabel nedatat, nesemnat și neștampilat unde, la poziția 78, figurează autorul B. G. cu moștenitor R. I. cu suprafața de 40 ha.
A fost atașat, la dosar, în copie, Tabelul nominal nr._ (f. 27 vol. II apel).
P. precizările formulate la data de 28.05.2015 (f. 65 vol. II apel), intimata – pârâtă C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a arătat că, în urma cererii formulate la data de 22.01.1998, apelanta a fost trecută în Tabelul Nominal la Anexa 37 la rubrica suprafața de teren solicitată de la 10 ha la 50 ha, poz. 13, cu 40 ha teren, iar, la data de 13.06.2000, Anexa 37 a fost aprobată integral în varianta atașată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 33 aprobându-i – se reclamantei restituirea unei suprafețe de teren de 40 ha tern moștenire de la autorul B. G.. Potrivit intimatei – pârâte, hotărârea nr. 33/2000 a fost comunicată apelantei.
A mai menționat intimata că nu a fost emis un titlu de proprietate pe numele apelantei din cauza situației divergente survenite constatându-se că reclamanta nu a mai întreprins nici un demers în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în sensul prezentării personale la C. locală P. cu acte de stare civilă care să îi ateste identitatea și un certificat de calitate de moștenitor care să confirme legătura de rudenie cu defunctul B. G.. În opinia intimatei, ar fi fost firesc ca reclamanta să indice comisiei opțiunea sa pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natură sau prin echivalent.
Intimata a arătat că, la scurt timp după comunicarea HCJ nr. 33/2000, numitul I. N. B. s-a declarat unicul moștenitor al defunctului B. G., iar C. L. i-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pe suprafața de 11,60 ha, propunerea fiind validată de C. Județeană prin HCJ nr. 96/2006. Ulterior pronunțării deciziei civile nr. 499/2007, C. Județeană a emis titlul de proprietate pentru numitul I. N. B. și pentru suprafața de 21,66 ha.
În susținerea precizărilor formulate, au fost depuse, la dosar, în copie, înscrisuri (f. 68 – 106).
Au mai fost depuse, la dosar, adresa nr._/AANC/26.06.2015, emisă de Autoritatea Națională pentru Cetățenie (f. 125 vol. II apel), adresa nr._/29.09.2015, emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (f. 162 vol. II apel), adresa nr._/10/30.09.2015 emisă de MAI – Direcția Generală Pașapoarte (f. 162 vol. II apel) și adresa nr._/677/02.10.2015, emisă de SPCLEP Focșani (f. 191 vol. II apel).
Totodată, apelanta – reclamantă a depus, la dosar, în copie, adresa nr. 637/20.08.2015, adresa nr. 3800/26.08.2015 emisă de OCPI G. și certificatul de viață emis la data de 07.07.2015 de Oficiul de Stare Civilă al Parohiei Nuestra Senora del Rosario – Republica Bolivariană a Venezuelei – Statul Bolivarian Miranda – Municipiul Baruta (f. 142 – 145 Vol. II apel).
În ședința publică din data de 18.09.2015, instanța a constatat că s-a făcut dovada calității de reprezentant a doamnei avocat V. T. în ceea ce o privește pe reclamantă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr._/11.12.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de apel instanța de control judiciar reține următoarele:
Față de considerentele primei instanțe, tribunalul reține că, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de dispozițiile art. 431 alin. 1 C.proc.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Potrivit dispozițiilor art. 431 alin. 2 C.proc.civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis acționând ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur".
Acest principiu are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singura dată și, că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie sa fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniforma a justiției.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Trebuie, însă, remarcat că efectele hotărârii judecătorești, în formele descrise anterior, pot fi opuse doar persoanelor care au luat parte într-o formă sau alta la procesul care s-a finalizat prin pronunțarea hotărârii.
Este adevărat că actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității si efecte de opozabilitate față de terți.
Cu toate acestea, față de terți hotărârea se va opune cu valoarea unui mijloc de proba, iar nu cu putere de lucru judecat.
D. fiind faptul că apelanta – reclamantă R. I. nu a participat la dezbaterea judiciară ce s-a finalizat prin decizia civilă nr. 499/2007, pronunțată de Tribunalul G., ce i se opune, aceasta nu și-a putut face propriile apărări în cauza respectivă și, astfel, are posibilitatea de a combate constatările deciziei invocate prin alte mijloace de probă.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul reține că, în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor procedurale ce vizează efectele hotărârilor judecătorești, prima instanță, a reținut puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 499/2007, pronunțată de Tribunalul G. în ceea ce o privește pe reclamantă, fără a intra în judecata fondului, respectiv fără a analiza argumentele invocate în susținerea acțiunii.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 C.proc.civ., va anula sentința civilă nr._/11.12.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ ,
Evocând fondul, tribunalul reține că, prin cererea nr. 89/22.01.1998, adresată Comisiei Locale P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f. 69 vol. II apel), reclamanta R. I., născută B., în calitate de moștenitor al defunctului B. G., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 169/1997, pentru terenul în suprafață de 40 ha situat în . menționând că terenul nu a fost solicitat în baza Legii nr. 18/1991.
P. hotărârea nr. 33/13.06.2000 a Comisiei Județene G. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f. 95 vol. I apel)) au fost validate propunerile Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din localitatea P. conform anexei 1 care face parte integrantă din hotărâre.
Potrivit Anexei 1 la HCJ nr. 33/2000, menționate anterior (f. 96, vol. I apel), au fost validate propunerile transmise cu adresa nr. 2312/09.05.2000 privind anexele 3a, 3, 13, 19, 28, 27, 28, 45 cuprinzând cererile cetățenilor, depuse conform Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000.
Anexa 37, la care face referire Anexa 1 la HCJ nr. 33/2000 (f. 109 vol. I apel), cuprinde Tabelul nominal referitor la persoanele fizice prevăzute la art. 37 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cărora li s-a stabilit calitatea de acționar, persoanele fizice cărora li s-a stabilit drepturi la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricole, la regiile autonome și la societățile naționale cu profil agricol în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/1992, precum și persoanele fizice care au calitatea de locator conform art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994 cu modificările și completările ulterioare, cărora li se reconstituie dreptul de proprietate, la cerere, pentru terenurile agricole și pentru diferența dintre suprafața de 10 și cea avută în proprietate dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 1/2000.
În cuprinsul Tabelului menționat anterior, la poziția 13, este menționat B. G., cu moștenitor R. I., cu suprafața de 40 ha, la rubrica – „Suprafața de teren solicitată de la 10 ha la 50 ha – pers. f. prevăzute la art. 37 și 38 din L. 18/1991 republicată – acționari – ha” -.
În dreptul numelui numitului B. G. sau în dreptul numelui reclamantei R. I., nu este menționat numele unei anumite societăți agricole. Este menționată, în schimb, HCJ nr. 235/2000 (f. 154 vol. I apel) potrivit căreia a fost validată propunerea Comisiei Locale P. de a se menționa, în cuprinsul Anexei 37 poz. 13, numele corect al moștenitorului autorului B. G., ca fiind R. I..
Nu poate fi reținută susținerea intimatei – pârâte C. L. P. conform căreia HCJ nr. 33/2000 i-ar fi fost comunicată reclamantei anterior înregistrării acțiunii de față.
Astfel, plicul depus, în copie, la dosar (f. 75 vol. II apel) nu reprezintă o dovadă de comunicare efectivă a hotărârii în împrejurarea în care nu se poate determina conținutul acestuia, iar, conform dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, C. L. avea obligația de a comunica hotărârea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În același context, reține că, potrivit adresei nr. 270/03.06.2013 emise de Instituția Prefectului Județului G.(f. 8 vol. II apel), HCJ nr. 33/2000 i-a fost comunicată reclamantei abia în anul 2013.
Nu poate fi reținută susținerea intimatei – pârâte C. Județeană G. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în sensul că apelantei – reclamante i s-ar fi recunoscut, prin HCJ nr. 33/2000, doar calitatea de acționar la societatea Agrovin.
Pe de o parte, este de remarcat că denumirea societății nu este menționată în dreptul numelui reclamantei, spre deosebire de alte poziții din aceeași anexă.
Pe de altă parte, potrivit adresei nr. 3290/05.07.2000 și adresei nr. 3783/24.04.2012, emise de C. L. P. (f. 11 – 12 dosar primă instanță), reclamantei i s-a aprobat reconstituirea suprafeței de 40 ha teren agricol, conform anexei 37 pct. 13, punerea în posesie fiind făcută de OCPI G..
Astfel, chiar susținerile instituțiilor implicate în reconstituire sunt în sensul că, în privința reclamantei, s-a dispus reconstituirea pentru o suprafață de teren de 40 ha, pentru care trebuia pusă în posesie. Nu pot fi reținute, în aceste împrejurări, susținerile intimatei – pârâte C. Județeană G. în sensul că reclamanta ar avea doar calitatea de acționar.
În acest sens, constată că, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 (forma în vigoare la data emiterii HCJ nr. 33/2000), persoanelor fizice prevăzute la art. 37 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cărora li s-a stabilit calitatea de acționar, persoanelor fizice cărora li s-au stabilit drepturi la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, la regiile autonome și la societățile naționale cu profil agricol, în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/1992, precum și persoanelor fizice care au calitatea de locator, conform art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, cu modificările și completările ulterioare, li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenurile agricole și pentru diferența dintre suprafața de 10 ha și cea avută în proprietate, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
În sensul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 169/1997, invocată de reclamantă în cererea de reconstituire, persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Este de remarcat că, deși s-a făcut mențiune despre calitatea de acționar în sensul dispozițiilor art. 37 și 38 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a dispus în temeiul dispozițiilor citate anterior, ci în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 1/2000.
În consecință, efectele HCJ nr. 33/2000 vizează în principal, față de conținutul Anexei nr. 37, reconstituirea efectivă a dreptului de proprietate pentru 40 ha teren arabil și, doar incidental, prin trimiterea pe care art. 15 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 o face la dispozițiile art. 37 și art. 38 din Legea nr. 18/1991, calitatea de acționar.
Se poate concluziona, astfel, că, în temeiul HCJ nr. 33/2000, reclamanta R. I. are dreptul la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra 40 ha teren arabil. Un indiciu în acest sens este și Tabelul Nominal nr._ depus la dosarul cauzei,în copie, de către intimata – pârâtă C. Județeană G. (f. 37 – 38 vol. II apel), care, deși nu este ștampilat și semnat, s-a regăsit în fondul arhivistic al instituției și face referire la locuitorii comunei P. - printre care și numitul B. G., cu moștenitoarea R. I. (poziția 78) – „la care se dă teren conf. Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000”.
Contrar susținerilor intimatelor – pârâte, verificarea îndeplinirii condițiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și dispozițiilor legii nr. 1/2000 se realizează anterior emiterii unor hotărâri de validare a propunerilor comisiilor locale de către comisia județeană, conform atribuțiilor acestora.
Potrivit art. 6 alin. 1 lit. a și b din HG nr. 131/1991privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, punerea în posesie a proprietarilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate (în vigoare la data emiterii HCJ nr. 33/2000), comisiile comunale, orășenești sau municipale preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii și verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare;
De asemenea, în sensul art. 7 alin. 1 lit.-b, c, e și f din HG nr. 131/1991, comisiile județene și a municipiului București asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea, pe comune, orașe și municipii, a membrilor din comisia județeană; verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora; validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare și emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.
În consecință, odată recunoscut dreptul de proprietate conform HCJ nr. 33/2000, reclamanta are un bun în sensul dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum au fost acestea interpretate în jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului (ex. Kopecky c.Slovaciei – 28.09.2004), respectiv are cel puțin o speranță legitimă de a-i fi concretizat dreptul prin punerea sa în posesie și emiterea unui titlu de proprietate în condițiile în care HCJ nr. 33/2000 este în vigoare nefiind anulată până în prezent.
Nu pot fi identificate argumente extrase din acte normative ce țin de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000 potrivit cărora, după validarea propunerii Comisiei Locale P. prin HCJ nr. 33/2000, intimatele – pârâte ar putea refuza să procedeze la concretizarea dreptului de proprietate al reclamantei prin punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate în sensul dispozițiilor art. 36 și 37 din HG nr. 131/1991 sau ale art. 34 – 36 din HG nr. 890/2005 care reprezintă practic simple formalități ulterioare recunoașterii dreptului.
Așa cum a arătat în mod corect reclamanta, întrunirea condițiilor pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 18/1991, respectiv ale Legii nr. 1/2000 a fost analizată și stabilită prin soluționarea cererii sale formulate în condițiile legii fondului funciar, respectiv prin validarea propunerii comisiei Locale P. de recunoaștere a dreptului său de proprietate asupra a 40 ha de pe urma autorului B. G., prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 33/2000 – anexa 37, pct. 13.
În consecință, s-a adus proba contrară deciziei civile nr. 499/2007, pronunțate de Tribunalul G. în sensul că, potrivit HCJ nr. 33/2000, reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 40 ha teren agricol rămasă de pe urma autorului B. G., cu atât mai mult cu cât HCJ nr. 33/2000 a fost pronunțată anterior HCJ nr. 95/2006, ce îi recunoaște dreptul numitului I. N. B. și anterior pronunțării deciziei menționate, iar, în cadrul procesului ce a fost soluționat prin decizia civilă nr. 499/2007, la care reclamanta nu a fost parte, nu s-a adus în discuție, din culpa evidentă a intimatelor – pârâte, existența HCJ nr. 33/2000, ce viza reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma aceluiași autor.
În esență, intimatele – pârâte își invocă propria culpă ce a condus la conturarea situației de față, respectiv la recunoașterea dreptului la reconstituire de pe urma aceluiași autor, pentru două persoane diferite, prin hotărâri diferite.
Or, prin prisma principiului nemo censetur propriam turpitudinem allegans, culpa autorităților implicate în păstrarea unor minime evidențe referitoare la cererile de reconstituire formulate de pe urma aceluiași autor nu poate fi invocată drept apărare relevantă în cauză în împrejurarea în care HCJ nr. 33/2000 nu a fost invalidată până în prezent.
În același context, reține că argumentele intimatelor – pârâte legate de condițiile necesar a fi întrunite pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu mai pot fi analizate în acest cadru, etapa ce impunea analiza condițiilor menționate fiind depășită, așa cum am arătat anterior, odată cu pronunțarea HCJ nr. 33/2000 care nu a fost invalidată până în prezent.
În ceea ce privește capacitatea de folosință a reclamantei, reține că, potrivit actului de identitate depus la dosarul cauzei,în copie, eliberat la data de 06.01.2015 (f. 234 vol. I apel), coroborat cu certificatul de viață emis la data de 07.07.2015 de Oficiul de Stare Civilă al Parohiei Nuestra Senora del Rosario – Republica Bolivariană a Venezuelei – Statul Bolivarian Miranda – Municipiul Baruta (f. 142 – 145 Vol. II apel), reclamanta este în viață, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 56 și art. 57 C.proc.civ., pentru exercitarea acțiunii civile.
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Pentru toate argumentele de mai sus, față de dispozițiile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, respectiv dispozițiile art. 34 – 36 din HG nr. 890/2005, apreciază că solicitarea reclamantei de concretizare a dreptului său recunoscut conform HCJ nr. 33/2000 este întemeiată.
În consecință, o va obliga pe pârâta C. L. P. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să procedeze la punerea în posesie a reclamantei R. I. pentru suprafața de 40 ha teren, conform Hotărârii nr. 33/2000, emise de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G..
De asemenea, o va obliga pe pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G. să emită titlul de proprietate în favoarea reclamantei R. I. pentru 40 ha teren, conform Hotărârii nr. 33/2000 – Anexa 1 – Anexa 37 pct. 13.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la lipsa de folosință, tribunalul reține că acesta a fost anulat, ca netimbrat în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, prin încheierea nr. 1120/17.07.2013, iar soluția a fost menținută prin încheierea de ședință nr. 1202 din data de 07.08.2013 prin care a fost admisă în parte cererea de reexaminare formulată de către reclamantă, fiind menținută măsura anulării doar cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, în pretenții, dispunându-se trimiterea cauzei la completul inițial investit în vederea continuării judecății.
În consecință, față de caracterul special al căii de atac a reexaminării, exercitate de reclamantă și față de dispozițiile art. 200 alin. 7 C.proc.civ., potrivit cărora încheierea pronunțată asupra cererii de reexaminare are caracter definitiv, tribunalul constată că soluția de anulare a capătului de cerere referitor la lipsa de folosință este definitivă și nu mai poate fi contestată.
De altfel, în apel, reclamanta nu a adus critici soluției pronunțate asupra acestui capăt de cerere.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei C. L. P. la daune de 100 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere până la executare, respectiv până la punerea sa în posesie, tribunalul reține, pe de o parte, că potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, doar Primarul comunei în cauză, iar nu C. L. ar putea fi obligat la plata unor astfel de daune.
Pe de altă parte, constată că dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991 fac trimitere la dispozițiile art. 894 C.proc.civ., respectiv actualul art. 905 C.proc.civ.. Or, în sensul art. 905 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ., debitorul unei obligații de a face cu un caracter personal poate fi obligat la penalități pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu abia după comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, respectiv după demararea procedurii de executare silită.
Astfel, față de argumentele anterioare, tribunalul apreciază că solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei C. L. P. la plata unor penalități de întârziere apare ca fiind nefondată în această fază procesuală și o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta–reclamantă R. I., cu sediul procesual ales la CIA V. T. Varban, situat în București, .. 55, împotriva sentinței civile nr._/11.12.2013, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană G. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Prefect, cu sediul în G., . și C. L. P. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, prin Primar, cu sediul în Comuna P., ., județ G..
Anulează sentința civilă nr._/11.12.2013, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ și în rejudecare,
Admite, în parte, acțiunea.
Obligă pe pârâta C. L. P. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să procedeze la punerea în posesie a reclamantei R. I. pentru suprafața de 40 ha teren, conform Hotărârii nr. 33/2000, emise de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G..
Obligă pe pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G. să emită titlul de proprietate în favoarea reclamantei R. I. pentru 40 ha teren, conform Hotărârii nr. 33/2000 – Anexa 1 – Anexa 37 pct. 13.
Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei C. L. P. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor la plata unor daune pe zi de întârziere, ca nefondat.
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
Președinte,Judecător, Grefier,
R. N. E. M. B. V.
Red. Jud. RN/12.11.2015
Tehnored. B.V./ 12.11.2015 /6ex
Comunicat 4ex..
Jud. Fond: N. D. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 821/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 470/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
