Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 374/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 10248/233/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 374/2015
Ședința publică din data de 14.07.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. G. F.
Judecător: D. G. B.
Judecător: E. M.
Grefier: I. A. T.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de către recurenta – reclamantă P. E. D., cu domiciliul în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul – pârât P. A. L., cu domiciliul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 9479/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „ exercitarea autorității părintești ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin av. B. D. și intimatul prin curator special av. Zugrăvel E. .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează faptul că s-a depus dovada citării prin publicitate, după care;
Avocatul recurentei precizează că partea pe care o reprezintă lucrează în G., având contract de muncă, iar intimatul a fost arestat pentru tâlhărie, fiind în imposibilitate de a plăti pensia de întreținere.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocatul recurentei arată că intimatul a fost de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mamă. Totodată, precizează că bunica maternă nu se poate ocupa de creșterea și educarea minorului, însă mama intenționează să ia copilul cu ea, în G.. Astfel, apreciază că acordul de mediere poate fi îmbrățișat de către instanță. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului solicită admiterea recursului formulat.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria G., reclamanta P. E. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. A. L. să se dispună exercitarea autorității părintești față de minorul P. A. G., născut la 25 aprilie 2007, în exclusivitate de către reclamantă.
La 12 martie 2014, părțile au depus la dosar acordul de mediere încheiat la 10 martie 2014 la Biroul de mediator C. V. C., prin care au convenit asupra exercitării autorității părintești față de minor, în exclusivitate de către reclamantă.
Totodată, părțile au stabilit ca pensia de întreținere pentru minor sa nu fie achitată, deoarece pârâtul nu are serviciu și nu realizează nici un venit.
La 8 septembrie 2014, părțile s-au prezentat în fața instanței și au precizat că sunt de acord cu cele menționate în acest înscris.
Prin sentința civilă nr. 9479/29 septembrie 2014, Judecătoria G. a respins cererea cu motivarea, în esență, că tatăl pârât are obligația de a depune diligențe sporite pentru a presta activități, chiar ocazionale, aducătoare de venituri, astfel încât să aibă o contribuție financiară de natură să asigure un standard decent al creșterii și dezvoltării copilului său minor.
S-a mai reținut că, deși nu are stabilite în prezent raporturi de muncă cu vreun angajator, pârâtul poate desfășura unele activități aducătoare de venituri, atât timp cât este prezumat a fi apt de muncă.
S-a concluzionat că, raportat la dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, înțelegerea părinților aduce atingere legii, fiind contrară interesului superior al minorului, în condițiile în care prin înțelegerea respectivă, ca pârâtul să nu contribuie material la creșterea și educarea minorului, dreptul acestuia, reglementat de art. 499, art. 513, art. 525, art. 529 și art. 530 C. civ., este afectat.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta și a arătat că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât părțile au semnat un acord de mediere reprezentând voința lor și pe care prima instanță nu l- a avut în vedere.
S-a mai arătat că acest acord de mediere a fost făcut doar în interesul minorului în ceea ce privește exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă.
S-a precizat totodată, că reclamanta a renunțat la pensia alimentară deoarece pârâtul este în imposibilitatea de a plăti.
S-a solicitat admiterea recursului în sensul de a se admite cererea reclamantei conform acordului de mediere depus la dosar.
Analizând susținerile reclamantei, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Mediere în dreptul familiei ridică unele probleme speciale atât în materia divorțului, cât și în privința cererilor accesorii care îi vizează pe minori, între care și cererile privind pensia de întreținere cuvenită acestora.
Deși părțile pot realiza un acord de mediere, acesta trebuie să fie analizat de instanță nu doar din perspectiva legalității, ci și din perspectiva respectării interesului superior al minorului.
Astfel, dacă instanța de judecată va constata că acest acord nu respectă interesul minorului, nu –l va putea încuviința.
Dispozițiile art. 261 C. civ. reglementează cu valoare de principiu îndatorirea părinților de creștere și educare a copiilor lor minori, iar art. 487 din același cod stabilește conținutul autorității părintești conform căruia părinții au dreptul, dar și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația și învățătura acestuia, potrivit însușirilor și nevoilor copilului.
De asemenea, art. 499 alin. (1) din C.civ. stabilește că obligația de întreținere a copilului aparține, în solidar și tatălui, și mamei, care trebuie să asigure minorului cele necesare traiului, precum și educația învățătura și pregătirea profesională.
În aceeași ordine de idei, și art. 516 alin. (1) C. civ. statuează la nivel de principiu că între părinți și copiii lor există obligația de întreținere.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 5 alin. (1) și ( 2 ) din Legea nr. 272 /2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd că minorul are dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor sale, iar răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților – deci, inclusiv tatălui – aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, ținând seama cu prioritatea, de interesul superior al acestuia.
În același sens sunt și dispozițiile art. 31 alin.( 2) și art. 44 alin.(2) din legea sus – menționată.
Având în vedere considerentele expuse, se constată că, în mod corect, prima instanță nu aluat act de cordul de mediere intervenit între părți, privind pensia alimentară cuvenită minorului P. A. G., născut la 25 aprilie 2007, în sensul că pârâtul să nu achite această pensie deoarece nu are serviciu și nu realizează venituri.
Această înțelegere a părților contravine interesului superior al minorului, consfințit de art. 263 din C. civ. și art. 2 și art. 6 lit a din Lgea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Așa cum a reținut și prima instanță, atât timp cât este prezumat a fi apt de muncă, pârâtul poate desfășura activități în vederea obținerii unor venituri pentru a contribui la creșterea și educarea minorului.
În atare situația, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și, astfel, în baza art. 496 c. pr. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de către recurenta – reclamantă P. E. D., cu domiciliul în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimatul – pârât P. A. L., cu domiciliul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 9479/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „ exercitarea autorității părintești ”, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR, GREFIER,
R. G. F. D. G. B. E. M. I. A. T.
Pt. jud. aflat în c.o. semnează,
cf. disp. art. 426 alin. 4 C. pr. civ.
președintele completului de judecată,
jud. R. G. F.
Red.E.M. /Tehnored. I.A.T./ 03.08.2015/5 ex.
.>
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul GALAŢI | Ordin de protecţie. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
