Ordin de protecţie. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1257/233/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal: 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 277
Ședința publică din 16.04.2015
Completul compus din:
Președinte: A. F.
Judecător: M. M.
Grefier: F. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul G. – a fost reprezentat de procuror I. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de apelantul-pârât P. I. G., domiciliat în G., ., ., . civile nr.854/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații J. S. și P. A., prin reprezentant legal J. S., ambii domiciliați în G., ., . obiect ordin de protecție.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta J. S. și P. A., prin reprezentant legal J. S. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului P. I. G., arătând că acesta a devenit foarte violent cu ea și cu fiul lor minor, P. A..
A mai precizat reclamanta că pârâtul este fostul său soț, acesta a plecat în Italia după desfacerea căsătoriei, iar în data de 16 ianuarie anul curent acesta s-a reîntors în țară și, pentru că nu avea unde locui, reclamanta i-a permis acestuia să locuiască împreună cu fiul cel mare al acesteia, ocazie cu care pârâtul avea ocazia de a petrece timp și împreună cu fiul minor al părților.
Potrivit susținerilor reclamantei, pârâtul a devenit agresiv cu aceasta, astfel încât a fost nevoie de apelarea serviciului de urgență 112 pentru aplanarea conflictului.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 217/2003.
La cerere, au fost anexate în copie, S.C. nr.6476/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria G., certificat medico-legal nr.69/19.01.2015, certificat de naștere al minorului P. A., formularul prevăzut în anexa Legii nr.217/2003, prin care a solicitat instituirea următoarelor măsuri:
- obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime de 500 metri față de victimă, față de minor sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima (filele 2-4, 8-11).
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la judecarea cauzei, solicitând respingerea cererii.
La termenul de judecată din data de 26.01.2015 reclamanta a precizat că solicită ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se realizeze în exclusivitate de aceasta.
Pe parcursul judecății, s-a administrat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii Schweifel C. și N. A. G..
La solicitarea instanței, au fost depuse relații din partea Secției 3 de Poliție din G., județ G. și Parchetului de pe lângă Judecătoria G. cu privire la conflictele existente între părți (filele 21-22).
Prin sentința civilă nr.854/27.01.2015 a Judecătoriei G. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții J. S. și P. A. în contradictoriu cu pârâtul P. I. G..
S-a dispus ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 500 m față de reclamanta J. S., față de minorul P. A., născut la data de 03.04.2010, fata de locuința acestora din G., ., ., . imobilul situat in Galati, ., ., . locul de muncă al reclamantei, . TV, pentru o perioadă de șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri
S-a dispus interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic,prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și cu minorul P. A. pentru o perioadă de șase luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.
S-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A. sa se realizeze in exclusivitate de reclamanta pe o perioada de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului în cuantum de 200 lei cuvenit apărătorului din oficiu al pârâtului, avocat M. C..
S-a reținut în motivarea hotărârii că prin S.C. nr.6476/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și exercitarea autorității părintești în comun asupra minorului P. A. (8-9).
Din probele administrate în cauză (declarația martorilor Schweifel C. și N. A. G., certificat medico-legal nr.69/19.01.2015 ), instanța reține că pârâtul are un comportament violent la adresa soției și a minorului, întrucât provoacă scandal, o lovește pe reclamantă, o amenință, iar minorul, prezent la conflictul generat de pârât a început să plângă și s-a speriat foarte tare.
Astfel, martorii audiați în cauză au declarat că pârâtul, pe fondul nemulțumirilor cauzate de desfacerea căsătoriei părților, a devenit foarte violent cu reclamanta, a mușcat-o de deget, a tăvălit-o pe jos, i-a cauzat vătămări în zona mamară și a membrelor superioare, iar minorul s-a speriat foarte tare și a început să plângă.
În aceste condiții, instanța a apreciat că se conturează probe suficiente în sensul că pârâtul are un comportament violent în familie, de natură să inducă sentimente de teamă fostei soții și copilului minor.
În drept, art.2 din Legea nr. 217/2003, definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).
Conform art.4 lit.b din Legea nr.217/2003, violența psihologică este definită ca impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Potrivit art. 26 din lege, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Analizând cererea formulată prin prisma textelor de lege anterior menționate, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată, în condițiile în care se constată că reclamanta și minorul P. A. au fost victime ale unor violențe fizice, verbale și psihice din partea pârâtului, violențe care le-au indus un sentiment de teamă, de natură a-i împiedica să-și desfășoare în condiții de normalitate activitățile vieții de zi cu zi.
Instanța a apreciat că acest comportament al pârâtului este în măsură să creeze o stare de pericol pentru integritatea fizică și psihică atât a reclamantei cât și a minorului, astfel încât se impune emiterea unui ordin de protecție pe o durată maximă de 6 (șase) luni, prin care pârâtul să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime de 500m față de reclamantă, față de minor, față de locuința acestora precum și față de locul de muncă al reclamantei. În plus, instanța de fond a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
De asemenea, având în vedere că atitudinea pârâtului a determinat obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 500 m față de reclamantă, minor și locuința acestora, instanța a apreciat oportun ca pentru aceeași perioadă de 6 luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, autoritatea părintească asupra minorului P. A. să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.
Față de toate aceste considerente, în scopul înlăturării oricărui risc, a apreciat că se impune emiterea unui ordin de protecție pentru o perioadă de 6 (șase) luni de la data pronunțării prezentei hotărâri, prin care au fost dispuse următoarele măsuri:
- s-a dispus ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 500 m față de reclamantă, față de copilul minor al părților, P. A., precum și față de locuința părților și locul de muncă al reclamantei;
- s-a dispus interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta și minorul P. A.;
- s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului P. A., să fie exercitată exclusiv de către reclamantă;
Instanța a apreciat că se impune luarea măsurilor pe perioada maximă prevăzută de lege, respectiv 6 luni, având în vedere că atitudinea deosebit de violentă a pârâtului este în măsură să creeze un pericol real și serios pentru viața și integritatea fizică și psihică a reclamantei și a copilului minor.
Împotriva aceste hotărâri a declarat apel pârâtul P. I. G., criticând greșita interpretare a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
Intimata J. S. nu a depus întâmpinare la dosar, însă prin concluziile orale a solicitat respingerea apelului.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind efectuat un raport de evaluare psihologică al minorului P. A..
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 854/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor invocate, sar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Violența în familie cunoscută și sub numele de violența domestică a fost definită pe larg ca fiind un model comportamental abuziv al unuia sau al ambilor parteneri dintr-o relație intimă precum mariajul, concubinajul, familia, prietenia sau conviețuirea. Violența domestică are mai multe forme precum . fizică (efectivă sau sub formă de amenințare), abuzurile sexuale, abuzurile emoționale, controlul excesiv, dominarea, intimidarea, urmărirea, abuzurile pasive/ascunse (de exemplu, neglijența) și privarea economică.
Probele administrate in cauza (inscrisuri, martori, interogatoriu) atesta caracterul violent al paratului doar asupra reclamantei nu si asupra copilului rezultat din casatorie. Violenta s-a manifestat atat fizic cat si verbal, ceea ce a creat o stare de insecuritate si teama. Manifestarile agresive ale paratului i-au afectat pe toti membrii familiei, aspect ce poate avea consecinte negative asupra dezvoltarii copilului.
Martorii audiati la propunerea reclamantei sunt fiul si concubina acestuia. Au fost prezenti la incidentul ivit intre reclamanta si parat, astfel ca au putut relata despre acesta. Insa si acesti martori au avut o atitudine subiectiva. Paratul a prezentat un certificat medico-legal, potrivit caruia prezinta leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu corpuri contondente sau mijloace contondente, leziuni ce pot data din data de 17.01.2015 si care au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de ingrijiri medicale.
Acest inscris, coroborat cu raspunsul reclamantei la interogatoriu atesta ca ambele parti au exercitat violente una asupra celeilalte, cauzate de neiantelegerile ivite cu plecarea reclamantei in strainatate si viitorul domiciliu al minorului. Insa, doar reclamanta a inteles sa-si valorifice drepturile in temeiul Legii nr. 217/2003.
Pastrarea unei distante minime de 500 m fata de reclamanta si minor au fost corect stabilite de catre instanta de fond, raportandu-se la comportamentul acestuia si probele administrate in cauza.
De la momentul pronuntarii hotararii primului ordin de protectie si pana la solutionarea prezentului apel nu au mai existat manifestari violente din partea acestuia, fapt ce reprezinta un inceput in normalizarea relatiilor dintre parti.
Pe de alta parte, interdictia aplicata paratului de a se apropia de minor constituie . a drepturilor sale parintesti. Insa acest lucru este de natura sa-l determine a-si schimba comportamentul in sens pozitiv iar acesta sa constientizeze ca atitudinea anterioara nu este una normala si conforma regulilor de convetuire sociala.
Raportul de evaluare psihologica intocmit cu ocazia solutionarii prezentului apel atesta ca intre parat si minor exista un atasament evident iar atitudinea conflictuala a parintilor se rasfrange asupra minorului, cei doi ignorand total nevoile afective ale acestuia.S-a recomandat mentinerea si dezvoltarea relatiilor cu ambii parinti, pentru o evolutie armonioasa a personalitatii copilului, dar si consilierea acestora.
Concluziile raportului de expertiza, coroborate cu depozitiile martorilor si raspunsul la interogatoriu atesta faptul ca paratul s-a implicat activ in cresterea si educarea fiului sau iar incidentul din seara zilei de 16.01.2015 a fost unul izolat. Exercitarea unei autoritati exclusive a autoritatii parintesti pe perioada ordinului de protectie de catre reclamanta ar determina acutizarea relatiilor conflictuale deja existente si nu ar fi in interesul superior al minorului, care are nevoie de prezenta si implicarea ambilor parinti in cresterea si educarea sa, in conditiile in care este profund atasat de tatal sau iar acesta s-a implicat activ in dezvoltarea sa .
In aceste, conditii luarea unei astfel de masuri restrictive ar fi contrara dezvoltarii armonioase a minorului in conditiile in care deja paratului i s-a interzis orice contact si pastrarea unei distante minime fata de minor.
Prin urmare, constatand ca paratul nu a exercitat violente fata de minor, de atasamentul existent intre acestia si de implicarea sa anterioara in educarea copilului, vazand si dispozitiile Legii nr. 217/2003, apreciem ca se impune schimbarea sentintei instantei de fond in ceea ce priveste exercitarea autoritatii parintesti pe perioada ordinului de protectie.
In consecinta, in temeiul art. 480 cpc, va admite apelul si va schimba in parte sentinta, in sensul respingerii acestui capat de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul-pârât P. I. G., domiciliat în G., ., ., . civile nr.854/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații J. S. și P. A., prin reprezentant legal J. S., ambii domiciliați în G., ., . și, în rejudecare:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta J. S., în contradictoriu cu pârâtul P. I. G..
Respinge capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A. în mod exclusiv de către reclamantă pe perioada ordinului de protecție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și înlătură pe cele contrare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
Președinte Judecător, Grefier,
A. FilipMagdalena M. F. D.
Red. Jud. M.M./08.07.2015
Dact. Gref. F.D./08.07.2015/5 ex.
Jud. fond: M.V.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 374/2015.... | Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 279/2015.... → |
|---|
