Obligaţie de a face. Decizia nr. 377/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 377/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 13905/233/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 377
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător D. G. B.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă M. A., domiciliată în comuna Scânteiești, ., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., domiciliat în . și intimata-pârâtă P. C. FRUMUȘIȚA, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 5867/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „obligație de a face”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 18.05.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 5867 pronunțată la data de 06.06.2014 de Judecătoria G., a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu parata M. A. și s-a dispus obligarea pârâtei la ridicarea porțiunii de gard ce restricționează accesul la drumul sătesc aflat între proprietățile celor două părți. Totodată pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbru judiciar și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M. A., solicitând repunerea în termenul de apel.
În motivarea cererii, apelanta a arătat că sentința civilă atacată nu i-a fost comunicată, doar actele referitoare la executarea silită i-au parvenit prin poștă.
În drept, cererea nu este motivată.
Analizând cererea apelantei M. A. de repunere în termenul de apel, instanța constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 103 C.p.c. „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurarea mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării”.
Prin urmare, decăderea este o sancțiune legală de respectarea termenelor de procedură, rațiunea și importanța decăderii fiind determinată tocmai de imperativul stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.
Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen este necesar ca partea sa indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură sa fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen.
Instanța apreciază că pentru a se putea cere repunerea în termenul de declarare a apelului, partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal, trebuie sa facă dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificare, deci a unei împrejurări care să excludă culpa părții respective. Or, în speță, instanța constatată ca sentința Judecătoriei G. a fost comunicată apelantei în mod legal, potrivit dovezii de comunicare, aflat la fila 101 dosar fond. Totodată, apreciază că actul de procedură menționat îndeplinește toate cerințele legale de validitate, astfel ca, de la data comunicării sentinței, apelanta avea posibilitatea ca în termen legal să procedeze la declararea căii de atac.
Referitor la faptul că dovada de comunicare s-a restituit cu mențiunea „destinatarul nu locuiește în localitate”, instanța reține că potrivit art. 98 C.p.c. schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța de spre schimbarea domiciliului.
Față de aceste dispoziții, instanța reține că hotărârea a fost comunicată la adresa indicată de către reclamant în acțiune, ., județul G., iar în cursul judecății, pârâta și-a desemnat reprezentant convențional, a formulat întâmpinare și a propus probe în apărare. De altfel, instanța reține că și prin cererea de apel apelanta a indicat același domiciliu.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta M. A., apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art. 103 C.p.c.
Analizând cu prioritate, în raport de natura normelor pretins încălcate și de efectele acestora, excepția tardivității formulării apelului., instanța reține că sentința civilă a fost comunicată apelantei-pârâte la data de 04.11.2014, astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la dosarul cauzei.
Cererea de apel a fost înregistrată la Judecătoria G. la data de 09.03.2015 și față de împrejurarea că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului a fost respinsă ca nefondată, văzând și dispozițiile art. 282 ind.1 coroborate cu dispozițiile art. 284 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora termenul de apel este de 15 zile de la comunicare, instanța constată că s-a promovat apelul împotriva sentinței civile cu depășirea termenului legal, astfel că urmează să admită excepția tardivității și să respingă apelul declarat împotriva acesteia ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, formulată de pârâta M. A..
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă M. A., domiciliată în comuna Scânteiești, ., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. G., domiciliat în . și intimata-pârâtă P. C. FRUMUȘIȚA, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 5867/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca tardiv.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, D. G. B. | |
Grefier, C. B. |
Red.DGB/tehn.CB
Ex. 5/10.06.2015/Fond – A.M.M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 543/2015. Tribunalul GALAŢI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 280/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
