Ordin de protecţie. Decizia nr. 592/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 13549/233/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 592
Ședința publică de la 17 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – R. G. F.
Judecător – R. D.
Grefier – F. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul G. reprezentat de procuror L. I.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta A. L., domiciliată în G., ., ., în contradictoriu cu intimatul A. O., domiciliat în G., ., . civile nr. 334/03.07.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „ordin de protecție”.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta personal și asistată de av.D. T. cu delegație la dosar și personal intimatul asistat de av.M. C. I. în calitate de apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al doilea termen de judecată, apelul este semnat și motivat; cauza a fost amânată pentru a se lua cunoștință de înscrisurile comunicate la termenul anterior, după care;
Apărătorul apelantei solicită a fi audiat minorul, în cazul în care instanța apreciază că este util, acesta fiind prezent în instanță.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, apreciază că nu se mai impune audierea minorului având în vedere că a fost audiat în fața instanței de fond.
Reprezentanta Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul G. lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.
După deliberare, tribunalul, având în vedere că minorul a fost audiat în fața instanței de fond și faptul că nu s-a invocat apariția unor elemente noi în ceea ce privește poziția minorului, respinge proba privind ascultarea minorului în fața instanței de apel.
La întrebarea instanței reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat ori probe de administrat în cauză.
Față de dispozițiile art. 244 alin.1 C proc. civ., tribunalul declară cercetarea procesului încheiată și în baza art. 392 C. proc.civ. acordă cuvântul pe fond în cadrul dezbaterilor.
Apărătorul apelantei, având cuvântul arată că instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apelanta-petentă privind emiterea unui ordin de protecție împotriva intimatului din prezenta cauză. Arară că în mod eronat a motivat instanța de fond că din întregul probator administrat în cauză nu ar fi rezultat faptul că minorul ar fi fost supus unor acte de violență fizică și psihică și nici mama, dat fiind că la dosar a fost depus un certificat medico-legal care ar data de aproximativ 11 luni de zile. De asemenea, a motivat instanța de fond că actele de violență exercitate asupra minorului nu ar fi fost probate pe de o parte, iar pe de altă parte minorul este atașat de ambii părinți și nu și-a exprimat temerea față de niciunul dintre aceștia. Învederează că minorul a fost audiat în fața instanței de fond la data de 02.07.2015 și minorul a arătat o situație care nu a fost reținută exact de către instanța de fond și s-a dat mai mult o interpretare a acesteia. Astfel, instanța de fond ajunge la concluzia că în familie nu există niciun fel de act de violență, că este o familie înțelegătoare, că există relații bune, deși minorul afirmă că „între părinți există certuri și probleme, că tatăl exagerează cu băutura, o trezește pe mama noaptea târziu să facă mâncare, uneori și la 4 dimineața.” Totodată, minorul a afirmat că „tatăl este o persoană bună dacă nu bea, l-a lovit la gât cu un telefon, a lovit-o pe mama, dar nu în prezența sa și faptul că dacă tata s-ar mai cuminți și dacă ar sta despărțiți o perioadă, poate s-ar împăca cu toții”. Apreciază că aceste aspecte importante ar fi trebuit reținute de către instanța de fond numai că în mod greșit instanța de fond ajunge la concluzia că din cele spuse de minor reiese că acesta ar fi atașat în aceeași măsură de tatăl său la fel cum este de mama sa și că nu există actele de violență. În ceea ce privește reținerea instanței cum că certificatul medico-legal depus la dosar a fost emis cu mult anterior, arată că, din câte cunoaște de la apelantă, în această familie există o tensiune mult mai gravă decât orice alt act de violență, care se răsfrânge asupra minorului, acesta având probleme psihice grave.
Consideră că se impune emiterea unui ordin de protecție pentru minim 3 luni pentru a vedea dacă se produc schimbări în starea psihică a minorului, acesta având nevoie de liniște și calm în casă. Față de aceste aspecte solicită admiterea apelului, în sensul schimbării în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii cererii privind emiterea unui ordin de protecție cu evacuarea intimatului din imobil pentru un termen de minim 3 luni de zile. Cu cheltuieli de judecată fond și apel.
La întrebarea instanței de judecată intimatul precizează că este pensionar și a avut funcția de colonel de justiție militară.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea apelului motivat de următoarele considerente: Din probatoriul administrat de către instanța de fond, respectiv declarațiile martorilor și audierea minorului a rezultat că relația dintre cei doi soți ar fi una existentă în orice familie normală. Într-adevăr rezultă din această declarație a minorului că au existat anumite certuri între părți, cauzate cel mai probabil de relațiile tensionate care au condus spre un divorț care se află pe rolul instanței., însă în ceea ce privește actele de violență de orice natură în sensul art. 23 al.1 din Legea nr. 217/2003, din probele administrate nu a rezultat faptul că apelanta ar fi supusă unor asemenea acte de violență în prezent și că asupra ei ar exista un pericol iminent care să îi pună în pericol viața, sănătate sau integritatea fizică sau psihică nici a ei și nici a minorului. Totodată, la dosarul cauzei există un certificat medico-legal mai vechi de 11 luni și nu s-a făcut dovada violențelor în prezent pentru a se justifica emiterea unui astfel de ordin de protecție. Având în vedere aceste aspecte consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în ceea ce privește emiterea unui ordin de protecție, care este o măsură restrictivă de drepturi.
În sensul celor ce preced solicită respingerea apelului și să se aibă în vedere faptul că în fața instanței de fond și reprezentantul Ministerului Public a avut aceeași opinie. Solicită cheltuieli de judecată constând în onorariu curator.
Reprezentanta Ministerului Public - P. de pe lângă Tribunalul G. solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Apreciază că probele care s-au administrat în fața instanței de fond sunt în măsură să confirme existența unei violențe în familia părților și este vorba în cauză despre o violență verbală, psihologică și una fizică, aceasta din urmă fiind confirmată de existența celor două dosare penale înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria G.. Consideră că este lipsită de interes și declarația pe care intimatul-pârât a dat-o în fața instanței de fond în care încearcă să își justifice cumva acest comportament de șef ierarhic superior și în familie prin faptul că a lucra foarte mult în armată și acolo ordinele nu se discută, că nu este necesar ca atunci când cere ceva să se repete și nu este necesar să se ceară scuze când se greșește. Totodată, arată că declarația minorului este convingătoare prezentând situația tensionată care a condus la un dezechilibru psihic asupra sa. Această situație nu este generată de niște certuri obișnuite în familie. Atitudinea de a jigni, de a fi violent, de a avea pretenția ca la ora 4 dimineața să se gătească, de a lovi cu telefonul minorul, de a--și lovi cu fructiera soția sunt aspecte de violență care sunt în măsură să afecteze grav creșterea și dezvoltarea copilului. Consideră că în sensul arătat de Legea nr. 217/2003 există probe care să conducă la admiterea acestei acțiuni și la emiterea unui ordin de protecție pentru un interval de timp pe care îl va stabili instanța.
Având în vedere dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă, tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ reclamanta A. L. a solicitat instanței emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului A. O. prin care să se dispună următoarele măsuri: evacuarea temporară a pârâtului din locuință; reintegrarea victimei și a copiilor în locuința familiei; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 200 m față de reclamantă și față de minorul A. M.; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate de 200 m față de locul de muncă, reședința și unitatea de învățământ a minorului respectiv: G., . și Școala nr. 28 G. .; să interzică pârâtului să se deplaseze în zona . și 21 A; să interzică pârâtului orice contact inclusiv telefonic prin corespondență sau în orice alt mod; încredințarea minorului A. M. născut la data de 3.01.2006 către reclamantă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 1994 însă de la începutul căsătoriei acesta a manifestat un comportament violent nejustificat față de întreaga familie care cu timpul s-a agravat astfel încât în anul 2007 a introdus acțiune de divorț la care a renunțat ulterior. La data de 17.04.2015 reclamanta s-a adresat Secției 1 Poliție cu o plângere penală care este în curs de cercetare. S-a menționat faptul că cel mai afectat de situație este minorul A. M. care este agresat verbal și chiar și fizic uneori de către pârât, minorul fiind diagnosticat cu tulburare obsesiv compulsivă, gastroduodenită acută și colicist cudat.
Reclamanta a mai susținut că datorită consumului de alcool, la data de 31.08.2014 pârâtul a lovit-o cu o fructieră de sticlă masivă provocându-i leziuni la nivelul feței și antebrațului drept conform certificatului medico - legal nr. 1261/02.09.2014 iar în urma plângerii formulate pârâtului i s-au confiscat armele și i s-a retras permisul de port armă.
Anexat cererii de chemare în judecată reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței P. de pe lângă Judecătoria G. a comunicat relații cu privire la dosarele penale înregistrate pe numele părților fiind identificate dosarele nr. 7698/P/2014 și 3306/P/2015 în curs de cercetare.
În camera de consiliu din data de 02.07.2015 instanța a procedat la ascultarea minorului în conformitate cu dispozițiile art. 264 Cod civil.
În ședința din camera de consiliu din data de 02.07.2015 instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială pentru ambele părți declarațiile martorilor fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 334/03.07.2015, Judecatoria Galati a respins ca neîntemeiată cererea petentei A. L., în contradictoriu cu intimatul A. O., având ca obiect ordin de protecție
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 05.06.1994, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de Stare Civilă a Consiliului Local G. sub nr. 765/05.06.1994 astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ iar din căsătorie a rezultat minorul A. M. născut la data de 03.01.2006 - Certificat de naștere . nr._.
În cuprinsul cererii, reclamanta a afirmat ca pârâtul a exercitat asupra sa violențe fizice în data de 17.04.2015, in urma căruia a depus plângere la politie formulată împotriva pârâtului arătând totodată că pârâtul exercită acte de violență verbală și fizică asupra sa dar și asupra minorului A. M..
În drept, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 217/2003, noțiunea de „violență în familie” este „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).
Potrivit art. 26 din lege, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Examinând cererea formulată de către reclamanta A. L. prin prisma textelor de lege anterior menționate și având în vedere probatoriul administrat, instanța a constatat că cererea de emitere a ordinului de protecție împotriva pârâtului A. O. este neîntemeiată.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarația martorilor I. I. și F. S. D. C., a rezultat că din afara familiei, relația celor doi pare a fi o relație bună fără probleme. Astfel, martorul I. I. a declarat în fața instanței că este vecin cu părțile și că într-adevăr a auzit că au existat anumite certuri între părți, dar pe de altă parte martorul a relatat faptul că nu a văzut niciodată ca pârâtul să fi exercitat acte de violență asupra familiei sale. Martorul a mai declarat că pârâtul consumă băuturi alcoolice, însă nu este un consumator înrăit. Declarațiile martorului I. I. se coroborează în parte cu declarațiile martorei F. S. D. C. care a relatat că pârâtul se îngrijește de copil fiind cel care îl aduce și îl ia de la antrenamente precum și faptul că deși îi cunoaște de aproape patru ani pe cei doi, nu a sesizat probleme în relațiile familiale.
În ceea ce privește actele de violență asupra reclamantei instanța a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu a rezultat faptul că reclamanta ar fi supusă unor acte de violență fizică, psihică sau economică, certificatul medico legal depus la dosarul cauzei datând de aproximativ 11 luni de zile. Cu privire la actele de violență exercitate asupra minorului acestea nu au fost probate pe de o parte, iar pe de altă parte minorul este atașat față de ambii părinți neexprimându-și temerea față de niciunul.
Cu privire la susținerile reclamantei referitoare la faptul că, comportamentul reclamantului față de minor a condus la diagnosticarea acestuia cu tulburare obsesiv compulsivă, tulburare care intră în categoria tulburărilor anxioase fiind caracterizată de obsesii (idei, gânduri, impulsuri sau imagini persistente care sunt experimentate ca intrusive sau inadecvate și care cauzează anxietate sau detresă marcată) și compulsii (comportamente repetitive sau acte mentale al căror scop este acela de a preveni sau reduce anxietatea sau detresa și nu cel de obținere a plăcerii sau a gratificării), instanța a reținut că sunt neîntemeiate dat fiind faptul că până în prezent nu este cunoscută cauza acestei boli.
Astfel, instanța a constatat că nu sunt întrunite prevederile art. 2 lit. c, art. 3 alin. 1 si art. 4 lit. a, d, e, f din Legea nr. 217/2003 modificată si completată prin Legea nr. 25/2012, cererea fiind nefondată, iar din probatoriu nu a rezultat împrejurarea că asupra reclamantei planează vreun pericol, că prin comportamentul său pârâtul ar pune în pericol viața, sănătatea și integritatea fizică sau psihică a reclamantei. Mai mult, martorii au declarat că pârâtul nu manifestă un comportament agresiv față de reclamantă, între părți existând un singur incident, și mai mult tensiunile dintre soți nu sunt de dată recentă pentru a justifica emiterea unui ordin de protecție.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel petenta A. L., reiterand motivele din actiunea introductiva si aratand ca instanta de fond a apreciat in mod eronat probele, netinand cont de cele relatate de catre minor, care a precizat ca a fost lovit de catre intimat, in gat, cu un telefon fix, ca tatal sau a lovit-o pe petenta, ca acesta se comporta urat atunci cand bea si ca a trezit-o pe petenta la ora patru dimineata ca sa ii gateasca.
Legal citat intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca nu este o persoana violenta si ca nu a avut niciodata intentia sa isi deranjeze sotia si copilul.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel, tribunalul constata urmatoarele:
Instanta de fond a considerat ca nu a fost probata violenta intimatului insa atat din declaratiile minorului cat si din chiar declaratia intimatului, rezulta fara putinta de tagada ca intimatul provoaca o stare de tensiune in familie. Astfel, chiar intimatul, in fata instantei de fond, a aratat ca a lucrat cu militari, ca ordinul se respecta si nu considera necesar sa sa repete, ca uita sa isi ceara scuze când greșește, având in vedere ca a lucrat in armata si are alta conduita.
Or, aceasta conduita nu poate sa reprezinte decat o puternica violenta psihica, care din pacate, a fost dublata in cateva randuri si de violente fizice.
Tribunalul apreciaza ca atat timp cat fata de intimat a fost inceputa urmarirea penala pentru violentele fizice fata de minor si petenta, si aceasta violenta a fost dovedita. Faptul ca martorii au aratat ca nu ar fi observat aceste violente nu face sa demonstreze ca acestea nu au existat, ci doar ca martorii nu stiu despre acest lucru. Cu toate acestea, unul dintre martori, I. I., a arata ca auzit din apartamentul partilor certuri si ca intimatul consuma bauturi alcoolice, dar nu in exces.
Tribunalul apreciaza ca atat timp cat martorul a auzit certuri intre parti este clar ca intre acestea exista o anumita tensiune care in mod categoric este pricinuita de catre intimat, care are fata de petenta o atitudine superioara, considerand ca se adreseaza unui subordonat si nu unui egal.
Tribunalul apreciaza ca intimatul a extrapolat relatiile sale de serviciu in familie, considerand ca membrii acesteia sunt subordonatii sai, ceea ce in mod categoric reprezinta acte de violenta psihica, in intelesul Legii nr. 27/2003.
Tribunalul apreciaza de asemenea ca nu este necesar ca intimatul sa fie un consumator fervent de bauturi alcoolice pentru a se demonstra necesitatea emiterii unui ordin de protectie, fiind suficient sa se probeze ca acesta devine violent, in orice forma, atunci cand este sub influenta alcoolului si ca are obisnuinta, chiar minima, de a consuma alcool, ceea ce, in opinia tribunalului a fost demonstrat prin probele administrate.
Este adevarat ca certificatul medico-legal depus la dosarul cauzei are o vechime destul de mare, dar acesta vine sa demonstreze nu neaparat o stare iminenta de pericol, ci o atitudine constanta a intimatului, care in final nu poate conduce decat la necesitatea luarii unor masuri de protectie fata de victimele violentelor psihice si uneori fizice ale intimatului.
Tribunalul apreciaza ca nu este necesar, asa cum gresit a interpretat instanta de fond, ca pericolul sa fie legat doar de viata si integritatea fizica a victimelor. In cazul de fata pericolul este legat, in primul rand, de integritatea psihica a petentei si a minorului, acesta din urma fiind in mod categoric foarte afectat de comportamentul tatalui sau, chiar daca, in mod firesc este atasat de acesta.
Faptul ca intimatul este prezent in viata minorului, ca il duce la activitatile extracurriculare, nu demonstreaza ca initmatul nu este o persoana violenta (pe plan psihologic, in primul rand).
Chiar intimatul, in intampinarea sa arata ca petenta si minorul au fost internati . de psihiatrie pentru evaluarea starii de sanatate. Or, in aceasta situatie este clar ca acestia prezinta unele afectiuni de natura psihiatrica sau psihologica. Intimatul insa nu preizeaza si nici nu paote sa dovedeasca faptul ca aceste afectiuni ar fi cauzate de elemente straine lui. Or, in atare situatie, singura cauza a acestor afectiuni este starea de tensiune si de violenta psihica indusa de intimat.
F. de aceste considerente, tribunalul apreciaza ca se impune luarea unor masuri grabnice si temporare prin care sa se dea posibilitatea petentei si minorului sa isi revina din punct de vedere psihic. De asemenea, tribunalul apreciaza ca este necesar ca intimatul sa urmeze sedinte de consiliere psihologica, deoarece acesta nu are perceptia violentelor sale psihologice si nici perceptia ca nici petenta si nici minorul nu sunt soldati aflati in subordinea sa.
Astfel, tribunalul urmeaza sa admita apelul formulat impotriva sentintei civile nr. 334/03.07.2015 pronuntata de Judecatoria Galati in dosarul nr._, sa schimbe in tot sentinta apelata si in rejudecare, sa admita in parte cererea având ca obiect ordin de protecție, sa dispuna evacuarea pârâtului A. O. din imobilul situat în Galati, ., ., pentru o perioadă de trei luni de la data pronuntării prezentei hotărâri, sa dispuna ca pârâtul să păstreze o distantă minimă de 200 m fată de reclamantă, fată de locuinta acesteia, față de minorul A. M., fata de locul de munca al reclamantei si fata de scoala unde invata minorul pentru o perioadă de trei luni de la data pronuntării prezentei hotărâri, sa dispuna interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondentă sau în orice alt mod cu reclamanta si minorul pentru o perioadă de trei luni de la data pronuntării prezentei hotărâri.
De asemenea, pe perioada existentei ordinului de protectie, autoritatea parinteasca asupra minorului urmeaza sa fie exercitata in mod exclusiv de catre reclamanta si va obliga paratul sa achite reclamantei, in favoarea minorului, o contributie de intretinere de 1/4 din venitul lunar net, pe aceeasi perioada.
Va obliga paratul sa urmeze minimum 10 sedinte de consiliere psihologica in perioada de existenta a ordinului de protectie.
Tribunalul urmeaza sa respinga celelate pretentii, privitoare la apropierea de terenul partilor sau de parintii petentei, deorece, pe de o parte, terenul nu reprezinta locuinta petentei iar din probele dosarului nu a rezultat vreo violenta de orice fel asupra parintilor petentei.
In baza disp. art. 453 C. proc. civ., va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justitiei a onorariului în cuantum de 260 lei cuvenit apărătorului din oficiu al pârâtului, avocat M. C. I..
Ordinul de protectie se va comunica de îndată organelor Politiei Române în a cărei rază teritorială se află locuinta reclamantei si a pârâtului, locul de munca al reclamantei si unitatea de invatamant a minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă A. L., domiciliată în G., ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât A. O., domiciliat în G., ., ., impotriva sentintei civile nr. 334/03.07.2015 pronuntata de Judecatoria Galati in dosarul nr._ .
Schimba in tot sentinta apelata si in rejudecare:
Admite in parte cererea având ca obiect ordin de protecție.
Dispune evacuarea pârâtului A. O. din imobilul situat în Galati, ., ., pentru o perioadă de trei luni de la data pronuntării prezentei hotărâri.
Dispune ca pârâtul să păstreze o distantă minimă de 200 m fată de reclamantă, fată de locuinta acesteia, față de minorul A. M., fata de locul de munca al reclamantei si fata de scoala unde invata minorul pentru o perioadă de trei luni de la data pronuntării prezentei hotărâri.
Dispune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondentă sau în orice alt mod cu reclamanta si minorul pentru o perioadă de trei luni de la data pronuntării prezentei hotărâri.
Dispune ca autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata in mod exclusiv de catre reclamanta pentru o perioada de trei luni de la data pronuntării prezentei hotărâri si obliga paratul sa achite reclamantei, in favoarea minorului, o contributie de intretinere de 1/4 din venitul lunar net, pe aceeasi perioada.
Obliga paratul sa urmeze minimum 10 sedinte de consiliere psihologica in perioada de existenta a ordinului de protectie.
Respinge celelalte pretentii ca nefondate.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justitiei a onorariului în cuantum de 260 lei cuvenit apărătorului din oficiu al pârâtului, avocat M. C. I..
Prezentul ordin de protectie se va comunica de îndată organelor Politiei Române în a cărei rază teritorială se află locuinta reclamantei si a pârâtului, locul de munca al reclamantei si unitatea de invatamant a minorului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 17.09.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, R. G. F. R. D. F. D.
Red. jud. R.G.F./18.09.2015
Tehnored. gref. F.D./21.09.2015/5 ex.
Jud. fond N.V. Crihana
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
