Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 466/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 13254/233/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 466
Ședința publică din data 10.06.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. F.
Judecător: R. D.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă A. O., în contradictoriu cu intimatul-pârât B. V., împotriva sentinței civile nr. 5067/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial acțiune în constatare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.06.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ din data de 11.07.2013, reclamanta A. O. a chemat în judecată pe pârâtul B. V., solicitând să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul, prin contribuția sa de 1/1 a dobândit un drept de concesiune asupra a două locui de înmormântare în suprafață de 7,50 mp situate în G., Cimitirul Sfântul L. și să i se atribuie în exclusivitate dreptul de concesiune asupra celor două locuri de înhumare.
În fapt, a arătat reclamanta că a fost căsătorită cu pârâtul, iar prin sentința civilă_ din 06.12.1999 a Judecătoriei G. definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 197/R/18.02.2002 a Curții de Apel G. s-a declarat desfăcută căsătoria, iar prin sentința civilă nr. 1532/06.03.2003 a Judecătoriei G. s-a dispus partajarea bunurilor imobile și mobile dobândite în timpul căsătoriei. A mai arătat reclamanta că dintr-o eroare nu s-a solicitat și partajarea dreptului de concesiune asupra celor două locuri de înhumare și că dreptul de concesiune este pe durată nelimitată, iar prețul concesiunii a fost achitat în exclusivitate de către ea, atât la dobândirea dreptului, cât și după aceea, în fiecare an. Reclamanta a mai precizat că a considerat că este un drept propriu și astfel din această eroare nu a fost luat în considerare în tranzacția de partajare a bunurilor comune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 632 lit. b, art. 385 C.civ și art. 983 N.C..
Reclamanta a propus în dovedirea acțiunii proba cu actele anexate la dosar, fiind depuse în acest sens actul de concesiune nr. 766/18.08.1999 și schița topometrică, chitanțele din 12.08.1999, 22.05.2009, 09.02.2011, 23.05.2013, privind plata concesiunii, sentința civilă_/06.12.1999 a Judecătoriei G., decizia civilă nr. 1498/A/23.11.2000 a Tribunalului G., decizia civilă nr. 379/R/30.03.2001 a Curții de Apel G., decizia civilă nr. 904/07.09.2001 a Tribunalului G., decizia civilă nr. 197/R/18.02.2002 a Curții de Apel G., sentința civilă nr. 1532/06.03.2003 a Judecătoriei G.
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
P. sentința civilă nr.5067/2014 Judecătoria G. a respins cererea reținând în motivarea soluției, în principal, că dreptul de concesiune pentru cele două locuri de înhumare asupra cărora instanța a fost investită să se pronunțe în sensul că ar fi bun propriu al reclamantei nu intră în comunitatea de bunuri a soților.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției întrucât, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că dreptul de concesiune nu poate intra în comunitatea patrimonială în condițiile în care a fost întocmit și în considerarea celuilalt soț.
A precizat apelanta că dreptul de concesiune a fost dobândit pe perioadă nelimitată, că prețul și taxele datorate la stat au fost și sunt achitate doar de aceasta astfel că, în mod corect, instanța de fond se impunea a constata și dispune în sensul admiterii acțiunii formulate.
Legal citat intimatul prin curatorul special desemnat potrivit art. 162 C.pr.civ. a solicitat admiterea apelului.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate constată că apelul este nefondat și va fi respins ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile speței.
Corect a reținut instanța că disp. art. 965 și urm. C.pr.civ. stabilesc că cererea de partaj are ca obiect împărțirea bunurilor asupra cărora părțile au un drept de proprietate comună, iar în speța în discuție este un drept de concesiune care nu face parte din comunitatea de bunuri a soților, fiind dobândit exclusiv de reclamantă potrivit actului de concesiune nr. 766/18.08.1999.
Corect, de asemenea, instanța de fond a reținut că actul de concesiune este un contract încheiat intuitu personae deci în considerarea persoanei concesionarului astfel că nu poate intra în comunitatea de bunuri dobândite în timpul căsătoriei și pe cale de consecință nu poate fi partajat.
Împrejurarea că actul de concesiune a fost încheiat în timpul căsătoriei cu pârâtul poate și în considerarea calității de persoană căsătorită-pentru două locuri de veci-chiar reală nu schimbă natura dreptului dobândit care nu este un drept de proprietate, ci doar un drept de concesiune pe perioadă nelimitată.
De asemenea, susținerea apelantei că acțiunea sa a fost determinată de dificultățile de comunicare cu funcționarii administrației publice nu poate constitui motiv de desființare a unei hotărâri legale și temeinice.
Dreptul de concesiune dobândit de apelanta-reclamantă prin actul de concesiune nr. 766/18 august 1999 este un drept propriu de care aceasta poate dispune în limitele legii, fără a fi necesar acordul, plata sau orice modalitate de despăgubire a pârâtului-intimat, chiar dacă părțile aveau la momentul încheierii actului calitatea de soți.
Pentru considerentele expuse, în temeiul disp. art. 480 C.pr.civ, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelanta-reclamantă A. O., domiciliată în G., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 5067/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. V., domiciliat în G., ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. F. R. D. B. V.
Red. Jud.AF./14.07.2015
Tehnored. B.V./ 14.07.2015 /4ex
Comunicat 2ex..
Jud. fond.:C. P.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 592/2015. Tribunalul GALAŢI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
