Pretenţii. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 9067/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Judecător R. N.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanții M. G. PRIN PRIMAR LA SCA "C. ȘI ASOCIAȚII" G., C. L. AL MUNICIPIULUI G. LA SCA "C. ȘI ASOCIAȚII" G., cu sediul în G., ..56, jud. G., în contradictoriu cu intimatul C. M., cu domiciliul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr.5269/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria G..
La apelul nominal a răspuns la prima strigare intimatul C. M., lipsă celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S - a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de lipsa apelanților dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
Se reia cauza și la apelul nominal făcut la a doua strigare a răspuns intimatul C. M., lipsă celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S - a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Intimatul C. M. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond. Consideră că procedura recuperării cheltuielilor de judecată pe cale separată este o procedură normală. Apreciază că nu era necesar a se plăti de către apelanți o casă de avocatură din moment ce aceste instituții au un compartiment juridic.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 30.04.2013 sub dosar nr._ reclamantul C. M., a solicitat obligarea pârâților M. G. prin Primar si C. L. al Municipiului G. la plata sumei de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a derulat un litigiu soluționat prin Decizia nr. 6388/06.12.2012 pronunțata de Curtea de Apel G. in dosarul nr._ *, pârâții fiind cei care au pierdut procesul.
Invocând în drept prevederile art. 453 C.pr.civ., reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată efectuate în acel proces, constând în onorariu apărător ales, în sumă de 5.000 lei.
În susținerea cererii reclamanta a depus la dosar, în copie purtând mențiunea „conform cu originalul”, factura . nr. 0056/03.12.2012 in valoare de 2.000 lei achitata cu chitanța . nr. 0018/03.12.2012 si factura . nr. 0034/14.11.2012 in valoare de 3.000 lei achitata cu chitanta . nr. 0011/14.11.2012 și Decizia nr. 6388/06.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel G. (filele 5-10).
In drept au fost invocate dispozitiile art. 112 si urm. C.pr.civ.
A solicitat judecarea cauzei in lipsa, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 251 lei și timbru judiciar de 3 lei, datorate și stabilite potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pârâții M. Galati prin Primar si C. L. al Municipiului G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea acțiunii, doar în parte, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă (f. 2628).
Paratii au invocat exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata.
Au solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a solicitării, pârâtii au arătat că litigiul derulat între părți în dosarul civil_ *, a avut ca obiect „ anulare act emis de autoritatile locale”.
A mai susținut pârâta că raportat la natura litigiului și timpul de soluționare a cauzei, valoarea onorariului achitat este disproporționat de mare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și 451 C.pr.civ. si Legea nr. 146/1997.
Instanța a constatat că este competentă să soluționeze cauza potrivit art.1, pct.1, art. 5 din C.pr.civ.
La termenul din data de 08.05.2014 instanta a pus in discutie exceptia netimbrarii actiunii, invocata de catre parati, exceptia care a fost respinsa prin incheierea din data mentionata.
Instanța a admis și administrat pentru părți proba cu înscrisuri la termenul de judecată din data de 08.05.2014.
Prin sentința civilă nr. 5269/22.05.2014 Judecătoria G. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. M. in contradictoriu cu pârâții M. G. PRIN PRIMAR si C. L. AL MUNICIPIULUI G. a obligat pârâtii M. Galati prin Primar si C. L. al Municipiului Galati către reclamantul C. M., la plata cheltuielilor de judecată din Dosar nr._ * al Tribunalului G., cheltuieli în cuantum de 5.000 lei reprezentând onorariu avocat.
A obligat parații către reclamant la plata sumei de 454 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar si ororariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în cadrul dosarului nr._ *, având ca obiect „anulare act emis de autoritatile locale”, in recurs Curtea de Apel G., prin Decizia nr. 6388/06.12.2012 a respins recursul formulat de recurentii M. Galati prin Primar si C. L. al Municipiului Galati (pârâtii din prezenta cauză) în contradictoriu cu pârâtul C. M. (reclamanta din prezenta cauză).
In Decizia nr. 6388/06.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel G. in dosarul nr._ *, se mentioneaza ca aparatorul intimatului C. D. va solicita cheltuieli pe cale separata.
Astfel cum rezulta din Decizia nr. 6388/06.12.2012 reclamantul C. D. a fost asistat în cadrul dosarului nr._ *, in recurs, de Cabinet de Avocat „A. R.”, onorariul în cuantum de 5.000 lei, fiind achitat cu factura . nr. 0056/03.12.2012 in valoare de 2.000 lei achitata cu chitanta . nr. 0018/03.12.2012 (f. 4) si factura . nr. 0034/14.11.2012 in valoare de 3.000 lei achitata cu chitanta . nr. 0011/14.11.2012 (f. 5).
În drept, potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea partii care a castigat procesul, sa îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată pot fi solicitate atât în cadrul unui proces, ca o cerere accesorie, cât și pe cale separată de către partea care a câștigat procesul, având rolul de a despăgubi partea care nu a fost vinovată de declanșarea procedurii judiciare, acordarea lor fiind condiționată de existența culpei procesuale a părții „care cade în pretenții”.
În cauza de față, instanța a constatat că, în dosarul nr._ *, pârâtii din prezenta cauză au căzut în pretenții, prin respingerea recursului, ca nefondat.
Instanța a apreciat că nu reprezintă un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separata împrejurarea că reclamanta a înțeles să se apere în respectiva cauză prin angajarea unui avocat deși deținea un compartiment juridic propriu. Modul în care fiecare parte dintr-un litigiu înțelege să se apere, reprezentându-se ea înseși - prin proprii consilieri juridici - sau angajându-și un apărător ales - avocat, reprezintă un drept personal neputând fi cenzurat de instanță.
Așa fiind, instanța a apreciat întemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, se poate afirma că și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 453 C.pr.civ., decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, ca o garanție a succesului său în demersul întreprins.
În prezenta cauză, valoarea onorariului apărătorului ales a fost convenit de reclamant și avocat la suma de 5.000 lei și achitată conform chitanțelor de plata aflate la fila 5-6 din dosar.
În concluzie, instanța a admis prezenta cerere de acordare a cheltuielilor de judecată sens în care, ca parte căzută în pretenții, în baza art. 253 C.proc.civ., a obligat pe paratii M. Galati prin Primar si C. L. al Municipiului Galati la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 lei reprezentând onorariu avocat, achitat cadrul dosarului nr._ * al Curtii de Apel Galati.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 453 C.proc.civ., a obligat pârâții la plata, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 454 lei reprezentând; 200 lei onorariu avocat, conform chitanței . nr. 358/28.04.2013 (f. 52), 251 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si 3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții M. G. și C. local al mun. G., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea apelului formulat a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, necuprinzând motivele pe care se sprijină, instanța de fond rezumându-se doar a prezenta motivele reclamantului, textul legal aplicabil în speță, o parte din argumentele pârâților, concluzionând că valoarea onorariului apărătorului a fost convenit de reclamant și avocat la suma de 5.000 lei iar pârâții, ca părți căzute în pretenții, vor fi obligați la plata acestei sume, nefiind arătate motivele pentru care s-au înlăturat apărările pârâților referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului. Prima instanță a reținut că nu reprezintă un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecată faptul că reclamanta a înțeles să se apere prin angajarea unui avocat deși deținea un compartiment juridic propriu, deși cel care a solicitat cheltuielile pe cale separată este reclamantul iar acesta nu avea cum să se apere decât personal sau prin angajarea unui avocat. Prin întâmpinarea depusă la dosar nu s-a invocat vreun impediment pentru acordarea cheltuielilor pe cale separată ci s-a solicitat cenzurarea de către instanță a cuantumului onorariului avocațial.
Au arătat apelanții că în cauză sunt aplicabile disp. art. 451 al. 2 C. potrivit cărora, instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial atunci când acesta este vădit disproporționat cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. A arătat că rațiunea pentru care legiuitorul permite reducerea onorariului avocațial constă în protejarea părții ce a căzut în pretenții de instituirea unei obligații excesiv de oneroase având izvorul într-un contract față de care este terț. A apreciat că față de volumul activității avocatului, suma de 5.000 lei este vădit disproporționată, fiind asigurată reprezentarea juridică la doar două termene, arătând că se impune verificarea proporționalității onorariului cu volumul de muncă depus în pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului, arătând că intimatul a avut același reprezentant convențional și în fața instanței de fond.
A menționat faptul că potrivit practicii CEDO cheltuielile de judecată urmează a fi recuperate doar în măsura în care constituie cheltuieli necesare ce au fost în mod real efectuate, în limita unui cuantum rezonabil.
A arătat că speța dedusă judecății nu a comportat probleme juridice de o complexitate ridicată iar volumul de muncă s-a limitat la înfățișarea la cele două termene, nejustificându-se un onorariu de 5.000 lei în sarcina pârâților cu titlu de cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C..
A solicitat proba cu înscrisuri.
A solicitat judecare cauzei și în lipsă.
Intimatul C. M. a formulat întâmpinare prin care a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, arătând că judecătoria G. a motivat în detaliu sentința civilă pronunțată. A arătat că instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 451 al. 2 C., criteriile pentru reducerea onorariului fiind valoarea sau complexitatea cauzei precum șu activitatea desfășurată de avocat pentru pregătirea apărării în raport cu dificultatea și noutatea litigiului, ținându-se seama și de circumstanțele cauzei, care nu reprezintă un criteriu distinct de apreciere a onorariului. A arătat că pentru aprecierea activității desfășurate de avocat s-ar putea ține cont și de art.40 teza I din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care prevede că, avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens.
A arătat că în cazul de față avocatul care a reprezentat intimatul C. M. în calea de atac recurs în dosarul nr._ * aflat la Curtea de Apel G. a fost prezent la două termene de judecată, a formulat întâmpinare la cele două cereri de recurs, a formulat note de concluzii la dosarul cauzei.
A mai susținut că speța dedusă judecății este una complexă, anularea unui act administrativ – HCL nr.583/29.10.2009, respectiv a dispoziției art.2 și obligarea pârâtei la înstrăinarea imobilului teren în suprafață de 274,40 mp situat în G., ..21, la prețul de piață al acestuia. Pentru redactarea întâmpinărilor și a notelor de concluzii a necesitat o studiere temeinică a Legii nr.554/2004 și a practicii în domeniu. Atacarea unor dispoziții din cadrul unei Hotărâri a Consiliului L. este o analiză de noutate, neexistând o practică vastă în domeniu.
A apreciat că onorariul este proporțional cu activitatea desfășurată de avocat, cheltuiala fiind reală, necesară și rezonabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Cu privire la critica adusă hotărârii primei instanțe,privind nemotivarea hotărârii, instanța de apel reține că din dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.
În acest sens lit. b al textului legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc și de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, și de altfel ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind necesară analizarea tuturor argumentelor invocate.
Așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de prima instanță aceasta a analizat argumentat motivele pentru care a apreciat acțiunea reclamantului ca întemeiată, motivare care implicit reprezintă combaterea susținerilor apelanților pârâți. Astfel, instanța a reținut în motivare că sumele solicitate de intimatul reclamant prin cererea de chemare în judecată cuprind sumele de bani care în mod necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Hotărârea judecătorească nu trebuie să răspundă fiecărui argument al părții ci trebuie să fie clară și concisă, deziderat îndeplinit în cauza de față.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel invocat, respectiv aprecierea că prima instanță în mod greșit nu a redus onorariul de avocat și nu a făcut aplicarea disp. art. 451 al. 2 C., instanța de apel reține că litigiul purtat inițial între părți și care a constituit obiectul dosarului cu nr._ * a fost guvernat de dispozițiile codului de procedură civilă de la 1865, astfel încât stabilirea cheltuielilor de judecată datorate pentru acel litigiu nu putea fi analizată decât din perspectiva dispozițiilor legale la momentul pornirii litigiului, respectiv disp. art. 274 și urm. C. anterior, nefiind aplicabile disp. art. 451 al. 2 C. actual, invocate de către apelant, în analizarea cheltuielilor de judecată datorate pentru acel proces.
Potrivit disp. art. 274 al. 1 C. de la 1865 partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată
Judecătorii au însă dreptul, potrivit art.274 alin. 3 Cod procedură civilă de la 1865, să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Dispozițiile art. 451 al. 2 al actualului cod de procedură civilă, text invocat de apelanți, cuprind norme cu un conținut asemănător, arătând că onorariul avocaților, ca parte componentă a cheltuielilor de judecată, poate fi redus motivat, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Conform practicii în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).În același sens, este și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curții Constituționale, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă.
Indiferent de reglementarea avută în vedere, vechiul sau noul cod de procedură civilă, partea căzuta in pretenții va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, apreciindu-se in practica judiciara ca temeiul răspunderii este reprezentat atât de culpa procesuala (răspundere civila delictuala) cat si de caracterul de sancțiune al acestei obligări.
Așa cum a statuat CEDO in numeroase hotărâri cheltuielile de judecata se acorda in măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. Cheltuielile de judecata cuprind acele sume de bani care in mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul in timpul si in legătura cu acel litigiu.
În dosarul cu nr._ * al Tribunalului G. reclamantul C. M. (intimatul din prezenta cauză) a solicitat instanței de judecată anularea parțială a HCL nr. 583/29.10.2009 respectiv a dispoziției art. 2 și obligarea pârâtei la înstrăinarea imobilului teren în suprafață de 274,40 mp situat în G., .. 21 la prețul de piață al acestuia. Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 266/01.02.2012 pronunțată de tribunalul G. cauza a fost soluționată după doi ani iar din analiza deciziei nr. 6388/06.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel în soluționarea irevocabilă a litigiului, apelanții din prezenta cauză au promovat recurs, invocând fiecare cauze diferite de casare a hotărârii primei instanțe.
Așa cum rezultă din aceste hotărâri apelanții din prezenta cauză stabiliseră ca preț de vânzare al terenului valoarea de 234 euro/mp, instanțele de judecată apreciind că acest preț este disproporționat și că valoarea reală este de cel mult 42,22 lei/mp. Prin raportare la suprafața de 274,40 mp ce făcea obiectul litigiului, rezultă că intimatul din prezenta cauză avea în vedere un litigiu cu o valoare de 64.209,6 euro, condiție în care onorariul de avocat de 5.000 lei nu apare disproporționat de mare prin raportare la valoarea avută în vedere de către reclamant.
Nici prin raportare la complexitatea cauzei nu se poate susține că onorariul este disproporționat, având în vedere faptul că apelanții din prezenta cauză au formulat două recursuri separate, în care au invocat motive diferite de casare a hotărârii pronunțate de prima instanță în dosarul cu nr._ * de către tribunalul G..
Faptul că recursul a fost soluționat în două termene nu înseamnă că activitatea desfășurată de către avocat a fost mai puțin complexă sau că activitatea a fost redusă, activitatea avocatului nefiind limitată doar la prezența în sala de judecată ci implicând și alte activități, cum ar fi studierea motivelor de recurs și pregătirea corespunzătoare a apărării prin raportare la aceste motive de recurs.
Apelanții din prezenta cauză sunt într-o evidentă culpă procesuală, promovând recursurile care au fost apreciate ca nefondate de Curtea de Apel G., prin Decizia civilă nr. 6388/06.12.2012 iar realitatea și necesitatea angajării unui avocat nu a fost contestată de către apelant, ci doar caracterul rezonabil al acestui onorariu.
Așa cum rezultă din cele mai sus menționate, onorariul de 5.000 lei nu apare disproporționat de mare nici prin raportare la valoarea cauzei, nici prin raportare la complexitatea cauzei sau activitatea desfășurată de către avocat.
Pentru aceste considerente urmează să fie respins apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, promovat de apelanții M. G. PRIN PRIMAR LA SCA "C. ȘI ASOCIAȚII" G., C. L. AL MUNICIPIULUI G. LA SCA "C. ȘI ASOCIAȚII" G., cu sediul în G., ..56, jud. G., în contradictoriu cu intimatul C. M., cu domiciliul în G., ., ..4, ., împotriva sentinței civile nr.5269/22.05.2014 pronunțată de Judecătoria G., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. D. B. R. N. L. T.
Red.jud. N.D.B./08.05.2015
Tehnored.gref.L.T./14.05.2015
Fond judecător I. D. C.
Ex.5
Comunicat 3 ex. .
| ← Pretenţii. Decizia nr. 80/2015. Tribunalul GALAŢI | Fond funciar. Decizia nr. 163/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
