Obligaţie de a face. Decizia nr. 159/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 8214/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 159
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător R. G. F.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta S.C. G. A. S.R.L. PRIN AV. B. DIDEL în contradictoriu cu intimații D. O. C., D. M. Ș., ., împotriva sentinței civile 2750/21.03.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ /a1, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința PUBLICĂ din data de 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea succesiv la 05.02.2015, 12.02.2015, 19.02.2015, respectiv 24.02.2015.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ din data de 11.05.2012, reclamanta ., a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții D. O. C. și D. M. Ș., să dispună obligarea acestora să se abțină de la orice fapt care împiedică folosința liniștită a terenului agricol în suprafață de 40 ha, situat în extravilanul municipiului G., Tarlaua 114, ..Totodată a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a învederat instanței faptul că a încheiat cu numitul B. I. Contractul de arendă nr._/15.05.2009, înregistrat la Consiliul Local G., având ca obiect terenul menționat, pentru o perioadă de 7 ani.
A mai precizat reclamanta că până la data de 20.04.2011 a lucrat terenul în mod constant și netulburat, iar la data menționată numitul C. D., administrator al . a pătruns pe teren, l-a ocupat abuziv și a început să semene, prevalându-se de contractul de arendă nr._/29.03.2011, încheiat cu pârâții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar.
În continuare, reclamanta a arătat că urmare a acestui fapt a formulat acțiune posesorie, iar prin sentința civilă nr. 7861/2011 a Judecătoriei G. s-a dispus obligarea . să lase reclamantei în liniștită posesie terenul respectiv.
A mai precizat reclamanta că, prin procesul verbal din data de 19.04.2012, emis în dosarul de executare nr. 275/2012 al B. P. Ș., societatea reclamantă a fost repusă în posesie, însă la câteva zile pârâții, prin intermediul unei societăți de pază au blocat accesul pe terenul arendat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1789, 1786 NCC.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri. (filele 5-21).
La termenul de judecată din data de 13.06.2012 reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză a pârâtei ., obligarea pârâților în solidar la plata sumei de_,10 lei reprezentând daune materiale și beneficiu nerealizat de către reclamantă pentru anul agricol 2010-2011, precum și obligarea în solidar a pârâților la plata dobânzii legale calculată de la data de 20.04.2011 și până la achitarea efectivă a pretențiilor.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că de la data de 15.08.2010și până la data deposedării a efectuat o . lucrări asupra terenului: a erbicidat, arat, scarificat, discuit fertilizat, frezat însămânțat și irigat suprafața cultivată cu porumb. Toate aceste lucrări, împreună cu manopera și combustibilul au costat suma de_ lei.
A mai precizat reclamanta că a pierdut și subvențiile de stat SAPS și PNDC1în cuantum total de_,10 lei și nu a putut valorifica producția obținută pe 40 ha, contravaloarea acesteia fiind de_ lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. 1 C.p.c.
La termenul de judecată din data de 17.10.2012 reclamanta a precizat cuantumul dobânzii legale calculat până la data de 20.09.2012, respectiv_ lei.
Legal citată, pârâta ., a desemnat reprezentant in instanță si a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Totodată pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că, în cauză, contractul de arendă nr._/2009 a încetat de drept pe motivul impreviziunii la data de 29.03.2011.
În motivarea cererii pârâta a arătat că a încheiat cu pârâții D. O. și D. M. contractul de arendare nr._/29.03.2011, iar potrivit dispozițiilor contractuale și-a asumat obligația de a despăgubi reclamanta cu suma reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate sau de a presta lucrări pe aceeași suprafață de teren.
A mai precizat pârâta că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite a persoanei juridice sau a unui raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1777,1778,1836,1850,1531,1349,1357 NCC.
Pârâții D. O. C. și D. M. Ș., legal citați, au fost reprezentați în instanță și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat. Totodată au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate intervenită încetarea de drept la data de 26.10.2010 a contractului de arendă nr._/2009.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că la data introducerii acțiunii încetaseră orice tulburare de fapt și de drept cu privire la folosirea de către reclamantă a terenului agricol în suprafață de 40 ha, astfel încât solicitarea reclamantei este lipsită de obiect.
Au mai precizat pârâții că, sub aspectul existenței unor fapte personale,răspunderea nu poate fi principial discutată decât față de pârâtul D. O. C., singurul care a acționat în acest sens,motiv pentru care numai față de acesta s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 Cod penal.
În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâții reclamanți au arătat că, raportat la dispozițiile art. 25 ind. 1 alin. 1 din Legea 16/1994, nu și-au manifestat în scris intenția față de arendaș pentru continuarea contractului încheiat în 2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 16/1994.
În susținerea cererii pârâții-reclamanți au depus la dosar înscrisuri. (filele 50-57)
La termenul de judecată din data de 05.12.2012 instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . cu fondul cauzei.
Totodată instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru reclamanta-pârâtă și proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 13.03.2013 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă ..
Prin sentința civilă nr. 2750/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. a fost admisă excepția netimbrării cererii reconvenționale și a fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă . G.. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta .. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții D. O. C., D. M. Ș. și . ca neîntemeiată.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții D. O. C. și D. M. Ș.. S-a constatat încetat contractul de arendare înregistrat sub nr._/15.05.2009. a fost obligată reclamanta să plătească pârâților D. O. C. și D. M. Ș. suma de 6276 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea hotărârii, în ceea ce privește excepția netimbrării cererii reconvenționale formulată de pârâta - reclamantă . art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, in cazul acțiunilor si cererilor evaluabile in bani cu o valoare cuprinsa intre 5001 lei si_ lei, taxa de timbru datorata este de 411 lei la care se adaugă 6% pentru ce depășește 5000 lei.
Față de aceste dispoziții, la termenul de judecată din data de 21.11.2012 instanța i-a pus în vedere pârâtei-reclamante să achite o diferență de taxă de timbru în cuantum de 1272 lei și un timbru judiciar de 5 lei, iar pârâta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația, și la termenul de judecată din data de 05.12.2012 a precizat că nu înțelege să timbreze cererea reconvențională,
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante ., instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului.
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât. A constatat de asemenea că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 998 Cod civil, arătând că societatea pârâtă, prin organele sale a săvârșit o faptă ilicită.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, sub aspectul legii aplicabile, potrivit art.3 din Legea nr. 71/2011, actele juridice încheiate înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât,cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii lor, iar potrivit art. 5 din actul normativ menționat, dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor încheiate după ..
Așadar, în ceea ce privește contractele, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii contractului nu numai în privința condițiilor de validitate ci și pentru alte aspecte care privesc încheierea contractului, efectele contractului, pentru executarea obligațiilor asumate de părți, precum și pentru încetarea contractului.
Această regulă se desprinde și din dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2001, astfel încât, în cauză nu sunt incidente dispozițiile Noului cod civil, ci dispozițiile Legii 16/1994.
La data de 06.05.2009, numitul B. I., în calitate de arendator, a încheiat cu reclamanta-pârâtă, în calitate de arendaș, contractul de arendare înregistrat la Consiliul Local G. sub nr. 3344/15.05.2009 .
La data de 26.09.2010 arendatorul B. I. a decedat (certificat de deces fila13), pârâții - reclamanți D. O. C. și D. M. Ș. fiind succesorii acestuia.
Potrivit art. 25 ind. 1 alin. 1 din Legea 16/1994 „contractul de arendare poate continua în cazul decesului arendatorului sau al arendașului. Pentru aceasta, moștenitorii majori ai arendașului sau, după caz, moștenitorii proprietarului trebuie să comunice în scris intențiile lor și să obțină acordul scris al celeilalte părți, în termen de 30 de zile de la data decesului.”
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, instanța a reținut că, spre deosebire de locațiune, arendarea este un contract încheiat intuituu personae, astfel încât contractul de arendă încetează prin moartea oricăreia dintre părți, afară numai dacă moștenitorii solicită în scris și obțin acordul scris al celeilalte părți, în termen de 30 de zile, în sensul continuării raporturilor de arendare.
În cauză moștenitorii arendatorului B. I., pârâții reclamanți D. O. C. și D. M. Ș., nu au solicitat continuarea raporturilor de arendare cu societatea reclamantă. Mai mult decât atât la data de 28.02.2011 aceștia au încheiat un contract de arendare cu pârâta-reclamantă .. (filele 44-46)
Față de aceste aspecte, instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți D. O. C. și D. M. Ș. și a constatat încetat Contractul de arendare înregistrat sub nr._/15.05.2009.
Având în vedere încetarea efectelor contractului menționat, instanța a respins cererea principală ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta . G.. Consideră că în speță, față de obiectul acțiunii și valoarea pretențiilor, calea de atac este apelul și nu recursul. A ridicat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale în raport cu dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Apreciază că hotărârea este rezultatul unei greșite aplicări a legii. Contractul de arendă nu a încetat prin decesul autorilor pârâților. Acesta nu are caracter intuitu personae. Față de considerentele reținute de instanța de fond nu se explică posibilitatea continuării contractului, a instituirii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 25 ind. 1, natura juridică și efectele juridice ce se produc în cazul în care moștenitorii nu înștiințează cealaltă parte de decesul autorului său. Pârâții nu au respectat termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor pentru încetarea contractului. În luna ianuarie 2011, au solicitat majorarea arendei, cerere cu care a fost de acord. De la acest moment și până la încheierea noului contract, pârâții-reclamanți nu i-au adus la cunoștință alte solicitări.
Este nemulțumit de faptul că nu s-a dispus repararea pagubelor materiale suferite de reclamantă ca urmare a ocupării abuzive a terenului.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și-n rejudecare, admiterea acțiunii în totalitate.
Pârâții-reclamanți D. C. O. și D. M. Ș., prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
. G., prin reprezentant, a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
La termenul de judecată din data de 17.12.2013, față de obiectul cererii de chemare în judecată, de valoarea pretențiilor și de dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, calea de atac a fost recalificată ca fiind apelul, componența completului respectând prevederile Regulamentului de Ordine Interioară a Instanțelor de Judecată.
Cererea de apel a fost însoțită de plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 3545 lei și timbru judiciar de 5 lei.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică agricolă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 2750/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria G., prin prisma motivelor de apel invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității cererii reconvenționale nu poate fi reținută de către instanță. Pârâții D. C. O. si D. M. Ș. au formulat pretenții în legătură cu cererea reclamantului, derivând din același raport juridic. Temeiul juridic l-au constituit dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 16/1994, pârâții solicitând și obținând paralizarea completa a acțiunii promovate de către reclamant, obiectul cererii reconvenționale fiind constatarea încetării contractului de arenda. Nu și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă ci pe dispozițiile Legii nr. 16/1994. In situația în care pretențiile reclamantului se întemeiau exclusiv pe prevederile contractului de arendare încheiat cu autorii pârâților, iar pârâții au contestat continuarea raporturilor, nu aveau la îndemână decât o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 16/1994 pentru a obține respingerea pretențiilor acestuia.
In ceea ce privește fondul cauzei, in mod corect instanța de fond a reținut ca contractul de arendare are caracter intuitu personae.
Arendarea, fiind un contract sinalagmatic și cu titlu oneros, reprezentarea de către fiecare parte a contraprestației, constituie scopul imediat urmărit prin încheierea sa. Este, așadar,de presupus că nivelul arendei, plata acesteia și în general executarea corespunzătoare a obligațiilor de către arendaș, precum și exploatarea eficientă a bunurilor agricole, constituie elemente avute în vedere de arendator.
Maniera de exploatare a bunurilor agricole, care determină desigur cuantumul arendei, depinde însă de priceperea arendașului, de calitățile sale individuale, de cunoștințele agricole pe care le are. Aceste calități și competențe nu sunt indiferente arendatorului. Dimpotrivă, în considerarea lor dă în arendă unei anumite persoane și nu alteia. Contractul de arendare este în mod evident încheiat intuitu personae.
Caracterul intuitu personae nu este de esența ci doar de natura contractului de arendare, dar într-unsens mai larg și poate neuzual față de consecința obișnuită a acestei distincții.
Anume în sensul că arendarea este întotdeauna încheiată în considerarea persoanei arendașului numai că, în determinarea arendatorului de a realiza acordul de voință, greutatea specifică a calităților celui ce urmează să exploateze bunurile agricole,uneori este mai mare, alteori mai puțin semnificativă.
Fie că ține de esența ori numai de natura contractului de arendare, generic vorbind, această trăsătură consacră încă o diferență între locațiune și arendare.
Arendarea se încheie doar în considerarea calităților arendașului, în raport de pildă cu contractul de întreținere, unde caracterul intuitu personae se verifică pentru fiecare dintre părți.
Articolul 25 ind. 1 din Legea nr. 16/1994 prevede posibilitatea continuării contractului de arendare în cazul decesului arendatorului sau arendașului. Pentru aceasta moștenitorii majori ai arendașului, sau, după caz, moștenitorii proprietarului trebuie sa comunice in scris intențiile lor și să obțină acordul scris al celeilalte părți, in termen de 30 zile de la data decesului.
Aceste dispoziții legale au fost preluate și-n contractul de arendare încheiat de autorii pârâților cu reclamanta.
Din interpretarea lor si fata de caracterul intuitu personae al contractului de arenda, rezulta ca aceasta convenție încetează de drept la moartea uneia dintre părți, ceea ce s-a întâmplat și-n cazul de față.
Este adevărat că moștenitorii proprietarului nu au notificat arendașul în termen de 30 zile de la datele la care a intervenit decesul autorilor(mai, septembrie 2010), ci in luna ianuarie 2011, după ce fusese dezbătută succesiunea autorilor și se eliberase certificatul de moștenitor. Cert este ca cele doua părți nu s-au înțeles în ceea ce privește continuarea arendării, motiv pentru care au încheiat un nou contract cu .>
Termenul de 30 zile nu este unul de decădere, legiuitorul neprevăzând nici o sancțiune în cazul nerespectării sale. A fost prevăzut în considerarea activității specifice desfășurate de arendaș, ce presupune efectuarea lucrărilor agricole in anumite termene, perioade ale anului, etc.
Nerespectarea acestuia nu presupune o prelungire a contractului de arendare, atât timp cat din interpretarea dispozițiilor art. 25 ind. 1 din Legea nr. 16/1994 si caracterului intuitu personae al acestuia rezulta in mod clar încetarea contractului in cazul decesului uneia dintre părți.
Având în vedere faptul că în speță contractul a încetat de drept ca urmare a proprietarilor terenului, soluția instanței de fond cu privire la capătul de cerere din acțiunea principală este întemeiată.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate, instanța reține că deși contractul de arenda a încetat in luna septembrie 2010, pârâții, moștenitorii foștilor proprietari nu au adus la cunoștința reclamantei acest aspect, decât la sfârșitul lunii ianuarie 2011. Discuțiile au durat până la sfârșitul lunii februarie și nu s-au finalizat prin continuarea contractului de arenda. In luna aprilie 2011, . suprafața de teren, in baza noului contract, reclamanta fiind obligata să obțină o hotărâre judecătorească pentru a intra din nou in posesia terenului. P. la aceasta data reclamanta efectuase lucrările agricole de toamna și fuseseră începute cele de primăvară.
În cazul de față ne aflăm în situația unei răspunderi civile delictuale obiective, neputând vorbi de existenta unei vinovății a pârâților în cauzarea unui prejudiciu reclamantei, acțiunea ambilor pârâți fiind întemeiată pe încetarea de drept a contractului de arenda încheiat de autorii pârâților D. cu reclamanta și a încheierii noului contract cu .-se pe ideea de garanție, reclamanta fiind îndreptățită să solicite contravaloarea lucrărilor efectuate și de care au beneficiat pârâții din prezenta cauza.
Având în vedere concluziile raportului de expertiza, valoarea prejudiciului înregistrat de reclamanta se ridica la suma de 33.966 lei, la care vor fi obligați pârâții, in calitate de beneficiari ai lucrărilor realizate de reclamantă, precum și a dobânzii legale aferente.
Față de cele mai sus reținute, in temeiul art. 296 Cod procedură civilă se impune admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admitea apelul declarat de către apelanta S.C. G. A. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet individual de avocat B. Didel în G., ., în contradictoriu cu intimații D. O. C., domiciliat în București, ., nr. 15, ., D. M. Ș., domiciliată în G., ., ., cu sediul în G., .. 18, ., împotriva sentinței civile 2750/21.03.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ /a1, având ca obiect obligație de a face, schimbă în parte sentința civilă nr. 2750/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. și, în rejudecare:
Admite în parte acțiunea formulată.
Obligă pe pârâți către reclamantă la plata sumei de 33.966 lei, cu titlu de pretenții și la plata despăgubirii legale aferente începând cu data introducerii acțiunii, respectiv 11.05.2012 și până la achitarea efectivă a debitului.
Respeinge celelalte capete de cerere din acțiunea principală ca fiind nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și le înlătură pe cele contrare.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015
pt. Președinte, M. M. aflat în C.O. cf. art. 261 C.P.C. Semnează Vice-președintele Tribunalului G. Judecător L. B. | Judecător, R. G. F. | |
Grefier, A. P. |
Red. M.M./29.07.2015
Tehn. P.A./6 ex./31.07.2015
Fond: D.G. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 163/2015. Tribunalul GALAŢI | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 171/2015.... → |
|---|
