Pretenţii. Încheierea nr. 16/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1123/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Judecător R. N.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta – pârâtă C. A., G., ..25, ..86, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.134, cu sediul în G., ..25, .. G., împotriva sentinței civile nr.7602/10.07.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns apelanta legitimată cu CI, CNP_, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S - a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul califică cererile și precizările depuse la dosar ca fiind apărări de fond care urmează a fi avute în vedere la pronunțare.
Tribunalul pune în discuție definitivarea onorariului expert, având în vedere faptul că expertul solicită definitivarea onorariului la suma de 1500 lei.
Apelanta lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul având în vedere natura expertizei și împrejurarea că expertul nu a depus nici un act în explicarea cheltuielilor invocate apreciază că onorariul expert plătit va fi definitivat la suma de 1.000 lei. Respinge cererea de majorare a onorariului expert.
Tribunalul pune în discuție excepția prescripției extinctive și excepția inadmisibilității compensării în apel și apelul promovat.
Apelanta solicită să se constate că pretențiile reclamantei nu sunt justificate și se referă la un debit care nu există în realitate. Cheltuielile suplimentare nu au fost reale și nu au fost justificate. Penalitățile solicitate de reclamantă nu sunt justificate. Cu privire la excepția prescripției arată că până la mediere nu a existat un calcul al penalităților. Solicită admiterea excepției prescripției . Solicită admiterea apelantului cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 21.12.2015.
Pronunțată în ședința publică azi,16.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. D. B. R. N. L. T.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.1123
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Judecător R. N.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta – pârâtă C. A., G., ..25, . cu intimata - reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.134, cu sediul în G., ..25, .. G., împotriva sentinței civile nr.7602/10.07.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 21.12.2015 dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2013, sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 134 a chemat în judecată pârâta C. A., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 3.766,14 lei, din care suma de 1.649,99 lei reprezintă cheltuieli de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2005 – aprilie 2013, iar suma de 2.116,15 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate pentru perioada martie 2005 – martie 2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta este proprietara apartamentului nr. 86, situat în mun. G., .. 25, . membră al asociației, și a beneficiat de furnizarea de utilități, însă, deși avea obligația, nu a achitat serviciile aferente locuinței sale la scadență. La debitul restant s-au calculat majorări de întârziere conform dispozițiilor legale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 230-2007, art. 25, 32, 43, 48 și art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
În baza art. 411 al. 1 pct. 2 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copii certificate: fișa de cont a pârâtului, fișa de calcul a penalităților, listele de plată si proces verbal de stabilire procent de penalitate (f. 5-31 si 35-155).
Potrivit art. 50 alin. 2 Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Legal citata, pârâta C. A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii f. 159-163)
În motivare, a arătat că debitul restant nu reprezintă neachitarea cotelor – părți din cheltuielile de întreținere, așa cum susține reclamanta, ci constituie sume trecute în listele de plată fără nicio justificare pe care a refuzat să le achite. A subliniat pârâta că reclamanta că suma de 943,15 lei reprezentând cote – părți din cheltuielile comune cu încălzirea în perioada noiembrie 2006 – aprilie 2012, pe care reclamanta a menționat-o în listele de plată nu este justificată, nefiind precizat modul de repartizare a cheltuielilor pe apartamente. De asemenea, a subliniat că suma de 593,70 lei din debitul restant reprezintă costuri trecute pe listele de plată, fără a fi explicată destinația acestor sume, pe perioada mai 2010 – aprilie 2013.
Pârâta a arătat că a făcut numeroase demersuri pentru a obține clarificări privind modul de calcul și de repartizare pe apartamente a cotelor de contribuție la cheltuielile cu căldura, respectiv pentru a obține explicații privind sumele nejustificate menționate în listele de plată, însă aceste demersuri au rămas fără răspuns.
Cu referire la penalitățile solicitate, pârâta a arătat că documentele invocate de reclamantă în dovedirea penalităților solicitate nu respectă dispozițiile HG nr. 400/2003, respectiv dispozițiile Legii nr. 230/2007. Totodată, pârâta a remarcat că, în speță, calculul prezentat este greșit.
Pârâta a remarcat că hotărârea comitetului executiv de aplicare a unor penalități trebuie aprobată de adunarea generală și consemnată într-un proces – verbal care să menționeze și data de la care se vor aplica penalitățile, însă, reclamanta nu a justificat aplicarea penalităților prin procese – verbale ale adunării generale.
S-a subliniat că, în cuprinsul procesului – verbal din data de 03.12.2008, s-a menționat că se ia în discuție aplicarea unor penalități de 0,2%, însă nu s-a menționat că s-a luat hotărârea cu privire la aplicarea penalităților. Totodată, s-a menționat că, în cuprinsul procesului – verbal din data de 08.02.2011 nu se menționează când s-a hotărât și de când se aplică procentul de penalitate de 0,15% pe zi de întârziere.
În susținerea cererii formulate, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 164-200).
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007 și normele de aplicare a legii menționate, art. 11 și art. 32 din Statutul Asociației de proprietari nr. 134, art. 23 A. b, art. 47 alin. 1 și alin. 2 din HG nr. 400/2003, HG nr. 1275/2000.
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 7602/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis cererea reclamantei ASOCIAȚIA DE P. NR. 134, în contradictoriu cu pârâta C. A., având ca obiect pretenții și a obligat – o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.766,14 lei reprezentand: 1.649,99 lei cheltuieli de întreținere pentru perioada martie 2005 – martie 2013 și 2.116,15 lei penalități de întârziere pentru neplată calculate pentru perioada martie 2005 – martie 2013.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, coroborate cu fișa de cont pentru pârâta C. A. rezultă că aceasta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare, acumulând debit restant.
Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din 03.12.2008, s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere (f. 15), iar prin procesul verbal din 08.12.2011 s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere (f. 13).
La stabilirea penalităților s-a ținut cont de faptul că datorită întârzierilor la plata cheltuielilor de întreținere s-au achitat cu întârziere facturile către toți furnizorii, care la rândul lor percep penalități.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Potrivit art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile, de la termenul stabilit.
A constatat instanța că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată constatând că, potrivit listelor de plată a întreținerii coroborate cu fișa de cont a pârâtei, aceasta prezintă restanțe la cotele de întreținere aferente perioadei ianuarie 2005 – aprilie 2013, în cuantum de 1.649,99 lei (f. 22-31 si 43-155).
Instanța a reținut că pârâta nu a contestat sumele de plată solicitate de reclamantă, nici la momentul afișării listelor de plată, conform dispozițiilor legale.
Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei cu privire la cheltuielile de întreținere restante, în cuantum de 1.649,99 cu titlu de debit.
Referitor la penalitățile de întârziere calculate de reclamantă, instanța a constatat că prin hotărârea Adunării generale a asociației de proprietari din data de 03.12.2008, s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere (f. 15), iar prin procesul verbal din 08.12.2011 s-a stabilit un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere (f. 13).
Cuantumul penalităților, calculate pentru perioada martie 2005 – martie 2013 este în sumă de 2.116,15 lei (f. 17-18).
Având în vedere că întârzierile la plata cotelor de întreținere din partea proprietarilor de apartamente determină obligarea Asociației de proprietari la plata unor penalități în favoarea furnizorilor de servicii, instanța a apreciat că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate acestea de art. 998 – art. 999 C.civ. Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este reprezentată de fapta pârâților de a nu plăti, din culpă, cotele de întreținere ce le revin, iar între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamantă prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere către furnizori există un raport de cauzalitate direct.
Împotriva sentinței civile nr. 7602/10.07.2014, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ a declarat apel pârâta C. A.. A solicitat apelanta – pârâtă rejudecarea fondului, fie, ca urmare a anulării sentinței contestate și a rejudecării procesului, fie ca urmare a anulării sentinței contestate și a trimiterii cauzei spre rejudecare.
În motivare, a arătat că prima instanță a ignorat apărările sale care susțineau că pretențiile reclamantei sunt incorecte și ilegale și nu a reținut că a contestat sumele de plată solicitând în repetate rânduri reclamantei să justifice sumele menționate în liste.
În opinia apelantei, în mod greșit prima instanță nu a admis cererea sa privind necesitatea ca reclamanta să justifice sumele pretinse.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. C.proc.civ..
În susținerea cererii formulate, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 155.7 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata – reclamantă Asociația de P. nr. 134 a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
În motivare, a arătat că hotărârea contestată este legală și întemeiată.
Totodată, invocând jurisprudența CEDO privind dreptul de acces la justiție, intimata a apreciat că, în împrejurarea în care argumentele invocate în susținerea cererii de apel au fost invocate și în fața primei instanțe, acestea nu ar mai putea fi avute în vedere pentru a se reveni asupra unei hotărâri judecătorești deja pronunțate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ..
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., intimata a solicitat judecata în lipsă.
A fost atașat, la dosar, în copie, procesul – verbal nr. 2/03.12.2008 (f. 69 – 71).
În ședința publică din data de 29.05.2015, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă.
A fost atașat, la dosar, raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul desemnat P. V. (f. 86).
Apelanta – pârâtă a formulat, în scris, un punct de vedere cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză.
În ședința publică din data de 16.12.2016 s-a pus în discuție și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Analizând legalitatea sentinței civile nr. 7602/10.07.2014, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține următoarele:
În fapt, potrivit contractului de construire nr. 0886 (f. 8), coroborat cu Încheierea nr. 6314/05.07.2001, pronunțată de judecătoria G. – Biroul de carte funciară (f. 9), pârâta C. A. este proprietara apartamentului nr. 86, situat în G., .. 25, . căror cheltuieli se regăsesc în gestiunea reclamantei – Asociația de P. nr. 134 G..
Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, în perioada martie 2005 – martie 2013, coroborate cu fișa de cont pentru apartamentul 86, situat în G., .. 25, . aceleiași perioade, rezultă că pârâta, în calitate de proprietar al apartamentului în discuție, nu ar fi achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare pentru perioada martie 2005 – martie 2013.
Atât, în cuprinsul întâmpinării depuse în primă instanță, cât și prin motivele de apel, pârâta a contestat caracterul cert al creanței invocate de reclamantă în ceea ce privește cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere comune.
Faptul că pârâta nu ar fi contestat în mod expres sumele menționate în cuprinsul listelor de plată invocate de reclamantă, anterior înregistrării prezentei acțiuni, respectiv în termen de 10 zile de la data afișării, nu înlătură dreptul acesteia de a invoca apărări legate de temeinicia și legalitatea mențiunilor din listele de plată invocate. În acest context, reține că dispozițiile art. 12 pct. A lit. d din HG nr. 1588/2007 conferă un drept membrilor asociației de a contesta realitatea datelor înscrise în listele de plată, însă procedura instituită nu poate fi apreciată drept o procedură prealabilă, astfel încât neparcurgerea acesteia să limiteze dreptul de a formula apărări în fața instanței.
Analiza criticilor formulate de apelantă cu referire la hotărârea contestată nu poate fi calificată drept o încălcare a dreptului prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ci reprezintă chiar o aplicare a acestui drept, în împrejurarea în care apelul este consacrat, conform dispozițiilor art. 466 și urm., tocmai analizei acestor critici.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din cuprinsul cererilor înregistrate la asociație sub nr. 165/24.11.2010 (f. 184), nr. 499/03.07.2012 (f. 186), nr. 557/22.01.2013 (f. 189) și nr. 636/16.07.2013 (f. 193), pârâta C. A. s-a adresat asociației formulând critici referitoare la modalitatea de calcul a cotei din cheltuielile de întreținere comune datorate.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză (f. 90), în cazul pârâtei C. A., s-au înregistrat cheltuieli de întreținere restante în cuantum de 747,92 lei, aferente perioadei ianuarie 2005 – aprilie 2013. Expertul a determinat suma menționată determinând, în concret și modul corect de repartizare a cheltuielilor de întreținere și componența acestora pentru fiecare lună în parte în perioada de referință.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Față de considerentele anterioare, apreciază că, în mod greșit prima instanță, fără a analiza apărările invocate de pârâtă, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 1.649,99 lei cheltuieli de întreținere pentru perioada martie 2005 – martie 2013, în împrejurarea în care suma datorată de aceasta era de 747,92 lei, conform raportului de expertiză întocmit.
Față de recunoașterea apelantei cu referire la suma menționată și plățile parțiale realizate în perioada de referință (3 ani de la data scadenței fiecărei sume), instanța reține că, prin prisma dispozițiilor art. 3 și art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului material la acțiune a fost întreruptă în cazul sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere, nefiind incidentă în speță. Astfel, prin sumele achitate, de-a lungul timpului, apelanta a stins treptat debitele restante în limita sumei rămase de achitat, iar plățile parțiale s-au realizat în termenul de prescripție.
Tribunalul reține că, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Prin procesul – verbal din data de 03.12.2008, încheiat la ședința Comitetului Executiv al Asociației de P. nr. 134 (f. 69 apel), s-a stabilit ca procentul de penalitate aplicat celor care înregistrează întârzieri la plata sumelor datorate pentru cheltuielile aferente apartamentului în care locuiesc să fie de 0,2%/zi din ianuarie 2009. Nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că nu ar fi fost luată o decizie pentru aplicarea procentului menționat, în împrejurarea în care, în cuprinsul procesului – verbal menționat, depus în copie în apel, se precizează că „se ia în discuție procentul de 0,2%, pentru penalități aplicate de asociație, iar comitetul este de acord cu aceasta din ianuarie 2009”.
De asemenea, reține, contrar susținerilor apelantei – pârâte, că, potrivit art. 30 alin. 1 lit. j din Legea nr. 230/2007, comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are atribuții privind stabilirea sistemului propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale. Astfel,stabilirea sistemului propriu de penalizări al asociației de către comitetul executiv s-a realizat în mod corect la data de 03.12.2008.
Prin procesul – verbal din data de 08.11.2011, încheiat în Adunarea Generală a Asociației de P. nr. 134 (f. 10), s-a stabilit ca procentul de penalitate aplicat celor care înregistrează întârzieri la plata sumelor datorate pentru cheltuielile aferente apartamentului în care locuiesc să fie de 0,15%/zi. Faptul că s-a menționat că procentul se aplică „în acel moment” nu poate conduce la concluzia unei lipse de claritate în stabilirea procentului sau a momentului de la care se aplică. Față de sintagma folosită și principiul enunțat de art. 1268 alin. 3 C.civ.., apreciază că intenția a fost clară în sensul de a aplica procentul respectiv de penalitate de la momentul deciziei, respectiv din data de 08.12.2011.
Expertul desemnat a calculat, prin raportare la procentele stabilite prin documentele invocate anterior, penalitățile de întârziere aferente sumelor restante datorate de apelanta – pârâtă în perioada martie 2005 – martie 2013, ca fiind în valoare de 1256,40 lei. Nu poate fi reținută concluzie expertului referitoare la faptul că penalitățile ar fi limitate la valoarea debitului restant, întrucât, potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Or, așa cum rezultă din tabelul de calcul – anexa 5 la raportul de expertiză (f.102), penalitățile pentru fiecare sumă restantă în parte nu au depășit cuantumul sumelor la care s-au aplicat.
Cu toate acestea, în acest context, reține incidența dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 referitor la prescripția dreptului material la acțiune. Astfel, în împrejurarea în care pârâta nu a realizat acte de recunoaștere a debitului reprezentând penalități în următorii trei ani de la data scadenței fiecărei sume calculate cu titlu de penalitate, în temeiul dispozițiilor art. 3 raportat la dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, pentru sumele aferente perioadei martie 2005 – februarie 2010, pretinse de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere, dreptul material la acțiune este prescris. În acest context, reține ca fiind primul act întreruptiv de prescripție, cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.05.2013. de asemenea, reține că, față de dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, care stabilește modul de calcul al penalităților, penalitățile aferente lunii februarie erau scadente anterior datei de 28.05.2010, în schimb, pentru penalitățile aferente lunii martie 2010, termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la data de 28.05.2013.
În consecință, apreciază că doar cererea reclamantei referitoare la penalitățile aferente perioadei martie 2005 – februarie 2010, este prescrisă. Este de remarcat că expertul desemnat a inclus în calculul penalităților de întârziere doar sumele calculate prin raportare la debitul restant începând cu luna mai 2010
Față de concluzia de mai sus referitoare la incidența prescripției, în mod greșit expertul nu a inclus, în calculul prezentat, și sumele reprezentând penalități de întârziere aferente lunilor martie 2010 și aprilie 2010 care sunt în cuantum de 65,86 lei, conform modului de calcul indicat de art. 49 din Legea nr. 230/2007 și date fiind informațiile prezentate de expert cu privire la sumele datorate cu titlu cheltuieli de întreținere restante în lunile menționate.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ., va admite apelul, va schimba în parte sentința contestată și, în consecință, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea referitoare la penalitățile aferente perioadei martie 2005 – februarie 2010, va respinge cererea reclamantei referitoare la penalitățile aferente perioadei martie 2005 – februarie 2010, ca fiind prescrisă, va admite, în parte acțiunea și o va obliga pe pârâta C. A. să plătească reclamantei Asociația de P. nr. 134 suma de 2070,18 lei din care 747,92 lei reprezintă cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2005 – aprilie 2013, iar 1322,26 lei (1256,40 lei + 65,86 lei)reprezintă penalități de întârziere aferente perioadei martie 2010 – martie 2013.
Totodată, va înlătura orice dispoziții contrare prezentei decizii.
În temeiul art. 482 C.proc.civ., raportat la art. 453 C.proc.civ. o va obliga pe intimata – reclamantă Asociația de P. nr. 134, ca parte căzută în pretenții, la plata către apelanta – reclamantă C. A. a sumei de 1158,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, din care 1000 lei reprezintă onorariu expert, iar 158,7 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Față de dispozițiile art. 478 C.proc.civ. (Legea nr. 134/2010), aplicabile în speță, conform art. 81 din Legea nr. 76/2012, reține că solicitarea apelantei de compensare a unor sume pretins a fi datorate reciproc de părți nu poate fi avută în vedere în apel, fiind formulată pentru prima dată în calea de atac, chiar printr-o cerere ulterioară cererii de apel, nefiind invocată o compensație legală. De altfel, împrejurarea că apelanta a achitat suma ce se pretinde în cauză reprezintă o problemă de executare a obligației, iar nu una de compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelanta – pârâtă C. A., G., ..25, ..86, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR.134, cu sediul în G., ..25, .. G., împotriva sentinței civile nr. 7602/10.07.2014, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința civilă nr. 7602/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ și, în consecință,
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea referitoare la penalitățile aferente perioadei martie 2005 – februarie 2010.
Respinge cererea reclamantei referitoare la penalitățile aferente perioadei martie 2005 – februarie 2010, ca fiind prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 134, în contradictoriu cu pârâta C. A..
Obligă pe pârâta C. A. să plătească reclamantei Asociația de P. nr. 134 suma de 2070,18 lei din care 747,92 lei reprezintă cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2005 – aprilie 2013, iar 1322,26 lei reprezintă penalități de întârziere aferente perioadei martie 2010 – martie 2013.
Înlătură orice dispoziții contrare prezentei decizii.
Obligă pe intimata – reclamantă Asociația de P. nr. 134 la plata sumei de 1158,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către apelanta – reclamantă C. A..
Definitivă.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. D. B. R. N. L. T.
Red.jud. R.N./29.01.2016
Tehnored. gref.L.T./05.02.2016
Ex.4/ comunicat 2 ex. /8.02.2016
Judecător fond I. D. C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1149/2015. Tribunalul GALAŢI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1018/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
