Legea 10/2001. Sentința nr. 1018/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1018/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 1018/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
SENTINȚĂ CIVILĂ NR.1018
Ședința publică din 02.10.2015
Completul compus din:
Președinte: N. D. B.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanții GOȚESCU V. T. și C. M. ambii cu domiciliul ales la cabinet avocat Furtunescu F. in Bucuresti Piata A. I. nr.4 . sector 3 si pe intervenienții în nume propriu H. M. și H. A. ambii cu domiciliul in T. . jud.Galati în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI T., cu sediul in T. . nr.66 jud.Galati, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.09.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 18.09.2015 si ulterior la 25.09.2015 și 02.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 07.03.2011 reclamanții Goțescu V. T. și C. M. au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 7230/23.10.2009 emisă de primăria Municipiului T., solicitând și repunerea în termen în vederea contestării dispoziției menționate.
În motivarea cererii formulate au arătat că prin sentința civilă nr. 314/31.05.2004 a Tribunalului G. s-a dispus restituirea în natură a imobilului din T., .. 2, compusă din casă de locuit și teren în suprafață de 1745 mp, hotărâre în baza căreia a notificat Primarul Mun. T. pentru restituirea în natură. În urma unor măsurători comisia internă a Primăriei T. a constatat că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură este de doar 1295 mp pentru diferență urmând să li se acorde despăgubiri iar prin dispoziția nr. 7230/23.10.2009 a Primarului mun. T. a fost restituită în natură o suprafață de 1295 mp teren, pentru diferența de 450,12 mp afirmându-se că este imposibil de restituit în natură.
Au arătat reclamanții că la momentul emiterii deciziei nu exista nici un motiv să formuleze plângere împotriva acesteia, neavând nici un indiciu că ar exista o altă suprafață de teren ce ar putea fi restituită în natură însă, ulterior au aflat de existența dosarului cu nr._ al Judecătoriei T. prin care H. G. solicita să se constate dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 138 mp, suprafață care se suprapune cu terenul restituit în natură reclamanților.
Au precizat că au solicitat Primăriei T. să le fie restituită în natură diferența de teren pentru completarea suprafeței de 1295 mp dar că au primit răspuns negativ întrucât nu au atacat în termen dispoziția 7230/23.10.2009.
Au arătat că acest răspuns le confirmă existența unei suprafețe de teren ce poate fi atribuit în natură apărând astfel un motiv temeinic de formulare a unei plângeri.
Au mai apreciat că întrucât prin sentința civilă nr. 314/2004 a Tribunalului G. au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1745,12 mp Primăria T. era obligată să respecte dispozițiile hotărârii judecătorești și să restituie în natură orice suprafață de teren existentă.
În drept au fost invocate disp. art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
Au depus înscrisuri (f. 4-11 vol. 1 dosar).
Primăria Municipiului T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității dreptului la acțiune și respingerea acțiunii, arătând că nu a fost contestată dispoziția nr. 7230/2009 în termenul de 30 de zile.
Pe fondul litigiului a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că dispoziția contestată a adus la îndeplinire sentința civilă nr. 314/31.05.2004 a Tribunalului G. cu privire la imobilul revendicat situat în .. 2 mun. T.. A precizat că reclamanții au fost de acord ca pentru diferența de teren imposibil de restituit pe vechiul amplasament să li se acorde despăgubiri conform titlului VII din legea nr. 247/2005, putând alege până la complinirea suprafeței unul din terenurile aflate la dispoziția comisie de aplicare a legii nr. 10/2001.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
P. încheierea de ședință din 13.09.2011 Tribunalul a respins ca nefondată excepția tardivității dreptului la acțiune invocată de către pârâtă și a admis cererea de repunere în termenul de contestație formulată de reclamanți.
P. încheierea de ședință din 26.10.2011 cauza a fost suspendată până la soluționarea cauzei înregistrate sub nr._ aflat pe rolul tribunalului G., prin care H. G. solicita să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, judecata fiind reluată la 27.09.2012, când reclamanții au modificat cadrul procesual solicitând judecata în contradictoriu cu UAT Municipiul T. prin Primar, în loc de Primăria T..
La data de 22.05.2013 intervenientele H. M. și H. A. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, în motivarea cererii arătând că prin Decizia nr. 173/23.05.1969 a Consiliului Popular T. – Comitetul Executiv – li s-a atribuit în folosință veșnică suprafața de 150 mp pentru ridicarea unei construcții, pe care au realizat-o în baza unei autorizații de construcție iar în anul 1977 pe terenul dat în folosință de 200 mp (real măsurați 288 mp) au construit un garaj de cărămidă, fiind autorizată și construirea unei anexe, construcții ridicate pe terenul dat în folosință și împrejmuit în anul 1969. Au arătat că potrivit art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991 terenurile atribuite în folosință trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenurilor, proprietari ai locuințelor. Au precizat că întrucât prin ordinul prefectului nr. 427/1995 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 150 mp teren pe care se află amplasată casa, a solicitat obligarea Prefectului la eliberarea ordinului pentru diferența de 138 mp, acțiune în curs de soluționare.
Au invocat tardivitatea formulării cererii reclamanților.
Pe fondul cauzei au arătat că suprafața de 274 mp situată în . din T. reprezintă curtea lor și constituie o unitate gospodărească pentru care au avut un drept de folosință pentru 200 mp deși împrejmuită era suprafața de 288 mp, ulterior închiriind terenul suplimentar.
Au arătat că în anul 2010 în mod abuziv administratorul . care a cumpărat suprafața de 1295 mp de la reclamanți a pătruns pe terenul intervenientelor și a ocupat suprafața de 72 mp iar pe terenul rămas sunt ridicate construcții cu autorizație, respectiv anexe și garaj iar înspre partea ocupată de . T. se află conductele de canalizare și aducțiune a apei potabile, cu gurile de canal aferente.
Au arătat că dețin această suprafață de teren de peste 40 de ani prin folosință și închiriere și au apreciat că suprafața de teren dată în folosință conform art. 36 al. 3 din Legea nr. 18/1991 pe care s-au ridicat construcțiile trec în proprietatea deținătorilor actuali.
Au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție și respingerea contestației formulate de reclamanți pentru suprafața de teren aflată în curtea intervenientelor.
P. încheierea de ședință din 27.06.2013 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientele H. M. și H. A..
La solicitarea instanței intervenientele au formulat precizări privind obiectul cererii de intervenție în interes propriu, arătând că terenul deținut se compune din 150 mp teren aflat în proprietate și 66 mp în folosință, în total 216 mp din cei 288 mp folosiți inițial, mai puțin suprafața de 72 mp ocupați abuziv de . T..
Au precizat că pe suprafața de teren de 66 mp au ridicat cu autorizație de construcție nr. 321/1997 un garaj de cărămidă și o magazie, de asemenea cu autorizație (nr. 145/1996), suprafețe de teren pentru care plătesc chirie.
Au precizat că solicită să se constate existența dreptului de folosință pentru suprafața de 66 mp ocupată de construcții situata in mun. T., . A, arătând și că terenul se află la o altă adresă decât cea solicitată de către reclamanți.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri precum și proba cu expertiză tehnică imobiliară, raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru întocmit de expert Blănar E., precum și completările ulterioare la acest raport, fiind depuse la dosar.
Au fost atașate dosarele: nr._ al Judecătoriei T. și 2565/C/2003 al Tribunalului G..
Analizând actele și înscrisurile dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației și repunerea în termen solicitate de către reclamanți și soluționate prin încheierea de ședință din 13.09.2011 instanța reține că termenul de 30 de zile prevăzut de disp. art. 26 al. 3 din legea nr. 10/2001 este un termen de decădere. Conform disp. art. 103 al. 1 codul de procedură civilă de la 1865 neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Împrejurarea că inițial reclamanții nu au cunoscut despre existența terenului reprezintă o împrejurarea mai presus de voința lor, aflând de acesta la mai mult de 30 de zile de la comunicarea dispoziției contestate, astfel încât se justifică respingerea excepției tardivității și repunerea în termenul de formulare a contestației.
Cu privire la fondul litigiului, instanța reține că prin sentința civilă 314/31.05.2004 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul cu nr. 2565/C/2003 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C. M. și Goțescu V. T., fiind anulată dispoziția nr. 853/04.12.2003 emisă de Primarul Municipiului T. (dispoziție prin care fusese respinsă notificarea reclamanților cu privire la imobilul din T., .. 2) și s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în T., .. 2, format din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1745,12 mp. Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 5619/08.10.2008 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. 8819/2006.
P. dispoziția nr. 7230/23.10.2009 emisă de Primarul Municipiului T. (f. 4-5, 112-113 vol. 1 dosar) s-a dispus restituirea în natură, în cote egale de ½, reclamanților C. M. și Goțescu V. T., a imobilului situat în T., .. 2, compus din construcție în suprafață de 203,14 mp și teren aferent în suprafață de 1295 mp, identificat conform schiței, propunându-se acordarea de despăgubiri celor doi reclamanți în condițiile legii speciale nr. 247/2005, Titlul VII, pentru imobilul teren în suprafață de 450,12 mp, imposibil de restituit în natură, situat în T. .. 2.
În dispoziția de restituire au fost reținute concluziile comisiei interne, conform cărora diferența este imposibil de restituit în natură. Conform procesului verbal nr._ din 07.10.2009 a Comisiei interne a primăriei municipiului T. în urma punerii în executare a hotărârii judecătorești s-a constatat că se poate restitui în natură doar suprafața de 1295 mp teren, fără a fi precizate în concret motivele (f. 116 vol. 1 dosar).
P. expertiza judiciară efectuată în cauză a fost identificat terenul aparținând reclamanților, avut în vedere în sentința civilă nr. 314/2004 a Tribunalului G. (raport expertiză f. 99-103 vol. 1 dosar). Potrivit raportului de expertiză întocmit de d-na expert Blănar E. o parte din terenul aparținând reclamanților este deținută de familia intervenienților, suprafață determinată grafic ca fiind de 274 mp, pentru suprafața de 150 mp intervenienții având titlu de proprietate iar pentru o altă suprafață de 124 mp nedeținând titlu.
Printr-o completare la raportul de expertiză dispusă de către instanță (f. 103 – 108 vol. 2 dosar) expertul desemnat a precizat, după o altă măsurătoare, că intervenientele dețin în total o suprafață de 269 mp, deținând o suprafață de 119 mp fără drept de proprietate. Expertului i s-a solicitat să identifice suprafața de teren deținută fără drept de proprietate de către intervenienți, liberă de construcții, pe care se află construcții pentru care au fost emise autorizații de construire sau pe care se află construcții fără autorizație, urmând ca expertul să indice și dacă aceste construcții sunt construcții ușoare sau demontabile. Potrivit acestei completări la raportul de expertiză inițial intervenienții au ridicat 6 construcții: o locuință (C.1), un garaj (C.2), un spațiu comercial (c.3), pentru care au fost emise autorizații de construire, precum și alte 3 construcții fără autorizație (C.4 – anexă la spațiul comercial, C.5 – magazie și c.6 – coteț pentru păsări). Potrivit precizărilor expertului doar construcția C.1 – casa de locuit și C. 2 – garaj sunt construite pe suprafața de 150 mp pentru care există dreptul de proprietate. A apreciat expertul că pentru ca cele două clădiri să fie funcționale trebuie asigurată o suprafață de 177 mp, hașurată în roșu în anexa la raport (f. 107 vol. 2 dosar).
Cu privire la drepturile intervenientelor reține instanța că prin Decizia nr. 173 din 23.05.1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului T. autorului H. G. i-a fost atribuită în folosință veșnică cu plata unei taxe anuale suprafața de 150 mp teren situat în . A pentru construirea unei case proprietate personală (f. 56 vol. 2 dosar), iar prin ordinul prefectului nr. 427/1995 s-a atribuit în proprietatea acestuia suprafața de teren de 150 mp dobândită conform deciziei nr. 173/1979.
Cu privire la terenul închiriat, conform contractului de închiriere nr._/07.07.2003 H. G. a închiriat de la Primăria Mun. T. o suprafață de 150 mp teren în .. 2 din mun. T., ultimul act adițional la contract, privind prelungirea duratei contractului vizând prelungirea acestuia până la data de 31.12.2008 (f. 24 – 26 vol. 2 dosar).
Așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1340/03.06.2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul cu nr._ H. G., în calitate de reclamant a solicitat să se constate că a devenit proprietar prin uzucapiune asupra suprafeței de 138 mp teren aferent curții, reținând instanța de judecată în considerentele hotărârii că terenul pentru care se solicita constatarea dreptului aparținuse anterior naționalizării autorilor chemaților în garanție C. M. și Goțescu V. T. (reclamanții din prezenta cauză), fiind respinsă cererea ca nefondată, întrucât reclamantul H. G. deținea bunul cu titlu de chirie.
Contrar susținerilor intervenienților, care au arătat că terenul deținut este alt teren decât cel pentru care reclamanții au dobândit reconstituirea dreptului de proprietate pe cale judiciară, atât din expertiza realizată în cauză cât și din înscrisurile existente în dosarul atașat (dosarul nr._ al Judecătoriei T.) rezultă că terenul deținut este parte componentă a terenului de 1745,12 mp, anterior primirii suprafeței de 150 mp în folosință, autorul intervenientelor locuind în locuința naționalizată de la autorii reclamanților din prezenta cauză.
Instanța reține că în sensul art. 1 al. 2 din Legea nr. 10/2001 doar în ipoteza în care nu este posibilă restituirea în natură se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent, art. 7 al. 1 dispunând de asemenea că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Excepțiile de la restituirea în natură sunt reglementate de dispozițiile legii ( imobilele înstrăinate în baza legii nr. 112/1995, cu respectarea dispozițiilor legale – art. 7 al. 1 ind. 1 și al. 5 - dacă s-au edificat construcții noi autorizate pe teren – art. 10 al. 2 - )
Art. 10 al. 2 din Legea nr. 10/2001 stabilește în mod expres că în ipoteza în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Art. 10 al. 3 reglementează faptul că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Reține instanța că reclamanților li s-a recunoscut pe cale judiciară un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1745,12 mp, însă li s-a reconstituit pe cale administrativă dreptul doar pentru suprafața de 1295 mp.
Recunoașterea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1745,12 mp pe cale judiciară reprezintă pentru reclamanți un bun, în sensul dat de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În întâmpinarea formulată de pârâtul din prezenta cauză s-a arătat că diferența de teren nu s-a putut restitui întrucât erau ocupate cu construcții case de locuit.
Așa cum rezultă însă din probele administrate în cauză o parte din terenul pentru care li se recunoscuse reclamanților pe cale judiciară dreptul de proprietate se află în deținerea intervenientelor. Deși terenul intervenientelor se află la o altă adresă poștală decât cea pentru care s-a reconstituit dreptul în favoarea reclamanților, această împrejurare rezultă cu prisosință din înscrisurile dosarului. Astfel, nu numai că expertul a identificat terenul deținut de către interveniente ca fiind terenul pentru care s-a recunoscut dreptul în favoarea reclamanților dar și în contractul de închiriere, invocat chiar de către interveniente, terenul este menționat ca fiind situat în .. 2, la adresa pentru care reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În anexa la raportul de expertiză judiciară realizat în cauză s-a arătat că suprafața de care au nevoie intervenienții pentru a-și folosi imobilele construite pe terenul de 150 de mp aflat în proprietate este de 177 mp (hașurată în roșu pe schiță), diferența fiind deținută din terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură prin sentința civilă nr. 314/2004 a Tribunalului G. iar cu privire la această mențiune din raportul de expertiză reclamanții nu au formulat obiecțiuni.
Reține instanța că pe terenul închiriat de la pârâta Municipiul T. intervenientele și autorul lor au edificat, cu autorizație de construcție un spațiu comercial, în suprafață construită de 18 mp, din zidărie și tablă, exclus de la restituirea în natură conform disp. art. 10 al. 2 și 3 din legea nr. 10/2001, mai sus menționate.
Restul construcțiilor sunt construcții ridicate fără autorizație (C.4 – anexă la spațiul comercial, C. 5 – magazie din lemn și pal și C.6 coteț de păsări din tablă) acestea două din urmă (C.5 și C. 6) fiind construcții ușoare.
Între protecția dreptului de proprietate al reclamanților și protecția dreptului de folosință al intervenienților care au dobândit prin închiriere dreptul de la pârât, drept de folosință pe care însă aceasta nu îl mai avea după pronunțarea sentinței civile nr. 314/2004 a Tribunalului G., instanța urmează să dea prioritate dreptului de proprietate al reclamanților.
Așa după cum rezultă din precizările depuse de către reclamanți (f. 50 vol. 2 dosar) aceștia nu au primit despăgubiri nici până în prezent pentru diferența de teren pentru care nu a fost emisă dispoziție a Primarului Municipiului T..
Pentru toate aceste considerente urmează să fie admisă în parte cererea formulată de reclamanți și va fi obligat pârâtul UAT Municipiul T. prin primar să emită în favoarea reclamanților o dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de 111 mp teren situat în . bis, mun. T., identificată conform completării la raportul de expertiză realizat de d-na expert Blănar E. (f. 103 -108 vol.2 dosar) și reprezentând suprafața nehașurată cu roșu, în schița anexă aflată la f. 107 vol. 2 dosar, mai puțin suprafața aflată sub construcția C.3, în suprafață de 18 mp.
Pentru aceleași considerente cererea de intervenție va fi respinsă, având în vedere împrejurarea că dreptul de folosință al intervenientelor a fost obținut de la pârât, cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, drept recunoscut judiciar.
Având în vedere că reclamanții nu au solicitat cheltuielile de judecată nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin concluziile orale puse în fața instanței, ci doar prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor instanța nu se va pronunța cu privire la aceste cheltuieli, cererea nefiind făcută instanței cu respectarea dispozițiilor procesual civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanții GOȚESCU V. T. și C. M. ambii cu domiciliul ales la cabinet avocat Furtunescu F. in Bucuresti Piata A. I. nr.4 . sector 3 în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI T., cu sediul in T. . nr.66 jud.Galati.
Obligă pârâtul UAT Municipiul T. prin primar să emită în favoarea reclamanților o dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de 111 mp teren situat în . bis, mun. T., identificată conform completării la raportul de expertiză realizat de d-na expert Blănar E. f. 103 -108 vol.2 dosar și reprezentând suprafața nehașurată cu roșu, în schița anexă aflată la f. 107 vol. 2 dosar, mai puțin suprafața aflată sub construcția C.3, în suprafață de 18 mp.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulata de intervenienții în nume propriu H. M. și H. A. ambii cu domiciliul in T. . jud.Galati, ca nefondată.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2015.
Președinte, Grefier,
N. D. B. A. D.
Red.NDB/05.02.2016
Tehn.AD/08.02.2016
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 16/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8979/2015. Tribunalul... → |
|---|
