Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 21145/233/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 153/2015
Ședința publică din data de 19.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de apelant - reclamant V. I., cu domiciliul procesual ales la C.I.A.B. L.- B., în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimat - pârât C. GLIGORIȚA, cu domiciliul în ., jud. G., împotriva sentinței civile nr.7982/28.07.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Părțile și obiectul cauzei:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantul V. I. a chemat în judecată pe pârâta C. Gligorița, solicitând instanței să încuviințeze ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul V. C. I..
Motivele de fapt invocate de reclamant:
În fapt, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 7450 din data de 13.07.2011 pronunțată de Judecătoria G. s-a desfăcut căsătoria părților prin divorț, minorul fiind încredințat spre creștere și educare pârâtei, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere. Ulterior pronunțării divorțului pârâta i-a interzis cu desăvârșire să aibă orice legătură personală cu minorul.
Temeiul de drept invocat: art. 486, art. 263, art. 401, 403, 503 C.civ.
Probele solicitate în susținerea acțiunii: acte.
Opinia pârâtei cu privire la acțiunea formulată:
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de obligativitatea ședinței de informare privind medierea.
Sentința Judecătoriei G.:
P. sentința civilă nr.7982/28.07.2014 s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Motivarea soluției pronunțate de instanța de fond:
Față de natura litigiului, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 192/2006.
Conform art.2 alin.1 din Legea nr.192/2006, dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit alin.1 ind.1 al aceluiași articol, dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. 1 ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.
Conform art.2 alin.1 ind.2 din Legea nr.192/2006, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. 1 lit. a - f.
În procesul-verbal de informare nr. 2/28.11.2013, depus la dosarul cauzei, s-a menționat că la ședința de informare s-a prezentat reclamantul, iar motivul pentru care nu s-a putut realiza informarea tuturor părților implicate în cauză a fost acela că persoana solicitantă a cerut efectuarea acestei proceduri prealabile strict pentru îndeplinirea obligației legale a informării privind medierea și avantajele ei, respectiv pentru obținerea dovezii privind parcurgerea acestei etape premergătoare sesizării instanței. Potrivi art. 1 ind. 1 al Legii 192/2006 dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. 1 ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, instanța a considerat că ședința de informare poate avea loc după ce partea adversă a fost înștiințată să se prezinte la ședință, scopul avut în vedere de legiuitor fiind acela de a se realiza informarea ambelor părți cu privire la avantajele medierii, numai în aceste condiții existând premisele pentru realizarea efectivă a unei concilieri.
În consecință, în lipsa înștiințării părții averse, procedura de informare nu s-a realizat potrivit legii, motiv pentru care cererea astfel formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Motivele apelului declarat de reclamantul V. I.:
În esență a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit efectele procedurii de mediere, a făcut confuzie între rațiunea ședinței de informare și scopul procedurii de mediere. Totodată, a pronunțat o soluție cu încălcarea efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 266/07.05.2014, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial din 25.06.2014.
Având în vedere că prin decizia menționată s-a constatat neconstituționalitatea art. art. 2 alin. 1 și 1^2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, deoarece se încalcă accesul la instanță, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Poziția intimatei-pârâte cu privire la apelul declarat:
Legal informată, aceasta nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Opinia Tribunalului cu privire la apelul declarat:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29.11.2013, iar instanța de fond s-a dezinvestit pe excepția de inadmisibilitate la data de 28.07.2014, dată la care Decizia nr. 266/07.05.2014, pronunțată de Curtea Constituțională era publicată în Monitorul Oficial din 25.06.2014.
Ca urmare, excepția de inadmisibilitate trebuia analizată prin prisma efectelor obligatorii ale acestei decizii.
P. decizia amintită, s-a constatat neconstituționalitatea art. art. 2 alin. 1 și 1^2 din Legea nr. 192/2006, texte pe care instanța de fond și-a întemeiat admiterea excepției de inadmisibilitate.
Fără a relua în prezenta decizie considerentele deciziei Curții Constituționale, este de menționat că în analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea a remarcat faptul că pentru a se adresa instanței cu o cerere de chemare în judecată, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a) - f) din legea precitată, legiuitorul a instituit în sarcina justițiabilului o obligație nouă, și anume aceea de a se adresa în prealabil unui mediator, pentru ca acesta să îl informeze despre avantajele medierii. În aceste condiții, Curtea a constatat că introducerea obligativității informării asupra medierii este în contradicție cu art. 21 din Legea fundamentală.
Totodată, Curtea a reținut că deși atât legislația națională, respectiv Legea nr. 192/2006 și Codul de procedură civilă, art. 227 alin. (2) teza finală, cât și Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului consacră medierea ca fiind o procedură facultativă, alternativă și informală, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
În acest context, reglementarea legală actuală, prin care părțile sunt obligate la parcurgerea procedurii de informare asupra medierii, instituită sub orice sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție, care prevăd că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție.
În consecință, începând cu data de 25.06.2014, procedura medierii, cu toate fazele sale, devine o procedură facultativă și voluntară, care dacă nu este respectată nu poate atrage respingerea cererii ca inadmisibilă, deoarece se încalcă principiul liberului acces la instanță.
Ca urmare, pentru considerentele mai sus expuse, se constată că instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea efectelor obligatorii ale deciziei Curții Constituționale.
Totodată, având în vedere că instanța de fond s-a dezinvestit pe excepție, că apelantul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 480 alin.3 N.C.proc.civ. în ref. 11 alin.3 din Legea 47/1992, va admite apelul, va anula sentința apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelant - reclamant V. I., cu domiciliul procesual ales la C.I.A.B. L.- B., în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimat - pârât C. GLIGORIȚA, cu domiciliul în com. S., ., jud. G. .
Anulează sentința civilă nr. 7982/28.07.2014, pronunțată de Judecătoria G., și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Obligă pe intimata C. Gligorița să plătească apelantului V. I. suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. I. A. T.
Red. L.B. 24.03. 2015/Tehnored. I.A.T.30.03.2015/4 ex.
Jud. fond. C.P.
.>
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 747/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
