Uzucapiune. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 176/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 176/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător D. G. N.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul M. G. în contradictoriu cu intimații S. P., S. S., F. L., împotriva sentinței civile nr. 5475/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea succesiv la 02.03.2015, respectiv 05.03.2015.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, astfel cum a fost modificată, reclamanții S. P. și S. S. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. G. prin Primar, să se constate dobândirea prin uzucapiunea de lungă durată, a dreptului de proprietate asupra imobilului din G., . format din casă de locuit, curte, garaj și magazie.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că din anul 1964 au locuit în imobil în calitate de chiriași, iar din 1981 au fost proprietari exclusivi ai imobilului deoarece în februarie 1981 au cumpărat de la pârâta F. L., cu act sub semnătură privată, imobilul contra sumei de 70.000 lei vechi. În imobil a locuit reclamantul S. P. și familia acestuia fără ca cineva să le tulbure posesia și s-au comportat ca adevărați proprietari. Totodată au menționat că imobilul a fost vândut în anul 1981, când, în zonă, se punea problema exproprierii imobilelor. Impozitul a fost plătit în toată această perioadă de către reclamanți, iar posesia a fost continuă, utilă, neviciată și de bună credință.
În drept, au invocat art. 1847 V.C.civ., și art. 111 din V.C.proc.civ.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece la rolul fiscal al imobilului figurează numita F. L..
În drept a invocat art. 115 – 118 V.C.proc.civ.
Prin încheierea din data de 20.11.2013, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G. – prin Primar, iar prin Încheierea din data de 14.05.2014 instanța a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei S. S..
Prin sentința civilă nr. 5475/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis cererea și s-a constatat că reclamantul a dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G., ., neînscris în cartea funciară, constând: în teren în suprafață de 360,5 mp și construcțiile situate pe acesta C1 – 62,40 mp, C2 – 121 mp, C3 – 47,8 mp și C4 – 2 mp, identificat conform expertizei topo-cadastrale întocmită de expert B. M. D., expertiză care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 06.09.1982 a decedat numita F. L. în Mun. București, ..1, ., decesul fiind înregistrat sub numărul 963/06.09.1982.
Astfel cum reiese din înscrisurile administrate, F. L. a fost la data decesului proprietara imobilului situat în G. . (fost 132), în suprafață măsurată de 354 mp. Instanța a reținut că de la data decesului, respectiv din anul 1982 unitatea administrativ teritorială M. G., potrivit art.680 V.C.civ., a devenit proprietară a imobilului. A mai reținut că reclamantul S. P. a intrat în posesia terenului imediat după decesul numitei F. L. și a achitat în numele defunctei impozitul aferent imobilului. Așadar, de la data intrării în posesie reclamantul a exercitat posesia și a plătit impozitele aferente imobilului până în prezent.
Din datele aflate la dosar, respectiv rapoarte de expertiză, rezultă că suprafața de teren asupra căreia reclamantul a invocat uzucapiunea este situată în M. G., ., teren în suprafață de 360,5 mp, având ca vecinătăți: la nord nr. cad._, la est . imobilul nr. cadastral_, la vest imobilul nr cad._ și cu proprietar A..
Potrivit declarației martorilor T. G. și P. V., . fost făcută anterior anului 1982, însă, cert este faptul că ulterior decesului numitei F. L., începând cu anul 1982 reclamantul a deținut ca proprietar imobilul și s-a ocupat de acesta, fiind cunoscut în comunitate în calitate de proprietar.
Pentru a interveni uzucapiunea de lungă durată este necesar, în conformitate cu art.1890 V.C.civ., îndeplinirea a doua condiții cumulative, respectiv să existe o posesie asupra bunului imobil pe o perioadă de 30 de ani și posesia să fie utilă, indiferent dacă posesorul a fost sau nu de bună credință.
În cauză, instanța a constatat că reclamantul a fost posesor de rea-credință neavând un just titlu de care să se poată prevala. Așadar reclamantul nu poate invoca uzucapiunea de scurtă durată art.1895-1902 V.C.civ.
Cu toate acestea, reclamantul în calitate de posesor se bucură de protecția legii în ce privește posesia sa, recunoscută prin art.1890-1894 din același Cod, putând invoca dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru uzucapiunea de lungă durată de 30 de ani.
Potrivit art.1847 V.C.civ., pentru ca posesia să fie utilă este necesar ca aceasta să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, neechivocă și sub nume de proprietar.
În acest sens, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a intrat în posesie ca proprietar, cel mai târziu, la decesul numitei F. L. în anul 1982, considerând că este proprietar în baza înțelegerii cu titlu oneros dintre acesta și defunctă.
Reclamantul a început posesia în considerarea faptului că va folosi imobilul ca pe un bun propriu. Posesorul a avut, atât la data intrării în posesie cât și ulterior acestei date, credința că va exercita orice activități asupra imobilului în calitatea de adevărat proprietar. Totodată, acesta nu a transmis posesia concretă a imobilului către un detentor ori o altă persoană, ci a posedat în nume propriu.
În temeiul art.1854 V.C.civ., posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul. Existând date referitoare la credința de a se considera adevărat proprietar, reclamantul S. P. beneficiază de prevederile art.1854 și 1858 din Cod, referitoare la prezumțiile de posedare sub nume de proprietar și de neintervertire a titlului acestora, fără a exista probe care să ateste contrariul.
În aceste condiții, posesia exercitată de reclamant a fost exercitată sub nume de proprietar și, fiind singurul care a avut o astfel de posesie asupra imobilului, aceasta a fost neechivocă.
În temeiul art.1850V.C.civ., continuitatea și neîntreruperea posesiei sunt dispensate de probă din partea celui ce invocă prescripția, fiind suficientă numai demonstrarea de către posesor a faptului că a posedat într-un moment dat. Pe toată perioada posesiei ulterioară momentului dovedit, persoana este prezumată ca fiind posesor, până la proba contrarie.
Potrivit datelor deținute de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale – G., Camera Notarilor Publici și OCPI, Certificat de moștenitor F. E., Adresa Camerei Notarilor Publici, rezultă că imobilul a fost stăpânit de către reclamantul S. P. din anul 1982, până în prezent, neexistând date ori alte probe din care să reiasă viciul discontinuității.
Prin Decizia nr. IV/2006 dată în recursul în interesul legii, s-a reținut că în cazul posesiilor începute înainte de . Legii nr.58/1974 și a Legii nr.59/1974 privind fondul funciar, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr.1/1989 și Decretul-lege nr.9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
Neexistând proba unei alte forme de întrerupere, articolul 1850 V.C.civ., își produce efectul.
La calcularea termenului de prescripție, ținând cont de faptul că nu a intervenit întreruperea naturală, instanța a ținut seama de intervalul de timp în care Legile nr. 58/1974 și 59/1974 au fost în vigoare.
Totodată a reținut că publicitatea posesiei, cât și netulburarea acesteia, este demonstrată prin depozițiile martorilor care au arătat că reclamantul este cunoscut în comunitate ca fiind proprietarul imobilului și, totodată, prin plata impozitului asupra imobilului de către reclamant conform chitanțelor de impozit clădiri din anii 1982-2011.
Deși unitatea administrativ teritorială M. G. avea posibilitatea să își exercite posesia aferentă dreptului dobândit, în temeiul art.680 V.C.civ., aceasta nu a făcut acte de opoziție la posesia reclamantului, înțelegând să se abțină de la orice tulburare.
Pe de altă parte, din Certificatul emis de OCPI rezultă că nu există nici opoziții, în drept, făcute de către oricare alte persoane interesate.
A mai reținut instanța că reclamantul S. P. a început posesia în anul 1982, iar potrivit art.1890 V.C.civ., era necesară o perioadă de 30 de ani pentru a opera prescripția achizitivă. În speță, în anul 2012 s-a împlinit termenul pentru uzucapiunea de lungă durată, motiv pentru care acțiunea acestuia a fost admisă, astfel cum a fost formulată.
Împotriva sentinței civile nr.5475/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs, recalificat apel,pârâtul M. G. prin Primar.
Prin motivele de apel, în esență, a susținut că nu este proprietarul imobilului din M. G., ., motivat de faptul că astfel cum rezultă din evidențele serviciului de cadastru, proprietarul imobilului este defuncta F. L., care la rândul său a moștenit bunul de la F. E..
În condițiile expuse, consideră că nu poate sta în proces în calitate de pârât în acțiunea în uzucapiune, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în rejudecare admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Intimatul, S. P., nu a depus întâmpinare.
Prin precizările scrise (f. 21 în apel) a menționat că a locuit în imobil în calitate de chiriaș în perioada 1964-februarie 1981, dată la care a cumpărat imobilul de la numita F. L., printr-un înscris sub semnătură privată.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelul este fondat pentru următoarele motive:
Reclamantul susține și dovedește următoarele în legătură cu imobilul din G., .:
Imobilul a aparținut numitei F. C. în baza certificatului de moștenitor nr. 679/01.07.1975 și a fost moștenit de fiica acesteia numita F. L., decedată la 06.04.1982, în M. București(f.82 fond).
Reclamantul are o conduită contradictorie în ceea ce privește titlul sub care a exercitat posesia, în sensul că a menționat că a locuit în imobil în calitate de chiriaș în perioada 1964-februarie 1981, dată la care a cumpărat imobilul de la numita F. L., printr-un înscris sub semnătură privată, pe care nu-l mai posedă.
În cauză, motivele de apel vizează soluția dată pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G..
Se reține că începând cu anul 2011 a intervenit un reviriment al practicii judiciare, dedus din Decizia nr.2/04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a impus instanțelor obligația verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezența părților în proces.
În același sens, sunt și disp. art. 26 din Legea 18/1991(forma în vigoare la data la care s-a promovat acțiunea) potrivit cu care terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. În acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale.
În consecință, pentru ca M. G. să aibă calitate procesuală pasivă, pentru imobilul situat în ., reclamantul trebuia să dovedească că acesta a trecut în proprietatea pârâtului, în baza unui certificat de vacanță succesorală, respectiv că aceasta s-a comportat ca un proprietar nediligent, pentru a i se opune sancțiunea uzucapiunii.
În cauză, reclamantul nu a efectuat aceste dovezi și nu a depus nici un certificat de vacanță succesorală cu privire la moștenirea defunctei F. L.. Ca urmare, nu a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâtului M. G. prin Primar.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitate între cel chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, față de aspectele mai sus reținute, pretenția concretă a reclamantului nu poate fi satisfăcută în raport de pârâtul M. G..
În consecință, față de prev. art.109 C.proc.civ. cererea reclamantului nu îndeplinește una din condițiile de exercițiu a acțiunii civile, motiv pentru care va admite excepția invocată și va respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin soluția pronunțată, reclamantul nu poate susține că nu are acces la valorificarea potențialului său drept, deoarece după efectuarea cuvenitelor verificări, dovezi, poate oricând să reitereze cererea, fără a i se opune autoritatea de lucru judecat.
Concluzionând, instanța de fond nu și-a îndeplinit obligațiile de a verifica cadrul procesual, sens în care în raport de actele administrate a concluzionat greșit că reclamantul a dovedit calitatea procesuală a pârâtului M. G., motiv pentru care potrivit art. 296 în ref. la art.109 V.C.proc.civ. va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelantul M. G., cu sediul în G., ., în contradictoriu cu intimații S. P., S. S., ambii domiciliați în G., ., F. L., cu ultimul domiciliu în București, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 5475/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune .
Schimbă în tot sentința apelată și în consecință
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. G..
Respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
Președinte, L. B. | pt. Judecător, D. G. N. aflat în C.O. conform art. 261 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă Semnează Președintele Tribunalului G. Judecător A. P. | |
Grefier, A. P. |
Red. L.B./07.04.2015
Tehn. P.A./7 ex. /07.04.2015
Fond: A.A.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 959/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
