Revendicare imobiliară. Sentința nr. 3370/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3370/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 1819/317/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 99/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât D. N., împotriva sentinței civile nr. 3370/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. I. și intimata pârâtă D. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant V. I. asistat de avocat L. L., lipsind apelantul pârât D. N. reprezentat de avocat V. M., lipsă fiind și intimata pârâtă D. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat V. M. a solicitat efectuarea în cauză a unei noi expertize, expunând aspectele invocate prin cererea de apel.
Avocat L. L. se opune efectuării unei noi expertize de specialitate, precizând că nu s-au contestat punctele de reper, că în actul de proprietate al apelantului este o suprafață spre est mai mare, iar măsurătoare prin raportare la proprietățile învecinate nu se impun având în vedere că proprietarii respectivi nu sunt părți în dosar; apreciind că nu s-a dovedit cu nimic că terenul revendicat de reclamanți ar fi ocupat de un alt vecin. .
Tribunalul, raportat la actele și lucrările dosarului apreciază că în cauză nu se impune efectuarea unei expertize de specialitate și constatând că nu mai sunt formulate alte cereri, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat V. M. solicită admiterea apelului desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță sau modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Susținând oral motivele de apel a invocat greșita admitere acțiunii în revendicare, întrucât din probatoriul cauzei nu rezultă ocupațiunea terenului în condițiile în care nu s-a măsurat tot terenul, iar terenul pârâtului este cu lipsă și spor, lățimea terenului pârâtului trebuind să fie de 24 m, iar în realitate acesta deține 23 m, pe când terenul reclamantului trebuie să aibă o lățime de 22 m. și în realitate are mai mult.
Avocat L. L. pentru intimatul reclamant solicită respingerea apelului, apreciind că este o simplă susținere în sensul că terenul pârâtei trebuie să aibă o lățime de 24 metrii liniari și făcând referire la faptul că la Sud și Vest există repere necontestate a menționat că în urmă măsurării terenului din intravilan al pârâtului, a rezultat o suprafață mai mare decât în acte. Solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea civilă formulată la Judecătoria Tg-Cărbunești, la data de 09.05.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul V. I., a chemat în judecată pe pârâții D. V. și D. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 110 mp teren extravilan situat în comuna Căpreni ., cu vecini la N- D. V., la E.- pârâul Gâgâi, la S.- rest proprietate, la V.- B. C., să fie stabilită linia de hotar ce desparte proprietățile părților precum și obligarea pârâților să-și ridice construcțiile nelegal amplasate pe terenul ce aparține reclamantului respectiv gardul cu bordură de ciment și țevi de metal și lemn pe lungimea de 10 m, iar în caz de refuz să execute lucrarea acesta pe cheltuiala pârâților, cu obligarea acestora și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de teren de 2728 m.p. situat in satul Bratesti, . extravilan situat in T 46, P 2476/2, cu vecini la N D. Verinica, la E paraul Gâgâi, la S Ș. I. la V B. C. conform sentinței civile cu nr. 2804/6.10.2011, ca la data de 29.10. 1998 a cumpărat terenul fiind întocmit înscrisul sub semnătura privată și de la aceea data a folosit terenul pe care l-a cultivat cu grâu si porumb, că parații sunt vecini in partea de N si in anul 2004 au edificat fără a avea autorizație de construire un gard pe o lungime de 100 m cu bordura de ciment si țevi de metal si scândură si în acest fel îi ocupă 0,50 m din lățimea terenului pe latura de vest, că limita proprietăților a fost marcată cu mult timp în ură de un gard vechi din scândură în prezent desființat de pârâții la aproximativ un an după ce a edificat gardul cel nou, că terenul în prezent este delimitat pe o lungime de 10 m de gardul cel nou ocupând din terenul reclamantului modificând și traiectoria față de gardul vechi iar restul terenului este neîngrădit.
A mai arătat reclamantul că în fiecare an există discuți între părți cu privire la linia de hotar și în urmă cu 2-3 ani pârâtul a plantat un gutui pe latura de vest pentru a marca limita dintre proprietăți în prezența acestuia respectând lățimea terenului iar apoi l-a replantat ocupând 1, 7 m din lățimea reclamantului;că în prezent pârâții ocupă din terenul reclamantului o suprafață de aproximativ 110 m, suprafața ocupată fiind un trapez cu lățimea la vest de 0, 50 m și la est de 1,7 m pe o lungime de 126 m..
A mai arătat reclamantul că a solicit primăriei comunei Căpreni de a se prezenta la fața locului și au constatat o lipsă din lățimea terenului reclamantului în acest sens fiind încheiat procesul verbal din data de 03. 05. 2012.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563-566 cod civil și art. 560 și art. 1528 cod civil.
În termen legal parații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A invocat parata D. V. excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât a înstrăinat terenul prin contractul de vânzare cumpărare autentic încheiat la data de 16.04.2004 la BNP S. B.. Cealaltă parata arata ca acțiunea formulata este neîntemeiată întrucât si acestuia îi lipsește terenul pe care ar trebui sa-l aibă in actele de proprietate iar cu reclamantul nu se învecinează decât in partea de S pe o lungime de 3 m, lungime pe care există plantat un gard care respecta insa vechile hotare. Au depus parații in cadrul probei cu înscrisuri plan de situație, contract de întreținere autentificat sub nr. 2185/16.04.2004.
La termenul din data de 19.09.2012 reclamantul a solicitat introducerea in cauza a paratei D. F..
Cererea a fost pusa in discuția părților la termenul de judecata din data de 19.09.2012, fiind respinsa instanța constatând decăzut reclamantul din dreptul de a modifica cererea.
Prin sentința civila nr. 3370/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. V. domiciliată în ., județul Gorj și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea față de aceasta.
A fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul V. I., domiciliat in comuna Căpreni, . in contradictoriu cu paratul D. N. domiciliat în comuna Căpreni ..
A fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul A-B-C, potrivit raportului de expertiză și schiței anexe, punctul A (fix) fiind necontestat de părți.
Pârâtul a fost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 110 mp. evidențiat în schița anexă prin conturul A-B-C-4-5-A cu vecini la nord - teren pârâți - 124 m.l., la est - pârâul Gâgâi - 1,35 m.l., la sud - teren reclamant - 124 m.l., la vest - pct A, pct de hotar necontestat de părți.
A mai fost obligat pârâtul să ridice gardul amplasat pe fundație de beton și susținut prin țevi de metal, amplasat pe lungimea de 8,22 m.l., pe aliniamentul A-5, în caz de refuz fiind autorizat reclamantul să execute această lucrare, pe cheltuiala pârâtului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1550 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele:
,, Reclamantul V. I. este proprietarul unui teren în suprafața de 2728 m.p. arabil situat in extravilanul satului Brătesti, . 46, P 2476/2 cu vecini la N D. V., la E paraul Gâgâi, la S Ș. I. la V B. C., prin sentința civilă cu nr. 2804/6.10.2011 fiind constatată vânzarea cumpărarea terenului de mai sus, sentința ținând loc de act autentic de vanzare cumpărare.
A retinut instanta ca terenul a fost cumpărat de la paratele B. Antonica, D. I. și Maracine I., ca dreptul de proprietate pentru teren a fost reconstituit in favoarea autoarei promitentelor vanzătoare P. E. prin titlul de proprietate cu nr._/21.08.2003 fila 16.
Paratul D. N. este de asemenea proprietar al unor terenuri situate in extravilanul localitatii Capreni, si al unui imobil compus din suprafata de 851 m.p. teren curti constructii intravilan impreuna cu o casa de locuit imobil vecin la rasarit cu rest proprietate, la apus cu DJ 1000, la miazazi cu B. C. la miazanopate cu G. C., dreptul de proprietate fiindu-i transmis prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2185/16.04.2004 fila 31.
Se menționează in contract ca imobilele înstrăinate au fost dobândite in temeiul unui contract de donație autentificat sub nr. 318/1998, construcțiile fiind edificate in baza autorizației de construire cu nr. 63/1999 si 68/1999 eliberate de Primăria comunei Căpreni.
Reclamantul revendica de la parati un teren in suprafata de 110 m.p. sub formă de trapez cu latime in parte de vest de 0,50 m, la est de 1,7, pe o lungime de 126 m, si sustine ca paratii exercita ocupațiunea din anul 2004 moment in care au înlocuit gardul existent cu unul nou.
In urma analizării materialului probator expertiză, declaratii de martori si constatarile facute de CL FF Căpreni sesizată în urma solicitării reclamantului instanța retine:
Terenul numitei P. E. decedata in prezent, careia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate in temeiul legii 18/1991 pentru terenul ce a fost înstrăinat reclamantului, potrivit procesului verbal de punere in posesie, ar trebui sa aiba o latime de 22 m pe toata lungimea de 124 m l. Reclamantul nu deține in fapt acest teren dobandit prin cumpărare suprafata totala deținuta fiind de 2618 m.p. fata de 2728 m.p.
Se constata ca terenurile partilor sunt vecine pe lungime de 124 m.l., in aceasta zona aflându-se un gard construit din lemn, amplasat pe fundație de beton si susținut pe tevi de metal.
Martorii audiați susțin ca gardul existent a fost montat in urma cu aproximativ trei ani, ca părtile sunt vecine pe latura pe latura de nord a terenului reclamantului si de sud a paraților, ca înainte de edificarea gardului cu bordura de ciment era amplasată o alta construcție gard din lemn ce a fost înlocuit de gardul existent, că intre proprietățile parților era amplasat un gutui in apropierea liniei de hotar care la acest moment nu mai exista. Nu pot spune martorii cu certitudine daca gardul nou construit este situat exact pe amplasamentul celui vechi.
In procesul verbal întocmit cu prilejul efectuării măsurătorilor de către comisia locala se arata ca reclamantul deține in fapt o latine de 21,51 m fata de 22 m.
O lățime a terenului mai mica decât cea care este consemnata in actele de proprietate o constata si expertul cu ocazia măsurătorilor in teren. Același expert arata ca paratul deține o suprafața mai mare decât cea care este menționata in planurile de situație invocate de către acesta, respectiv 888 m.p. fata de suprafața de 851 m.p. teren curți construcții. Concluzionează expertul ca pârâții ocupa astfel suprafața de 110 m.p. din terenul reclamantului, argumentează acesta concluzie in temeiul actelor de proprietate deținute de cele doua părți.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia unui teren individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să –și redobândească folosința lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
În proces partea obligată să își dovedească dreptul de proprietate asupra bunului este reclamantul deoarece și în această materie operează principiul înscris în art 1169 c.civ.
Atunci când ambele părți prezintă titluri de proprietate se ajunge la o comparație între titluri pentru a se stabili care dintre titlurile de proprietate are valoare probantă.
Dacă obiect al revendicării îl formează o suprafață de teren care a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate după procedura reglementată de legea 18/1991 dovada dreptului de proprietate poate fi făcută numai în condițiile prevăzute de legea 18/1991, art 116.
De aceea în acțiunea în revendicare are câștig de cauză partea care prezintă titlul de proprietate în care este înscrisă suprafața de teren revendicată.
Se constata ca paratul nu deține titlul de proprietate sau alte acte primare eliberate in temeiul legii 18/1991, iar in înscrisul prezentat de acesteia terenul aferent casei de locuit cu destinație de curți construcții ar trebui sa aibă o suprafața de 851 m.p. fata de 888 m.p. cat dețin in realitate, pentru diferența de suprafața nefiind depus niciun act de proprietate.
In aceste condiții instanța retine ca parații nu dețin înscrisuri pentru terenul deținut in plus, ca terenul revendicat de reclamanți se regăsește numai in actele de proprietate prezentate de aceștia, astfel ca pentru terenul de 110 m.p. posesia nu este legitima.
Astfel instanța nu este chemată să compare titlurile de proprietate ale ambelor părți.
De asemenea se mai reține că vânzătorii au înstrăinat suprafața de teren pe care o dețineau in temeiul titlului de proprietate, titlu ce are la baza o punere in posesie ce nu a fost contestata de către parați.
Dreptul de proprietate al reclamantului fiind astfel dovedit în acord cu art 480 c.civ instanța reține petitul ce are ca obiect revendicare ca întemeiat.
Va fi obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 110 m.p. evidențiat in schița anexă prin conturul A, B C 4-5 A cu vecini la N teren parați 124 m.p., la E paraul Gâgâi 1,35 m.pl la S teren reclamanți 124 m.l. la V punctul A punct de hotar necontestat de părți.
Și al doilea petit este întemeiat și va fi obligat pârâtul în temeiul art. 1075-1077 c.civ să ridice de pe terenul reclamantului gardul amplasat pe fundație de beton si susținut prin țevi de metal, amplasat pe o lungime de 8,22 ml, pe aliniamentul A-5 in caz de refuz autorizează reclamantul sa execute lucrarea pe cheltuiala paratului.
Existența gardului este atestată de expert în concluziile raportului de expertiză și de martorii audiați ale căror depoziții au fost analizate mai sus.
Potrivit art. 560 c.civ proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare.
Expertul a constatat că terenurile parților sunt vecine pe latura A B C pe lungimea de 124 m.l., punctul A fiind un punct fix ce nu este contestat de părți. In punctul A se arata ca reclamantul deține lățimea de 22 m, terenul acestuia fiind delimitat in acest punct prin gard atât la nord cat si la sud, astfel incit linia de hotar propusă este chiar traseul A B C
In temeiul art 560 c.civ instanța va stabili linia de hotar dintre cele doua proprietăți pe aliniamentul A B C .
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei D. V., ce a fost unită cu fondul in temeiul art 137 alin 2 c.pr.civ, instanța apreciază ca este întemeiata si pe cale de consecința o va admite.
Imobilul vecin cu al reclamantului a fost în proprietatea paratei însa la data de 16.04.2004 a fost înstrăinat prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2185 fila 31, astfel incit proprietari ai terenurilor si ai imobilului sunt paratul D. N. si soția sa, înstrăinătorii la aceasta dată având o alta locuință.
În aceste condiții instanța reține că parata D. V. nu are calitate procesuală pasivă la acest moment nemaifiind proprietar al terenurilor.
Instanța în temeiul art. 274 c.pr.civ observând că paratul este in culpă procesuală va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 1550 lei cheltuieli de judecata”
Împotriva sentinței civile nr. 3370 din 31.10.2012 a declarat apel pârâtul D. N. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului s-a invocat că din probatoriile administrate în cauză nu rezultă că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii în revendicare imobiliară, respectiv dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu și dovada că acesta este ocupat de pârât.
Că, în expertiză nu s-a măsurat corect și în totalitate terenul pârâtului și nici nu s-au pornit măsurătorile de la un punct de reper fix, că raportat la actele de proprietate ale pârâtului rezultă că terenul acestuia are lățimea de 24 metrii liniari iar de suprafața totală deținută este 6251 mp. A mai susținut că toate curele de teren din zonă sunt lipsă și spor și că toate lățimile variază, și că atâta timp cât pârâtul nu deține întreaga lățime de teren de 24 metrii liniari, nu se poate trage concluzia că ocupă vre-o parte de la reclamant. A susținut că din schița raportului de expertiză rezultă că terenul reclamantului se învecinează cu cel al pârâtului doar pe o distanță de 8,22 metri liniari,. Raportat la suprafața de 850 mp categorie curții construcții al pârâtului.
Că la obiectul nr 6 expertul recunoaște că proprietățile părților în zona în care sunt îngrădite se învecinează doar pe o lungime de 8, 22 m astfel că, instanța nu putea să-și însușească concluzia greșită a expertului că pârâtul ar ocupa de la reclamant suprafața de 110mp, că de la suprafața de 851 mp în sus, se întinde în continuare terenul pârâtului învecinat cu cel al reclamantului, care este teren arabil și nu există gard despărțitor .
A mai susținut că trebuia ca măsurătorile privind lățimea terenurilor deținute de părți trebuia să pornească de la un reper fix respectiv de la drumul de . la o distanță de doar două proprietăți de cel al pârâților, iar o astfel de măsurătoare nu se putea realiza decât printr-o nouă expertiză. A apreciat apelantul că dacă s-ar fi pornit măsurătorile de la primul proprietar, s-ar fi constatat că terenurile în zonă sunt cu lipsă și spor și că fiecare proprietar are lipsă din lățimea terenului cu excepția reclamantului ce are o lățime mai mare decât ar fi îndreptățit respectiv 23, 06 metri liniari în loc de 22 metri liniari.
O altă critică a sentinței vizează faptul că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a edificat noul gard pe alt aliniament decât cel deținut anterior.
Raportat la criticile ce au vizat măsurarea terenurilor, apărătorul recurentei reclamante a solicitat efectuarea în faza devolutivă a apelului a unui nou raport de expertiză, probă respinsă având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, ce susțin soluția pronunțată de instanța de fond.
Astfel, tribunalul constată că, efect al promovării acțiunii în revendicare, instanța a avut obligația de a verifica pe de o parte dovedirea dreptului de proprietate de către reclamant cu privire la terenul revendicat, iar pe de altă parte, ocupațiunea nelegitimă a suprafeței în litigiu de către pârât.
Ca o consecință a admisibilității acțiunii în revendicare s-a impus și stabilirea liniei de hotar, reclamantul invocând și împrejurarea că pârâta, D. V., împreună cu fiul acesteia, pârâtul D. N. au edificat fără autorizație un gard pe o lungime de 10 metrii, ocupând din lățimea terenului reclamantului.
Dovada dreptului de proprietate de către reclamant s-a făcut cu sentința civilă nr. 2804 din 06.10.2010, prin care a fost constatată intervenită vânzarea cumpărare terenului în suprafață de 2728mp arabil situat în extravilanul satului Brătești . . proprietății în privința vânzătorilor realizându-se cu titlul de proprietate eliberat în anul 2003 autoarei lor, P. E., titlul de proprietate care a fost însoțit și de procesul verbal de punere în posesie nr. 107 din 21.07.2003.
Pârâtul D. N. s-a prevalat în justificarea proprietății asupra terenului deținut de contractul de întreținere autentificat sub nr. 2184 din 16.04.2004, contract în care se face referire la dobândirea imobilelor înstrăinate printr-un contract de donație autentificat sub nr. 318/1998.
Expertul a transpus în teren actul de proprietate al reclamantului, raportându-se și la procesul verbal de punere în posesie necontestat, potrivit căruia autoarea vânzătorilor a fost pusă în posesie pe o lățime de 22 metrii liniari cu o lungime de 124 m liniari și că, față de suprafața înscrisă în act, reclamantul deține o suprafață mai mică respectiv de 2618 mp lipsindu-i suprafața de 110 mp.
Expertul s-a raportat în măsurătoarea terenului deținut de reclamant la punctul A( punct pe hotar necontestat de părți și în raport de care se atestă că reclamantul deține lățimea de 22 metrii liniari), terenul fiind delimitat prin acest punct prin gard atât la Nord cât și la Sud.
Expertul nu se contrazice în ceea ce privește lungimea terenului pe care proprietățile părților sunt învecinate, ci doar are în vedere că doar pe o porțiunea de 8,22 metrii liniari există gard.
La raportul de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către apărătorul pârâtului care, au vizat inițial convocarea și a Comisiei Locale de Fond Funciar Căpreni pentru a fi măsurate și proprietățile vecine atât ale reclamantului cât și ale pârâților, obiecțiuni corect respinse de către instanța de fond, pentru că o astfel de măsurătoare s-ar fi raportat la măsurarea unor proprietăți a unor persoane ce nu au calitate de parte în dosar.
Așadar, măsurătoarea privind lățimea terenurilor deținute de părți pornind de la drumul de . la o distanță de două proprietăți de cele ale pârâților, pe care o susține apelantul prin motivele de apel, în vederea efectuării unei noi expertize, depășește limitele obiectivelor expertizei dispuse de instanță, obiective ce se circumscriu cadrului procesual dedus judecății referitor la părți și obiect.
În condițiile în care reclamantul a făcut dovada întinderii și dimensiunilor terenului revendicat prin raportare la actele de proprietate emise în procedura legii fondului funciar, în favoarea autoarei de la care provine terenul, instanța de fond a apreciat corect asupra admisibilității acțiunii și cu privire la împrejurarea că pârâtul nu opune un act care să ateste fără echivoc dreptul său de proprietate cu privire la terenul în litigiu, mai precis care să ateste așa cum s-a susținut prin motivele de apel că, acestuia i s-ar cuvenii o lățime de 24 m liniari, context în care lățimea terenului deținut de reclamant s-ar situat sub cea menționată în procesul verbal de punere în posesie.
Este de menționat și aspectul că prin raportul de expertiză, plecându-se de la singurul punct necontestat de părți, și în condițiile în care nu există urme vizibile de hotar între cele două proprietăți, expertul a remarcat că între pârâți și vecinul lor de la Nord există delimitare prin gardul vechi necontestat, pe o porțiunea în imediata proprietate între intravilan și extravilan, și că de asemenea între reclamant și vecinului de la Sud există delimitare prin gard vechi necontestat pe o porțiune în imediata vecinătate între extravilan și intravilan; că lățimea între aceste garduri totalizată este de 45,35 m liniari, fapt ce demonstrează că în teren nu se verifică lățimea de 24 m liniari menționată de pârâți, deoarece ar trebui să existe fizic în teren.
Depozițiile martorilor audiați în cauză nu converg spre dovedirea împrejurării că, gardul reconstruit de pârâți ar fi respectat vechiul amplasament, chiar martora Șoltea V., propusă de pârât susținând că nu cunoaște dacă gardul nou păstrează alimentul gardului vechi și respectiv nu știe care este situația reală, aceasta precizând că între proprietăți a existat inițial un gard edificat din scândură, pe când martorul B. C., susține că nu cunoaște dacă pârâtul ocupă din terenul reclamantului, iar susținerile acestui martor cu privire la amplasarea noului gard sunt echivoce.
Se apreciază astfel că, expertiza efectuată în cauză a stabilit situația terenului în litigiu și amplasamentul hotarului dintre proprietățile învecinate ale părților, raportându-se la actele de proprietate și la concludența acestora cu privire la dovedirea amplasamentului terenurilor proprietatea părților.
În baza art. 296 C procedură civilă, va fi respins astfel, apelul ca nefondat, iar apelantul ca parte căzută în pretenții, va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată în apel față de intimatul reclamant .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul pârât D. N., împotriva sentința civile nr. 3370/31.10.2012, pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. I. și intimata pârâtă D. V., ca nefondat.
Obligă apelantul pârât la 600 lei cheltuieli de judecată în apel față de intimatul reclamant .
Cu recurs în termen de 15 zile de comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red M.G./tehn EB
5 ex/ 12.03.2013
J f CP
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 574/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
