Contestaţie la executare. Decizia nr. 2518/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2518/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 8898/95/2013
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2518/2013
Ședința publică din 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător N. B.
Judecător A. E. S.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. B. F. împotriva deciziei civile nr. 2318 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010 în contradictoriu cu intimații Societatea C. E. Oltenia SA, S. L. Minerul Rovinari și B. C. și intimata terț poprit B. București, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. A. pentru revizuentul B. B. F. și pentru intimații S. L. Minerul Rovinari și B. C., în baza împuternicirilor avocațiale nr. 45 și 24 pe care le depune la dosarul cauzei și consilier juridic S. A. pentru intimata Societatea C. E. Oltenia SA, lipsă fiind intimata terț poprit B. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, consilier juridic S. A. pentru intimata Societatea C. E. Oltenia SA a depus la dosar întâmpinare, ce a fost înaintată apărătorului revizuentului care nu a solicitat termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Având în vedere precizarea doamnei avocat D. A., pentru revizuentul Biroul Executorului Judecătoresc B. F. și pentru intimatul S. L. Minerul Rovinari SA că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru observarea întâmpinării și precizarea reprezentanților părților prezenți în instanță că nu mai au alte cereri de formulat și acte de depus, s-a constat cererea de revizuire în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Avocat D. A., pentru revizuentul Biroul Executorului Judecătoresc B. F. și pentru intimatul S. L. Minerul Rovinari SA, a solicitat admiterea cererii de revizuire și în baza art.327 C.pr.civ.schimbarea deciziei pronunțate de instanța de recurs în sensul respingerii recursului promovat de . SA. A menționat că instanța de recurs s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut, căci prin motivele invocate în cererea de recurs intimata din cauza de față a înțeles să critice soluția instanței de fond în ceea ce privește existența obligației de plată a cheltuielilor de judecată, arătând că dispozițiile art.274 C.pr.civ.nu se aplică cererilor perimate, ideea de a solicita diminuarea cheltuielilor de judecată venind odată cu pronunțarea primei soluții prin care s-au diminuat cheltuielile de judecată din fața instanței de fond. S-au încălcat astfel dispozițiile art.303 C.pr.civ. căci acest motiv de recurs a fost invocat oral, cu depășirea termenului prevăzut de lege și practic instanța de recurs s-a pronunțat pe motivul de recurs legat de greșita aplicare a art.274 C.pr.civ.fără a fi fost investită în acest sens, iar dispozițiile art.3041 C.pr.civ.nu permite analizarea de către instanța de recurs a unor motive care nu au fost invocate. De asemenea, procedând la diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată fără a pune în discuția părților acest motiv de recurs au fost încălcate principiul egalității armelor și principiul dreptului la apărare.
Consilier juridic S. A., pentru intimata . SA, a solicitat respingerea cererii de revizuire pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, precizând că art.274 C.pr.civ. permite instanței să cenzureze cheltuielile de judecată, iar art.3041 C.pr.civ.să analizeze cauza sub toate aspectele..
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub numărul_/318/2010, contestatorul Societatea C. E. Oltenia SA a formulat contestație la executare împotriva executării silite a sentinței civile nr. 1513/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, executare ce face obiectul dosarului de executare 1792/E/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F., la solicitarea Sidicatul L. Minerul EMC Rovinari Pinoasa, alături de membrul de sindicat B. C., solicitând să se dispună constatarea nulității urmăririi silite întrucât sentința ce face obiectul executării silite a fost dusă la îndeplinire de către societatea contestatoare, anularea procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc prin care stabilește cheltuieli de executare în procent de 50% din total sumei executate silit, în subsidiar, reducerea cheltuielilor de executare raportat la tarifele care trebuiau să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare conform art. 403 alin. 1 C.pr.civ.
Prin cererea completatoare și precizatoare depusă la dosarul cauzei contestatoarea a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sidicatul L. Minerul EMC Rovinari Pinoasa de a formula cererea de executare silită în temeiul căreia a fost pornită executarea silită contestată, excepția de nulitate a raportului de expertiză întocmit de expert D. I. iar în situația admiterii contestației la executare, chiar și în parte, s-a solicitat restabilirea situației anterioare executării silite prin întoarcerea executării conform art. 4041 și 4042 Cod de procedură civilă.
În cauză intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 6858 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2010 a fost admisă excepția perimării.
S-a constatat perimată contestația la executare silită formulată de contestatorul Societatea C. E. Oltenia SA, împotriva intimaților S. L. „Minerul” Rovinari Pinoasa,B., B. B. F. și în contradictoriu cu terțul poprit Banca Comercială Română.
A fost obligată contestatoarea Societatea C. E. Oltenia SA să plătească intimatului B.E.J. B. F. suma de 248 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că litigiul a fost suspendat la data de 30.11.2011 potrivit art. 183 C.pr.civ. iar prin ordonanța din 06.06.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc B. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C.pen., disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J., față de numitele B. E. și D. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C.pen.
Prin rezoluția din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitele B. E. și D. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C.pen. iar împotriva acestei rezoluți nu s-a formulat plângere conform art. 278 ind. 1 C.pr.pen.
S-a arătat că potrivit art. 248 C.pr.civ. „ orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.pr.civ. perimarea se poate constata și din oficiu”și constatând că de la data soluționrării cauzei penale prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, instanța, în baza art. 248 și următoarele C.pr.civ., a constatat perimată acțiunea de față.
În consecință, în baza art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat contestatorul să plătească intimatului B. B. F. suma de 248 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, deoarece sancțiunea perimării se răsfrânge și asupra obligației suportării cheltuielilor de judecată în sensul că acestea vor fi suportate de către contestator, parte care a formulat cererea și care ulterior s-a perimat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Societatea C. E. Oltenia SA, criticând-o în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată. A susținut recurenta că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală sub acest aspect, apreciind că în realitate se va ajunge la o dublă încasare a sumelor de bani, sume care au fost deja executate silit. A arătat că factura fiscală nu demonstrează primirea onorariului de avocat ce constituie cheltuielile de judecată acordate, ci doar convenția părților, obligația de plată în urma acceptării la plată a documentului fiscal și factura nu a fost semnată și acceptată la plată. A invocat hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată în cauza S. și P. contra României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că jurisprudența instanței europene a stabilit că trebuie demonstrate cheltuielile făcute.
Evocând prevederile art.274 alin.1 C.p.civ. de la 1865 aplicabil în speță, recurentul afirmă că pentru a fi incident acest text legal este necesar să aibă loc o judecată asupra fondului, deoarece legea nu reglementează în cadrul perimării și cheltuieli de judecată. În alte cuvinte, arată recurentul că partea nu poate fi „căzută în pretenții” dacă nu s-a soluționat pe fond pricina.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 alin.1 pct.9 C.p.civ. 1865.
În dovedirea motivelor de recurs, au fost depuse hotărârea din 28.09.2004 a Curții Europene a Drepturilor Omului, decizia nr.703/2008 a Curții de Apel Bacău și decizia civilă nr.1653/2012 a Tribunalului Gorj cu titlu de practică judiciară.
Intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F., S. L. Minerul EMC Rovinari Pinoasa au depus întâmpinare prin mandatar avocat, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că față de complexitatea cauzei, de faptul contestării de către recurent a însăși formei de organizare a profesiei executorului judecătoresc, între parte și avocat s-a încheiat un contract nou de asistență juridică având ca obiect reprezentarea în fața instanței de judecată și depunerea copiilor conforme cu originalul de pe dosarele de executare. O soluție de neacordare a cheltuielilor de judecată ar conduce la încălcarea art.6 pct.1 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană. Astfel, instanța nu poate încălca dreptul de proprietate al părții asupra cheltuielilor de judecată, iar convenția de asistență juridică s-a stabilit între părți cu respectarea art.132 din Statutul profesiei de avocat. A apreciat că onorariul convenit cu partea ale cărei interese judiciare le reprezintă nu este unul exagerat, chiar dacă a sfătuit-o să nu repună cauza pe rol pentru a interveni sancțiunea perimării, iar dispoziția art.274 alin.3 C.p.civ. 1865 este una de prevenire a abuzului de drept, ceea ce nu se verifică în speță.
Relativ la neaplicarea art.274 C.p.civ.1865 a mai susținut că întreaga practică judiciară și doctrina juridică sunt în sensul că și în situația intervenirii perimării se acordă cheltuieli de judecată. Pe de altă parte, s-a arătat că onorariul de avocat s-a stabilit cu partea anterior intervenirii sancțiunii amintite, în anul 2010. O altă apărare este aceea că factura fiscală este însoțită de chitanța emisă pentru primirea efectivă a onorariului. De asemenea, față de practica invocată de recurent raportat la decizia civilă nr.1635/2012 a Tribunalului Gorj, intimații au susținut că această soluție a fost pronunțată în 1% din dosarele pe rolul instanței, dar speța de față este diferită față de cea din hotărârea indicată, întrucât anterior s-a avut în vedere lipsa unei chitanțe de achitare a onorariului, pe când în prezenta cauză este depusă chitanța doveditoare. În fine, s-a menționat un număr de dosare pe rolul aceleiași instanțe în care soluția a fost de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 2318 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010 a fost admis recursul declarat de recurenta contestatoare . SA, împotriva sentinței civile nr. 6858 din 08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2010 și a fost modificată sentința în parte în sensul că, în baza art. 274 alin. 3 C.pr.civ. 1865 a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul B. B. F., în loc de 248 lei.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că potrivit art. 274 alin.1 C.p.civ, care reprezintă dreptul comun în materia cheltuielilor de judecată, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată” și nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că doar o pricină judecată în fond poate genera cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, nu doar când se respinge acțiunea reclamantului pârâtul poate obține la cererea sa cheltuieli de judecată, fiind suficientă pentru stabilirea culpei procesuale și atitudinea pasivă a părții care a generat un proces civil, dar l-a lăsat în nelucrare, partea adversă efectuând anumite cheltuieli. Este și cazul în speță, când contestatorul a promovat contestația la executare, au fost acordate termene de judecată până la suspendarea procesului din vina inclusiv a acestuia, iar intimatul a angajat anumite cheltuieli neavând cum să anticipeze lipsa de diligență a contestatorului în susținerea propriei acțiuni civile. S-a mai consemnat că această soluție, așa cum arată și intimații în întâmpinare, este consacrată în practica judecătorească și doctrina juridică.
Relativ la susținerea recurentului că factura fiscală nu dovedește decât o convenție de plată a cocontractanților, inclusiv în cadrul convenției de asistență juridică, instanța de control judiciar a reținut că de principiu această afirmație este corectă, însă în speță aceasta este însoțită de chitanța emisă în probarea plății efective a onorariului de avocat, încât s-a dovedit că obligația asumată prin contract a fost îndeplinită.
În ceea ce privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Tribunalului Gorj invocate de recurent, s-a arătat că în speța de față situația de fapt este diferită. Astfel, dacă în decizia civilă nr.1653/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj partea depusese doar factura fiscală cu titlu de dovadă a onorariului convenit de cocontractanți, motiv pentru care s-a apreciat de instanța judecătorească în sensul lipsei dovezii plății efective, a executării obligației de plată a unui onorariu, în cauza de față partea a demonstrat că a făcut o astfel de plată prin emiterea unei chitanțe liberatorii aferentă facturii analizate. Or, o astfel de stare de fapt concordă și cu cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărâri precum cea dată în cauza S. și P. contra României.
S-a concluzionat că instanța de fond a apreciat corect asupra aplicării dispozițiilor art.274 alin.1 C.p.civ. 1865, însă instanța de control judiciar a constatat că era necesar a se aprecia cuantumul onorariului de avocat prin prisma criteriilor reglementate de alineatul al treilea al aceluiași text legal.
Astfel, potrivit art.274 alin.3 C.p.civ. 1865, „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”. Instanța de recurs a constatat că într-un număr mare de dosare având același obiect, situație învederată chiar de intimați în întâmpinare, mandatarul avocat al intimaților a depus întâmpinare cu același conținut, respectiv cerere de constatare a perimării cererii de chemare în judecată identică în toate cauzele, ceea ce subliniază că munca avocatului, de creație intelectuală, nu a fost una care a presupus un efort ridicat care să justifice același cuantum al onorariului în fiecare dosar. Modul de lucru se verifică inclusiv în calea de atac, unde întâmpinarea depusă de aceiași intimați prin același mandatar convențional are conținut identic în dosarele pe rolul aceleiași instanțe de judecată. Mai mult, observă instanța de recurs că mandatarul nici nu a indicat distinct numele unuia dintre intimați, anume pe cel al salariatului unității contestatoare, rezumându-se a face trimitere la contestația la executare pentru a fi identificat, lucru ce subliniază faptul că munca de creație a avocatului părții a avut loc o singură dată, fiind doar multiplicate actele procesuale întocmite în mai multe cauze.
Totodată, a reținut instanța că din însăși întâmpinarea depusă în recurs rezultă precizarea intimaților că munca avocatului ales a constat în reprezentare înaintea instanței și depunerea copiilor conforme de actele din dosarele de executare silită.
În aceste condiții, fără a interveni în convenția de asistență juridică, respectiv în executarea obligațiilor asumate reciproc, care convenție are la bază principiul autonomiei de voință a cocontractanților, instanța de judecată a constatat că partea căzută în pretenții nu poate fi obligată la întreaga sumă plătită de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. F. cu titlu de onorariu avocat, întrucât este prea mare în raport cu munca efectiv depusă de mandatarul avocat al părții potrivit cu cele mai sus arătate.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea art.274 alin.3 C.p.civ. 1865, instanța de control judiciar, raportat la motivul de recurs invocat, dar și la art.3041 C.p.civ, în temeiul art.312 alin.1 C.p.civ. a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat contestatoarea la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată în loc de 248 lei către intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. F..
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Biroul Executorului Judecătoresc B. F., prin care a solicitat în temeiul dispozițiilor art.327 C.pr.civ. admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii recursului declarat de Societatea C. E. Oltenia SA și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului.
În motivare, a arătat că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a dat mai mult de cât s-a cerut. Astfel, în concret s-a invocat că prin motivele de recurs depuse în termenul legal la dosarul clauzei nu s-a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată și nu s-a criticat cuantumul acordat de instanța de fond, criticându-se doar că acele cheltuieli nu trebuiau să fie acordate în raport de art.274 C.pr.civ, iar orice motiv nou de recurs invocat în plus de recurenți față de cele invocate prin cererea de recurs încalcă prevederile art.303 alin.1 C.pr.civ, instanța nefiind ținută a le examina potrivit art.306 C.pr.civ. S-a mai menționat că un nou motiv de recurs prin care s-ar fi solicitat reducerea cuantumul cheltuielilor pronunțate la fond nu s-ar încadra în motivele de ordine publică, iar instanța de recurs a admis în mod greșit recursul, reducând cuantumul cheltuielilor de judecată, deși nimeni nu i-a cerut acest lucru, un asemenea motiv nefiind pus nici măcar în discuția părților, încălcând astfel principiul contradictorialității, principiul egalității armelor și principiul oralității.
Analizând cererea de față, tribunalul reține că se solicită revizuirea deciziei pronunțată de instanța de recurs pentru motivul prevăzut de art.322 pct.2 Cod procedură civilă, și anume acela că instanța de recurs, atunci când evocă fondul, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu sau cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut, urmând să verifice incidența în speța de față a acestui motiv de revizuire.
Astfel, prin sentința civilă nr.6858/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2010 s-a constatat perimată contestația la executare formulată în contradictoriu cu revizuenta din cauza de față, fiind obligată contestatoarea Societatea C. E. Oltenia SA să plătească revizuentului suma de 248 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe s-a promovat recurs de către contestatoarea obligată la plata cheltuielilor de judecată, criticându-se soluția în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, arătându-se că soluția reprezintă rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă. În motivele de recurs s-a arătat că aceste cheltuieli de judecată nu au fost dovedite, nu sunt justificate, iar cheltuielile trebuie să fie rezultatul unei judecăți în fond a cauzei, iar instanța trebuie să verifice mai întâi dacă acestea au fost cu adevărat suportate.
Prin decizia a cărei revizuire se cere a fost admis recursul declarat de recurenta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA, fiind modificată sentința instanței de fond în sensul diminuării cheltuielilor de judecată stabilite de către judecătorie de la 248 lei la 150 lei, reținându-se că suma stabilită de către tribunal reflectă complexitatea cauzei, munca prestată de apărătorul ales și actele de procedură îndeplinite de acesta din urmă, în aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Nu se poate astfel vorbi despre pronunțarea instanței de recurs asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau că s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece singura critică realizată de către recurenta contestatoare și analizată de către instanța de recurs a vizat tocmai acordarea acestor cheltuieli de judecată, iar verificând aceste critici instanța de recurs a apreciat că în mod corect instanța de fond a realizat aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă la o speță soluționată pe excepția perimării, însă a apreciat doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, admițând practic recursul promovat în ceea ce privește exclusiv valoarea cheltuielilor de judecată.
Nu se poate susține că recurenta contestatoare nu a formulat o critică în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, în condițiile în care aceasta a contestat însăși posibilitatea acordării acestor cheltuieli de judecată, iar instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivului de recurs vizând aplicarea greșită a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
În consecință, tribunalul apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, deoarece prin decizia contestată instanța s-a pronunțat exclusiv în limitele cadrului procesual realizat de recurenta contestatoare Societatea C. E. Oltenia SA, astfel încât cererea de revizuire promovată pentru acest motiv apare ca fiind neîntemeiată.
Instanța de revizuire nu va mai verifica și celelalte aspecte legate de aplicarea dispozițiilor art.303 și art.306 Cod procedură civilă în ceea ce privește motivarea recursului invocate în prezenta cerere de revizuire deoarece, după cum s-a arătat, a apreciat că instanța de recurs s-a pronunțat în limitele cadrului procesual stabilit prin cererea de recurs și nu prin motivele orale exprimate de recurenta contestatoare în fața instanței de recurs.
Față de considerentele expuse ,văzând dispozițiile art 322 Cod procedură civilă urmează a fi respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. B. F. împotriva deciziei civile nr. 2318 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. B. F. împotriva deciziei civile nr. 2318 din 26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010 în contradictoriu cu intimații Societatea C. E. Oltenia SA, S. L. Minerul Rovinari și B. C. și intimata terț poprit B. București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Decembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, N. B. | Judecător, A. E. S. |
Grefier, E. C. |
Red.A.S./Tehnored. PL
Jud. recurs: VN, MT, GR
2ex/ 08 ianuarie 2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2253/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 647/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
