Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-03-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 15618/318/2010
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 391
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător A. S. S.
Judecător V. N.
Grefier L. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta contestatoare . SA, împotriva sentinței civile nr.9554/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S. A. pentru recurenta contestatoare . SA, lipsă fiind intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F., Ș. I., S. L. Minerul Rovinari și intimata terț poprit B. C. Română SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic S. A. pentru recurenta contestatoare . SA a depus la dosar împuternicirea de reprezentare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și acte de depus s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Consilier juridic S. A., pentru recurenta contestatoare . SA, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimați, iar în subsidiar a solicitat, în conformitate cu art.274 alin.3 din Codul de procedură civilă, cenzurarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 248 lei, întrucât speța de față prezintă o complexitate redusă, deoarece munca depusă de avocat a fost pentru un singur dosar, celelalte fiind similare, sens în care a depus la dosar și concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, contestatoarea . SA, în prezent succesoarea acesteia fiind Societatea C. E. Oltenia SA a formulat contestație la executare împotriva executării silite a sentinței civile nr.1557/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, executare ce face obiectul dosarului de executare nr.1578/E/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F., la solicitarea Sindicatului L. Minerul Rovinari, alături de membrul de sindicat Ș. I., solicitând să se dispună constatarea nulității urmăririi silite întrucât sentința ce face obiectul executării silite a fost dusă la îndeplinire de către societatea contestatoare, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare conform art.403 alin.1 C.pr.civ., anularea procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în procent de 50% din totalul sumei executate silit, iar în subsidiar reducerea cheltuielilor de executare raportat la tarifele care trebuiau să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc.
Prin cererea completatoare și precizatoare depusă la dosarul cauzei contestatoarea a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind suspendarea executării și a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția de nulitate a raportului de expertiză întocmit de expert D. I., iar în situația admiterii contestației la executare, chiar și în parte, a solicitat restabilirea situației anterioare executării silite prin întoarcerea executării conform art.4041 și 4042 Cod de procedură civilă.
În cauză intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.9554/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ s-a constatat perimată contestația la executare silită formulată de către contestatoarea . SA, în prezent succesoarea acesteia fiind Societatea C. E. Oltenia SA, în contradictoriu cu intimații S. L. Minerul Rovinari, Biroul Executorului Judecătoresc B. F., Ș. I. și terțul poprit B. C. Română SA.
A fost admisă cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata B. B. F. și obligată contestatoarea la 248 lei cheltuieli de judecată către această intimată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că litigiul a fost suspendat la data de 02.12.2010, potrivit art.183 C.proc.civilă, iar prin ordonanța din 06.06.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc B. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246, art.289 și art.291 C.pen., disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. față de numitele B. E. și D. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246, art. 289 și art. 291 C.pen.
Prin rezoluția din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitele B. E. și D. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C.penal și nu s-a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, conform art.2781 C.proc.pen.
Potrivit art. 248 C.proc.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar, potrivit dispozițiilor art. 252 C.proc.civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data soluționării cauzei penale (29.05.2012) prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an, nemaifiind îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, instanța, în baza art.248 și următoarele C.proc.civilă, s-a constatat perimată acțiunea de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata . SA, criticând-o în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată.
Susține recurenta că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală sub acest aspect, apreciind că în realitate se va ajunge la o dublă încasare a sumelor de bani, sume care au fost deja executate silit.
Arată că factura fiscală nu demonstrează primirea onorariului de avocat ce constituie cheltuielile de judecată acordate, ci doar convenția părților, obligația de plată în urma acceptării la plată a documentului fiscal. Or, factura nu a fost semnată și acceptată la plată.
Invocă hotărârea din 28 septembrie 2004 pronunțată în cauza S. și P. contra României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că jurisprudența instanței europene a stabilit că trebuie demonstrate cheltuielile făcute.
Evocând prevederile art.274 alin.1 C.p.civ. de la 1865, aplicabil în speță, recurentul afirmă că pentru a fi incident acest text legal este necesar să aibă loc o judecată asupra fondului, deoarece legea nu reglementează în cadrul perimării și cheltuieli de judecată. În alte cuvinte, arată recurentul că partea nu poate fi „căzută în pretenții” dacă nu s-a soluționat pe fond pricina.
În subsidiar, a solicitat să se facă aplicarea art. 274 alin.3 C.p.civ. 1865, în sensul de a se reduce cuantumul cheltuielilor de judecată întrucât speța prezintă o complexitate redusă, munca depusă de avocat fiind realizată pentru un singur dosar, pentru celelalte fiind folosită metoda multiplicării.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 alin.1 pct. 9 C.p.civ. 1865.
În dovedirea motivelor de recurs, au fost depuse hotărârea din 28.09.2004 a CEDO, amintită mai sus, decizia nr.703/2008 a Curții de Apel Bacău, decizia civilă nr.1653/2012 a Tribunalului Gorj, cu titlu de practică judiciară.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recurenta a depus concluzii scrise.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
În esență, motivul de recurs invocat de recurentă este cel reglementat de art.304 alin.1 pct.9 C.p.civ.1865, și anume aplicarea greșită a legii sau încălcarea ei. Ca și argumente ale acestui caz de nelegalitate, s-au invocat neaplicarea art. 274 C.p.civ.1865 în situația în care s-a perimat cererea de chemare în judecată, respectiv că, în speță, cheltuielile de judecată au fost deja recuperate în cadrul executării silite, ceea ce ar însemna o nouă plată cu același titlu.
Instanța de control judiciar, dat fiind faptul că atunci când nu este reglementată și calea de atac a apelului se examinează cauza sub toate aspectele, în condițiile art.3041 C.p.civ., va proceda în continuare la analizarea atât a motivului de nelegalitate invocat, dar și în raport de dispozițiile acestui din urmă text legal.
Potrivit art.274 alin.1 C.p.civ., care reprezintă dreptul comun în materia cheltuielilor de judecată, „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că doar o pricină judecată în fond poate genera cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, nu doar când se respinge acțiunea reclamantului pârâtul poate obține la cererea sa cheltuieli de judecată. Este suficient pentru stabilirea culpei procesuale și atitudinea pasivă a părții care a generat un proces civil, dar l-a lăsat în nelucrare, partea adversă efectuând anumite cheltuieli. Este și cazul în speță. Contestatorul a promovat contestația la executare, au fost acordate termene de judecată până la suspendarea procesului din vina inclusiv a acestuia, iar intimatul a angajat anumite cheltuieli neavând cum să anticipeze lipsa de diligență a contestatorului în susținerea propriei acțiuni civile.
Această soluție este consacrată în practica judecătorească și doctrina juridică.
Relativ la susținerea recurentului că factura fiscală nu dovedește decât o convenție de plată a cocontractanților, inclusiv în cadrul convenției de asistență juridică, instanța de control judiciar reține că de principiu această afirmație este corectă, însă în speță aceasta este însoțită de chitanța emisă în probarea plății efective a onorariului de avocat, încât s-a dovedit că obligația asumată prin contract a fost îndeplinită.
În ceea ce privește jurisprudența CEDO și a Tribunalului Gorj invocate de recurent, se reține că în speța de față situația de fapt este diferită. Astfel, dacă în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1653/2012 partea depusese doar factura fiscală cu titlu de dovadă a onorariului convenit de cocontractanți, motiv pentru care s-a apreciat de instanța judecătorească în sensul lipsei dovezii plății efective, a executării obligației de plată a unui onorariu, în cauza de față partea a demonstrat că a făcut o astfel de plată prin emiterea unei chitanțe aferentă facturii analizate. Or, o astfel de stare de fapt concordă și cu cele reținute de Curtea Europeană în hotărâri precum cea dată în cauza S. și P. contra României.
Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat corect asupra aplicării dispozițiilor art.274 alin.1 C.p.civ. 1865, însă instanța de control judiciar constată că era necesar a se aprecia cuantumul onorariului de avocat prin prisma criteriilor reglementate de alineatul al treilea al aceluiași text legal, ceea ce constituie, de altfel, și motiv de recurs în cauză.
Potrivit art.274 alin.3 C.p.civ. 1865, „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților(…), ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Instanța de recurs constată că într-un număr mare de dosare având același obiect, mandatarul avocat al intimaților a depus întâmpinare cu același conținut, respectiv cerere de constatare a perimării cererii de chemare în judecată identică în toate cauzele, ceea ce subliniază că munca avocatului, de creație intelectuală, nu a fost una care a presupus un efort ridicat care să justifice același cuantum al onorariului în fiecare dosar. Mai mult, observă instanța de recurs că mandatarul avocat nici nu a indicat distinct numele unuia dintre intimați, anume pe cel al salariatului unității contestatoare, rezumându-se a face trimitere la contestația la executare (act procesual întocmit de partea adversă) pentru a fi identificat, lucru ce subliniază faptul că munca de creație a avocatului părții a avut loc o singură dată, fiind doar multiplicate actele procesuale întocmite ce au fost depuse în mai multe cauze.
Totodată, efectiv munca avocatului ales a constat în reprezentarea înaintea instanței și depunerea copiilor conforme de pe actele din dosarele de executare silită.
În aceste condiții, fără a interveni în convenția de asistență juridică, respectiv în executarea obligațiilor asumate reciproc, care convenție are la bază principiul autonomiei de voință a cocontractanților, instanța de judecată constată că partea căzută în pretenții nu poate fi obligată la întreaga sumă plătită de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. F. cu titlu de onorariu avocat întrucât este prea mare în raport cu munca efectivă depusă de mandatarul avocat al părții potrivit celor mai sus arătate.
Instanța europeană însăși statuează că trebuie stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată prin prisma necesității, efectivității și rezonabilității acestora.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea art.274 alin.3 C.p.civ. 1865, instanța de control judiciar, raportat la motivul de recurs invocat, dar și la art. 3041 C.p.civ., în temeiul art. 312 alin.1 C.p.civ.1865 va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga contestatoarea la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată în loc de 248 lei către intimatul B. B. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta contestatoare . SA, împotriva sentinței civile nr. 9554/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința în sensul că, în baza art.274 alin.3 Cprciv. 1865, obligă contestatoarea la plata a 150 lei cheltuieli de judecată către intimatul B. B. F. în loc de 248 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. T. | Judecător, A. S. S. | Judecător, V. N. |
Grefier, L. P. |
Red. Jud.M.T./ten.E.C
Jud. fond O.C. P.
06 Martie 2014/3 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 818/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 963/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
