Obligaţie de a face. Decizia nr. 797/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 329/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 797/2014
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Judecător N. U.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă . SA, împotriva sentinței civile nr. 779 din 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. și intimatele pârâte M. M., S. D. Minieră Tg-J..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. I. pentru recurenta pârâtă . SA și pentru intimatele pârâte M. M., S. D. Minieră Tg-J. și procurator C. I. pentru intimatul reclamant C. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act de înscrisurile depuse la dosar de consilier juridic P. I., respectiv adresa nr. 9087 din 22.10.2010 a SNL Oltenia, adresa nr. 1420/2013 a . SA, adresa nr. 4653/2012 a aceleiași unități, adresa nr. 8338/27.03.2013, adresa nr. 591 din 29.08.2013 ale . SA, s-au pus în discuție.
Procurator C. I. pentru intimatul reclamant C. C. nu solicită termen pentru a studia actele.
În lipsa altor cereri s-a acordat cuvântul pe fond:
Consilier juridic P. I. pentru recurenta pârâtă . SA și pentru intimatele pârâte M. M., S. D. Minieră Tg-J., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea excepției calității procesuale pasive și în subsidiar respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. Pe fondul cererii a solicitat respingerea acesteia motivând că M. Horăști și-a încetat activitatea în anul 1999, nu a existat licență de exploatare, iar obligația privind refacerea solului aparține Ministerului de Resort potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2003.
Precizează că M. Horăști s-a închis potrivit HG 1846/2004, iar reclamantul a intrat în posesia terenului în anul 2000.
Procurator C. I. pentru intimatul reclamant C. C. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâtele . SA, D. Minieră Tg J. și M. M. și a solicitat să fie obligate pârâtele să efectueze lucrările necesare redării în circuitul agricol a unei suprafețe de teren de 7070 m.p. sau, dacă acest lucru nu este posibil, să fie abilitat reclamantul să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 779 din 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și excepția prescripției extinctive, excepții invocate de pârâtele . SA, S. D. Minieră Tg J. și M. M..
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâtele Societatea C. E. Oltenia SA, S. D. Minieră Tg J. și M. M..
Au fost obligate pârâtele să efectueze lucrările necesare redării în circuitul agricol a terenului de 7070 m.p. situat în tarlaua 64, . proprietate_ din 10.02.2000, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză de expert Țârvuloiu D. C..
S-a respins capătul de cerere privind abilitarea reclamantului la efectuarea lucrărilor de redare în circuitul agricol pe cheltuiala pârâtelor în cazul în care se refuză executarea obligației de către pârâte.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 2800 lei reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat și onorariu experți.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor, că, părțile au mai purtat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului_, dosar atașat prezentei cauze și în acest dosar a fost invocată, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor, iar prin sentința civilă 2752 din 5.11.2012 a fost respinsă excepția, iar sentința civilă 2752 a intrat în puterea de lucru judecat prin decizia 447 din 20.02.2013.
Că, în cuprinsul sentinței civile 2752 s-a reținut că, potrivit art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 închiderea minelor și refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite anterior intrării în vigoare a Legii 85/2003 și care nu fac obiectul unor licențe se vor face de către ministerul de resort, cu fonduri bugetare, prin direcțiile de specialitate, iar în cazul Minei Horăști activitatea s-a desfășurat în temeiul unei licențe de exploatare.
Că, în decizia 447 din 20.02.2013 s-a menționat că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost soluționată corect, iar obligația de ecologizare aparține titularului licenței.
Că, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală ce corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 cod civil din 1864 (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți fără posibilitatea de a statua diferit.
Că, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis și această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești.
Că, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 Cod civil din 1864, prezumția are caracter absolut înseamnă că, atât părțile cât și instanța de judecată nu pot folosi cererea de chemare în judecată pentru a pretinde stabilirea contrariului față de sentința civilă anterioară.
Că, ținând cont de aplicabilitatea prezumției autorității de lucru judecat și având în vedere mențiunile din sentința civilă nr. 2752 din 5.11.2012, stată în dosarul_ precum și faptul că este vorba despre un teren situat în prelungirea terenurilor avute în vedere în dosarul_, instanța apreciază că s-a stabilit existența calității procesuale pasive a pârâtelor.
Că, această prezumție a autorității de lucru judecat acționează în mod egal atât față de reclamant cât și față de pârâte, situație în care instanța nu a reținut susținerile pârâtelor, susțineri potrivit cărora există mai multe hotărâri judecătorești ce stabilesc inexistența calității procesuale pasive, întrucât aceste hotărâri judecătorești, depuse la dosar de pârâte, nu sunt rezultatul unor litigii purtate între reclamantul din prezenta cauză și pârâte, așa cum este cazul dosarului_ .
Cu privire la excepția prescripției instanța a reținut că, potrivit probelor administrate, degradările terenului au început în urmă cu aproximativ 5 ani dar nu a fost vorba despre o degradare instantanee ci despre degradări care s-au perpetuat și s-au accentuat în timp, degradarea fiind una permanentă și de actualitate astfel că cererea reclamantului depusă la data de 4.02.2013 respectă termenul de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958, act normativ aplicabil în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. 4 Cod civil.
În acest sens s-au reținut declarațiile martorilor audiați în cauză și concluziile raportului de expertiză specialitatea geologie și îmbunătățiri funciare.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut mai întâi că, reclamantul a solicitat atât obligarea pârâtelor la efectuarea lucrărilor de redare în circuitul agricol cât și la abilitarea sa să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor dacă pârâtele nu-și îndeplinesc obligațiile și că, dezlegarea fondului cauzei presupune analiza separată a celor două capete de cerere.
Că, dezlegarea pricinii de față, prin raportare la situația de fapt expusă mai sus presupune și stabilirea normelor legale aplicabile.
Instanța a apreciat că trebuie să se aibă în vedere dispozițiile art. 103 din Legea 71/2011, text de lege potrivit căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea civilă delictuală, este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite, însă modurile de stingere a obligațiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispozițiilor Codului civil, așa cum stabilește art. 118 din Legea 71/2011.
Instanța a verificat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 998 – 999 din Codul civil din 1864 dar și a dispozițiilor art. 1349 și următoarele din Codul civil.
Că, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispozițiile art. 998 și 999 din Codul civil din 1864 care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale.
Că, din cuprinsul celor două articole rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenție, neglijență ori imprudență.
Că, pentru dezlegarea pricinii de față se impune analiza existenței celor patru condiții generale ale răspunderii, condiții cumulative și din probatoriul administrat în prezenta cauză rezultă, fără putință de tăgadă, existența unui prejudiciu, constând în efectul negativ suferit de reclamant ca urmare a faptelor pârâtelor. Acest prejudiciu nu a fost reparat încă.
Că, efectul negativ suferit de reclamant constă în imposibilitatea acestuia de a folosi, potrivit categoriei de folosință, terenul în suprafață de 7070 m.p. situat în tarlaua 64, . ca atare în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul topograf.
Cu privire la întinderea prejudiciului instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor 1385 alin. 1 Cod civil, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel și art. 1382 Cod civil stabilește principiul răspunderii solidare arătând explicit faptul că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la repararea pagubei.
Că, în măsura în care este posibilă și prezintă interes pentru cel prejudiciat, repararea în natură a prejudiciului, prin restabilirea situației anterioare are prioritate față de repararea prin echivalent și întotdeauna prejudiciul se repară în integralitatea sa indiferent de forma de vinovăție în cauză neputându-se reține o culpă concurentă a reclamantului, culpă care să afecteze întinderea despăgubirilor.
Instanța a apreciat că, se poate reține în sarcina pârâtelor o faptă ilicită în sensul dispozițiilor art. 998 C.civ. din 1864, activitatea desfășurată de acestea încălcând dreptul subiectiv al reclamantului.
Că, activitățile miniere desfășurate de pârâte, manifestări exterioare a acestor persoane juridice, au introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv și s-au adus prejudicii unui drept subiectiv.
Că, din cuprinsul raportului de expertiză în îmbunătățiri funciare rezultă că, terenul situat în tarlaua 64, ., prezintă alunecări, iar ca urmare, este greu să se folosească potrivit categoriei de folosință și de asemenea, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfășurată de pârâte a provocat prejudiciul menționat mai sus și care constă în imposibilitatea reclamantului de a folosi, potrivit destinației, imobilul teren ce-i aparține.
Că, raportul de cauzalitate rezultă din cuprinsul raportului de expertiză geologică întocmit în cauză. Este de menționat și faptul că, rapoartele de expertiză în specialitatea îmbunătățiri funciare și geologie se coroborează cu raportul de expertiză topografic care, identificând terenul reclamantului arată că acest teren a fost identificat în mod corect de expertul în îmbunătățiri funciare.
Cu privire la existența vinovăției s-a apreciat de instanță că acțiunile pârâtelor sunt imputabile acestora.
Că, referitor la această condiție a răspunderii civile delictuale s-a mai reținut de instanță aplicabilitatea dispozițiilor OUG 195/2005 care completează în materie dispozițiile art. 998 – 999 C.civ. din 1864 și astfel, potrivit dispozițiilor art. 95 din această lege răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Că, art. 68 din același act normativ stabilește în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfășoară activități pe terenuri obligația de a evita, de a preveni și de a repara deteriorările aduse calității mediului geologic.
Instanța a apreciat că repararea prejudiciului creat reclamantului se poate realiza prin redarea în circuitul agricol a terenului de 7070 m.p. și așa fiind, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat în solidar pârâtele să redea în circuitul agricol suprafața de 7070 m.p. situată în tarlaua 64, . proprietate_ din 10.02.2000.
Cu privire la ce del doilea capăt de cerere instanța a reținut mai întâi că, reclamantul solicită abilitarea sa la redarea în circuitul agricol a suprafeței de 7070 m.p. în cazul în care pârâtele nu-și vor executa obligația.
Că, potrivit art. 52 din Legea 85 din 18 martie 2003, inițiativa de încetare a activității unei mine sau cariere aparține titularului licenței de exploatare, care prezintă autorității competente o cerere însoțită de planul de încetare a activității actualizat,iar în programul tehnic de dezafectare sau conservare a exploatării, se va include și programul de monitorizare a factorilor de mediu postînchidere, în cazul companiilor și societăților naționale miniere, programul urmând a fi aprobat în prealabil de ministerul de resort după emiterea autorizației de gospodărire a apelor și a autorizației de mediu pentru închiderea minei sau a carierei respective conform procedurii de dezafectare și de eliberare a terenului.
Că, art. 53 din același act normativ stabilește că, responsabilitatea urmăririi obligațiilor rezultate din planul de încetare a activității minei sau a carierei aparține autorității competente, iar pentru companiile și societățile naționale miniere această urmărire se va face împreună cu ministerul de resort și același text de lege menționează că punerea în aplicare a programului de monitorizare a factorilor de mediu postînchidere se va face de către titular, cu fonduri proprii iar pentru companiile și societățile naționale miniere monitorizarea factorilor de mediu post închidere se va face de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.
Că, potrivit art. 55 din Legea 85/2003 stabilește, printre atribuțiile Agenției Naționale pentru Resurse Minerale și avizarea documentațiilor privind executarea activităților miniere, precum și documentațiile de încetare a activităților miniere, numai cu prevederea și aprobarea, conform legii, a măsurilor de protecție a mediului și de reconstrucție ecologică.
Că, potrivit art. 56 din același act normativ stabilește că ministerul de resort asigură desfășurarea activităților miniere conform legii minelor fiind ordonator principal de credite pentru alocațiile bugetare pentru retehnologizare-dezvoltare, programe de prospecțiune, după cum sunt prevăzute în planul anual geologic, cercetare tehnologică, protecția și refacerea mediului, restructurare, conservarea/închiderea minelor sau a carierelor. Același minister avizează, împreună cu autoritatea competentă în domeniul protecției mediului, normative de protecție a mediului specifice activității miniere și avizează studiile de fezabilitate și planurile de dezvoltare a companiilor și societăților naționale miniere, precum și încetarea definitivă sau temporară a activităților de exploatare.
Că prin HG 1846/2004 cheltuielile pentru conservarea, închiderea definitivă a minelor și carierelor, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu postînchidere, se suportă de către bugetul ministerului Economiei (art. 4 alin. 1). Art. 4 alin. 3 din același act normativ stabilește că, toate cheltuielile se vor evidenția în contabilitate, în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, și ale reglementărilor contabile aplicabile. Astfel, persoanele juridice prevăzute la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 82/1991, vor aplica Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 94/2001, cu modificările ulterioare, iar persoanele juridice prevăzute la art. 26 alin. 4 și 6 din Legea nr. 82/1991, vor aplica prevederile Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 306/2002.
Că, potrivit art. 82 din Legea 18/1991 stabilește că, terenurile care prin degradare și poluare și-au pierdut, total sau parțial, capacitatea de producție pentru culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetre de ameliorare, iar alineatul 2 al aceluiași articol stabilește că, grupele de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare se stabilesc de Ministerul Agriculturii și Alimentației și de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, la propunerile ce au la bază situațiile înaintate de comune, orașe și municipii. Conform art. 82 alin. 3 din același act normativ delimitarea perimetrelor de ameliorare se face de către o comisie de specialiști, al cărei regulament de organizare și funcționare se aprobă de Ministerul Agriculturii și Alimentației și de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului iar documentațiile întocmite se avizează de organele județene agricole și silvice și de protecția mediului și se înaintează la Ministerul Agriculturii și Alimentației care, împreună cu ministerele și departamentele interesate, vor stabili programele de proiectare, finanțare și execuție.
Că, din economia acestor texte de lege rezultă că, operațiunea redării terenului afectat de lucrări miniere în circuitul agricol este finanțată de la bugetul de stat și presupune o procedură specială, reglementată expres și amănunțit, cu etape bine determinate, pe baza unei documentații avizate, întocmite de specialiști din cadrul instituțiilor menționate expres de lege, pentru zone extinse și prin urmare, nu poate fi admisă cererea reclamantului privind abilitarea sa la efectuarea lucrărilor de redare în circuitul agricol pe cheltuiala pârâtelor în cazul în care se refuză executarea obligației de către pârâte.
Instanța a constatat că, nu se încalcă dreptul la proprietate al reclamantului și nici dreptul la un proces echitabil, sub aspectul executării silite, întrucât, pe de o parte, reclamantul poate solicita contravaloarea lipsei de folosință a terenului și, pe de altă parte, în cazul unei executări silite acesta are la dispoziție art. 905 C.proc.civ., text de lege ce reglementează modalitatea de sancționare a debitorului care nu execută silit o obligație de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă . SA.
Recurenta critică sentința cu privire la soluționarea excepțiilor invocate, respectiv excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la fondul cauzei arată că obligația nu aparține recurentei, întrucât M. Leurda și M. Horăști nu au avut licențe de exploatare, iar titlul de proprietate emis reclamantului datează din anul 2000, iar la data punerii în posesie acesta avea cunoștință de starea terenului, putea să solicitate acordarea unui alt amplasament, întrucât terenul nu era în circuitul agricol.
Tribunalul analizând recursul declarat constată că acesta este fondat urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, casată sentința instanței de fond și trimisă cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Este fondată critica referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Instanța de fond a soluționat excepția invocată de pârâtă doar prin reținerea sentinței civile nr. 2752 din 05.11.2012 și nu a înlăturat în nici un fel motivele invocate de pârâtă în susținerea excepției.
Prin întâmpinarea depusă la fila 20 a cauzei de fond, dar și prin apărările ulterioare formulate în dosar pârâta susține că activitatea minieră a încetat anterior anului 2005 și potrivit dispozițiilor art. 52 din legea nr. 85/2003 refacerea mediului în cazul închiderii minelor anterior apariției acestei legii cade în sarcina Ministerului de Resort prin direcțiile de specialitate.
Prin adresa nr._ din 22.11.2013 depusă la fila 212 a cauzei pârâta susține că M. Horăști care a efectuat lucrări miniere în zonă nu a deținut licență de exploatare și și-a încetat activitatea la data de 01.03.1999, nemaifiind depusă documentația pentru obținerea licenței de exploatare.
Concluziilor scrise li se anexează HG 1846/2004 și anexele acesteia din care rezultă că la poziția 29 este înscrisă M. Horăști propusă spre închidere fiind consemnată ca și data încetării activității miniere anul 1999.
Din aceste înscrisuri rezultă în mod legal data încetări activități miniere ca fiind anul 1999.
Aceiași situație rezultă și din procesul verbal depus la fila 241.
Aceste probe administrate de pârâtă în susținerea lipsei calității procesuale, cât și invocarea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 85/2003 care tindeau să facă o dovadă contrară a ceea ce s-a reținut prin sentința al cărei efect pozitiv a fost reținut de instanța de fond nu au fost analizate de instanță.
Hotărârile ca mijloace de probă, respectiv prezumții legale se impun într-un litigiu dar cu precizarea că există posibilitatea să se facă dovada contrară acestor prezumții, ori pârâta a încercat să dovedească tocmai contrariul.
Instanța de control judiciar nu poate hotărî asupra excepției lipsei calității procesuale invocate, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia, cât și actele depuse nu au fost analizate de instanța de fond.
În legătură cu critica formulată se constată că instanța reține o motivare contradictorie cu privire la soluționarea celor două capete de cerere.
Astfel, cu privire la primul capăt de cerere se reține existența obligației în sarcina pârâtelor și acesta este admis, deci s-a reținut calitatea procesuală pasivă, iar cu privire la cel deal doilea capăt de cerere se reține existența obligației în sarcina Ministerului de Resort și existența altor obligați în sarcina altor entități prevăzute în dispoziții legale speciale care reglementează întreaga procedură privind operațiunea de redare a terenurilor afectate de lucrări miniere în circuitul agricol inclusiv sursele de finanțare, rezultând implicit că în această situație pârâta nu ar avea calitate.
În situația în care obligația ar fi existat în sarcina pârâtei este contrar a se reține existența procedurii speciale în sarcina altor entități cu privire la abilitarea reclamantului de a executa lucrările pe cheltuiala pârâtei.
Având în vedere că soluționarea corectă a excepției lipsei calității procesuale pasive este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 C. procedură civilă, este de prisos a fi cercetate celelalte motive de recurs invocate, respectiv excepția prescrierii dreptului la acțiune și criticile privind fondul cauzei, întrucât acestea depind de soluționarea excepției calități procesuale invocate.
Chiar critica asupra fondului cauzei urmează a fi soluționată în strânsă legătură cu prima excepție invocată.
Se invocă lipsa licenței de exploatare a Minei Horăști și în raport de aceasta și de dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea nr. 85/2003 depinde existența obligației în litigiu, cât și aplicarea dispozițiilor de drept material în speță.
Față de cele reținute instanța urmează a admite recursul, a casa sentința și a trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecări instanța va soluționa excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, analizând în primul rând motivele de fapt și de drept, cât și înscrisurile depuse în susținerea acesteia dar și în raport de prezumția legală reținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă . SA, împotriva sentinței civile nr. 779 din 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. și intimatele pârâte M. M., S. D. Minieră Tg-J..
Casează sentința si trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. | Judecător, N. U. |
Grefier, A. P. |
Red. N.Ș./Tehn. C.I.L
Jud. fond Ș. A.
3ex/18 Septembrie 2014
| ← Fond funciar. Hotărâre din 15-12-2014, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1373/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
