Revendicare imobiliară. Hotărâre din 11-12-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 18208/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1063/2014
Ședința publică de la 11 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător V. N.
Judecător M. A. C.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul V. D. împotriva sentinței civile nr. 5433/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria TG J. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanții G. N. și B. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât V. D., lipsind intimați reclamanți reprezentați de avocat G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care recurentul V. D., a depus la dosar concluzii scrise și în copii: procesul verbal din 24.10.2013 încheiat de B. T. Nicușor, anexa 3 la protocolul nr. 176/1994 privind amplasamentele SETTPPL Tg – J., adeverința nr. 3705/2001 eliberată de Primăria Comunei Tismana, chitanțe privind plata impozitului pe clădiri și terenuri, sentința civilă 7849/2007 a Judecătoria Tg - J., adresa nr. 4839/2002 a Primăriei Comunei Tismana.
Constatându-se că nu mai sunt formulate alte cereri s-a acordat cuvântul.
Recurentul V. D., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii sau casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare. A susținut recurentul că nu s-a ținut cont de actele sale de proprietate, respectiv certificat de moștenitor, partaj voluntar, sentința pronunțată în anul 2010, proces verbal de punere în posesie de către executorul judecătoresc, că în mod greșit s-a trecut că vecinătatea proprietăți sale este ., astfel de vecinătate fiind dincolo de proprietate persoanei cu care s-a judecat în grănițuire, sens în care prezintă o schiță a terenului realizată personal. Precizează că expertul greșit consideră că ocupă în plus 398 mp., că nu a fost chemat la fața locului, că proprietate fiind de-a lungul râului, trebuie lăsată fâșia de protecție a albiei râul, că vecinul său este C. I.. Mai precizează că . a dobândit sediul fostului CFF Tismana, restul terenului fiind restituit foștilor proprietari, că . teren lui ., dar tot această societate a vândut și terenul lui C. I.. Mai critică sentința pentru faptul că nu sunt precizate dimensiunile proprietăților precum și sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Avocat G. C., pentru intimații reclamanți B. C. și G. N., solicită respingerea recursului și obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată. Susține că la cererea recurentului s-a administrat un probatoriu complet, că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, că vecinătățile sunt cele indicate de expert care a transpus în teren actele de proprietate ale părților.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, la data de 13.11.2012, reclamanții G. N. și B. C. au chemat în judecată pe pârâtul V. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 802 mp teren neproductiv, situat în Oraș Tismana, ., tarlaua 507, parcela_/1, învecinat la nord cu ., la sud cu drum exploatare, la est cu drum național DN 67 D și . și la vest cu drum exploatare.
În motivarea acțiunii, au arătat că au dobândit terenul în anul 2008, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1832/27.05.2008 și înscris în Cartea funciară nr.843 a localității Tismana, iar în cursul lunii martie 2012 pârâtul a pătruns pe terenul revendicat și a executat măsurători cadastrale, procedând totodată și la delimitarea acestuia prin țăruși metalici, fără nici un drept și cu rea credință, întrucât pârâtul știe că nu are nici un titlu valabil constituit asupra acestui teren proprietatea reclamanților, refuzând să recunoască dreptul acestora de proprietate.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.563 și următoarele din Noul cod civil coroborat cu art.112 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, au solicitat încuviințarea probei cu expertiză topografică, proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au depus la dosar în copie contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1832/27.05.2008, schiță teren, încheierea nr._/28.05.2008 a OCPI Gorj, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 51 lei.
Pârâtul V. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, a arătat că nu ocupă terenul menționat în acțiune, ci un teren cu suprafața de 1250 mp „la P.-GARA” vecin la est cu C. I., la vest cu râul C., la sud cu Șoseaua Națională și la nord cu drumul de hotar care este menționat în actul de partaj voluntar anexat, iar terenul său nu a făcut obiectul legii nr.18/1991 întrucât localitatea nu a fost cooperativizată, așa cum rezultă din adresa nr.4839/02.10.2002 eliberată de primăria Tismana.
A susținut că a atacat titlul de proprietate nr._/08.04.2008 eliberat nelegal numitului Sbîrnaure N., vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1832/27.05.2008 invocat de reclamanți în acțiunea formulată și a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de constatare a nulității titlului de proprietate menționat.
În apărare, a depus la dosar în copie act de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004, adresa nr.4839/02.10.2002 eliberată de Primăria Tismana, copia cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr._/318/2012.
Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2012, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.244 alin.1 pct.1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/318/2012, măsură menținută prin încheierea de ședință din data de 29.01.2013.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamanților, care au depus la dosar în copie sentința civilă nr.4213/2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/318/2012, definitivă prin decizia nr.2138/06.11.2013, pronunțată de tribunalul Gorj Secția civilă în dosarul nr._/318/2012*.
La termenul de judecată din 28.01.2014, s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, s-a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtului și s-a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului nr._/318/2012 al Judecătoriei Tg-J..
La termenul de judecată din 18.02.2014 s-a luat o declarație pârâtului, care a precizat că ocupă o suprafață de teren de 1250 mp care este proprietatea sa conform sentinței civile nr.8619/2011 și procesului-verbal de punere în posesie pe care îl depune la dosar, solicitând ca instanța să aibă în vedere hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei.
De asemenea, a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, dar și la plata sumei de 3116 lei reprezentând cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr._/318/2012, cât și la plata sumei de 900 lei pe care pârâtul le-a plătit cu titlu de cheltuieli de executare silită în dosarul nr.219/E/2012, arătând că justifică aceste cheltuieli cu bonurile depuse în acel dosar, fiind vorba despre cheltuieli efectuate pentru deplasarea de la domiciliul său la Târgu J., cât și pentru deplasarea martorilor și căutarea acestora, cerere formulată și prin întâmpinarea-concluzii scrise depuse la fila 54.
Instanța, constatând că pretențiile pârâtului privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr._/318/2012 al Judecătoriei Tg-J., precum și la plata sumei de 900 lei plătite cu titlu de cheltuieli de executare silită în dosarul de executare silită nr.219/E/2012, în total 4016 lei, au caracterul unei cereri reconvenționale, a pus în vedere pârâtului să timbreze această cerere cu 372,28 lei conform disp. art.2 alin.1 din Legea nr.146/1997.
Prin sentința civilă nr.5433 din 23.09.2014, Judecătoria Tg. J. a admis în parte acțiunea civilă principală având ca obiect revendicare formulată de reclamanții G. N., împotriva pârâtului V. D..
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 398 mp teren intravilan situat în orașul Tismana, ., tarlaua 507, parcela_/1, învecinat la est cu drum național DN 67 D și ., identificat pe schița de la fila 164 dosar nr._, anexă la răspunsul expertului la obiecțiuni de la fila 163, întocmită de expert tehnic judiciar topograf P. V., între punctele 4-5-6-7-8-4, colorată în albastru în schița anexă, cu dimensiuni între punctele 4-5 de 7,78 m, între punctele 5-6 de 41,91 m, între punctele 6-7 de 6,66 m, între punctele 7-8 de 13,16 m, între punctele 8-4 de 31,72 m.
A fost admisă excepția netimbrării cererii reconvenționale având ca obiect pretenții, invocată din oficiu.
A fost anulată cererea reconvențională având ca obiect pretenții formulată de pârâtul V. D. împotriva reclamanților G. N. și B. C., ca netimbrată.
A fost respinsă cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, ca neîntemeiată.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1447,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1832/27.05.2008 de BNP R. I., reclamanții G. N. și B. C. au cumpărat de la numitul Sbârnaure N. suprafața de 802 mp teren neproductiv, situat în intravilanul orașului Tismana, ., tarlaua 507, parcela_/1, cu numărul cadastral 1187, învecinat la nord cu ., la sud cu drum exploatare, la est cu drum național DN 67 D și . și la vest cu drum exploatare, menționându-se că vânzătorul a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate la Legea nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr._/08.04.2008, eliberat de Comisia Județeană Gorj, iar dreptul de proprietate a fost intabulat în CF nr.843 a localității Tismana, județul Gorj.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului nr._/318/2012 atașat la prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 7849/8.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr. 249._ (fila 24), s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui Sbârnaure I. N. pentru suprafața de 0,4506 ha, teren agricol, intravilan, din care 0,3704 ha pe vechiul amplasament, iar suprafața de 0,0802 mp s-a hotărât să fie reconstituită prin acordare de despăgubiri.
Prin cererea înregistrată sub nr._/21.12.2007 Sbârnaure N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,0802 mp „ cu o suprafață echivalentă de teren de aceeași categorie și utilități, din rezerva Comisiei Locale”. Această cerere de reconstituire a fost soluționată prin HCJ nr. 4977/21.03.2008 prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale privind restituirea suprafeței de 0,0802 ha, teren agricol corespunzător tabelului anexă nr. 17, iar la data de 08.04.2008 s-a eliberat titlul de proprietate nr._ pentru suprafața totală de 0,4506 ha, în tarlaua 507 parcela_/1 fiind inclusă suprafața de 802 mp, având ca vecinătăți potrivit titlului de proprietate aflat la fila 109 în dosar nr._/318/2012 la nord ., la est DN 67 D, la sud Dc 1, la vest Dc 1.
Pe de altă parte, din adresa nr.3705/03.12.2001 eliberată de Primăria Tismana (fila 131), instanța constată că în anul 1991, mama pârâtului, V. M., figurează înscrisă în registrul satului cu o suprafață totală de teren agricol de 1,63 ha, din care în punctul La P. Gară suprafața de 0,25 ha teren arabil.
Cu adresa nr.4839/02.10.2002, Primăria Tismana a comunicat pârâtului, urmare a solicitării acestuia înregistrată sub nr.4826/30.09.2002 de a i se elibera titlu de proprietate pentru terenurile cu care figurează înscris în Registrul Agricol, că pentru aceste terenuri nu se eliberează titlu de proprietate întrucât . fost zonă cooperativizată, astfel că dovada dreptului de proprietate se va face cu orice fel de înscrisuri.
Prin actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004 de BNP T. I. pârâtul împreună cu alți moștenitori, între care și G. E., au împărțit bunurile menționate în act ca provenind de la autorii V. M., decedată la data de 27.07.1992, V. I., decedat la 18.03.1994 și V. Nicolița, decedată la data de 20.05.1994, în lotul pârâtului fiind preluată suprafața de 1250 mp teren situat în comuna Tismana, . P. Gară, cu vecini la răsărit C. I., la apus Râul C., la miazăzi șoseaua națională, la miazănoapte drum de hotar.
Instanța a constatat că în acest act de partaj voluntar, nu s-a menționat că terenul în suprafață de 1250 mp atribuit în lotul pârâtului V. D. ar fi amplasat în tarlaua 33, . reținut că prin sentința civilă nr.8619/2011, pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar nr._/318/2010 a fost admisă acțiunea civilă pentru grănițuire formulată de reclamantul V. D. domiciliat în C., ., ., ., împotriva pârâtului C. I., domiciliat în orașul Tismana, jud. Gorj și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, și anume aliniamentul A-B-C individualizat în raportul de expertiză întocmit de către expert M. M. (schița Anexă 1) după cum urmează: punctul A este situat la 6,28 m de stâlpul electric(2), 46,78 m de borna kilometrică și 49,48 m de colțul actualului gard al pârâtului(1); punctul B este situat la 40,46 m de colțul actualului gard al pârâtului (1), 39,83 m de borna kilometrică, 63,15 m de stâlpul electric (2) și 59,48 m de punctul A; punctul C este amplasat în continuarea aliniamentului A-B la 89,69 m.
A stabilit că prin art.6 alin.6 Cod civil din 2009 și art.5 alin.2 din Legea nr.71/2011 se instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din raporturile de proprietate și în raport de aceste prevederi legale, instanța a constatat incidente în soluționarea acțiunii dispozițiile art.563 Cod civil din 2009, în conformitate cu care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, dreptul la acțiunea în revendicare fiind imprescriptibil.
Regula înscrisă în art.1169 Cod civil din 1864, incident în speță față de dispozițiile art.230 lit. a din Legea nr.71/2011, potrivit cu care cel care face o propunere, adică cel care pretinde ceva înaintea judecății, trebuie să o dovedească, este aplicabilă și în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare. Reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Pârâtul posesor are o situație pur pasivă, de așteptare, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.
Instanța a reținut că în speță reclamanții dețin un titlu scris privind proprietatea terenului revendicat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1832/27.05.2008 de BNP R. I., însă acest titlu nu este opozabil pârâtului, care nu a fost parte contractantă, iar vânzătorul Sbârnaure N. nu este autorul pârâtului; că pe de altă parte, pârâtul deține Certificatul de moștenitor nr.61/19.03.2004 (fila 57, dosar nr._/318/2010) eliberat de BNP C. P., cât și actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004 de BNP T. I., însă nici aceste înscrisuri nu pot fi opuse reclamanților, care sunt terți, ca instrument de dovadă a proprietății, căci notarul nu are căderea să certifice calitatea de proprietar a celui care lasă moștenirea, ci numai calitatea de moștenitor și cota sau bunurile împărțite prin bună învoială care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
S-a concluzionat că în speță doar o parte are titlu privind proprietatea asupra terenului revendicat, respectiv reclamanții, însă în situația în care doar o parte deține titlu de proprietate scris, aceasta poate avea câștig de cauză în acțiunea în revendicare dacă titlul emană de la un terț și nu de la reclamantul însuși, condiție îndeplinită în speță și data titlului să fie anterioară posesiei pârâtului, condiție care în speță nu este îndeplinită.
Din declarația pârâtului aflată la fila 133, instanța a reținut că terenul acestuia este situat în tarlaua 507 și nu în tarlaua 33, pârâtul precizând că în schița cadastrală întocmită de executant S. I., cu privire la care instanța constată că se află la fila 89 în dosar nr._/318/2012, s-a strecurat o eroare în ce privește numărul tarlalei, precizare esențială în lămurirea prezentului litigiu. De asemenea, pârâtul a precizat că pe schița de la fila 130 terenul care îi aparține conform certificatului de moștenitor, actului de partaj voluntar și sentinței civile nr.8619/2011 ține de la vecinătatea cu C. I. la nord și la răsărit, întrucât față de vecinătățile din acte C. I. a ocupat drumul de hotar care despărțea proprietățile, la apus cu râul Tismana și la sud ține până în DN 67 D. De asemenea, pârâtul a precizat că pe schița de la fila 119 stăpânește în prezent terenul începând de la stradă și din dreptul stâlpului electric notat pe schiță cu . pornește linia de hotar între el și C..
Așadar, față de aceste susțineri ale pârâtului, coroborate cu completările la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză și schițele anexă la aceste completări, instanța a constatat că pârâtul ocupă terenul revendicat de 802 mp și de asemenea că terenul moștenit de acesta de la autoarea V. M. se află în aceeași . în contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților, respectiv tarlaua 507.
Ca atare, în speță nu se poate opune pârâtului aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat al sentinței civile nr.4213/2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/318/2012, rămasă definitivă prin decizia nr.2138/06.11.2013, întrucât în acel litigiu s-a analizat demersul pârâtului de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/08.04.2008 cu luarea în considerare a deținerii actului de partaj voluntar pentru un teren de 1250 mp situat în tarlaua 33, . prezența cauză în care instanța trebuie să compare drepturile de proprietate invocate de fiecare parte, coroborând susținerile pârâtului cu depozițiile martorilor propuși de acesta și mențiunile actului de partaj voluntar, pârâtul invocă și dovedește dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1250 mp situată în tarlaua 507.
S-a avut în vedere că titlul de proprietate al numitului Sbârnaure N. nr._/08.04.2008 are o dată ulterioară posesiei exercitate de pârât asupra terenului de 1250 mp astfel cum a fost identificat pe schița de la fila 164 și având în vedere condițiile în care a fost emis, respectiv fără ca numitul Sbârnaure N. să dețină acte vechi de proprietate pentru acest teren, nu poate răsturna prezumția de proprietate care operează în favoarea pârâtului pentru terenul de 1250 mp, prezumție născută din simplul fapt al posesiei.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr._/21.12.2007 vânzătorul Sbârnaure N. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,0802 mp „ cu o suprafață echivalentă de teren de aceeași categorie și utilități, din rezerva Comisiei Locale”. Această cerere de reconstituire a fost soluționată prin HCJ nr. 4977/21.03.2008 prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale privind restituirea suprafeței de 0,0802 ha, teren agricol corespunzător tabelului anexă nr. 17, iar la data de 08.04.2008 s-a eliberat titlul de proprietate nr._ pentru suprafața totală de 0,4506 ha, în tarlaua 507 parcela_/1 fiind inclusă suprafața de 802 mp.
Însă în speță nu s-a făcut dovada că terenul în suprafață de 802 mp reconstituit lui Sbârnaure N. a fost proprietatea acestuia și a fost preluat, cu sau fără titlu, de către stat, iar dacă terenul în litigiu ar fi fost proprietatea lui Sbârnaure N., chiar prin sentința civilă nr. 7849/2007 s-ar fi reconstituit în natură și suprafața de 802 mp, însă în considerentele hotărârii se reține că suprafața de 802 mp este ocupată de stadionul local ce face parte din domeniul public, motiv pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri.
Pe de altă parte, adresa nr.3705/03.12.2001 eliberată de Primăria Tismana (fila 131), face dovada faptului că în anul 1991, mama pârâtului, V. M., figurează înscrisă în registrul satului cu o suprafață totală de teren agricol de 1,63 ha, din care în punctul La P. Gară suprafața de 0,25 ha teren arabil.
Martorul P. V. (fila 154) a confirmat faptul că înainte de revoluție a folosit teren în punctul La P. Gară, iar terenul său era despărțit de albia râului Tismana, căruia i s-a spus și râul Tismana C., de terenul folosit de V. M., care după revoluție a muncit în continuare terenul, cultivându-l cu porumbi, iar după decesul lui V. M. terenul a fost folosit de pârât.
Martorul a relevat însă un aspect deosebit de important în ce privește stabilirea amplasamentului terenului, respectiv acela că terenul pe care îl folosea V. M. se învecinează cu C. I. la est, iar la vest cu râul Tismana care și-a lărgit albia și a micșorat din teren.
Martorul B. I. a confirmat că terenul muncit de mama pârâtului și moștenit de pârât se învecinează cu râul C., drumul Tg-J. Baia de A. și C., iar pe cealaltă latură se învecinează cu teren folosit de C. prin depozitarea de material lemnos, confirmând astfel susținerea pârâtului că numitul C. a desființat drumul de hotar care figura ca vecinătate la nord a terenului de 1250 mp în actul de partaj voluntar.
Depozițiile celor doi martori propuși de pârât confirmă vecinătățile terenului de 1250 mp menționat în actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004 și certificatul de moștenitor nr.61/19.03.2004, precum și faptul că terenul pârâtului are suprafața de 1250 mp și nu 2500 mp, cât era proprietatea mamei sale, din cauza lărgirii albiei râului.
Sentința civilă nr.8619/2011, pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar nr._/318/2010, chiar dacă nu face dovada întinderii dreptului de proprietate al pârâtului și nu este opozabilă reclamanților, terți față de acea hotărâre judecătorească, face în schimb dovada exercitării de către pârât a posesiei asupra unei suprafețe de teren învecinate cu C. I..
Contrar susținerilor pârâtului, sentința civilă nr.8619/2011, pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar nr._/318/2010, nu face însă dovada întinderii dreptului de proprietate al pârâtului, în considerentele sentinței reținându-se că s-a trasat linia de hotar între proprietatea pârâtului și proprietatea lui C. I. în raport de contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul cumpărat de C. I. de la sora pârâtului, G. E..
În schița de la fila 164 expertul topograf P. V. a identificat terenul în suprafață de 1250 mp cu privire la care pârâtul invocă un drept de proprietate ca fiind între punctele 13-14-15-8-10-11-12-13, iar terenul revendicat de către reclamanți și cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1832/27.05.2008 de BNP R. I. ca fiind între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-8-1, concluzionând că există suprapunere între cele două terenuri pentru suprafața de 404 mp cuprinsă între punctele 1-2-3-4-8-9.
Având în vedere susținerile pârâtului în sensul că terenul său ține din vecinătatea cu C. I. la nord până în DN 67 D, coroborată cu schița de la fila 164, instanța constată că în prezent pârâtul ocupă în fapt mai mult de 1250 mp cât are menționată suprafața terenului său în actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004 de BNP T. I..
Întrucât reclamanții nu au făcut dovada că terenul în suprafață de 802 mp, reconstituit lui Sbârnaure N. a făcut parte din rezerva comisiei locale și nici faptul că acest teren ar fi fost proprietatea lui Sbârnaure N., instanța constată că titlul de proprietate al numitului Sbârnaure N. nr._/08.04.2008, întrucât are o dată ulterioară posesiei exercitate de pârât asupra terenului de 1250 mp astfel cum a fost identificat pe schița de la fila 164 și a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. III lit. a din Legea 169/1997 potrivit cărora „ sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt: (iii) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate”, nu poate răsturna prezumția de proprietate asupra suprafeței de 404 mp teren cu privire la care s-a concluzionat prin expertiză că există suprapunere între terenul menționat în contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților și terenul de 1250 mp moștenit de pârât de la mama sa V. M., prezumție ce operează în favoarea pârâtului.
În consecință, pentru suprafața de 404 mp identificată pe schița anexă la completarea la raportul de expertiză între punctele 1-2-3-4-8-9, s-a apreciat acțiunea în revendicare ca fiind neîntemeiată.
Comparând schița de la fila 89 dosar nr._/318/2012 cu schița anexă la completarea la raportul de expertiză de la fila 164 efectuată în prezenta cauză, având în vedere și vecinătățile menționate în schița întocmită de S. I., instanța a constatat că și în acea schiță întocmită la solicitarea pârâtului pentru suprafața de 1250 mp, rămâne o suprafață de teren în plus până la DN 67 D, care excede suprafeței de 1250 mp, iar din compararea celor două schiță ale terenului rezultă că ceea ce excede suprafeței de 1250 mp este tocmai suprafața de 398 mp identificată pe schița de la fila 164 între punctele 4-5-6-7-8-4 și cu privire la care nu există suprapunere între actele părților.
În schimb, pentru ceea ce excede suprafeței de 1250 mp menționată în actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004 de BNP T. I., respectiv suprafața de 398 mp teren intravilan situat în orașul Tismana, ., tarlaua 507, parcela_/1, învecinat la est cu drum național DN 67 D și ., identificat pe schița de la fila 164 dosar nr._, anexă la răspunsul expertului la obiecțiuni de la fila 163, întocmită de expert tehnic judiciar topograf P. V., între punctele 4-5-6-7-8-4, colorată în albastru în schița anexă, cu dimensiuni între punctele 4-5 de 7,78 m, între punctele 5-6 de 41,91 m, între punctele 6-7 de 6,66 m, între punctele 7-8 de 13,16 m, între punctele 8-4 de 31,72 m, instanța va admite acțiunea în revendicare, întrucât, față de vecinătatea menționată în actul de partaj voluntar, respectiv la răsărit C. I., cât și susținerea pârâtului că în prezent la nord terenul se învecinează tot cu C. I., întrucât acesta din urmă a desființat drumul de hotar, rezultă că amplasamentul corect al terenului de 1250 mp al pârâtului este cel identificat de expert în schița de la fila 164, iar pârâtul nu poate invoca un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mare decât cea moștenită de la mama sa, respectiv o suprafață de 1250 mp așa cum a recunoscut la întocmirea actului de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004 de BNP T. I..
În ce privește cererea reconvențională având ca obiect pretenții, instanța a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu, întrucât potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, aplicabil cererii față de data înregistrării acțiunii principale, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Cum pârâtul V. D. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente pretențiilor în cuantum de 4016 lei în termenul acordat de instanță în acest scop, s-a anulat cererea reconvențională având ca obiect pretenții formulată de pârât împotriva reclamanților, ca netimbrată.
Reținând astfel, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 19/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 45 din_, prin care s-a statuat că cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, împotriva căruia acțiunea principală a fost admisă în parte, în temeiul art.274 C.proc.civ., instanța a respins cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, ca neîntemeiată și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1447,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în 620 lei onorariu avocat (fila 19), 802,40 lei onorariu expert (fila 105) și 25,5 lei taxă timbru.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul V. D., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, formulată în termenul prevăzut de art.303 C.p.civ, s-a invocat în esență că expertiza întocmită în cauză nu conține date corespunzătoare realității din actele de proprietate ale recurentului, că proprietatea sa nu s-a învecinat niciodată cu proprietatea lui ., că proprietatea acestei societăți este la 300 m distanță față de proprietatea pârâtului, că proprietatea recurentului de 1250 m.p. este moștenire de la mama sa, rămasă după regularizarea râului Tismana, că se învecinează cu proprietatea lui C. I., că toate aceste date sunt cuprinse în sentința 8619 din dosar_/2010, în declarațiile martorilor, procesul verbal de punere în posesie 131/E/2012 că deși a precizat instanței că expertiza este un fals, nu s-a constatat cele reținute de expert în prezența vecinilor.
S-a criticat sentința și pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reanalizând actele și lucrările dosarului, apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită cu soluționarea acțiunii în revendicare formulată de reclamanții G. N. și B. C. împotriva pârâtului V. D., cu privire la terenul în suprafață de 802 mp teren neproductiv, situat în Oraș Tismana, ., tarlaua 507, parcela_/1, învecinat la nord cu ., la sud cu drum exploatare, la est cu drum național DN 67 D și . și la vest cu drum exploatare, fiind incidente dispozițiile art. 563 din Noul Cod civil coroborat cu art. 555 din același cod.
Față de dispozițiile legale incidente, reclamanților le revenea sarcina dovedirii celor două aspecte esențiale ale revendicării și anume: dreptul de proprietate și faptul ocupațiunii fără drept a terenului revendicat de către pârât.
În dovedirea proprietății reclamanții s-au prevalat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1832/27.05.2008 de BNP R. I., prin care reclamanții G. N. și B. C. au cumpărat de la numitul Sbârnaure N. suprafața de 802 mp teren neproductiv, situat în intravilanul orașului Tismana, ., tarlaua 507, parcela_/1, cu numărul cadastral 1187, învecinat la nord cu ., la sud cu drum exploatare, la est cu drum național DN 67 D și . și la vest cu drum exploatare, menționându-se că vânzătorul a dobândit terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate la Legea nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr._/08.04.2008, eliberat de Comisia Județeană Gorj, iar dreptul de proprietate a fost intabulat în CF nr.843 a localității Tismana, județul Gorj.
Titlu de proprietate al vânzătorului a fost emis în baza sentinței civile nr.7849/2007 și a HCJ nr. 4977/21.03.2008, acte în raport de care rezultă că terenul de 802 mp. nu reprezintă vechiul amplasament al vânzătorului, dar a cărui acordare își are fundamentare juridică în dispozițiile H.G.nr.1095/2005.
Expertul desemnat în cauză, conform concluziilor din raportul de expertiză întocmit, a transpus în teren actele de proprietate de care s-au prevalat reclamanții, dar și cele prin care pârâtul a susținut legitimitatea ocupării terenului revendicat, concluzionând în sensul că pârâtul nu justifică ocupațiunea terenului de 398 m.p., cuprins în actele de proprietate ale reclamanților
În acest sens instanța de fond s-a raportat chiar la vecinătatea terenului, susținută de pârât, cu C. I., pentru stabilirea întinderii dreptului de proprietate, reținând și prin raportare la depozițiile martorilor audiați în cauză faptul că sentința civilă nr.8619/2011, pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar nr._/318/2010, chiar dacă nu face dovada întinderii dreptului de proprietate al pârâtului și nu este opozabilă reclamanților, terți față de acea hotărâre judecătorească, face în schimb dovada exercitării de către pârât a posesiei asupra unei suprafețe de teren învecinate cu C. I..
S-a reținut de asemenea corect că sentința civilă nr. 8619/2011, pronunțată de Judecătoria TG-J. în dosar nr._/318/2010, nu face însă dovada întinderii dreptului de proprietate al pârâtului, în considerentele sentinței reținându-se că s-a trasat linia de hotar între proprietatea pârâtului și proprietatea lui C. I. în raport de contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul cumpărat de C. I. de la sora pârâtului, G. E..
În schița de la fila 164 expertul topograf P. V. a identificat terenul în suprafață de 1250 mp cu privire la care pârâtul a invocat dreptul de proprietate stabilind că există suprapunere între cele două terenuri pentru suprafața de 404 mp cuprinsă între punctele 1-2-3-4-8-9, însă se constată raportat la probele dosarului că pârâtul ocupă în fapt mai mult de 1250 mp cât are menționată suprafața terenului său în actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr.2122/19.03.2004 de BNP T. I..
Referitor la terenul pentru care s-a constatat suprapunerea respectiv de 404 mp instanța de fond a realizat compararea actelor de proprietate a părților și a concluzionat că întrucât titlul de proprietate al numitului Sbârnaure N._/08.04.2008 are o dată ulterioară posesie exercitată de pârât asupra terenului de 1250 mp astfel cum a fost identificat în schița de la fila 164, nu poate răsturna prezumția de proprietate asupra suprafeței de 404 mp, prezumție ce operează în favoarea pârâtului. În acest context acțiunea în revendicare cu privire la suprafața de 404 mp a fost respinsă.
Cu privire la suprafața de teren de 398 mp., acesta fiind terenul care se învecinează cu DN 67 și ., identificat de asemenea pe schița de la fila 164, instanța s-a raportat și la susținerea pârâtului în sensul că în prezent terenul se învecinează tot cu C. I. întrucât acesta din urmă a desființat drumul de hotar și subliniind aspectul că amplasamentul terenului de 1250 mp este cel identificat de expert la fila 164 a reținut corect că pârâtul nu poate invoca un drept de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mare decât cea moștenită de la mama sa respectiv de 1250 mp așa cum a recunoscut la întocmirea actului de partaj voluntar succesoral. Așadar recurentul pârât nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 398 mp și nu este lipsită de relevanță împrejurarea că acțiunea prin care s-a încercat anularea titlului de proprietate eliberat vânzătorului Sbârnaure N. a fost respinsă prin hotărâre judecătorească întrată în putere de lucru judecat opozabilă recurentului reținându-se chiar, că suprafața de 1250 mp nu corespunde ca vecinătăți, parcelă și titlu cu cel din actele de proprietate de care s-a prevalat pârâtul, reclamant în acea cauză.
Cât privește critica adusă sentinței legată de obligarea recurentul pârât la obligarea cheltuielilor de judecată, în contextul în care acțiunea în revendicare a fost admisă chiar în parte, prin raportare la dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul ca parte căzută în pretenții datora integral toate cheltuielile de judecată, mai puțin cele legate de taxa de timbru, instanța de fond procedând corect la reducerea corespunzătoare a valorii taxei de timbru prin raportare la întinderea suprafeței pentru care s-a admis acțiunea în revendicare. În consecință nici această critică nu este fondată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, recurentul ca parte căzută în pretenții va fi obligat la plata sumei de 992 reprezentând cheltuieli de judecată față de intimații reclamanții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul V. D. împotriva sentinței civile nr. 5433/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria TG J. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanții G. N. și B. C., ca nefondat.
Obligă recurentul la 992 lei cheltuieli de judecată față de intimații reclamații
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2014.
Președinte, M. G. | Judecător, V. N. | Judecător, M. A. C. |
Grefier, Firuța Ș. |
M.G. 06 Ianuarie 2015
Jud. fond A.E.T
2 ex /07.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 728/2014. Tribunalul GORJ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
