Obligaţie de a face. Hotărâre din 30-10-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 2936/317/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1154/2014
Ședința publică din 30 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. A. C.
Judecător R. B. T.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți B. M., B. G., împotriva sentinței civile nr. 593 din 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât U. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât U. G., lipsă fiind apelanții reclamanți B. M., B. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care intimatul pârât U. G. a depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Intimatul pârât U. G., a solicitat respingerea apelului declarat de apelant arătând că niciuna dintre părți nu a achitat taxă de concesiune.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 23.07.2013, sub nr._, reclamanții B. M. și B. G. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul U. G. pentru ca prin sentința ce se va pronunța și în baza probelor administrate să fie obligat acesta să-și retragă construcția funerară subterană betonată (cavou) ce constituie un loc de veci făcut recent în apropierea locului lor de veci și lipit de acesta, în cimitirul din satul P., cu obligația de a respecta distanța legală de 50 cm între două locuri de veci, prevăzută de regulamentul de funcționare a cimitirelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt posesorii unui drept de folosință a două locuri de veci în cimitirul din satul Călugăreasa, folosite cu titlu gratuit de peste 30 de ani, locuri pe care le-au îngrijit permanent și pe care le-au folosit la început părinții lor, fiind la acel moment achiziționate în urma cotizării cu o sumă de bani la preotul din . au fost înmormântați părinții lui B. G., dar osemintele au fost scoase recent, locul rămânând gol.
Au mai arătat că nu există acte de proprietate pe aceste două locuri de veci, dar dreptul lor poate fi asimilat unuia de concesiune, drept prevăzut de regulamentul general de funcționare a cimitirelor, având obligația de amenajare și îngrijire a acestor locuri de veci de o lățime de cca. 2,8 m, iar acest drept de folosință a fost exercitat în mod public, pașnic și fără întrerupere.
Că dreptul lor de folosință asupra acestor locuri de veci este recunoscut la nivel parohial local, dar și de către pârât, fiind un serviciu public.
Că pârâtul a făcut recent cu ajutorul numitului Mintea M., în luna mai 2013 un cavou dublu, de o lățime de 2,5 m, pe un teren învecinat cu cavourile lor și liber până la acel moment, construcție funerară subterană ce a fost făcută fără acordul preotului sau a consiliului parohial.
De asemenea, această construcție a fost făcută fără să respecte distanța minimă de 50 cm prevăzută de regulamentul de funcționare a cimitirelor între două locuri de veci aparținând unor persoane diferite (potrivit adeverinței nr. 429/05.07.2013 emisă de Protoieria Tg-Cărbunești.
Au precizat că pârâtul a venit cu groapa, la nivel subteran, lipită de zidul de la cavoul lor, chiar afectându-l în structura sa și a dărâmat o parte din acesta, reaua credință a pârâtului în construirea acestui cavou fiind evidentă, cât timp acesta a venit cu zidul până în zidul lor la nivel subteran, iar la nivelul solului a turnat beton până la placa lor.
Că nu mai există astfel cale de acces necesară și obligatorie între două construcții funerare (cavouri, cripte), o cale de acces necesară și pentru circulație și pentru îngrijirea locurilor de veci.
Că toate aceste aspecte tehnice au fost constatate și în procesul verbal încheiat la fața locului de către agenții de poliție, în prezența părților implicate, la 07.06.2013, iar aceeași nemulțumire o are și vecina de la vest de pârât, P. V., prezentă la fața locului și pentru că pârâtul a executat în termen scurt aceste două locuri de veci în mod haotic, fără repere bine stabilite de parohia locală și fără a respecta dreptul lor de posesie.
Reclamanții au menționat că în cimitirele parohiale, orice construcție funerară (cavouri, cripte) se va putea executa numai după obținerea aprobării eliberată în acest scop de consiliul parohial, precum și a autorizației de construire, cu excepția așezării pe morminte a crucilor simple și a oricăror semne funerare, procedură pe care pârâtul nu a respectat-o, iar la ora actuală cele două gropi sunt goale (dar ele sunt la dispoziția pârâtului), iar lucrările de retragere a construcției (prin repoziționarea zidului) pot fi ușor făcute, dar pârâtul a refuzat orice colaborare.
Că un astfel de drept de folosință a locurilor de veci nu poate să rămână fără ocrotire juridică, iar pentru apărarea sa pot fi exercitate acțiuni posesorii și chiar petitorii, potrivit practicii în materie.
În dovedire au arătat că se vor folosi de proba cu înscrisuri și proba cu martorii P. V. și L. I. I. (preot).
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 674-675 Cod procedură civilă, precum și art. 949 și urm. din Noul Cod Civil.
Au anexat în două exemplare, certificate pentru conformitate, copii de pe: cartea de identitate a relamantei B. M., adeverința nr. 429 din data de 5 iulie 2013 eliberată de Mitropolia Olteniei - Protoieria Tg-Cărbunești, județul Gorj, procesul-verbal din data de 7 iulie 2013, adresa nr._ din data de 11.06.2013 emisă de IPJ Gorj - Secția 6 Poliție Rurală Tg-Cărbunești - Postul de Poliție P..
Prin rezoluția din data de 31.07.2013 s-a dispus comunicarea către pârâtul U. G. a cererii cu înscrisurile anexate și s-a pus în vedere acestuia obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea prevăzută de art. 208 Cod procedură civilă, constând în decăderea din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții (în afara celor de ordine publică), în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii, calculat conform art. 165 Cod procedură civilă.
La data de 19.08.2013 pârâtul U. G. a depus la dosar întâmpinare - cerere reconvențională la acțiunea formulată de reclamanții B. M. și B. G. prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată, deoarece aceasta este abuzivă și șicanatoare și este construită numai pe neadevăruri.
A arătat că cimitirul satului Călugăreasa nu are regulament de funcționare și este nereală susținerea potrivit căreia reclamanții au folosit cu titlu gratuit de peste 30 de ani aceste locuri de veci în care susțin că și-au înmormântat părinții deoarece reclamanții și-au amenajat acest loc de veci în urmă cu circa 3 ani, iar persoanele care l-au crescut pe reclamantul B. G., respectiv D. V. și D. M. sunt înmormântați într-o altă latură a cimitirului.
Că este nereală susținerea că ar fi cumpărat de la preotul cimitirului aceste locuri de veci, solicitând ca aceștia să prezinte actul de vânzare-cumpărare, să indice textul legal, de unde rezultă că un loc de veci trebuie să aibă lățime de 2,8 m și să prezinte actul de concesiune.
A mai arătat că este adevărat că în luna iunie 2013 a construit două locuri de veci și se învecinează cu reclamanții în partea dreaptă, dar locurile de veci construite de el nu au nimic comun în subteran cu ale reclamanților - există o distanță între aceste locuri de veci stabilite prin pământ nesăpat și zid de bolțari, la suprafață placa de ciment ca de altfel și sub construcția subterană au fost executate cu acordul reclamantului B. G. care a fost de față pe tot parcursul lucrării, acest fapt fiind cunoscut de M. M., I. I. și I. A. pe care îi propune ca martori.
Că nu există în tot cimitirul o lucrare realizată cu autorizație de construcție, solicitând să prezinte reclamanții autorizația lor de construcție pentru locurile de veci ale acestora.
Cu ocazia extinderii cimitirului prin mutarea gardului împrejmuitor pe latura dinspre drum și-a rezervat un teren cu o lățime de 7 m, reclamanții i-au ocupat din această suprafață de 2,8 m, drept pentru care sub aspect reconvențional a solicitat să fie obligați aceștia să-i lase în deplină posesie lățimea de 2,8 m și să-și demoleze amenajările făcute.
A propus ca martor pentru dovedirea cererii reconvenționale pe L. A. domiciliată în comuna P., ..
A solicitat chemarea reclamanților pârâți la interogatoriu și proba cu expertiză de specialitate.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 949 cod civil și art. 647-675 Cod procedură civilă.
Prin rezoluția din data de 27.08.2013 s-a dispus comunicarea întâmpinării reclamanților, iar la data de 05.09.2013 aceștia au depus la dosar răspuns la întâmpinare arătând că cimitirul din Călugăreasa are un regulament de funcționare, care dacă nu este unul propriu, se supune regulamentului general al Protoeriei, valabil pentru toate spațiile afectate unui cimitir și aflate în grija Bisericii și a Consiliului Local.
Că posesia acestor două locuri de veci ale lor este una ce datează de peste 30 de ani, părinții adoptivi ai reclamantului B. G. fiind înmormântați în altă parte, însă amenajarea acestor două locuri de veci s-a făcut în urmă cu 3 ani.
Că acesta a venit la fața locului ulterior, când fuseseră deja terminate și finisate, observând acele nereguli relatate în acțiune.
Au precizat că pârâtul reclamantul a arătat că cimitirul a fost supus unei extinderi de teren prin mutarea gardului și acesta și-a rezervat o lățime de 7 m, dar nu a menționat în ce împrejurări și dacă are documente relevante în acest sens sau doar acordul verbal al preotului.
Că ar putea fi o posesie însușită doar de acesta, abuzivă și fără măsurători exacte cu privire la amplasamentul acestor două locuri de veci.
Sub aspectul cererii reconvenționale formulate au arătat că nu poate exista situația unei ocupațiuni din partea lor de 2,8 m (nu precizează dacă pe lățime sau lungime), cât timp locurile lor de veci erau făcute deja, iar pârâtul reclamant (după cum recunoaște) a făcut recent două locuri de veci, rezervându-și în prealabil teren și construind ca atare fără acordul nimănui.
Că nu folosesc decât locurile lor de veci pe care le îngrijesc anual, iar aceste două locuri nu și-au schimbat amplasamentul și locația, nu s-au extins și nici nu s-au restrâns.
Prin rezoluția din data de 06.09.2013 s-a dispus comunicarea răspunsului reclamanților (întâmpinare) cu privire la cererea reconvențională, iar la data de 18.09.2013, pârâtul U. G. a depus la dosar notă de ședință prin care a arătat că reclamanții B. M. și B. G. și-au construit locul de veci, cavoul acestora având dimensiunea de 2,80 m, normal ar fi fost ca dimensiunile acestuia să fie de 2,40 m, deci nu au respectat dimensiunile normale prevăzute de lege, de aici rezultând faptul că nu au mai avut spațiu suficient pentru construcția locului lor de veci, deoarece reclamanții s-au lărgit cu suprafața de 0,40 cm.
Prin rezoluția din data de 19.09.2013 s-a fixat primul termen de judecată la data de 14.10.2013, fiind citate părțile.
Apărătorul reclamanților a solicitat încuviințarea probei cu expertiză și proba testimonială.
La data de 28.10.2013 a fost depusă la dosar declarație dată de numita P. N. V. și în fotocopie chitanța nr._ din 03.10.2010.
În cauză au fost audiați martorii V. C., P. V., L. A., C. C., I. I. și I. A. I., sub prestare de jurământ, potrivit art. 319 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Martorul propus de către pârât prin întâmpinare, respectiv M. M. a fost înlăturat de la audiere fiind nepot de soră al pârâtului.
În adresa nr. 7013 din data de 26.11.2013 emisă de Primăria comunei P. s-a menționat că terenul pe care este amplasată biserica și cimitirul din satul Călugăreasa este al Unității Administrativ Teritoriale P. și a fost dat în administrarea Bisericii Călugăreasa și până în prezent nu a fost concesionat niciun loc de veci și nu s-a eliberat nicio autorizație de construire pentru locurile de veci, iar locurile de veci din cimitirul Călugăreasa sunt repartizate de către Consiliul Parohial care este format din 5 (cinci) membri, un episcop și preotul.
La data de 10.12.2013 reclamanții B. M. și B. G. au depus la dosar o notă de ședință prin care au arătat că U. G., la începutul lunii iunie și-a construit un loc de veci cu două încăperi în cimitirul Călugăreasa, ., lipindu-se de locul familiei lor fără a lăsa loc de acces pentru efectuarea serviciilor religioase și lucrărilor de întreținere ale acestuia.
Că a construit acest loc de veci fără acordul preotului Parohiei Călugăreasa - L. I. I. care pe lângă preot este și administrator al acestei parohii - al bunurilor acestei biserici), fără acordul Consiliului parohial care de 2 ani de zile nu există la parohia satului Călugăreasa și fără acordul lor ca vecini pentru distanța dintre morminte.
Că în timpul când U. G. împreună cu M. M. - nepotul lui, I. I. - vărul lui și U. O. - fiul lui, săpau la groapă, reclamantul B. G. a trecut pe acolo de două ori și le-a spus să facă cum este bine și nu au crezut că vor săpa până lângă zidul lor, că vor zidi, apoi vor turna placa lipită fără a lăsa locul de trecere.
Au mai arătat că s-au cumpărat locuri de veci în cimitirul Călugăreasa, dovadă fiind chitanța depusă la dosar privind pe vecina din partea stângă (partea de nord) a locului de veci a lui U. G..
La solicitarea instanței, cu adresa nr. 710 din data de 30.12.2013 emisă de Protoieria Tg. Cărbunești s-a depus la dosar în fotocopie Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mânăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.
La data de 27.01.2014 a fost luată o declarație pârâtului U. G., acesta arătând că renunță la cererea reconvențională cu privire la revendicarea terenului.
În ședința publică din data de 27.01.2014 a fost numit expertul I. I., cu un onorariu în cuantum de 600 lei, în sarcina părților, fiind stabilite obiectivele:
1. individualizarea pe schiță a locurilor de veci ale părților și ce acte anume dețin acestea pe terenul pe care sunt amplasate;
2. să se verifice dacă construcția funerară executată recent de către pârât respectă distanța și limita legală prevăzute de regulamentele de funcționare ale cimitirelor la nivel național;
3. dacă această construcție funerară a pârâtului afectează și în ce fel anume cele două locuri de veci ale reclamanților existente deja la acel moment;
4. dacă construcția funerară a reclamanților respectă dimensiunile prevăzute în Regulamentul pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mânăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române și dacă „brâul” cavoului reclamanților afectează construcția funerară a pârâtului.
La data de 27.02.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară.
Prin sentința civilă nr. 593 din 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. M. și B. G., în contradictoriu cu pârâtul U. G..
S-a luat act că pârâtul U. G. a renunțat la judecată cu privire la primul petit din cererea reconvențională.
S-a respins petitul doi din cererea reconvențională cu privire la demolarea amenajărilor.
S-au respins cererile reclamanților și pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunțată această sentință prima instanță a reținut că reclamanții B. M. și B. G. au chemat în judecată pe pârâtul U. G. solicitând să fie obligat acesta să-și retragă construcția funerară subterană betonată (cavou) ce constituie un loc de veci construit în apropierea locului lor de veci și lipit de acesta, în cimitirul din satul Călugăreasa, ., cu obligația de a respecta distanța legală de 50 cm între două locuri de veci, prevăzută de regulamentul de funcționare a cimitirelor.
Motivând acțiunea reclamanții au arătat că sunt posesorii unui drept de folosință a două locuri de veci, folosite cu titlu gratuit de peste 30 de ani, locuri pe care le-au îngrijit permanent și pe care le-au folosit la început părinții lor, fiind la acel moment achiziționate în urma cotizării cu o sumă de bani la preotul din . au fost înmormântați părinții lui B. G., dar osemintele au fost scoase recent, locul rămânând gol.
Că nu există acte de proprietate pentru aceste două locuri de veci, dar dreptul lor poate fi asimilat unuia de concesiune, drept prevăzut de regulamentul general de funcționare a cimitirelor, având obligația de amenajare și îngrijire a acestor locuri de veci de o lățime de cca. 2,8 m, iar acest drept de folosință a fost exercitat în mod public, pașnic și fără întrerupere.
Că dreptul lor de folosință asupra acestor locuri de veci este recunoscut la nivel parohial local, dar și de către pârât, fiind un serviciu public.
Au mai arătat că pârâtul a construit în luna mai 2013 un cavou dublu, de o lățime de 2,5 m, pe un teren învecinat cu cavourile lor și liber până la acel moment, construcție funerară subterană ce a fost edificată fără acordul preotului sau a consiliului parohial și fără să respecte distanța minimă de 50 cm prevăzută de regulamentul de funcționare a cimitirelor între două locuri de veci aparținând unor persoane diferite
Sub aspect reconvențional pârâtul a solicitat să fie obligați reclamanții să-i lase în deplină posesie lățimea de 2,8 m din terenul lat de 7 m și să-și demoleze amenajările făcute.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 674-675 Cod procedură civilă de la 1865, precum și pe dispozițiile art. 949 și următoarele din Noul Cod Civil.
Potrivit art. 949 din Noul Cod civil cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Acțiunea posesorie, reglementată prin art. 674-675 Cod procedură civilă de la 1865, este o acțiune reală al cărei scop este acela al apărării posesiei ca stare de fapt împotriva oricăror tulburări, pentru a menține această stare ori pentru a redobândi posesia atunci când aceasta a fost pierdută.
În materia acțiunilor posesorii, instanța este chemată a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 674 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și anume dacă nu a trecut un an de la tulburare sau deposedare; dacă s-a posedat cel puțin un an înainte de momentul deposedării și dacă posesia exercitată întrunește condițiile cerute de art. 1846 și 1847 din Codul civil (acțiunea în complângere).
Conform Regulamentului pentru organizarea și funcționarea cimitirelor parohiale și mânăstirești din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române, locurile în folosință veșnică pot fi de 1-3 morminte, fiecare mormânt având dimensiunile de 1,20 x 2,50 m și între locurile de morminte se va păstra o distanță de cel puțin 0,50 m, necesară pentru circulație și îngrijirea mormintelor.
Și potrivit art. 6 din Ordinul nr. 261 din 25 iunie 1982 locurile de înhumare vor avea dimensiunile de 2,50 x 1,20 m cu intervale între acestea de 0,5 m.
În raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar I. I., în specialitatea construcții au fost identificate construcțiile funerare și măsurate.
Din măsurători a rezultat că reclamanții dețin o construcție funerară cu dimensiunile 2,69 m x 2,92 m, iar pârâtul deține o construcție funerară nefinalizată, cu dimensiunile 2,40 m x 2,93 m, iar pe latura de nor a construcției funerare deținută de acesta, placa din beton armat a fost demolată urmând a se lăsa un spațiu de circulație între construcția pârâtului și cea deținută de moștenitorii defuncților P., respectiv P. V..
Construcția funerară executată de către pârât este lipită pe latura de sud de construcția funerară deținută de reclamanți, iar prin lipirea acesteia a fost realizată o completare din beton și placă din beton armat peste „brâul” construcției deja existentă.
Expertul a mai menționat că reclamanții dețin două morminte, iar suprafața ocupată ar fi trebuit să aibă dimensiunile 2,40 m x 2,50 m.
Că brâul cavoului reclamanților nu afectează construcția funerară a pârâtului, întrucât acesta se află sub construcția edificată de pârât.
Părțile nu au depus acte din care să rezulte modul de deținere al terenurilor pe care au edificat construcțiile funerare.
Drepturile beneficiarilor asupra unui loc de veci izvorăsc dintr-un contract de concesiune, neexistând o transmitere a unui drept de proprietate cu toate atributele sale (posesie, folosință și dispoziție). Concesiunea conferă titularului doar un drept de folosință a terenului, dreptul de proprietate fiind exercitat doar asupra construcției funerare, edificată în baza unei autorizații de construire.
Dreptul de concesiune a locurilor de înhumare amenajate sau neamenajate poate fi transmis de pe numele titularului pe numele altei persoane prin moștenire, în baza certificatului de moștenitor și numai pentru concesiunile pe termen nelimitat.
Potrivit art. 22 din H.G. nr. 955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local:
(1) Autoritățile administrației publice locale răspund de organizarea, administrarea și coordonarea activității cimitirelor aflate în subordinea acestora.
(2) Serviciile necesare colectivităților locale sunt asigurate în sistem privat de către unitățile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de stat/locale.
(3) Organizarea și funcționarea cimitirelor umane și a crematoriilor de către autoritățile administrației publice locale se realizează prin:
a) elaborarea unui regulament de funcționare, aprobat prin hotărâre a consiliului local, prin care se instituie reguli generale pentru serviciile de înhumare și incinerare;
b) atribuirea locurilor de înhumare prin concesiune pe termen limitat de 7 ani sau pe termen nelimitat, dar cu respectarea condiției ca locul să fie îngrijit;
c) realizarea construcțiilor funerare numai cu autorizarea consiliului local;
d) plata unor taxe și tarife către bugetul local.
Din adresa nr. 7013 din data de 26.11.2013 emisă de Primăria comunei P. rezultă că terenul pe care este amplasată biserica și cimitirul din satul Călugăreasa este al Unității Administrativ Teritoriale P. și a fost dat în administrarea Bisericii Călugăreasa, dar până în prezent nu a fost concesionat niciun loc de veci și nu s-a eliberat nicio autorizație de construire pentru locurile de veci.
Că locurile de veci din cimitirul Călugăreasa sunt repartizate de către Consiliul Parohial care este format din 5 (cinci) membri, un episcop și preotul.
Față de cele arătate, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții B. M. și B. G., în contradictoriu cu pârâtul U. G..
Potrivit art. 406 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă.
A. 3 arată că dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecata, instanța la cererea pârâtului l-a obligat pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
În speță pârâtul U. G. a renunțat la judecată cu privire la primul petit din cererea reconvențională, după acordarea primului termen de judecată, iar apărătorul reclamanților nu s-a opus la cererea de renunțare.
Văzând manifestarea de voință a pârâtului U. G., instanța a luat act că acesta renunță la judecată cu privire la primul petit din cererea reconvențională.
Instanța a respins petitul doi din cererea reconvențională cu privire la demolarea amenajărilor.
De asemenea au fost respinse cererile reclamanților și pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții reclamanți B. M., B. G., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și ca urmare a efectului devolutiv a apelului, evocarea fondului, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii în totalitate, așa cum a fost formulată, cât și obligarea intimatei, în baza art. 451 NCPC, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului au arătat instanța de fond a greșit când a analizat cererea în raport de prevederile art. 674 – 675 Cod procedură civilă, pentru că în raport de art. 949 Cod civil invocat de reclamanți și aplicabil în cauză, procedura cererilor posesorii și a acțiunilor care apară posesia se regăsesc doar în codul civil ( art. 949 și următoarele), fiind abrogate cele din vechiul cod de procedură civilă.
Că, pe fondul îndeplinirii condițiilor unei astfel de cereri posesorii ce face obiectul acțiunii, instanța amintește cele două condiții ce trebuie îndeplinite, apreciind în mod vag și fără o analiză critica că nu a prezentat acte din care să rezulte modul de deținere al terenurilor pe care au edificat construcțiile funerare.
În acest sens, instanța a aplicat greșit legea, pentru că reclamanți nu trebuie decât să facă dovada unei posesii neviciate cel puțin un an de la momentul tulburării acesteia, dovada pe care a făcut-o cel puțin cu martorii audiați, posesia fiind o stare de fapt ce poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Mai mult, nici pârâtul nu neaga prin întâmpinare dreptul reclamanților de posesie și de folosință asupra acestor două locuri de veci, ci neaga doar că acesta nu are la baza un drept de concesiune sau de proprietate.
A precizat că dreptul lor de folosință și de posesie a acestor două locuri de veci rezultă din faptul că au deținut aceste locuri de peste 30 de ani, moment la care au achitat o sumă de bani și au îngrijit aceste locuri de veci în mod continuu și neîntrerupt.
De altfel, un astfel de drept de folosință nu este negat nici de Consiliul Local P. și nici de Biserica Călugăreasa, potrivit adreselor de la dosar, numai că acestea afirma că asupra terenului pe care se află cimitirul nu s-au făcut concesionări și nici nu s-au eliberat autorizații.
Acest drept de folosință este astfel recunoscut la nivel parohial local, fiind un serviciu de interes public și în folosința localnicilor.
Este evident că dreptul său de deținere nu poate rezulta dintr-o natură contractuală, dar el există și nu poate fi contestat, pentru că acesta este regimul tuturor locurilor de veci din acel cimitir.
Nu toate locurile de veci construite presupun existent unui contract de concesiune, chiar dacă el este impus prin OG 71/2002, pentru că dreptul său de folosință datorează cu mult anterior acestei reglementări.
Mai arată că, instanța de fond nu a avut în vedere că au mai fost cumpărate relativ recent locuri de veci în cimitirul Călugăreasa dovada fiind chitanța depusă la dosar privind vecina din partea stângă a locului de veci a lui U. G..
De asemenea, arată că instanța a considerat că este fără relevanță modul de amplasare a construcțiilor funerare și dacă ele se afectează reciproc, cât timp părțile nu dovedesc modul de deținere, ceea ce contravine condițiilor acțiunilor posesorii.
În condițiile în care dreptul ambelor părți de folosință a acestor locuri de veci este cert, existent și de necombătut, instanța trebuia să se pronunțe și asupra obiectului acțiunii în sine, privind obligația de a face.
În drept, și-au întemeiat apelul pe prevederile art. 466, 480 Cod procedură civilă.
La data de 25.07.2014 intimatul pârât U. G. a depus la dosar întâmpinare la cererea de apel, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că terenul pe care este amplasat cimitirul din satul Călugăreasa este al UAT P. și până în prezent nu a fost concesionat nici un loc de veci și nici nu s-a eliberat autorizație de construire în acest sens.
În drept, invocă prevederile art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă.
Reanalizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de apelanți constată că recursul este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele motive,
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând în urma probatoriilor administrate la dosarul cauzei, respectiv înscrisuri și expertiza în specialitatea construcții, că părțile nu dețin, pentru locurile de veci, contracte de concesiune din care să rezulte modul de deținere al terenurilor pe care au edificat construcțiile funerare din litigiu, astfel că va fi înlăturată susținerea apelanților că dreptul ambelor părți de folosință a acestor locuri de veci este cert, existent și de necombătut
Potrivit art. 22 din HG nr.955/2004 pentru aprobarea reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local: (1) Autoritățile administrației publice locale răspund de organizarea, administrarea și coordonarea activității cimitirelor aflate în subordinea acestora; (2) Serviciile necesare colectivităților locale sunt asigurate în sistem privat de către unitățile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de stat/locale;
(3) Organizarea și funcționarea cimitirelor umane și a crematoriilor de către autoritățile administrației publice locale se realizează prin:
a) elaborarea unui regulament de funcționare, aprobat prin hotărâre a consiliului local, prin care se instituie reguli generale pentru serviciile de înhumare și incinerare;
b) atribuirea locurilor de înhumare prin concesiune pe termen limitat de 7 ani sau pe termen nelimitat, dar cu respectarea condiției ca locul să fie îngrijit;
c) realizarea construcțiilor funerare numai cu autorizarea consiliului local;
d) plata unor taxe și tarife către bugetul local.
Din economia textului sus menționat rezultă că locurile de veci se atribuie prin contract de concesiune pe termen limitat de 7 ani de către autoritatea administrației publice locale, în speță primăria precum și că realizarea construcțiilor funerare se efectuează cu autorizarea consiliului local.
Instanța de fond corect a reținut conținutul adresei nr.7013 din data de 26.11.2013 emisă de Primăria comunei P. care arată că terenul pe care este amplasată biserica și cimitirul din satul Călugăreasa aparține Unității Administrativ Teritoriale P. și a fost dat în administrarea Bisericii Călugăreasa, dar până în prezent nu a fost concesionat niciun loc de veci și nu s-a eliberat nicio autorizație de construire pentru locurile de veci.
Având în vedere că terenul pe care sunt amplasate biserica și cimitirul aparțin Unității Administrativ Teritoriale P., tribunalul constată că dreptul de proprietate cu privire la suprafețe de teren din acest perimetru nu poate fi dobândit prin uzucapiune, aceste bunuri fiind imprescriptibile atât extinctiv cât și achizitiv, astfel că va fi respinsă susținerea apelanților în sensul că ar fi stăpânit acest teren de peste 30 de ani.
Constatând că nici unul dintre motivele de apel invocate de apelanții reclamanți nu sunt întemeiate, tribunalul va respinge apelul ca nefondat în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți B. M., B. G., domiciliați în comuna P., ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 593 din 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât U. G., domiciliat în comuna P., ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, R. B. T. | |
Grefier, C. B. |
Red. R.T. /Tehn. L.P.
Jud. fond A. A.
5ex/18 Noiembrie 2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7197/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
