Obligaţie de a face. Sentința nr. 7197/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7197/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 4360/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 426/2014
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. S. S.
Judecător C. A. M.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă . împotriva sentinței civile nr. 7197 din data de 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți T. A. C., T. H. și T. L., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic M. M. pentru apelanta pârâtă . și avocat S. C. pentru intimații pârâți T. A. C., T. H., T. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a depus împuternicirea de către consilier juridic M. M..
Se constată depusă la dosar o cerere formulată de apelanta pârâtă ., prin care se solicită efectuarea unei expertize tehnice de specialitate construcții civile și industriale, având ca obiectiv stabilirea contravalorii lucrărilor de aducere la cota inițială a terenului din litigiu .
Instanța pune în discuție această cerere și în susținerea ei, consilier juridic M. M. pentru apelantă arată că se impune administrarea acestei probe, având în vedere faptul că suma la care a fost obligată societatea reprezintă un ,,cost estimat” și prin urmare prejudiciul nu are caracter cert, iar pe de altă parte că executarea unui zid de sprijin este o propunere făcută de expert ca o lucrare de aducere la cota inițială a terenului în litigiu și nu o cerință din punct de vedere tehnic.
Avocat S. C. pentru intimații pârâți T. A. C., T. H., T. L. arată că cererea este nejustificată, cu atât mai mult cu cât prin cererea de apel nu s-a solicitat această probă. Arată de asemenea faptul că în cauză au fost efectuate trei expertize și că potrivit încheierii de ședință din data de 5 iulie 2013 reprezentanții părților au precizat instanței că nu înțeleg să formuleze obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit de expert judiciar B. Camil. Precizează totodată că prin apel nu se critică întinderea prejudiciului.
Tribunalul, respinge cererea cu privire la administrarea probei constând în expertiză, având în vedere disp. art. 292 alin. 1, coroborat cu art. 295 c.pr.civ. din 1865, potrivit cărora părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, instanța putând încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi dacă au fost propuse în condițiile mai sus menționate.
Tribunalul constată că prin cererea de apel apelanta nu a solicitat proba cu expertiză, ci a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate a administrării ar rezulta din dezbateri, proba cu expertiza nefăcând parte din acestea.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic M. M. pentru apelanta pârâtă . a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. S-a precizat că în mod greșit s-a apreciat că s-a produs prejudiciu, în raport de textele de lege invocate de instanță ca temei de drept, întrucât acele dispoziții vizează ridicarea de construcții și prejudiciu pentru neîndeplinirea obligației respective.
A menționat că prejudiciul respectiv a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin deciziile pronunțate anterior prezentului litigiu și că societatea apelantă și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin acele hotărâri, dovadă fiind ordinele de plată existente la dosar la filele 84-85.
A doua critică a hotărârii se susține că vizează aspectul că despăgubirea nu are caracter cert, fiind stabilit un cost estimat,iar terenul din litigiu este liber.
A solicitat cheltuieli de judecată constând în taxă timbru conform ordinelor atașate la dosar.
Avocat S. C. pentru intimații pârâți T. A. C., T. H., T. L. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, respectiv 1000 lei reprezentând onorariu avocat .
În ce privește prima critică a precizat că există prejudiciu în speță fiind vorba de o altă pagubă decât prejudiciul produs pentru neîndeplinirea obligației de ridicare a construcțiilor; că suma de 286 lei reprezintă lipsa de folosință a terenului și este ulterioară ridicării construcțiilor.
A menționat că din raportul de expertiză specialitatea pedologie rezultă în mod clar că la momentul actual terenul este în stare de neîntrebuințare, raportat la stadiul avut anterior și că apelanta datorează orice prejudiciu produs prin fapta ilicită.
Referitor la prejudiciu, mai exact la caracterul cert al acestuia, a arătat că expertul l-a estimat în sensul că l-a evaluat .
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._, reclamantul T. A. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să execute lucrările necesare pentru readucerea în situația anterioară a terenului proprietatea sa, cu suprafața de 612 m.p., situat în intravilanul mun. Tg. J., .. 516, jud. Gorj, compus din două parcele cu nr. cadastrale 4055/2 și 4055/3, teren ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/54/2006 al Curții de Apel C.-secția civilă, iar, în subsidiar, la plata contravalorii acestora; obligarea pârâtei să îl despăgubească cu contravaloarea lipsei de folosință a terenului, începând cu data introducerii cererii și până la executarea efectivă a obligației de readucere a terenului în situația anterioară.
Reclamantul a evaluat aceste daune la suma de 10.000 lei, rezervându-și dreptul majorării pretențiilor după efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul T. A. a fost proprietarul terenului cu suprafața de 4.800 m.p., situat în intravilanul mun. Tg. J., .. 516, jud. Gorj, în tarlaua 3, .. cadastrale 4055/1, 4055/2 și 4055/3, în care sens depunând, în copie, titlul de proprietate nr._ din 10.02.1994, procesul-verbal de punere în posesie din 02.11.1993, emise acestuia în baza Legii nr. 18/1991 și planurile de amplasament și delimitare a celor două parcele în litigiu, dreptul său de proprietate pentru acest teren fiind intabulat în C.F. nr. 9433 a mun. Tg. J., jud. Gorj.
A precizat că din terenul identificat mai sus a vândut suprafața de 4.080 m.p., având nr. cadastral 4055/1, rămânând în proprietate cu suprafața de 612 m.p. teren, respectiv cu terenul în litigiu ocupat de pârâta S.C. O. P. S.A.
S-a menționat că, prin decizia civilă 2889 din 10.10.2006 a Curții de Apel C.-secția civilă, pronunțată în dosarul nr._/54/2006, rămasă irevocabilă și parțial pusă în executare, potrivit proceselor-verbale anexate, pârâta a fost obligată să-i lase „în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 612 m.p., teren amplasat în parcelele P1 și P2, individualizată conform schiței anexă la raportul de expertiză A. D" și „să ridice lucrările realizate pe această suprafață de teren respectiv terasament cale ferată, suprastructura căii ferate uzinale (traverse și șine rulare), canal beton pentru protecția terasamentului".
S-a precizat că, pentru construirea căii ferate uzinale pe terenul proprietatea sa, societatea pârâtă a executat lucrări de excavare a terenului, amplasarea pe acesta a unei cantități mari de balast și pietriș, cât și alte lucrări specifice, astfel, că în prezent terenul este degradat și la un nivel cu mult mai mic decât era anterior, care se poate stabili în raport de nivelul restului terenului fostă proprietate a sa.
Reclamantul a arătat că, pentru punerea în executare a hotărârii precizate, pârâta s-a rezumat să ridice lucrările edificate pe acest teren, refuzând să execute și lucrările necesare pentru reducerea terenului în situația anterioară, cu motivarea că această obligație nu incumbă potrivit deciziei arătate.
Au fost invocate disp. art. 494 alin. 2 din vechil cod civil, potrivit cu care „ Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului", și disp. art. 582 alin. 2 din noul cod civil „(2) Desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință".
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile legale arătate și disp. art. 274 C. proc. civ..
În dovedire, s-au depus la dosar titlul de proprietate nr._/10.02.1994, proces verbal încheiat la 03.XI.1993, decizia nr. 2889/10.10.2006 a Curții de Apel C. – Secția Civilă pronunțată în dosarul nr._/54/2006, proces verbal nr. 208/2005 din 04.08.2005, proces verbal nr. 136/2007 din 06.06.2007, proces verbal nr. 136/2007 din 25.06.2008, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, fișa corpului de proprietate, plan de amplasament și delimitarea corpului de proprietate, fișa corpului de proprietate din loc. Tg-J., .. 516, jud. Gorj, împuternicire nr. 2308/10.04.2012, (filele 8 – 23 dosar).
Pârâta . a formulat întâmpinare (fila 24 la dosar), solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, s-au invocat excepția de netimbrare, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de lucru judecat.
Cu privire la prima excepție, s-a motivat că primul capăt de cerere formulat de reclamant este o acțiune evaluabilă în bani (obligație de a face), ceea ce impune evaluarea acestui capăt de cerere și achitarea taxei de timbru aferente, fiind invocată decizia 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâta a arătat că se impune achitarea taxei de timbru aferentă pretențiilor de 10.000 lei prin raportare la prevederile art. 14 din Legea 146/1997.
A invocat pârâta că în temeiul disp. art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, rezultă fără putință de tăgadă, raportat la data producerii faptului ilicit și momentul cunoașterii de către reclamant a pagubei, cât și a celui care răspunde de ea că dreptul la acțiune decurgând din acest fapt este prescris.
S-a menționat că prejudiciul a fost cunoscut de reclamant încă de la momentul producerii (edificarea liniei de căi ferate uzinale), fapt dovedit și din promovarea cererii înregistrate sub nr._ .
S-a arătat că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris și raportat la dispozițiile Noului Cod civil.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere ce are ca obiect readucerea terenului în situația anterioară ocupațiunii, au fost invocate disp. art. 1201 C.civ. și s-a arătat că acesta a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă 2889/10.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/54/2006, existând strict identitate de părți, obiect și cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că cererea este neîntemeiată, cu motivarea că, așa cum s-a constatat în dosarul nr. 8682/2003 al Judecătoriei Tg-J., pârâta a ridicat lucrările edificate pe terenul în litigiu (terasament, cale ferată, suprastructura căii ferate uzinale și canalul beton pentru protecția terasamentului).
S-a menționat că susținerea reclamantului, în sensul că pentru edificarea lucrărilor a căror ridicare s-a efectuat, pârâta ar fi excavat terenul în litigiu și ar fi micșorat cotele acestuia, în raport de nivelul restului terenului vândut de reclamant, este lipsită de argument, întrucât raportarea trebuie făcută la data anterioară ocupațiunii cu lucrările de mai sus; nivelul terenului este determinat de relieful întregii zone și trebuie avut în vedere că, pe terenul înstrăinat de reclamant, prin contract de vânzare-cumpărare, în anul 2004, s-au efectuat lucrări de construire ce implică în prealabil și amenajarea amplasamentului.
Cu privire la solicitarea reclamantului ca pârâta să plătească pentru lipsa de folosință a terenului până la executarea efectivă a obligației ce este obiect al primului capăt de cerere, s-a arătat că este neîntemeiată, întrucât terenul este liber, iar reclamantul își poate exercita neîngrădit atribuțiile dreptului de proprietate, că nu sunt întrunite disp. art. 998-999 C.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale, prejudiciul fiind viitor și eventual (nu este cert).
În drept, au fost invocate disp. art. 115 C. pr. civ., art. 998-999 Cod Civil, art. 1201 C. civ, art.3 și 8 din Decretul nr.167/1958.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin notele de ședință depuse la data de 9.05.2012, reclamantul T. I. A. a solicitat ca instanța să ia act că înțelege să se judece doar cu privire la capătul de cerere subsidiar, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata cu titlu de daune interese compensatorii pentru prejudiciul suferit ca urmare a executării și desființării lucrărilor.
S-a răspuns la întâmpinarea pârâtei și excepțiile invocate, solicitându-se respingerea excepției de netimbrare ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant fiind legal timbrată, în raport de disp. Legii 146/1997, cererea fiind timbrată pentru daunele în sumă de_ lei.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, întrucât instanța de recurs, prin decizia civilă 2889/10.10.2006 a Curții de Apel C., a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la readucerea terenului ocupat în starea anterioară.
S-a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca nefondată, întrucât, în baza disp. art. 494 alin. 2 teza II și disp. art. 585 alin 2 teza II din Noul Cod civil dreptul reclamantului la despăgubiri a luat naștere în momentul desființării lucrărilor de către pârâtă, în același sens urmând a fi interpretate și disp. art. 8 alin . 1 din Decretul 167/1958 și art. 2528 alin. 1 din Noul Cod civil.
Pârâta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la notele de ședință ale reclamantului, susținerile acesteia fiind depuse la filele 95-104 la dosar.
În ședința publică din 23.05.2012, reclamantul și-a precizat cererea, solicitând ca pârâta să îi plătească contravaloarea lucrărilor pentru readucerea în situația anterioară a terenului în suprafață de 612 m.p. și să îi plătească lipsa de folosință începând cu data introducerii acțiunii, pretenție evaluată la suma de 10.000 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 6.06.2012, s-a respins excepția de netimbrate a cererii ca neîntemeiată, față de precizarea reclamantului cu privire la capătul de cerere pentru care înțelege să se judece evaluat la suma de 10.000 lei și s-au respins ca neîntemeiate și excepția autorității de lucru judecat și cea a prescripției dreptului material la acțiune.
În cauză, instanța a încuviințat efectuarea unor expertize judiciare, stabilindu-se următoarele obiective: să se identifice terenul din litigiu, prin indicare dimensiuni, vecinătăți și schiță; să se stabilească dacă în urma ridicări lucrărilor realizate pe terenul reclamantului de către pârâtă, respectiv terasament de cale ferată, s-a produs o degradare a terenului, iar în caz afirmativ să se precizeze în ce constau aceste degradări; să se stabilească care este contravaloarea lucrărilor pentru readucerea în stadiul inițial a terenului proprietatea reclamantului; să se stabilească dacă ca urmare a lucrărilor realizate de către pârâtă, s-a produs o modificare a cotei topografice inițiale a terenului, raportat la situația celorlalte terenuri din zonă; să calculeze și cuantumul despăgubirilor ca urmare a lipsei de folosință a terenului, începând cu data introducerii cererii, respectiv 28.03.2012 și la momentul efectuării raportului de expertiză, cu respectarea dispozițiilor art. 208 C.proc.civ. ; să se aibă în vedere obiectivele propuse de părți.
După depunerea rapoartelor de expertiză, urmare a decesului reclamantului au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, respectiv T. A. C., T. H. și T. L., depunând înscrisuri în dovedire în acest sens la dosar.
La data de 13.09.2013, moștenitoarele reclamantului au formulat note de ședință, prin care au solicitat instanței să ia act că măresc câtimea obiectului cererii la suma de 122.869 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor pentru readucerea în situația anterioară și lipsa de folosință a terenului în sumă de 286 lei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7197 din data de 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă cererea cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanții T. A. C., T. H. și T. L., în calitate de moștenitori ai reclamantului T. A., împotriva pârâtei ..
A fost obligată pârâta la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloare lucrări pentru readucere teren în situația anterioară și la plata sumei de 286 lei reprezentând lipsă de folosință către reclamante.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 6268 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate_/10.02.1994 emis în baza Legii 18/1991, s-a reconstituit autorului reclamantelor dreptul de proprietate pentru suprafața de 4800m.p., situată în intravilanul municipiului Tg-J., pe care pârâta a edificat fără drept o cale ferată uzinală, afectând folosința terenului pentru suprafața de 612 m.p.
Prin decizia civilă nr. 2889/10.10.2006 a Curții de Apel C., a fost obligată pârâta să-i lase reclamantului T. A., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 612 m.p. și să ridice lucrările realizate pentru acest teren.
Conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză (fila 265 la dosar), lucrările efectuate de pârâtă în acest scop au modificat cota topografică a terenului, scăzând sub scota topografică a terenurilor învecinate, pentru aducerea la cotă a terenului, fiind necesară o umplutură de pământ pentru un volum total de 568,40m.c.
S-a constatat de către expertul pedolog, că în urma lucrărilor executate s-a produs o degradare antropic profundă, care a dus la schimbarea clasei de fertilitate pedologică naturală III-IV, la categoria neproductiv, fiind propuse de către experți și lucrările ce se impun pentru aducerea terenurilor la cota topografică inițială, contravaloarea acestor lucrări fiind estimate la suma de_ lei.
Expertul pedolog a concluzionat că paguba pentru lipsa de folosință a terenului este nesemnificativă, datorită slabelor calități a plantelor ce fac parte din compoziția floristică (fila 257 la dosar), estimată la suma de 286 lei,pentru ultimii doi ani, 2012-2013, conform suplimentului de raport de expertiză depus la fila 285 la dosar.
Prin urmare, față de disp. art. 494 alin. 2 C.civ. vechi (582 alin. 2 N.C.civ.) instanța a obligat pârâta și la plata acestor despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a terenului.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, reprezentând onorariu avocat, onorarii expert și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă ., solicitând, în baza art. 282 alin. 1 C.pr.civ. 1865, admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
După o circumstanțiere a litigiului, a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că intimatele reclamante sunt îndreptățite la plata sumei de 122.583 lei, ce reprezintă contravaloarea lucrărilor necesare readucerii terenului în suprafață de 612 mp indicată de expertul B. Camil și a sumei de 286 lei, ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului conform raportului de expertiză întocmit de expertul S. G., întrucât prejudiciul reclamat în temeiul art. 494 alin. 2 C.civ. și art. 582 alin.2 NCC a fost reparat de apelanta pârâtă .., textele de lege invocate nefiind incidente în prezenta cauză, deoarece pe de o parte vizează ridicarea de construcții, iar pe de altă parte, pentru neîndeplinirea obligației de ridicare a construcțiilor edificate pe terenul în litigiu, modalitatea de despăgubire a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1637/29.11.2011 a Curții de apel C. în dosarul nr._ cu putere de lucru judecat, concluzionând că hotărârea instanței de fond privind cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată este lipsită de temei legal.
Sub aspect probatoriu, a arătat că despăgubirile la a căror plată a fost obligată prin sentința instanței de fond nu au caracter cert, dispozițiile art. 998-999 C.civ. și art. 1357 NCC, reținând a fi îndeplinite patru condiții pentru angajarea răspunderii civile delictuale, iar așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul B. Camil, cuantumul de 122.523 lei nu este cert, fiind doar „cost estimat” și atâta timp cât potrivit legii doar prejudiciul cert este susceptibil de reparare, nu și cel estimat, este nelegală și neîntemeiată obligația stabilită în sarcina sa privind plata sumei de 122.583 lei către intimatele reclamante.
În ceea ce privește cuantumul de 286 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului, a arătat că acesta a fost calculat de către expertul S. G. pentru perioada 2012-2013, în prezent terenul în litigiu fiind liber, astfel încât intimatele reclamante își pot exercita neîngrădit atribuțiile dreptului de proprietate, deci nu le este îngrădită nici posesia și nici folosința terenului.
În concluzie, a arătat că obligația stabilită de instanța de fond în sarcina sa privind plata sumelor de 122.523 lei și 286 lei este neîntemeiată și nelegală, întrucât aceste sume sunt rezultatul unor silogisme ipotetice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 C.pr.civ. 1865, art. 494 alin.2 și 998-999 C.civ., art. 582 alin.2 și 1357 C.civ. nou.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, apreciază ca fiind nefondat apelul, pentru următoarele considerente.
În legătură cu critica referitoare la nereținerea puterii de lucru judecat, în raport de decizia civilă nr.1637/29.11.2011 a Curții de Apel C. privind repararea prejudiciului produs reclamantului din speță prin edificarea construcțiilor pe terenul din litigiu, tribunalul constată că aceasta este nefondată.
Se reține că într-adevăr prin hotărârea judecătoreasă invocată de către apelanta pârâtă, mai sus menționată, . a fost obligată la plata sumei de_ euro reprezentând despăgubiri pentru perioada 7.06.2007-1.04.2011 și suma de 569 euro pe lună sau echivalentul în lei la data plății, începând cu data de 1.04.2011 până la executarea obligației de eliberare a suprafeței de 612 mp și că potrivit ordinelor de plată atașate în copie la dosarul de fond la filele 84-85 debitoarea și-a îndeplinit obligația stabilită în decizia ce a fost pronunțată în dosarul_ .
Se impune însă a se preciza că în cauza respectivă despăgubirile au fost stabilite pentru prejudiciul produs, ca urmare a lipsei de folosință a terenului în litigiu în suprafață de 612 mp, proprietatea reclamantului, pe care apelanta pârâtă edificase anumite lucrări, respectiv terasament de cale ferată, traverse și șine rulare, canal beton pentru protecția terasamentului, începând cu data de 7.06.2007 și în continuare, până la eliberarea efectivă a terenului, iar în speță obiectul cererii constă în obligația de plată a contravalorii lucrărilor pentru readucerea în situația anterioară a aceluiași teren în suprafață de 612 mp și contravaloarea lipsei de folosință, începând cu data introducerii acțiunii de față, care este ulterioară dezafectării terenului.
Se observă așadar că, cele două cauze au obiecte distincte și astfel nu operează excepția puterii de lucru judecat, în raport de cele expuse neputându-se reține că prejudiciul solicitat în speță a fost deja reparat, ca urmare a executării obligației impusă prin decizia 1637/29.11.2011 a Curții de Apel C..
Aceeași critică vizează și faptul că textele de lege reținute de instanța de fond nu sunt incidente în cauză cu motivarea că acele norme reglementează situația despăgubirilor pentru ridicarea de construcții.
Această susținere se privește a fi neîntemeiată, impunându-se a se menționa că pretențiile reclamantului constau în prejudiciul produs ca urmare a degradării terenului său prin efectuarea lucrărilor de către pârâtă, lucrări constând în realizarea terasamentului căii ferate și ulterior de ridicare a construcțiilor edificate și în raport de disp. art. 6 alin. 2 NCC, coroborat cu art. 6 alin. 5 NCC în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, incidență având art. 494 alin. 2 Cod civil, conform căruia dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma pe cheltuiala celui ce le-a făcut, el putând după împrejurări să fie obligat la plata prejudiciului sau vătămării produse proprietarului locului .
Tribunalul constată că reclamantul din speță a uzat în mod corect de teza ultimă a acestor dispoziții pentru obținerea de despăgubiri ca urmare a prejudiciului cauzat prin construirea căii ferate uzinale și dezafectarea și desfacerea acesteia.
Este nefondată și critica privind lipsa caracterului cert al prejudiciului, neputându-se reține afirmația apelantei pârâte potrivit căreia prejudiciul nu are caracter cert atâta timp cât expertul a calculat doar un cost estimat.
Este adevărat că expertul B. Camil a concluzionat în raportul întocmit că pentru readucerea la cota inițială a terenului, contravaloarea lucrărilor respectiv costul estimat al acestora este de 122.583 lei, valoare reținută de instanță ca fiind prejudiciul produs reclamantului, obligând apelanta pârâtă la plata cuantumului respectiv către moștenitorii acestuia .
Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, în speță stabilindu-se existența prejudiciului și procedându-se prin expertize la calcularea acestuia, expertul B. Camil nefăcând altceva decât să evalueze contravaloarea executării acelor lucrări ce s-au considerat necesare de către expert ca specialist, pentru readucerea terenului proprietatea reclamantului la starea inițială.
Mai mult, reprezentanții convenționali ai părților au arătat expres instanței de fond că nu formulează obiecțiuni cu privire la acest raport, ceea ce înseamnă că și-au însușit concluziile lucrării respective.
Se susține în mod greșit de apelanta pârâtă și că terenul fiind liber, moștenitorilor intimatelor reclamante nu le este îngrădită folosința acestuia și implicit că sub acest aspect nu există prejudiciu, având în vedere faptul că s-a dovedit că terenului în litigiu nu i se poate da nici o neîntrebuințare, culpa aparținând în mod exclusiv pârâtei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 c.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă ., cu sediul în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr. 7197 din data de 18.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți T. A. C. domiciliată în Tg – J., .. 95 A, județul Gorj, T. H. domiciliată în Tg – J., .. 95 A, județul Gorj și T. L., domiciliată in Tg – J., .. 95 A, județul Gorj.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 Aprilie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. S. S. | Judecător, C. A. M. | |
Grefier, C. B. |
Red.A.S.
Tehnored. SL
J.f. E.P.
6 ex./13.06. 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 134/2014. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Hotărâre din 30-10-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
