Fond funciar. Decizia nr. 391/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 391/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2345/312/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 391/R
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – M. L. I.
Judecător – I. R. M.
Judecător – Z. I. G.
Grefier – N. G.
Pe rol judecarea recursului civil-fond funciar, declarat de recurenta-pârâtă I. A. împotriva sentinței civile nr.2960/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. M. și intimatele pârâte C. JUDETEANA PT STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR I. și C. LOCALA PT. STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CĂZĂNEȘTI, având ca obiect fond funciar – constatare nulitate titlu proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. A. pentru recurenta-pârâtă I. A. și avocat P. A. pentru intimatul reclamant R. M., lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost admisă ca întemeiată cererea de abținere formulată de membrii Completului 1 Recurs constituit din domnii judecători I. T. și T. I. și doamna judecător D. C. T., deoarece și-au spus părerea cu privire la pricina ce se judecă, prin pronunțarea deciziei civile nr. 233/R din 05.03.2013 în dosarul nr._, decizie prin care au constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/_/1994 emis de C.J.S.D.P.P.T. Ialomița, titlu de proprietate a cărui anulare se solicită și în prezentul dosar –_, după care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosarul cauzei un act doveditor-extras numit „Tablou de capi de familie care posedă vite de muncă, pentru hrană și comercializare”.
Apărătorul intimatului reclamant invocă excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că a mai fost pronunțată o decizie și anume nr. 233/R din 05.03.2013 în dosarul nr._, decizie prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/_/1994 emis de C.J.S.D.P.P.T. Ialomița, titlu de proprietate a cărui anulare se solicită și în prezentul dosar –_ .
Apărătorul recurentei pârâte, cu privire la excepția invocată de apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea acesteia deoarece în dispozitivul deciziei menționate nu se face referire la obiectul acestui dosar, iar recurenta I. A. apare ca reprezentantă a mamei sale.
Instanța ia act că nu sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat, unește excepția invocată cu fondul cauzei și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte I. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul respingerii acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/_/1994 emis de C.J.S.D.P.P.T. Ialomița, iar în subsidiar în constatarea nulității absolute parțiale a respectivului titlu și obligarea emitentei la emiterea de noi titluri de proprietate pentru bunurile imobiliare cuprinse în acesta corespunzător dovezilor referitoare la dreptul de proprietate al defunctului tată al reclamantului, al soției – mamă a pârâtei și al pârâtei.
Arată că, din actele aflate la dosar defunctul R. M. nu figurează anterior anului 1948 ca deținând în proprietate nici unul din imobilele cuprinse în declarația sa din Registrul Agricol comunal, aflate în exploatarea sa, în timp ce reclamanta figurează în evidențele oficiale ca proprietara pe bunurile mai sus menționate. De asemenea, atât din Registrul Agricol cât și din actul eliberat de Arhivele Naționale Istorice Centrale rezultă că R. M. exploata doar suprafața de 10 ha și curte de 2457 mp, în timp ce era proprietar numai pe 3 ha arabil.
Învederează instanței, faptul că, reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 10 ha teren arabil și 2475 mp curte-grădină intravilan, care fusese trecut în C.A.P. în anul 1951 de soțul mamei sale R. M..
În ceea ce privește puterea probantă a înscrisului depus și anume „Tabloul de capi de familie care posedă vite de muncă, pentru hrană și comercializare”, față de înscrisurile avute în vedere de C.J.S.D.P.P.T. Ialomița la emiterea titlului atacat, precum și cele prezentate de reclamant, solicită să se constate, pe de o parte, anterioritatea acestuia în dovedirea dreptului de proprietate în favoarea părților implicate în cauză, iar pe de altă parte faptul că, provenind de la o autoritate de stat, prezumându-se că este/a fost întocmit pe baza unor înscrisuri oficiale, are o putere net superioară celor cu caracter declarativ, de genul înscrierilor din Registrul Agricol comunal.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul arată că recurenta pârâtă nu a formulat la fond propriile sale pretenții, pe cale reconvențională, prin care să solicite să se constate că terenul ce face obiectul titlului de proprietate a cărui nulitate absolută parțială se cere este același cu terenul despre care aceasta susține că ar fi aparținut mamei sale și nu a investit instanța cu o solicitare privind anularea titlului în cauză și corectarea acestuia pe cale contencioasă, judecătorească, în privința persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. Pârâta nu a făcut dovada că terenul menționat în extrasul din „Tabloul de capi de familie care posedă vite de muncă, pentru hrană și comercializare a județului Ialomița, plasa Căzănești din anul 1945” este același cu terenul asupra căruia s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate ce face obiectul prezentei acțiuni.
Solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2960 din 23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de catre parata prin intampinare.
S-a admis cererea formulată de reclamantul R. M., cu domiciliul in oras Cazanesti, .. 22, judetul I., avand domiciliul procedural ales la sediul Societatii Civile Profesionale „ P. si P.”- Societate Civila de Avocati, cu sediul in Bucuresti, ., ., ., în contradictoriu cu C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR CAZANESTI, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA și I. A., domiciliată în oras Rasnov, . nr. 6, judetul Brasov.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/_/06.06.1994, cod_, emis de catre C. Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor I..
S-a dispus înlăturarea de pe acest titlu a paratei I. GH. A., astfel că pe titlu rămân înscrisi numai R. M. M. si R. P. E..
S-a luat act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.
În motivarea sentinței s-a reținut că, la data de 19 ianuarie 1941, a fost incheiata căsătoria dintre Nița T. si E. I. dupa cum rezulta din Certificatul de Căsătorie (transcris) . nr._ eliberat de Primăria Orașului Cazanesti la data de 14.06.2004, E. I. devenind dupa căsătorie Nița I..
In timpul acestei casatorii la data de 21 august 1942, s-a născut fiica lor, A., asa cum rezulta din certificatul de naștere ..W., nr._ eliberat de Sfatul Popular al comunei Cazanesti la 7 martie 1961 si care a purtat numele de familie al tatălui, Nița, pana la casatoria sa cu I. G. si, ca urmare a incheierii căsătoriei, a luat numele de familie a soțului astfel ca numele acesteia este in prezent llie Gh. A., asa cum rezulta din certificatul de căsătorie ..i., nr._, eliberat de Oficiul de Stare Civila Risnov la data de 13 octombrie 1962. De asemenea, aceasta figurează cu același nume (llie Gh. A.) si pe Titlul de Proprietate a cărui nulitate a parțiala s-a solicitat.
Numita Nița I. s-a recăsătorit la data de 14 februarie 1948 cu numitul R. M., asa cum rezulta din certificatul de căsătorie ., nr._ eliberat la 14 iunie 2004 de Primaria Orașului Cazanesti, luând numele de familie a soțului din a doua casatorie si fiind inregistrata in registrul de stare civila cu numele de R. E.. In timpul acestei casatorii, la data de 3 noiembrie 1950 s-a născut reclamantul R. M., asa cum rezulta din certificatul de naștere ., nr._ eliberat la data de 15 iunie 2004 de Primăria Orasului Cazanesti.
La data de 18 mai 1975, tatăl reclamantului, R. C. M., a decedat, asa cum rezulta din certificatul de deces ..4, nr._, eliberat de Consiliul Popular al comunei Cazanesti.
După aparitia Legii 18/1991, la data de 14.03.1991 R. E. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 10 ha în calitate de mostenitoare a lui R. C. M., cerere in care a specificat faptul ca terenul il lucreaza in asociatie cu cei doi copii, reclamantul si parata.
La data de 06.06.1994 a fost emis de catre C. Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor I., titlul de proprietate nr._/_, cod_, pe numele următoarelor persoane: R. P.E., Rotam M. si llie Gh. A., în calitate de moștenitori ai defunctului Roratu C. M..
A rezultat din cele de mai sus că la succesiunea lui Roratu C. M. puteau veni numai fiul sau, reclamantul, si sotia sa supravietuitoare, R. P.E., nu si parata I. A., avand in vedere ca aceasta nu are calitatea de mostenitoare a defunctului R. C. M., astfel că titlul de proprietate trebuia să fie emis numai pe numele R. P.E. si R. M., nu si pe numele paratei I. A.. Prin urmare, instanta de fond a privit ca fiind întemeiată actiunea formulată de reclamant, admițând-o.
In ceea ce priveste sustinerile paratei potrivit carora reconstituirea dreptului de proprietate realizata prin titlul de proprietate a carui nulitate absoluta partiala se solicita, s-a făcut asupra terenurilor ce au apartinut de fapt mamei paratei si a reclamantului, R. P. E., instanta de fond a observat ca din actele aflate la dosarul cauzei si pe baza carora s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate, rezulta ca terenul asupra caruia a fost reconstituit dreptul de proprietate a apartinut defunctului R. C. M., aspect invederat de altfel si de catre R. E., in cererea adresata Comisiei locale.
Pe de alta parte, nu a rezultat ca terenul despre care parata sustine ca ar fi apartinut mamei sale si care este indicat in actul depus de catre acesta la dosarul cauzei (f. 22) este acelasi cu terenul asupra caruia s-a realizat reconstituirea prin titlul de proprietate ce face obiectul prezentei actiuni. Mai mult, insasi numita R. P. E. nu a solicitat comisiei, prin cererea formulata, reconstituirea asupra terenului ce i-ar fi apartinut, ci asupra celui ce a apartinut sotului sau, defunctul R. C. M..
Referitor la sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctei R. P. E., nr. 4166 din data de 29.09.2009 si certificatul de atestare fiscala nr. 4162/29.09.2009, (invocate de catre parata in sustinerea argumentului potrivit caruia aceste terenuri ar fi apartinut mamei sale iar nu lui R. C. M.), din care rezulta ca din masa succesorala a defunctei R. P. E. fac parte si suprafetele de teren din titlul de proprietate ce face obiectul cauzei, instanta de fond nu l-a putut retine, deoarece este evident ca, din moment ce in anul 1994 a fost emis titlul de proprietate pentru aceste suprafete si pe numele defunctei R. P. E., in viata la acea data, alaturi de reclamant si parata, o cota parte din suprafetele respective reprezinta bun propriu a acesteia, asa cum reprezinta si pentru celelalte persoane de pe titlu, acesta fiind motivul in baza caruia aceste suprafete apar in cele doua acte mentionate ca apartinand numitei R. P. E..
In concluzie, daca terenurile in cauza ar fi apartinut inainte de colectivizare mamei paratei si a reclamantului, R. P. E., si ar fi dovedit cu inscrisuri acest aspect, aceasta ar fi solicitat reconstituirea in nume propriu si ar fi fost emis un titlu de proprietate pe numele acesteia, titlu in care nu ar fi fost trecuti nici reclamantul, nici parata, R. E. fiind in viata la data emiterii titlului.
De altfel, aceasta nici nu a contestat imprejurarea ca titlul a fost emis in calitate de mostenitoare a lui R. M. iar nu in nume propriu.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de catre parata, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor articolului III alineatul (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991: „ Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data incheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.”
In continuare alineatul 2 dispune: „ Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție. „
Avand in vedere aceste prevederi legale, instanta a respins exceptia invocata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-pârâtă I. A..
În motivarea recursului aceasta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic depus la dosarul cauzei (fila 80), dedus judecății, schimbând astfel natura și chiar înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Respectivul act fiind de fapt cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată de mama pârâtei sub nr. 695/14.03.1991 la Consiliul Local Căzănești, cu afirmația că suprafața de teren arabil de 10,00 ha (cerută la reîmproprietărire) „a fost trecută în C.A.P. Căzănești în anul 1951 de soțul ei R. M.”, este interpretată de instanța de fond în sensul că respectivul teren a aparținut defunctului R. M., în numele căruia ar fi fost făcută respectiva cerere .
Așa fiind, instanța de fond, coroborând acest gen de interpretare cu situația în care mama pârâților (def. R. E.) nu contestase anterior faptul că titlul de proprietate fusese emis pentru ea în calitate de moștenitoare a lui R. M. și nu în nume propriu (caz în care pe acesta nu ar fi apărut nici reclamantul și nici pârâta, întrucât R. E. era în viață la data emiterii titlului), a apreciat justificarea pretenției reclamantului la constatarea nulității parțiale a titlului, pronunțând sentința a cărei modificare se solicită.
Se arată că motivul acestei modificări este cel înscris în prev. art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Recurenta susține că la dosarul cauzei s-a făcut, printre altele, și dovada faptului că imobilul casă de locuit edificat pe terenul intravilan al localității Căzănești încă din 1916 a aparținut mamei pârâților anterior căsătoriei sale cu defunctul R. M., fapt ce împreună cu cel atestat de documentul eliberat de Direcția Județeană Ialomița a Arhivelor Naționale existent la dosar, demonstrează unicitatea dreptului de proprietate pe numele numitei R. E. (fostă E. T. Nița).
În această situație, consideră recurenta, cu aplicarea corectă a legii fondului funciar titlul de proprietate trebuia să fie emis numai pe numele def. R. E. (în viață la data emiterii acestuia), cu excluderea atât a reclamantului cât și a pârâtei, problemele legate de succesiunea acestora după decesul mamei lor urmând a fi soluționate ulterior, potrivit legii.
Faptul că, anterior decesului, R. E. nu a atacat modul de redactare a titlului astfel justificat, poate și trebuie motivat, pe de o parte, prin prisma lipsei de cunoștințe de specialitate care să-i permită acesteia o viziune a posibilelor consecințe în viitor, iar pe de altă parte prin modul în care a înțeles să rezolve problema viitoarelor drepturi de proprietate ale celor doi copii (reclamantul și pârâta) printr-o donație deghizată și respectiv un testament, ambele în cunoștința părților. Ambele variante fiind de natură a exclude eventualitatea unei rele credințe la nivelul def. R. E. (mama părților).
De altfel, chiar ulterior acestui deces, demersul în justiție pentru acest motiv din partea reclamantului (neexaminat sub acest aspect) apare cu mult după respectivul deces și cu atât mai nejustificat, doar în anul 2010.
Astfel, recurenta arată că modificarea sentinței atacate o solicită apreciind încadrarea motivului sus menționat în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Totodată, recurenta solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul prev. art. 3041 Cod procedură civilă.
În cauză a formulat întâmpinare intimata-pârâtă C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița, solicitând pe această cale respingerea recursului ca nefondat.
La data de 19.07.2011 a depus întâmpinare și intimatul-reclamant R. M., acesta apreciind că se impune respingerea de plano a recursului ca neîntemeiat.
La termenul din 09.04.2013 intimatul reclamant a invocat excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr. 233R/05.03.2013 a Tribunalului Ialomița .
Analizând excepția invocată, tribunalul o apreciază neîntemeiată și urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Autoritatea de lucru judecat presupune existența a două pricini între care să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză . În ceea ce privește identitatea de părți, tribunalul constată că această condiție este îndeplinită, chiar dacă ele figurează cu calități inverse în cele două procese (reclamant – pârât ) . În ceea ce privește obiectul cauzei tribunalul constată că nu există identitate, fiind vorba, în dosarul nr._ de nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 7,2475 ha care se consideră că nu a aparținut defunctului R. M., iar în prezenta cauză de nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate în privința înscrierii pe titlu a lui I. A. . Și în ceea ce privește cauza, tribunalul constată că cele două pricini diferă prin prisma motivelor de nulitate invocate . Astfel, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ s-a solicitat de către reclamanta I. A. constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate întrucât terenul în suprafață de 9,7460 ha nu a aparținut în totalitate lui R. M., ci doar 3 ha au aparținut acestuia, 3 ha au aparținut lui R. E. și 4,2475 ha i-au aparținut reclamantei . În același dosar pârâtul R. M. a formulat cerere reconvențională solicitând instanței constatarea intervenirii prescripției achizitive pentru terenul intravilan în suprafață de 2460 mp . În prezenta cauză s-a invocat ca motiv de nulitate faptul că I. A. nu este moștenitoarea defunctului R. M., neavând nicio legătură de rudenie cu acesta și deci nu trebuia trecută pe titlul de proprietate .
Prin urmare, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența autorității de lucru judecat, fiind în prezenta a două pricini diferite, chiar dacă ele vizează același titlu de proprietate .
Pe fondul cauzei, tribunalul examinând sentința atacată cu recurs, în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, precum și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, constată că recursul este neîntemeiat și urmează a-l respinge pentru următoarele considerente:
Mai întâi tribunalul constată că, deși în cauză nu există autoritate de lucru judecat, totuși, ca urmare a aplicării efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, nu mai pot fi analizate, în prezenta cauză, motivele de recurs care au fost deja analizate în dosarul nr._ . Astfel, al doilea motiv de recurs din prezenta cauză, ce vizează terenul intravilan, a fost deja tranșat irevocabil prin decizia nr. 233R/05.03.2013 a Tribunalului Ialomița înlăturându-se din titlul de proprietate suprafața de 2450 mp (2205 mp din măsurători) și stabilindu-se cât revine fiecărei părți . Autoritate de lucru judecat cu privire la terenul intravilan nu există întrucât în prezenta cauză nici nu s-a solicitat uzucapiunea și nici I. A. nu a formulat cerere reconvențională în acest dosar . Totuși, întrucât I. A. și R. M. au fost părți și în dosarul anterior menționat, decizia pronunțată le este opozabilă și trebuie să o respecte, mai ales că prezenta cauză a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a dosarului_ .
În ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la interpretarea greșită de către instanța de fond a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de R. E., tribunalul apreciază acest motiv ca neîntemeiat, întrucât în cererea de reconstituire R. E. a menționat că terenul a fost trecut în CAP Căzănești de soțul său R. M., iar art. 8 alin. 2 din legea 18/1991 precizează că “de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.” Prin urmare, persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate erau moștenitorii defunctului R. M., care a adus pământul în CAP.
Astfel, soluția primei instanțe apare corectă, în condițiile în care I. A. nu are nicio legătură de rudenie cu R. M., iar titlul de proprietate s-a eliberat de pe urma acestuia, el fiind cel care a introdus pământul în CAP, iar R. E. nu a formulat nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume propriu . În această situație, înscrisul depus în recurs la fila 63 din dosar apare ca nerelevant în cauză .
În ceea ce privește solicitarea făcută de recurentă în dezbateri, atât prin concluziile orale cât și prin cele scrise, de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate și obligarea emitentei la emiterea de noi titluri corespunzător dovezilor referitoare la dreptul de proprietate al defunctului tată, al soției și al pârâtei, tribunalul constată că recurenta nu a formulat la fond o cerere reconvențională, că formularea unei astfel de cereri în recurs și în dezbateri este inadmisibilă, neputând fi formulate cereri noi în recurs și cu atât mai mult după închiderea cercetării judecătorești . De altfel, intimata pârâtă I. A. și-a formulat pretențiile pe cale principală în dosarul nr._ soluționat irevocabil prin decizia 233R/05.03.2013 a Tribunalului Ialomița .
Față de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază recursul neîntemeiat și, în baza art. 312 C.pr.civ., urmează să-l respingă .
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul reclamant R. M., cu domiciliul in oras Cazanesti, .. 22, judetul I., domiciliul procedural ales la sediul Societatii Civile Profesionale „ P. si P.”- Societate Civila de Avocati, cu sediul in Bucuresti, ., ., ., sector 5.
În baza art. 312 Cod procedură civilă respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă I. A., cu domiciliul în loc. Râșnov, ., nr. 6, jud. B..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./tehnored.M.L.I
02 ex/12.04.2013
Jud.fond.R. A. E.
Judec.Slobozia
| Pretenţii. Decizia nr. 1337/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
