Pretenţii. Decizia nr. 1337/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1337/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 28-11-2013 în dosarul nr. 3258/312/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1337/R
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - B. M.
JUDECĂTOR – M. L. I.
JUDECĂTOR – I. R. M.
GREFIER – D. A.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de recurentul-reclamant P. A. și recurenta-pârâtă V. E. împotriva sentinței civile nr.1714/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T. R. reprezentând pe recurentul-reclamant P. A. și avocat S. Ș. reprezentând pe recurenta-pârâtă V. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care referă faptul că, prin încheierea de ședință din data de 21.11.2013, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul-reclamant P. A., acesta fiind scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar. După care;
Apărătorii părților, pe rând, menționează că nu mai au alte cereri sau excepții de formulat în cauză.
Tribunalul ia act și, față de actele și lucrările dosarului, apreciază procedura probatorie închisă și cauza în stare de judecată, acordând cuvânt pe cererile de recurs.
Avocat T. R., pentru recurentul-reclamant P. A., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea în tot a acțiunii formulate.
Susține că recurentul este nemulțumit de soluția pronunțată de Judecătoria Slobozia, întrucât suma acordată cu titlu de pretenții este mult prea mic în raport cu probele administrate în cauză, din care rezultă contribuția efectivă pe care a avut-o la îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea pârâtei, în urma unui concubinaj de 26 de ani. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat S. Ș., pentru recurenta-pârâtă V. E., arată că recursul promovat de recurentă se referă la netemeinicia sentinței atacate, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Soluția fiind greșită numai sub aspectul faptului că pârâta a fost obligată la întreaga sumă și nu la ½ din valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului, deoarece aceste îmbunătățiri au fost făcute împreună cu sora sa, nefiind contribuția exclusivă a reclamantului.
Susține că nu au fost administrate probe concludente prin care reclamantul să-și dovedească pretențiile solicitate, singura probă relevantă fiind recunoașterea recurentei, în sensul că imobilul nu a fost renovat de cei doi concubini, ci singura lucrare constând în aceea că au despărțit un hol, printr-un zid, separând un spațiu de aproximativ 3 mp., prin folosirea de materiale provenite din demolări, precum și faptul că s-a efectuat un branșament la gaze.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul P. A., solicită respingerea acestuia, ca nefundat, având în vedere că nu a demonstrat susținerile sale din cererea de chemare în judecată, renunțând chiar și la proba cu expertiză, în final fiind dispusă din oficiu de instanță. Cât privește cheltuielile de judecată, arată că le va solicita pe cale separată.
Avocat T. R., pentru recurentul-reclamant P. A., solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă, ca neîntemeiat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1714 din data de 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița la data de 28.06.2011, sub număr unic de dosar_, formulată de reclamantul P. A., cu domiciliul în . (la Căminul pentru persoane vârstnice „Ing. V. R.”), în contradictoriu cu pârâta V. E., cu domiciliul în municipiul București, Sector 2, .. 7, . A, etaj 7, apartament 28.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4300 lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri aduse imobilului.
A luat act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de legatar nr. 86 din data de 08 iunie 2006, eliberat de BNP P. M. din municipiul Slobozia, județul Ialomița în Dosarul succesoral nr. 100/08.06.2006, de pe urma defunctei N. Ralița, decedată la data de 30 mai 2006, cu ultim domiciliu în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, a rămas, între alte bunuri, și imobilul situat în intravilanul municipiului Slobozia, ., județul Ialomița, compus din una casă de locuit, construită din paiantă și cărămidă, învelită cu tablă, având patru camere și dependințe, din anexe gospodărești constând într-o magazie și un coteț, construite din lemn, acoperite cu plăci de azbociment și din terenul aferent în suprafață de 924 mp, având ca vecinătăți: la Nord – T. S.; la Sud – R. M.; la Est – . – Z. M., V. C..
Conform aceluiași certificat, o parte din construcții și terenul aferent au fost cumpărate de defunctă și soțul acesteia, N. T., de la G. G., G. C.; G. I.; G. E. cu actul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 240/157/28.05.1956 de notariatul de Stat al Raionului Slobozia, iar restul construcțiilor au fost edificate în anul 1960, în timpul căsătoriei, în regie proprie. Ca urmare a decesului lui N. T., la data de 06.10.1976, cota sa parte de ½ din imobil a fost moștenită de N. Ralița, în calitate de soție supraviețuitoare, conform certificatului de moștenitor nr. 4/18.01.1977, eliberat de Notariatul de Stat Județean Ialomița.
Instanța de fond a reținut că întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defunctei N. Ralița, inclusiv imobilul descris mai sus, i-au revenit pârâtei V. E., sora defunctei N. Ralița, în calitate de moștenitor testamentar (legatar universal) al acesteia, în baza testamentului autentificat sub nr. 85/28.01.1977 de Notariatul de stat Județean Ialomița.
Din materialul probator administrat în cauză (declarațiile martorilor A. V. – filele 52, 53 din dosar și R. N. – fila 87 din dosar; precum și din răspunsurile date de pârâtă la interogatoriul formulat de reclamant – filele 49, 50 din dosar), a rezultat că reclamantul a avut o relație de concubinaj cu N. Ralița, începând cu anul 1980 și până în anul 2006, când N. Ralița a decedat, iar în toată această perioadă cei doi au locuit în imobilul proprietatea numitei N. Ralița, descris mai sus.
Pe timpul conviețuirii, s-au adus o . îmbunătățiri acestui imobil, iar prin cererea de chemare în judecată de față, reclamantul solicită tocmai contravaloarea acestor îmbunătățiri pe care le-a efectuat la imobilul din municipiul Slobozia, ., județul Ialomița, în care nu mai locuiește de la finele anului 2008.
Cu privire la aceste îmbunătățiri, pârâta a arătat în întâmpinare, dar și prin răspunsurile date la interogatoriu (întrebările nr. 5 – 9; 11; 12), că susținerile reclamantului, în sensul că imobilul ar fi fost renovat, sunt neadevărate și că singura lucrare efectuată de cei doi concubini a constat în faptul că au despărțit holul imobilului printr-un zid, separând un spațiu de aproximativ 3 mp pentru wc, cadă de baie și chiuvetă, folosind pentru această lucrare materiale de la demolări în valoare de aproximativ 300 de lei.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu restul materialului probator aflat la dosar, a rezultat că în timpul relației de concubinaj au fost efectuate lucrări de amenajare a băii din locuință, precum și branșarea imobilului la gaze, cheltuielile fiind suportate de către reclamant, având în vedere nivelul veniturilor obținute de cei doi concubini, cât și starea de boală a numitei N. Ralița, ce a necesitat cheltuieli importante cu spitalizarea și medicamentația. De asemenea, reclamantul a edificat un cavou cu două locuri, un monument funerar (o cruce de marmură) și un gard forjat, bunuri ce nu fac, însă, obiectul acțiunii de față.
Conform raportului de expertiză și suplimentului la acest raport, efectuate în cauză de domnul expert tehnic judiciar C. V., valoarea totală a lucrărilor de îmbunătățiri este de 4300 de lei, din care 1300 de lei reprezintă valoarea lucrărilor de branșament imobil la gaze, iar 3000 de lei reprezintă valoarea lucrărilor efectuate pentru amenajarea băii (lucrări de execuție a instalației de alimentare cu apă; obiectele sanitare din dotare; lucrările de execuție a instalației de canalizare; a fosei septice, cât și amenajarea spațiului aferent băii, luându-se în considerare inclusiv gradul de uzură, așa cum rezultă din raportul întocmit de expert).
Cu privire la celelalte lucrări ce ar fi fost efectuate la imobil, despre care reclamantul face vorbire în cererea de chemare în judecată, instanța a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că s-ar mai fi efectuat și alte lucrări de îmbunătățiri, expertul însuși arătând că nu au putut fi identificate în teren și alte lucrări pretins a fi efectuate, din cauza gradului avansat de uzură în care se află în prezent imobilul, aspect ce rezultă fără putință de tăgadă și din planșele fotografice efectuate și anexate la dosar de către expert.
Față de considerentele anterior expuse, având în vedere art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâta V. E., actualul proprietar al imobilului din Sloboia, ., județul Ialomița, să plătească reclamantului suma de 4300 de lei, reprezentând contravaloare îmbunătățiri aduse acestui imobil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. A..
În motivarea recursului acesta a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond nu îl mulțumește întrucât suma este mult prea mică față de ceea ce se impunea a fi acordat în raport de realitate și probele dosarului.
Se menționează că în cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize cu care el nu a fost de acord pentru că, în opinia sa, nu este utilă, pertinentă, concludentă cauzei. De altfel și expertul a arătat la un moment dat în raportul întocmit că nu a mai putut evalua anumite bunuri pentru că nu mai există sau sunt imposibil de evaluat. Această expertiză a constituit un argument important la stabilirea de către instanță a cuantumului sumei ce i-a fost acordată urmare cererii sale, însă prima instanță nu a avut în vedere și declarațiile martorilor și nici „partea nevăzută” a unui concubinaj de 26 ani.
Recurentul mai arată că de-a lungul vremii, din fondurile sale proprii a adus o . îmbunătățiri imobilului, l-a renovat de mai multe ori, a construit baie, bucătărie, a montat gresie și faianță, a înălțat alte trei magazii după ce le-a demolat pe cele vechi, a achiziționat mobilă nouă, masă de aragaz, televizor color, a instalat telefon, a montat gaze, a edificat gard nou, coteț de porci și păsări. De asemenea, a construit cavou și a ridicat cruce, a plantat 3 ari cu viță-de-vie. Mulți bani i-a cheltuit pentru sănătatea concubinei sale care în ultima perioadă a avut nevoie de dializă și pentru aceasta a plătit donatori de sânge ori de câte ori a fost nevoie. Pe pârâtă nu a interesat-o niciodată acest aspect, ea doar a știut să beneficieze de un testament cu mult înainte de a începe relația sa cu Ralița.
Pentru aceste motive, recurentul solicită reevaluarea probelor administrate și admiterea cererii de recurs.
În dovedire se solicită proba cu înscrisuri.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta V. E..
Aceasta în motivarea recursului a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii – art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, învederând că soluția este greșită numai sub aspectul faptului că a fost obligată la plata întregii sume și nu la ½ din valoarea îmbunătățirilor întrucât aceste îmbunătățiri au fost făcute împreună cu sora sa și nicidecum prin contribuția exclusivă a reclamantului care nu a făcut nicio dovadă a faptului că ar fi fost altfel. Totodată, recurenta menționează că la concluziile pe fond a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii urmând să fie obligată la plata sumei de 2150 lei, adică ½ din valoarea îmbunătățirilor făcute de autoarea sa împreună cu reclamantul.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului și, în consecință, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul solicitat.
În drept, recurenta își întemeiază recursul și pe dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă în vigoare la data sesizării instanței.
Tribunalul, examinând sentința recurată și față de motivele de recurs invocate apreciază recursurile formulate în cauză ca nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul P. A., tribunalul apreciază, ca și instanța de fond, că alte pretenții în afară de cele acordate nu au fost dovedite. Astfel, deși recurentul apreciază proba cu expertiză ca nefiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei, tribunalul constată că această probă este hotărâtoare în dezlegarea pricinii, întrucât doar astfel se pot constata îmbunătățirile efectuate și contravaloarea lor .Aceste îmbunătățiri se apreciază la momentul actual ,al formulării cererii și efectuării expertizei, deoarece acum instanța este chemată să se pronunțe asupra pretențiilor reclamantului, neputând fi luate în considerare alte îmbunătățiri sau reparații curente care, la acest moment nu mai pot fi identificate și de care cei doi concubini au beneficiat pe parcursul conviețuirii . În ceea ce privește recursul formulat de recurenta pârâtă V. E., tribunalul constată că, așa cum a reținut și instanța de fond în considerente, îmbunătățirile reținute au fost suportate de către reclamant, din declarațiile martorului R. N. rezultând că acesta a avut salariu și ulterior pensie, iar N. Ralița a fost bolnavă, având nevoie de sume de bani pentru medicamente și spitalizare . Din declarația martorei A. Viginia rezultă doar că îmbunătățirile au fost făcute în timpul relației celor doi, dar nu rezultă cine a suportat aceste cheltuieli și nici alte date cu privire la veniturile lui N. Ralița . Cum cei doi concubini nu au fost căsătoriți, nu se poate aplica prezumția că îmbunătățirile efectuate în timpul conviețuirii sunt bunuri comune ,astfel încât trebuie dovedită contribuția fiecăruia la cheltuielile aferente acestor îmbunătățiri .
Față de considerentele de mai sus, având în vedere că nici recurentul reclamant nu a dovedit existența altor îmbunătățiri și nici recurenta intimată nu a probat contribuția lui N. Ralița la cheltuielile privind îmbunătățirile reținute, tribunalul apreciază ambele recursuri ca neîntemeiate și, în baza art. 312 C.pr.civ. ,urmează să le respingă.
În baza art. 19 din OUG 51/2008 cheltuielile judiciare avansate de stat, constând în taxă de timbru pentru care recurentul reclamant a beneficiat de scutire, vor rămâne în sarcina statului ,având în vedere că aceste cheltuieli au fost aferente recursului formulat de acesta, iar recursul a fost respins, recurentul reclamant căzând în pretenții raportat la recursul său.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 C.pr.civ. respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant P. A., cu domiciliul în . (la Căminul pentru persoane vârstnice „Ing. V. R.”) și recurenta pârâtă V. E., cu domiciliul în municipiul București, Sector 2, .. 7, . A, etaj 7, apartament 28împotriva sentinței civile nr. 1714 din 11.06.2013 a Judecătoriei Slobozia.
În baza art. 19 din OUG 51/2008 cheltuielile judiciare avansate de stat ,constând în taxa de timbru pentru care a beneficiat de scutire recurentul reclamant P. A., rămân în sarcina acestuia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. M. M. L. I. I. R. M.
GREFIER,
D. A.
Red. M.L.I.
Tehnored. I.M.
Jud.fond.A. A.
2 ex/06.12.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 391/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 829/2013. Tribunalul... → |
|---|
